MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

UNIVERSITATEA 1 DECEMBRIE 1918 ALBA IULIA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOLOGIE
SPECIALIZAREA: ISTORIE, anul III
DISCIPLINA: Minorități religioase și confesionale în spațiul românesc

Evreii din Moldova

Student:

Rotaru Adrian

1
 Evreii din Moldova în prima jumătate a secolului al XIX-lea

La începutul secolului al XlX-lea, în Moldova, sosesc tot mai mulţi evrei care
continuă procesul de „împopulare, reîmpopulare şi întemeiere a târgurilor şi
târguşoarelor", după cum se exprima Elias Schwarzfeld, început în secolul al XVIII-lea.
Este perioada în care sunt înregistraţi într-un număr tot mai mare în oraşele Moldovei,
când evreii contribuie la fondarea mai multor târguri, primind învoiri de la Ioniţă Sandu
Sturdza sau Mihail Sturdza, interesaţi în sporirea numărului de birnici. Se consideră că
primul târguşor întemeiat de evrei a fost Oniţcanii, în primele decenii ale secolului al
XVIII-lea, iar cel din urmă, Drâncenii, pe moşia lui Mihail Kogălniceanu în 1862.1
În Moldova, evreii au venit masiv, în special în perioada ce a urmat Revolutiei din
1821 şi la începutul perioadei regulamentare. Impactul acestui fenomen şi consecinţele
sale asupra societăţii româneşti ( din Moldova, mai ales) au fost foarte interesante. Ca
meşteri, negustori sau arendaşi, agenţi de schimb sau camatari, ei au impulsionat
procesele în curs de dezvoltare.2
Târgurile, în care componenta israelită era însemnată, s-au răspândit din nordul
Moldovei până în sud, în judeţele Putna sau Covurlui, constatându-se o relativă
uniformizare a prezenţei evreilor în Moldova, dar în continuare, cele mai mari comunităţi
sunt înregistrate în regiunile nordice şi, de asemenea, în mediul urban. În această perioadă
s-au realizat mai multe catagrafii care, cu toate imperfecţiunile lor, oferă o imagine a
evreimii moldovene, comparaţiile cu cele anterioare confirmă o creştere demografică
deosebită, înregistrându-se şi creşteri explozive, mai ales în perioada 1831 - 1838, când,
în unele oraşe, precum Botoşani, se ajunge la 600%, în Bacău - 320%, Fălticeni - 256%.
Creşterile demografice mai importante s-au consemnat în marile oraşe şi reşedinţele de
judeţ, unde evreii s-au alăturat comunităţilor deja existente în Moldova. 3 Cert este că,
după 1829, în Moldova, dar şi în Ţara Românească, numărul familiilor evreieşti creşte
într-un mod deosebit, unul dintre factorii determinanţi fiind desfiinţarea monopolului
1
Daniel Dieaconu, Evreii din Moldova de Nord, Ed. Universitară, Bucureşti, 2009, p.83.
2
Gheorghe Platon, Pentru o metodologie a analizei "problemei evreieşti" în secolul al XIX-lea, în: SAHIR,
coordonatori: Silviu Sanie şi Dumitru Vitcu, vol.2, Bucureşti, Ed. Hasefer, 1997, p.30-31.
3
Nicolae Iorga, Istoria comerţului românesc, Ed. Tiparul românesc, Bucureşti, 1943, p. 16.

2
turcesc în comerţ, care a introdus Ţările Române în circuitul comercial european, ceea ce
a oferit un mediu prielnic desfăşurării de către evrei a uneia dintre activităţile lor
tradiţionale, profitând de faptul că o clasă de mijloc autohtonă era abia în curs de formare
şi că influenţa şi puterea economică a grecilor şi armenilor era în declin. Ei profitau de
experienţa şi de relaţiile pe care le aveau în acest domeniu, în ţară şi în străinătate şi de
solidaritatea specifică neamului lor. Domnitorii pământeni, apoi cei
regulamentari au oferit numeroase hrisoave de învoire pentru aşezare în oraşe şi sate,
pentru fondarea de mici târguri pe moşiile ce le aparţineau sau pe ale unor boieri
interesaţi în creşterea numărului celor ce le puteau plăti un "bezmân" convenabil şi
menţionăm pe Anastase Başotă, Constantin Balş, Iordache Rusett, Costache Conachi,
Ana Balş, angrenaţi şi în alte activităţi economice în afara agriculturii. În aceasta
perioadă, evreii au contribuit la fondarea multor noi târguri, câte 3-4 în flecare judeţ, sau
chiar mai mult. Unele târguşoare figurau şi în domeniul rural şi in cel urban, cum este
cazul localităţii Paşcani, care este formată din târg, unde erau vreo 91 de negustori, în
majoritate evrei (86), trei supuşi străini şi doi nesupuşi dărilor şi o comunitate rurală,
alcătuită din agricultori, de origine română, 5533 suflete 4 . In unele, evreii se constituiau
în singura populaţie a localităţilor sau populaţia majoritară şi în târgurile şi târguşoarele
Moldovei, la 1859, în fiecare existau şi familii evreieşti. In 1832, din 40 de târguri câte
avea Moldova, opt erau majoritar evreieşti şi doar două nu aveau nici o familie evreiască:
Podu Turcului şi Nicolina5. De asemenea, şi în vechile oraşe, comunităţilor existente încă
de la sfârşitul secolului al XVII-lea, i s-au adăugat contingente importante de evrei.
Victor Tufescu, geograf, care a cercetat dezvoltarea târgurilor moldoveneşti în epoca
modernă, considera că în prima jumătate a veacului al XlX-lea, au apărut 71 de târguri şi
târguşoare, cu o medie de un târg pe an, iar în porioada 1831-1838, cu o medie de trei
târguri pe an.6
Dionisie Fotino considera că procesul de imigrare masivă a evreilor este specific
Moldovei, unde, la 1821, erau 10.000 de evrei, împărţiţi în comunităţi, după oraşe, având
fiecare comunitate câte un hrisov special şi contribuind cu câte o sumă determinată; în
4
Daniel Dieaconu, op.cit.,p.85.
5
J.Kaufman, Cronica comunităţilor Israelite din judeţul Neamţ, Vol. I, Ed. Record, Piatra Neamţ, 1929,
p.13.
6
V.Tufescu, Târguşoarele din Moldova si importanţa lor economică, Ed. P.P Panaitescu, Bucureşti,1958,
p.99.

3
Muntenia, evreii sunt mai puţini decât nemţii şi armenii. 7 In privinţa fenomenului
imigraţionist şi a rolului deţinut evrei în economia Moldovei, părerile au fost împărţite
între cercetătorii chestiunii; cele mai importante şi care pot oferi o imagine corectă sunt
catagrafiile, ce devin cu timpul tot mai exacte şi mai complexe, documentele cancelariilor
domneşti, diferitele acte şi contracte încheiate de evrei cu boierii, mănăstirile sau cu alţi
târgoveţi.
Mulţi dintre cercetători au considerat că sprijin imigraţiei iudaice au oferit
mitropolitul Veniamin Costache, care a permis aşezarea evreilor pe moşiile bisericeşti şi
domnitorul Mihail Sturdza, numit "jidan roş" şi căruia un autor anonim i-a dedicat
versurile:"Mihail Sturdza, lungă gheară/A băgat jidani-n ţară". Iar lui Veniamin Costache,
un poet popular îi zicea: "Unde-au stat Theotoki şi Evghene /Şi-au făcut jidani dughene".8
Domnitorul, numit "fundatorul jidanilor în ţară", a beneficiat de serviciile
financiare oferite de evrei prin intermediul marilor bancheri, în frunte cu Michel Daniel,
ca un fel de răscumpărare pentru evreii care nu posedau un capital, un meşteşug sau acte
care să le ateste vechimea pe aceste meleaguri. 9 Intervenţia fruntaşilor evrei a contracarat
dispoziţiile "Regulamentului Organic", care cerea constituirea unei "comisii care să
elimine din ţară evreii fără căpătâi, fără meşteşug şi netrebnici [...] să nu poată intra in
Moldova"10. Influenţa rusă a impus numeroase restricţii pentru evrei, dar se punea în
epocă despre ele, că nu sunt luate în seamă de evrei şi de marii boieri ai ţării. Ion
Miclescu, în schimb, nu este de acord că împopularea oraşelor cu evrei s-ar datora
"arghirofiliei lui Vodă Mihail Sturdza, pe care degeaba îl arată cu o mână primind la
rufeturi şi cu cealaltă deschizând jidovilor bariera graniţelor Moldovei". R. Rosetti este
însă, categoric: "Mihail Sturdza a împrumutat bani de la bancherii şi oamenii de afaceri
jidovi".11 C. Bobulescu, în cartea Fostul palat domnesc al lui Mihai Vodă Sturdza,
prezenta evenimentul, petrecut în anul 1839, într-un mod mai romanţat. Domnitorul,
socotind că Moldova şi mai ales laşul avea o populaţie prea mare de evrei "veniţi de
aiurea cari în paguba pământenilor acaparaseră comerciul şi industria", a instituit o
comisie care să cerceteze pe cei care nu aveau o avere de 50.000 de lei şi o bună
7
Daniel Dieaconu, op.cit., p.87.
8
Ibidem, p.90.
9
R.Rosetti, Amintiri, Vol.I, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996, pp.159-160.
10
Daniel Dieaconu, op.cit., pp. 90-91.
11
R.Rosetti, op.cit, p.160.

4
moralitate şi să îi alunge din ţară. Populaţia evreiască înspăimântată a cerut ajutorul
marelui bancher Michel Daniel, promiţând să achite datoriile domnitorului pe care acesta
le contractase pentru obţinerea domniei. Se spunea că evreii aşteptau cu înfrigurare
rezultatul întrevederii dintre bancherul evreu şi Mihail Sturdza. În schimbul chitanţelor,
domnitorul a dat ordin să înceteze măsurile prescrise împotriva evreilor din Moldova.
Bancherul s-a întors acasă la dânsul "ca un adevărat Mesia... Trecerea lui, care şi până
atunci fusese mare la coreligionarii săi, se prefăcu în acea zi într-o adevărată veneraţie
faţă de dânsul".12. Anaforaua Sfatului Moldovei, aprobată de Mihail Sturdza, din 1839,
îndreptată împotriva "vagabonţilor de toate naţiile şi oprirea năvălirii jidovilor", care a
născut reacţia evreilor prin fruntaşii lor pe lângă domnitor.13
M. Kogălniceanu, în 1869, făcând o analiză a perioadei 1834-1845 privitoare la
"chestiunea evreiască", afirma: "La noi chestiunea n-a fost niciodată religioasă ca în
Spania. Năvălirea evreilor între anii 1834-1845, adică nu a tuturor, ci numai a celor iară
ştiinţă şi rară bani, a îngrijat oarecum spiritele din punct de vedere economic" 14. I.G.
Miclescu considera că târguşoarele s-au fondat cu aportul evreilor şi cu voia domnilor,
care "văzând starea de mizerie dezasperată a Ţării de Sus, unde agricultura nu avea chip
să-şi desfacă produsele pentru că Dunărea era prea departe şi de căi ferate încă nu se
pomenea, au socotit că unica scăpare era crearea de oraşe a căror populaţiuni să mai
cumpere cereale şi vitele agricultorilor".15 De aceeaşi părere este şi consulul prusian din
Iaşi, J.F. Neigebauer: "Marea problemă pe care alte state n-au rezolvat-o încă, şi anume
aceea de a-i atrage pe evrei spre meserii, este rezolvată în Moldova. O mare parte a
evreilor din Iaşi trăiesc din munca mâinilor lor care sunt meseriaşi".16
Mihail Sturdza, la cererile tot mai insistente ale negustorilor şi meşteşugarilor
români, adoptă mai târziu şi măsuri restrictive pentru evrei. În 1844, "li opreşte aşezarea
pe uliţele mai mari, li ia slugile creştine, izgoneşte ca vagabonzi pe cei ce n-au meşteşug
sau capital de 5.000 piaştri, fixează chirii potrivite pentru prăvăliile ce ocupă, alt ordin îi
opreşte a lua cârciumile de la ţară". în acest hrisov, se subliniază faptul că prin astfel de
12
I.G. Miclescu, Cestiunea evreilor, chestiune morală, Ed. Noua Imprimerie Moldova de Sus, Botoşani,
1995, p.51.
13
Ibidem, p. 63.
14
A. N. Hâciu, Evreii în Ţările Româneşti, Ed. Tiparul Cartea Românescă, Bucureşti, 1943, pp.112-114.
15
I.G. Miclescu, op.cit, p.63.
16
N. Iorga, Istoria românilor prin călători, vol.III, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1935, p.635.

5
restricţii evreii ar părăsi târgurile şi "nu este cu putinţă a lăcui aceste târguri cu săteni,
când cele mai multe moşii au trebuinţă încă de locuitori...". 17 De altfel, Mihail Sturdza,
încă din 1834, din primul an de domnie, se exprimase pentru comisii de cercetare a
procesului de "înmulţire a haimanalelor, pricinuită mai ales prin sporirea unui număr de
jidovi". La 26 aprilie 1844, o lege a Obşteştii Obişnuite Adunări, consideră că există o
"împovărare a locuitorilor de prin sate" şi de aceea se hotărăşte ca "jidovii să nu fie
slobozi a ţine orânzi de băutură sau a specularisi vânzare de ale mâncării nici prin sate,
nici pe la drumuri" şi cere ca evreii ce nu ţin orânzi să părăsească satele în cel mult trei
luni şi să se mute în târg. Domnitorul întăreşte această lege. Mari boieri ai ţării se
adresează domnitorului spre a fi ocoliţi de prevederile acestei legi, precum vistiernicul N.
Roznovanu (privitor la evreii de pe moşia sa Paşcani) sau Eufrosina Roset (în privinţa
moşiei Negreşti din ţinutul Vaslui).18
Un boier tânăr din Moldova îi spunea lui St. Marc Girardin în anul 1836: "În
Principate, nu există clasă de mijloc. In Valahia, ea nu există deocamdată , dar nu se
poate naşte. În Moldova este şi mai rău: mă tem că nici măcar nu este loc pentru ea.
Locul a fost luat de evrei şi vedeţi că tot se înmulţesc. Cu evreii de la noi, nu este cu
putinţă să avem o clasă de mijloc. Asemenea unei astfel de clase, ei ştiu să câştige bani şi
să facă negoţ, însă felul în care o fac şi ocara care li se trage de aici, îi vor împiedica să
devină o a treia stare. Ţineţi seama, apoi, că ei nu se amestecă cu neamul nostru şi că stau
tot timpul deoparte. Pe lângă toate acestea, nu dau voie clasei mijlocii să se formeze, căci
pe ţăran îl duc la sărăcie, împingându-l la viciu, iar pe boier îl învaţă să dispreţuiască
industria şi comerţul: iată cum nefericita lor activitate face, ca să zic aşa, un gol în
mijlocul societăţii, mărind distanţa dintre ţăran şi boier, în loc s-o micşoreze, aşa cum ar
face o burghezie ce s-ar ocupa cu industria şi comerţul".19
Elias Schwarzfeld, unul dintre primii istoriografi ai evreilor, a urmărit procesul de
impopulare a Moldovei cu populaţie evreiască în oraşe şi târguri, dar şi în sate, şi afirma
despre deceniul al IV-lea al secolului al XlX-lea: "Fireşte, evreii care veniră să se aşeze la
sate şi să le împopuleze erau mărginiţi la număr. Ei nu erau agricultori şi, dacă se ocupară
mai târziu, cu arendarea moşiilor, nu ei înşişi le cultivară; dar deveniseră cârciumari,

17
P.Pascal, Obştea evreilor din Roman, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2005, p.11.
18
Daniel Dieaconu, op.cit., p.93.
19
L. Benjamin, , Evreii din România în texte istoriografice, Bucureşti, 2002, p.47.

6
luară orânzile săteşti, care fură chiar desemnate mai apoi cu numele de «orânde
jidoveşti», împosesuiau morile, vadurile, podurile peste apă, cazanurile de fabricat rachiu
şi velniţele, de care lumea avea nevoie, ca şi de plugari, ca şi de salahori. Evreii erau, de
asemenea, meşteşugari, de care moşierii, proprietarii, aveau mare nevoie". Primele
catagrafii realizate la sfârşitul secolului al XVIII-lea, şi primele decenii din secolul al
XlX-lea arată o prezenţă redusă a evreilor în satele Moldovei. 20 Documentul statistic
realizat de autorităţi în anul 1825 înregistra cea 25.000 de evrei, 3.779 familii evreieşti în
mediul urban şi 1.142 familii în mediul rural. Oraşul Iaşi avea 1.050 de familii evreieşti
din cele aproximativ 5.000 din Moldova, la care se mai adăugau 1000 de familii de
supuşi străini.21 Elias Schwarzfeld, unul dintre primii istorici ai evreilor din România,
confirmă majoritatea acestor date prin cercetările sale, şi precum afirma, s-a folosit şi de
"tablourile statistice publicate în La Roumanie et les Juifs de Radu Rosetti-Verax, deşi
afirma că este „o carte de ură, scrisă cu multă răutate şi rea credinţă". In ciuda
interpretărilor ce-i prezentau ca un iminent pericol şi a unor exagerări, Verax este unul
dintre primii "statisticieni ai evreimii româneşti". E. Schwarzfeld contestă şi unele date
oferite de Dicţionarele geografice, prin cercetările sale în judeţe. După opinia sa, în
timpul lui Ioniţă Sandu Sturdza s-au fondat mai multe târguri şi târguşoare, precum: Podu
Iloaiei, Săveni, Bucecea, Frumuşica în ţinutul Botoşani, Buhuşi, Sculeni, Căiuţul
(Bacău), Nămoloasa, Drăguşeni, în ţinutul Covurlui.22
În deceniul al IV-lea al secolului al XlX-lea, o evoluţie demografică deosebită au
avut multe orăşele din nordul Moldovei: Suliţa, Săveniul (ce avea în 1838, 270 de suflete
evreieşti), Moineşti (care în 1838, avea 215 capi de familie). Multe din târgurile şi
târguşoarele Moldovei şi-au datorat existenţa domnitorilor I.S. Sturdza şi M. Sturdza. De
asemenea Gr. Ghica şi Al. I. Cuza au fost domni "binevoitori" etniei Israelite.23
Perioada 1831-1838 a fost cea a celui mai mare val imigraţionist evreiesc din
Polonia şi Galiţia în Moldova, care a dus la o creştere explozivă a numărului de evrei în
toate ţinuturile moldovene, autorităţile s-au văzut puse în faţa unor situaţii deosebite, şi a

20
E. Schwarzfeld, Din istoria evreilor. Împopularea, reîmpopularea şi întemeierea târgurilor şi
târguşoarelor din Moldova, Ed. U.E.P., Bucureşti, 1914, p.43.
21
Ibidem. p. 47.
22
Ibidem. p.50.
23
M. Schwarzfeld, Ochire asupra istorie evreilor din România, Tipografia E. Wiegand, Bucureşti, 1887,
p.46.

7
generat măsuri în vederea opririi evreilor, înscrise în Manualul administrativ al
Prinţipatului Moldovei, ce a apărut în 1839. Aceste măsuri s-au datorat faptului că în 7
ani populaţia evreiască a Moldovei s-a dublat ajungând la 80 000 de personae.
Creşterea considerabilă a numărului de evrei pe tot parcursul secolului al XIX-lea
a avut ca rezultat firesc o schimbare profundă a raporturilor dintre populaţia evreiască şi
cea românească. Tot mai mult s-a impus punctul de vedere care considera această creştere
ca fiind excesivă şi constituind un real şi iminent pericol pentru populaţia majoritară
românească..24

Bibliografie

 Benjamin, L., , Evreii din România în texte istoriografice, Ed. Hasefer,

Bucureşti, 2002.

 Dieaconu, Daniel, Evreii din Moldova de Nord, Ed. Universitară, Bucureşti,

2009.

 Hâciu, A. N., Evreii în Ţările Româneşti, Ed. Tiparul Cartea Românescă,

Bucureşti, 1943.

24
V.Tufescu, op.cit, pp.105-106.

8
 Iorga, Nicolae, Istoria comerţului românesc, Ed. Tiparul românesc, Bucureşti,
1943.

 Iorga, N., Istoria românilor prin călători, vol.III, Ed. Cartea Românească,
Bucureşti, 1935.

 Kaufman, J., Cronica comunităţilor Israelite din judeţul Neamţ, Vol. I, Ed.
Record, Piatra Neamţ, 1929.

 Miclescu, I.G., Cestiunea evreilor, chestiune morală, Ed. Noua Imprimerie

Moldova de Sus, Botoşani, 1995.

 Pascal, P., Obştea evreilor din Roman, Ed. Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2005

 Platon, Gheorghe, Pentru o metodologie a analizei "problemei evreieşti" în

secolul al XIX-lea, în: SAHIR, coordonatori: Silviu Sanie şi Dumitru Vitcu, vol.2,
Bucureşti, Ed. Hasefer, 1997.

 Rosetti, R., Amintiri, Vol.I, Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1996.

 Schwarzfeld, E., Din istoria evreilor. Împopularea, reîmpopularea şi

întemeierea târgurilor şi târguşoarelor din Moldova, Ed. U.E.P., Bucureşti,
1914.

 Schwarzfeld, M., Ochire asupra istorie evreilor din România, Tipografia E.

Wiegand, Bucureşti, 1887.

 Tufescu, V., Târguşoarele din Moldova si importanţa lor economică, Ed. P.P
Panaitescu, Bucureşti,1958.