LEADERSHIP-UL MILITAR

Elev Ciucă Elena

Pl.41/Cp. 4

2020

1
 CUPRINS

1. Aspecte generale privind leadership-ul………………………..…………………pag. 3

1.1 Definire si conținut…………………………………...….……………...pag. 3
1.2 Competențele leadership-ului………………………….………………..pag. 3
1.3 Stiluri de leadership………………………………….………………….pag. 4

2. Leadership-ul militar……………………………………………………………...pag. 5
2.1 Leadership-ul tranzacțional………………………….…….…………….pag. 5
2.2 Leadership-ul transformațional……………………..……………………pag. 6

2
 Aspecte generale privind leadership-ul

1.1 Definire si conținut.

Leadership-ul reprezinta fenomenul de influentare a comportamentului subalternilor, cu
ajutorul instrumentelor de natura psiho-sociala (motivare, implicare in realizarea obiectivelor,
generarea satisfactiei). Ordway Tead defineste lidership-ul ca fiind “arta de a influenta oamenii
pentru a-i determina sa participe la realizarea unui obiectiv pe care ajung sa il considere
dezirabil”.
Leadership-ul este una dintre acele calitati care iese in evidenta, dar pe care nu poti sa o
explici. Exista foarte multe definitii despre leadership; o sinteza a acestora ar cuprinde patru
lucruri. In primul rand, leadership-ul implica notiunea de influentare a persoanelor din jurul
liderului – fie ca este prin indicatii, motivare sau luarea unei decizii importante. In al doilea rand,
unde exista un lider, trebuie sa existe si oamenii care il privesc pe aceasta ca atare, ii recunosc
calitatile dar mai ales autoritatea in domeniu. Apoi, momentele in care un lider se arata la
adevarata sa valoare sunt acele momente de cumpana sau de criza, in care cineva trebuie sa preia
controlul si sa ia o decizie. si nu in ultimul rand, liderii sunt oamenii care au o idee clara despre
ce vor sa realizeze si de ce.
Ledership-ul nu cuprinde în mod unic doar autoritatea, ci şi capacitatea de a conduce alte
persoane. Un conducător de grup/organizaţie nu va fi un lider dacă nu face, practic, nimic pentru
a-şi influenţa şi inspira subordonaţii. În realitate, conducătorul nu devine lider decât atunci când
este acceptat sau recunoscut ca atare de subordonaţi, fie pentru „carisma” sa, fie pentru înalta
competenţă într-un domeniu anume de activitate.

1.2 Competentele leadership-ului,

In armată, conducerea oamenilor (la nivel tactic si operativ) se realizeaza de catre
comandanti. Comandantul este acel militar caruia i s-a conferit autoritatea de a conduce,
coordona si controla o structura militara. In aceasta calitate, el isi exercita autoritatea in scopul
planificarii, organizarii, conducerii si controlului eforturilor subordonatilor si al utilizarii
resurselor umane, materiale, financiare, informationale alocate pentru atingerea obiectivelor
militare stabilite. Prin prerogativele functiei sale, comandantul are puterea legala de a cere
subordonatilor sai, la nevoie, sa infrunte riscuri si chiar sa-si riste viata pentru indeplinirea unei
misiuni. Ceilalti conducatori de organizatii sau de institutii din societate nu au aceasta putere.
Pentru a fi consilieri eficienti, liderii trebuie sa ofere exemplul propriu. Trebuie sa fie
etici, in toate actiunile personale si profesionale. Ei trebuie sa-si cunoasca indatoririle,
subordonatii, cerintele (atributiile) profesionale si posibilitatile si limitele militarilor. Ei trebuie
sa inteleaga de ce o anumita metoda de consiliere este cea mai potrivita. Trebuie sa-si cunoasca
de asemenea limitele, trimitand militarii catre agentiile de consiliere specializate atunci cand este
nevoie. Peste toate acestea ei (consilierii) trebuie SA DEMONSTREZE standardele conduitei
personale si performantele asteptate de la militarii lor.

Calitatile personale cel mai adesea citate in studiile privind eficacitatea liderilor sunt:
inteligenta, competenta, integritatea, echitatea, atitudinea binevoitoare, deschiderea spirituala,
gandirea progresista si curajul. Multe alte caracteristici ar putea fi adaugate la aceasta lista, dar,
practic, exista diferente si similaritati intr-o astfel de lista de calitati sau alta. Nu exista o lista

3
definitiva cu calitatile esentiale ale unui lider si posedarea unei parti sau a ansamblului de
calitati, cel mai adesea mentionate, nu sunt un motiv de eficacitate.

Profesionalismul este un atribut dezirabil la intregul personal al Armatei Romaniei, dar el

este indispensabil unui lider militar. Pentru ca un mare numar de calitati pe care trebuie sa le
posede un bun lider se dobandesc intr-o mai larga sau mai putin larga masura, exista mijloace de
a se pregati pentru asumarea acestui rol in institutia militara. Profitand pe deplin de ocaziile de
perfectionare profesionala si urmand un program personal de perfectionare, militarii care isi
asuma roluri de lider vor avea certitudinea dobandirii capacitatii si increderii cerute pentru a
conduce. De fapt, profesionalismul reflecta o aderare ferma la responsabilitatile sociale ale
profesiei, un mare respect pentru competenta si abilitatile militare, dar si o identificare cu
valorile etosului militar.

Efortul comandantului (sefului) in evolutia militarilor trebuie sa atinga 4 obiective:

 Sa il faca pe militar sa-si recunoasca capacitatile sau lipsurile si sa defineasca orice
problema; acest lucru necesita rabdare, interes sincer si gandire limpede.
 Sa il faca pe militar sa determine posibilele moduri de actiune bazat pe fapte si apoi
sa selecteze doar o modalitate: acest lucru necesita abilitate, cunostinte si stapanire de
sine;
 Sa il faca pe militar sa actioneze imediat; acest lucru depinde de gradul de angajare al
militarului in indeplinirea deciziilor sale;
 Sa il faca pe militar sa-si asume intreaga raspundere pentru propriile decizii si actiuni;
acest lucru este posibil doar cand au fost atinse primele trei obiective.

Este o cerinta absoluta ca liderul (comandantul) sa-si consilieze in mod regulat

militarii.Comandantul (liderul) care neglijeaza consilierea subordonatilor este neglijent cu
indeplinirea sarcinilor sale.
Consilierea necesita, asa cum o demonstreaza actiunile de comanda, cunoastere,
intelegere, cumpatare si abilitate. Implica invatarea si aplicarea tehnicilor pentru imbunatatirea
mult mai eficienta a tehnicilor de consiliere. Dintre directiile sau caracteristicile ce promoveaza o
consiliere eficienta, o atitudine grijulie este cea mai importanta. Liderul trebuie sa dezvolte o
atitudine de grija sincera fata de militari. Mai mult de atat, purtarea liderului trebuie sa fie
sustinuta de aceasta atitudine, daca vrea sa fie un consilier eficient. El trebuie sa aplice tehnici
variate si sa dezvolte insusiri care arata o atitudine de grija sincera. Liderii nu trebuie doar sa
SPUNA ca sunt ingrijorati: ei trebuie SA FACA lucruri pentru a arata grija fata de militari.
Armata moderna impune consilierea eficace. Datorita complexitatii echipamentului,
diversitatii personalului si structurii organizationale, liderii sunt pusi in fata unor reale
confruntari. Pentru depasirea acestor probleme, un conducator este inzestrat cu talent, experienta
si dorinta de a reusi. Liderii ajuta subordonatii sa-si rezolve problemele prin calauzirea lor catre
solutii viabile pe parcursul consilierii efective. Consilierea este importanta si trebuie sa se
regaseasca in programul de instructie pentru a aloca timp suficient pentru rezolvarea
problemelor. Liderii isi pregatesc subordonatii la fel ca orice antrenor sportiv: prin identificarea
slabiciunilor, stabilirea obiectivelor, dezvoltarea, implementarea unui plan de actiune si sustine
observatia si motivatia pe tot parcursul procesului. Pentru a fi un bun consilier, liderul trebuie sa
inteleaga pe deplin slabiciunile, puterea si obiectivele profesionale ale subordonatilor.

4
 1.3 Stiluri de leadership
Cele 3 stiluri de conducere de baza identificate sunt:
 Leadership Autoritar (autocratic)
 Leadership Participativ (democratic)
 Leadership Delegativ (laissez-faire)

 Leadership Autoritar (Autocratic)

Un lider conduce intr-un mod autoritar atunci cand ia decizii fara consultarea membrilor
echipei sale, spunandu-le ce sa faca si cum sa faca.Beneficiul acestui stil de conducere consta in
faptul ca este foarte eficient: puteti lua decizii rapide, iar angajatilor nu li se permite sa se opuna.

 Leadership Participativ (Democrat)

In cazul conducerii participative, liderul are ultimul cuvant cu privire la decizii, dar
implica membrii echipei in procesul de luare a deciziilor. Acest stil se bazeaza pe incredere si
relatii bune la locul de munca, precum si pe faptul ca membrii echipei trebuie sa se simta
responsabili si implicati in munca lor.

 Leadership Delegativ (Laissez-faire)

Stilul de conducere delegativ sau laissez-faire este foarte liber si permisiv. Cand utilizati
acest stil, permiteti membrilor echipei sa-si stabileasca propriile obiective si termene, precum si
in ce mod sa le indeplineasca.
Leadership-ul delegativ este cel mai eficient atunci cand membrii echipei sunt foarte
motivati si cu inalta calificare si atunci cand aveti posibilitatea de a le oferi frecvent feedback
pentru performanta si progresul lor. Este, de asemenea, eficient atunci cand lucrati cu freelanceri
sau consultanti.

Leadership militar

2.1 Leadership-ul tranzactional.

Leadershipul tranzacţional este considerat ca o formă de leadership din ce în ce mai
curentă în mediile de afaceri, ale politicii şi ale guvernării. În aceste medii, şefii trebuie să
încheie o tranzacţie, un schimb prin care enunţă şi precizează ceea ce cer subordonaţilor, ca şi
consideraţia al cărei obiect vor fi aceştia dacă îşi respectă angajamentele. Leadershipul constă în
a îndeplini bine sarcinile încredinţate, satisfăcând, totodată, interesele personale ale celor care
lucrează în acest scop cu şeful. Aceştia se asigură de respectarea promisiunilor pe care el le-a
făcut subalternilor care se achită de ceea ce li s-a cerut. Practic, leadershipul tranzacţional se
referă la: managementul prin excepţie
Liderul tranzacţional – îşi fundamentează acţiunea pe întărirea probabilă. Motivarea
subordonaţilor este preponderent formală (recompense materiale, promovări, însemne sociale de
statut şi prestigiu etc.), unilaterală (oamenii nu sunt recompensaţi numai în funcţie de rezultate,
ci şi de postul pe care îl ocupă) şi contingentă (apare după şi în funcţie de rezultate); corectarea
subordonaţilor este realizată prin reacţii negative, ameninţări sau acţiuni disciplinare, aceştia
îndeplinindu-şi atribuţiile fişei postului pentru că aşa trebuie, deşi unele dintre valorile şi
convingerile lor se pot afla în disonanţă cu cele ale organizaţiei.

5
 Leadershipul tranzacţional este ancorat în prezent, pe care îl creează prin evitarea
greşelilor din trecut.
Conducerea tranzacţională se obiectivează calitativ în două dimensiuni:
1. răsplata contingentă – apare în relaţie directă cu efortul depus şi cu nivelul de
performanţă atins;
2. conducerea prin excepţie – liderul intervine numai când standardele nu sunt atinse.

2.2 Leadership-ul transformational

Leadershipul transformaţional: într-o organizaţie nu se poate face trecerea la schimbare
de sus în jos. Trebuie să se favorizeze un mediu în care schimbarea poate să iasă la suprafaţă şi
un climat în care oamenii pot să se gândească la ei înşişi şi la colectiv, să ia iniţiative şi să creeze
lucruri interesante. Schimbarea trebuie să provină de la baza organizaţiei, acolo unde oamenii
ştiu ceea ce trebuie făcut. Pentru că leadershipul transformaţional funcţionează, el trebuie să
exercite o influenţă constantă asupra valorilor şi priorităţilor angajaţilor pentru a-i motiva în
atingerea obiectivelor superioare. Conducătorii îşi inspiră angajaţii, punându-le în valoare
vocaţia, optimismul, entuziasmul şi emotivitatea. Ei trebuie să aducă susţinerea şi încurajarea, să
evidenţieze interesul, să asigure formarea, să dea exemplu, să fie devotaţi grupului şi să facă
dovada unei etici solide.
Liderul transformaţional – se caracterizează prin charismă, motivaţie, stimulare
intelectuală şi afectivă, consideraţie individuală. El porneşte de la valorile şi convingerile
subordonaţilor, stimulându-le voinţa de a acţiona, de a-i face parte la viziunea proprie. Motivarea
angajaţilor este preponderent morală, generată de propriul lor angajament, de nevoia de
autodepăşire şi de a fi utili, iar atribuţiile fişei postului sunt îndeplinite pentr u că aceştia aşa
doresc. Leadershipul transformaţional este orientat spre viitor, pe care îl creează transformând
prezentul.
Leadershipul transformaţional, graţie utilizării inspiraţiei, comunicării şi înţelegerii
comportamentului uman, poate motiva subordonaţii la realizarea a ceva mai mult decât ei ar
putea în mod normal să se aştepte.
Arta leadershipului trebuie să ţină seama, în acelaşi timp, de valorile morale şi etice.
Leadershipul de stil transformaţional are o importanţă specială în contextul operaţiunilor de
menţinere a păcii, când militarii sunt obligaţi să-şi adapteze comportamentul colectiv şi
individual în raport cu conduita părţilor implicate în conflictul armat. Pe de altă parte, în astfel de
misiuni, riscurile, pericolele şi ameninţările în materie de securitate sunt omniprezente, ceea ce
face ca militarii să coopereze strâns pe parcursul tuturor misiunilor

6
BIBLIOGRAFIE

1. Curs de psihologie militara, Bucuresti, Academia Militara, 1973 . Aradavoaice

2. Gheorghe, “Stilul de conducere – Perspectiva psihosociala” Editura Militara Bucuresti
1985