Însinguratul, un companion pentru carantină

O lectură potrivită pentru această perioadă este Le Solitaire, de Eugen Ionescu. Singurul său
român, scris în franceză, foarte puțin cunoscut. O bijuterie a literaturii absurdului. Am vorbit
despre el la școală, aici în Franța, m-a surprins că nu auzise de el nici un coleg de literatură.
Nu știu de ce, merită oricând un loc lângă Străinul sau Ciuma.

Elevilor mei le-a plăcut. L-am recomandat, la filosofie, ca lectură facultativă pentru lecția
Timpul, unde recomandarea clasică este Mitul lui Sisif, de Camus.

O meditație despre modul în care vedem lumea, trecând prin filtrul propriilor proiecții
mentale. La limita solipsismului, eroul lui Ionescu se va "carantina" singur, când a terminat
de căutat, zadarnic, un înțeles al lumii, în desfășurarea ei zgomotoasă.

O carte care merită citită de cel puțin două ori. Cu un arrière-goût mai degrabă optimist, dar
care trebuie bine decantat pentru a fi găsit.

În română a fost tradus Însinguratul, la editura Humanitas, imediat după Revoluție. O ediție
mică, de buzunar. Așa am și citit-o, aveam obiceiul de a lua de la Biblioteca județeană din
Ploiești câte o carte sau două în plus în buzunar. Le duceam înapoi. Pe atunci nu era vreun
sistem electronic de supraveghere. Geaca cu două buzunare mari la piept mi-a fost un
companion de mare seriozitate.

Ciprian Apetrei este profesor de filosofie și jurnalist, stabilit în Franța. Ca orice ploieștean,
este pasionat de politică. Colaborează cu mai multe publicații din România. Fondator al
platformelor independende de jurnalism Marginalia și RoZoom Press. Este autorul
volumului de povestiri L’Homme à sa fenêtre. Iubitor de fotografie.