Modulul 19

Boli infecţioase şi nursing specific

Epidemiologia studiază bolile cu răspândire mare în populaţie, cauzele dar şi modul de

răspândire al acestora în mediul extern.
I. Procesul epidemic : reprezintă apariţia şi răspândirea infecţiilor în rândul
populaţiei. Pentru ca procesul epidemic să aibă loc este necesară interacţiunea a trei
factori epidemiologici:
1. izvorul de infecţie ( sursa agenţilor cauzali);
2. calea sau mecanismul de transmitere;
3. masa receptivă ( populaţia susceptibilă)
Acesţi factori sunt verigi ale lanţului epizootic.

1. Izvorul de infecţie :
- organismele vii ( om, animale, artropode) în care pătrunde agentul patogen şi se
multiplică , eliminându-se pe diferite căi .

a) Eliminarea agenţilor patogeni de la omul bolnav se face prin:

 secreţii nazofaringiene, rujeolă,, etc.;
 vărsături;
 materii fecale : hepatite de tip A şi E, febră tifoidă, dizenterie ;
 urină – febră tifoidă;
 secreţii genitale: lichid seminal – SIDA, boli venerice;
 sânge – hepatite virale B, C şi D, SIDA, malarie;
 secreţii purulente – piodermite, etc.

b) Eliminarea agenţilor patogeni de la animale se realizează prin:

 dejecţii, urină, salivă, lapte, sânge, carne , piele, etc.

2. Calea de transmitere:
a) Directă:
- se produce prin contact nemijlocit între persoana receptivă şi eliminatorul de germeni
sau prin contact direct cu produsul infecţios.
b) Indirectă:
- se realizează prin intermediul unor elemente din mediul extern ( apă, aer, sol, alimente)
sau prin agenţi vectori ( muşte, gândaci, purici, păduchi, tânţari, căpuşe).

3. Masa receptivă:
- totalitatea persoanelor dintr-o colectivitate care nu prezintă imunitate faţă de o anumită
boală infecţioasă. Opusul receptivităţii este starea de rezistenţă , care poate fi naturală
sau dobândită prin vaccinări ( artificială).
Vaccinarea – reprezintă un mijloc de modificare artificială a stării imunologice.
Imunitatea poate fi:
- congenitală : prin naştere;
- dobândită care poate fi:
 naturală: prin îmbolnăvire;
 artificială: prin vaccinare.

II. Clasificarea bolilor infecţioase:

- boli transmise prin contact direct;
- boli aerogene;
- boli digestive;
- boli transmise prin vectori.

III. A) Activitatea antiepidemică – preventivă:

- are drept scop prevenirea apariţiei îmbolnăvirilor infecţioase;
- este o activitate cu caracter permanent , obligatoriu şi planificat pentru toate unităţile
medicale teritoriale, indiferent de situaţia epidemiologică existentă.
B) Activitatea antiepidemică – combativă:
- denumită şi lupta în focar, are ca prim scop limitarea extinderii focarului de boală
infecţioasă şi lichidarea acestuia .
Măsuri antiepidemice combative:
 stabilirea diagnosticului sau a suspiciunii de boală infecţioasă;
 izolarea bolnavilor şi a contactelor acestora;
 anunţarea, înregistrarea şi declararea cazurilor de boală infecţioasă din focar;
 anchetă epidemiologică a focarului şi recoltarea de produse patologice pentru
diagnosticul cauzal şi epidemiologic;
 prelucrarea sanitară a focarului;
 mărirea rezistenţei faţă de boala infecţiosă a populaţiei expusă infecţiei în focarul
epidemiologic;
 instruirea sanitară antiepidemică a populaţiei din focar.

IV. Forme de manifestare ale proceselor epidemiologice:

1. Sporadicitatea: apariţia uni număr redus de îmbolnăviri în populaţie.
2. Epidemia: izbucnirea aceleaşi boli la un număr mare de persoane dintr-o regiune şi,
care au cel puţin la început , o sursă comună de infecţie. Sunt boli cu o mare
contagiozitate ( exemple: gripa, varicela, tusea convulsivă, hepatita, dizenteria).
3. Endemia: situaţie particulară în care o boală se află permenanet în anumite teritorii
( scarlatina, tusea convulsivă, hepatita).
4. Pandemia: boală infecţioasă care se extinde pe un teritoriu foarte mare ( ţară, continent,
pe tot globul ): gripa, holera.

Clasificare:
În funcţie de calea de trasnmitere epidemiile pot fi:
- hidrice;
- alimentare;
- prin vectori;
- de contact.

V. Supravegherea epidemiologică are următoarele atribuţii:

1. Prevenirea, supravegherea, controlul şi raportarea bolilor transmisibile , prin asigurarea
instruirii personalului medico – sanitar şi constituirea rezervei antiepidemice;
2. Managementul şi monitorizarea programului de imunizări pentru copii şi adulţi;
3. Asigurarea activităţilor epidemiologice în situaţii de urgenţă provocate de calamităţi
naturale, în colaborare cu reţeaua de asistenţă medicală primară şi de specialitate.

VI. Procesul de nursing în bolile infecţioase:

Procesul de nursing este o metodă organizată şi sistematizată care permite acordarea de
îngrijiri individualizate.
Etapele procesului de nursing :

1. Culegerea de date şi informaţii despre pacient:

- permite asistentei medicale să-şi stabilească acţiunile de îngrijire;
Informaţii generale:
- nume, vârstă, sex, stare civilă, rasă, limba, religia, cultură;
- ocupaţie, alimentaţie, ritm de viaţă;
- antecedente personale patologice;
- antecedente heredocolaterale.
Date variabile:
- funcţii vitale, apetitul sau anorexia, eliminări, somn, reacţii alergice;
- inflamaţii, infecţii, oboseală, intensitatea durerii, reacţii la tratament;
- reacţii la medicamente, anxietate, stres, disconfort, stare de conştienţă;
- grad de autonomie, capacitatea de comunicare.

2. Analiza şi interpretarea datelor- analiza satisfacerii nevoilor fundamentale:

PES – este format din:
P - problema de dependenţă
E - sursa de dificultate
S – manifestarea de dependenţă

3. Planificarea îngrijirilor : obiective.

4. Realizarea intervenţiilor: autonome şi delegate.
5. Evaluarea : analiza rezultatului obţinut.

Semnele şi simptomele prezente în boli infecţioase:

Bolile infecţioase, înafară că sunt uşor transmisibile de la un individ la altul, se

caracterizează şi prin faptul că au o evoluţie ciclică, care cuprinde următoarele perioade
distincte:
 perioada de incubaţie: intervalul de timp din momentul pătrunderii microbului în
organism şi până la apariţia primelor simptome;
 perioada de debut: apar primele semne de boală;
 perioada de stare: desfăşurarea întregii simptomatologii a bolii;
 perioada de convalescenţă: regresiunea simptomelor şi perioada de vindecare a
organismului.

Semiologie:

1. Sindrom febril : curbe termice caracteristice bolilor infecţioase:

 Febra continuă: temperatura este de 39 - 40°C, cu variabile dimineaţa şi seara de 0,5 –
1 °C. Se întâlneşte în: febra tifoidă, tifos, pneumonie.
 Febră remitentă: oscilaţii febrile mai mari de 37 - 39°C, fără ca temperatura minimă
să scadă sub 37°C. Responsabili: streptococii, stafilococii.
 Febra intermitentă: oscilaţii foarte mari, 36,5 – 40°C, survenind zilnic sau cu perioade
afebrile de 1 – 2 zile între accese febrile . Se întâlneşte în septicemii.
 Febra recurentă: alternaţă între perioade febrile cu temperatura constantă 39 – 40 °C
de 4 – 6 zile şi perioade afebrile cu acceaşi durată.
 Febra ondulantă: perioade febrile, în care temperatura creşte încet şi se menţine în
platou 38 – 39 °C timp de 7 – 10 zile. După o perioada afebrilă, unda se repetă.
 Febra de tip invers: temperatura minimă se înregistează seara, iar temperatura maximă
se înregistrează dimineaţa. Se întâlneşte în TBC.

În cadrul sindromului febril apar şi alte manifestări:

- astenie, inapetenţă, greaţă, cefalee, ameţeli, herpes labial, convulsii ( frecvent la copii),
delir;
- alterarea funcţiilor vitale, tulburări ale metabolismului, ale aparatului cardiovascular,
respirator, renal, etc;
- perturbarea metabolismului hidroelectrolitic, acidobazic.

2. Sindromul infecţios şi meningean:

- febră înaltă ( 39 – 40°C), frisoane;
- vărsături, cefalee;
- hiperestezie cutanată, fotofobie.
Caracteristice pentru sindromul meningean sunt semnele de contractură musculară :
rigiditatea cefei ( rezistenţă la flectarea capului):
 opistotonus: stare de hiperextensie şi spasticitate severă – capul şi călcâiele se arcuiesc
spre posterior şi formează un arc inversat;
 atitudine de ʺcocoş de puşcăʺ: decubit lateral cu extensia capului, flexia coapselor şi
gambei;
 semnul Kernig: incapacitatea pacientului de a întinde picioarele complet;
 semnul Brudzinscki: flectarea capului duce la flexia reflexă a genunchilor;
 3. Sindromul encefalitic:
 semne de infecţie generală: temperatură crescută la 39 - 40°C, frisoane, ameţeli,
curbătură, bertij;
 semne corticale: agitaţie, delir, halucinaţii, somnolenţă profundă, stări convulsive, stare
semicomatoasă sau comatoasă.

4. Sindromul eruptiv – manifestări cutanate:

 exantem = eritem generalizat: roşeaţă, eritem care afectează suprafeţe cutanate întinse
sau chiar în totalitate ( puncte roşii – roz palide) care dispar la digitopresiune:
a) Eritem scarlatiniform: placarde întinse , difuze, fără spaţii de piele sănătoasă.
Scarlatina şi alergodemiile medicamentoase se exprimă clinic prin astfel de erupţii.
b) Eritem morbiliform: pete congestive, roşii, cu diametrul mai mic de 1 cm. Se
întâlneşte în rujeolă, rubeolă.
c) Eritemul rozeolic: macule roşii – rozeola sifilitică, erupţii medicamentoase.

 macula: modificare circumscrisă a culorii sau texturii pielii, cu diametrul mai mic de
0,5cm;
 papula: elevaţie palpabilă, cu diametrul mai mic de 0,5cm;
 vezicula ( bula): acumulare vizibilă de fluide intra – sau subepidermică ( vezicula are
dimensiuni sub 0,5 cm, bula este peste 0,5 cm);
 pustula: aculumare vizibilă de puroi;
 peteşii hemoragice, icter;
 scuame: agregate de celule cornoase exfoliate ( fine, groase, lamelare) – psoriaziformă
ori formată din agregate mari xxxxx- ihtioziformă;
 ulceraţii, cicatrici, pigmentaţii.

Alte manifestări:
 masca Filatov – scarlatină:
- facies cu paloare în jurul gurii şi congestia obrajilor ( facies pălmuit);
- facies plângăreţ – rujeolă;
- masca hepatică.
 enantem : erupţie la nivelul mucoasei buco – faringiene ( pete Koplick în rujeolă).

5. Sindromul gastro – intestinal:

 vărsături :
- alimentară :
- biliară;
- sanguinolentă;
 diaree:
- apoasă: -
- mucoasă: X
- mucosanguinolentă: XS
- gruunjoasă: Z
 tenesme

6. Alte manifestări clinice:

 angine :
- inflamaţii ale faringelui, sunt albe – purulente;
- angina herpetică, difterică, etc;
- ulceroase în febra tifoidă.
 fenomene catarale

7.Semne din partea sistemului cardio – vascular:

 colaps periferic:
- prin pierderi de apă prin vărsături, diaree, transpiraţii;
- prin pierderi de sânge : septicemii post – partum sau post – abortum;
- prin acţiunea toxică a medicamentelor asupra sistemului nervos central;
- prin acţiunea unor toxine microbiene ( toxiinfecţii alimentare, dizenterie)
Simptomele colapsului periferic:
- hipotensiune, hipotermie, tegumente palide – galben pământii;
- cianoza extremităţilor , tahicardie.

!!!!! Complicaţia severă şi frecventă a bolilor infecţioase este ŞOCUL INFECŢIOS.

Apare ca urmare a acţiunii directe a microbilor sau toxinelor microbiene .

INVESTIGAŢII:
A. De laborator – agentul cauzal poate fi pus în evidenţă prin:
- analizarea în laborator a unor produse biologice ori patologice : sânge, uneori secreţii -
spută, exudat, secreţie uretrală, vaginală, lichid seminal, fecale, urină, vomismente.
- se realizează frotiu din materialul recoltat direct la microscop;
- culturi : hemocultură, urocultură, coprocultură, bilicultură, medulocultură;
- inoculare : când agentul patogen nu poate fi identificat nici prin frotiu, nici prin culturi,
se recurge la inocularea animalelor de laborator.

B. Examen serologic ( reacţie de imunitate):

- punerea în evidenţă a anticorpilor specifici din serul bolnavilor, se face prin :
 reacţii de aglutinare;
 reacţii de precipitare;
 reacţii de neutralizare;
 reacţii de fixare.
- se realizează din lichidul cefalorahidian , lichid pleural, articular.
Reacţiile cutanate:

1. Reacţia Schick :
- pentru determinarea receptivităţii faţă de difterie;
- se injectează intradermic, la nivelul treimii medii anterioare a antebraţului drept 0,2 ml
toxină difterică;
- se face cu martor la antebraţul opus 0,2 ml toxină difterică inactivată;
- rezultatul se citeşte după 48 ore ;
- dacă în locul inoculării apare congestie locală cu edem cu un diametru de 20 mm atunci
reacţia Schick este pozitivă.
2. Reacţia Dick:
- pentru determinarea receptivităţii pentru scarlatină;
- constă in injectarea a 0,2 ml toxină de streptococ scarlatinos;
- se face cu martor la antebraţ opus;
- rezultatul se citeşte după 18 ore;
- reacţia este pozitivă daca apare un eritem cu diametrul de cel puţin 1 cm.
3. Reacţia Schultz – Charlton :
- pentru diagnosticarea scarlatinei;
- utilizează anticorpi în loc de xxxxxx
- injectare intradermică de 0,2 ml ser antiscarlatinos, antitoxicîntr-o zonă unde exantemul
scarlatinos este mai accentuat. Exantemul se va strânge în jurul injecţiei.
4. Intradermoreacţia la tuberculină ( IDR Mantoux) – diagnosticare
tuberculoză:
- tuberculina purificată PPD ;
- se injectează intradermic xxxxxxîn treimea mijlocie a antebraţului anterior 0,1 ml până
la apariţia unei papule cu diametrul de 5 mm, care persistă până la 10minute;
- se citeşte la 72 ore;
- reacţia este pozitivă – eritem de minim 9 mm;
- dacă rezultatul este dubios sau negativ, se va repeta doza II la 15 zile distanţă faţă de
prim inoculare ( testare).

Analize complementare:
- hemoleucograma, VSH, glicemie, uree sanguină, examenul urinei, LCR;
- probe ale funcţiei hepatice;
- examen radiologic;
- examen coprologic;
Se constată leucocitoză în cele mai multe cazuri cu excepţia febrei tifoide, sau la debutul
virozelor când se înregistrează leucopenie.
 Recoltarea probelor biologice sau patologice

Reguli generale:
- informarea pacientului şi obţinerea consimţământului informat;
- pregătirea psihică şi fizică a pacientului;
- respectarea regulilor şi măsurilor de asepsie şi antisepsie;
- respectarea regulilor generale şi particulare pentru fiecare analiză;
- recoltarea înainte de introducerea xxxxxx
- reguli de prevenire a infecţiilor nosocomiale;
- respectarea regulilor ce privesc măsurile de autoprotecţie :
 echipament de protecţie ( inclusiv mască);
 spălarea pe mâini înainte şi după recoltare;
 îmbrăcarea mănuşilor;
 nu ne aşezăm pe patul pacientului ;
 materialele şi instrumentarul utilizate în efectuarea tehnicilor vor fi aruncate în
recipienţi speciali conform Normelor de protecţie generală;
 să reorganizăm locul de muncă;
 să asigurăm transportul corect al produselor recoltate.

TEMĂ:
- prevenţia şi combaterea bolilor infecţioase
- măsuri faţă de sursa de infecţie şi faţă de căile de transmitere