Rez Sandu

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE
SANDU TOADER
TEZĂ DE DOCTORAT
DIRECŢII ŞI MODALITĂŢI MANAGERIALE

PENTRU EFICIENTIZAREA
ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A
FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE LA
NIVELUL JUDEŢULUI SIBIU
Conducător de doctorat:
Prof. univ.dr. D.H.C. Ion Petrescu
– SIBIU –
2007
1
CUPRINS
INTRODUCERE .......................................................................................................... 7 7
CAPITOLUL I
COMPONENTELE, CONCEPTUL, EVOLUŢIA ŞI CADRUL LEGAL AL
MANAGEMENTULUI COMBATERII FRAUDEI ECONOMICO
FINANCIARE ............................................................................................................... 19 11
1.1. CONCEPTUL DE FRAUDĂ ECONOMICOFINANCIARĂ ............................ 19 11
1.1.1. Noţiuni generale despre frauda economicofinanciară 19 11
1.1.2. Definiţia conceptului de fraudă economicofinanciară 23 12
1.2. COMPONENTELE ŞI EVOLUŢIA MANAGEMENTULUI COMBATERII
FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE................................................................ 27 12
1.2.1. Definiţii ale conceptului de management pentru combaterea fraudei
economicofinanciare............................................................................................ 28 13
1.2.2. Concepţii şi niveluri ierarhice în evoluţia managementului combaterii fraudei
economicofinanciare ......................................................................................... 30 14
1.3 CADRUL LEGAL AL MANAGEMENTULUI COMBATERII FRAUDEI
ECONOMICOFINANCIARE.................................................................................. 41 15
1.3.1. Scurt parcurs istoric........................................................................................... 43 15
1.3.2. Legislaţia cu impact asupra managementului combaterii fraudei economico
financiare ce coferă competenţa generală Poliţiei de Investigare a Fraudelor...... 44 15
1.3.3. Legislaţia privind managmentul combaterii fraudei economicofinanciare ce
conferă competenţa specială în cadrul fiecarui sector economic şi linie de
muncă, poliţiei de investigare a fraudelor............................................................ 47 16
1.3.4. Succintă incursiune în conţinutul unei părţi semnificative a legislaţiei
române privind infracţiunile ce sunt vizate în cadrul procesului managerial de
combatere a fraudei economicofinanciare.......................................................... 70 18
1.3.4.1. Reglementări referitoare la domeniul societăţilor comerciale, la regimul
juridic privind monopolul de stat şi cel al registrului comerţului...................... 71 18
1.3.4.2. Domeniul reglementărilor privind combaterea evaziunii fiscale .............. 74 18
1.3.4.3. Reglementări privind regimul vamal. Legea nr. 141/1997, privind
regimul vamal cu modificările ulterioare........................................................... 76 19
1.3.4.4. Domeniul legilor privind concurenţa neloială............................................. 77 19
1.3.4.5. Domeniul legilor privind drepturilede autor şi drepturile conexe............... 77 19
1.3.4.6. Reglementări privind regimiul bancar şi al cecului................................... 80 19
1.3.4.7. Încălcări ale dispoziţiilor prevăzute în legea nr. 656/2002 pentru
prevenirea şi sancţionarea spălării banilor........................................................ 81 19
1.3.4.8. Reglementări în domeniul valorilor imobiliare şi pieţele reglementate
1.3.4.9. Încălcări ale dispoziţiilor preväzute de Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată şi
2
completată de Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în
mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei...................................... 82 19
1.3.4.10. Infracţiunea de fals intelectual prevăzută în legea nr. 82/1991 privind
contabilitatea, cu modificările ulterioare............................................................ 82 19
1.3.4.11. Domeniul legilor şi reglementărilor referitoare la incriminarea
fraudelor informatice ....................................................................................... 83 19
1.3.4.12. Reglementări privitoare la regimul grupului de interes economic,
prevăzute în legea nr. 161/2003, cartea i, s. a 10 –a......................................... 86 19
CAPITOLUL II
BAZELE MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE IDENTIFICARE ŞI
CUNOAŞTERE A METODELOR ŞI A PARTICIPANŢILOR LA COMITEREA
FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE............................................................... 89 20
2.1. CONSIDERAŢII GENERALE ........................................................................... 89 20
2.2. MANAGEMENTUL CUNOAŞTERII UNOR METODE DE OPERARE ÎN
SISTEMUL DE FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE ...................................... 91 20
2.2.1. Metode de operare în săvârşirea infracţiunilor în dauna societăţilor, companii
cu capital de stat; moduri de operare specifice săvârşirii infracţiunilor din domeniul
fraudei economicofinanciare.......................................................................................... 91 20
2.2.1.1. Metode de operare în săvârşirea infracţiunilor în dauna societăţilor
comerciale cu capital de stat............................................................................ 92 20
comerciale cu capital privat................................................................................ 94 21
2.2.2. Metode de operare privind utilizarea instrumentelor de plată fără acoperire
sau falsificate în vederea achiziţionării frauduloase de mărfuri......................... 96 21
2.2.3. Metode de operare prin manipularea de date şi informaţii inexacte............... 102 22
2.2.4. Metode de operare utilizate în cazul fraudelor vamale................................... 106 22
2.2.5. Metode de operare utilizate în cazul fraudelor fiscale.................................... 109 23
2.2.6. Metode de operare în săvârşirea fraudelor pe piaţa de capital....................... 116 24
2.2.7. Influenţarea pieţelor........................................................................................ 119 24
2.2.8. Metode de operare utilizate în spălarea banilor............................................. 120 25
2.3. IMPLICAŢII MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE CUNOAŞTERE A
PARTICIPANŢILOR LA COMITEREA FRAUDEI ECONOMICO
FINANCIARE......................................................................................................... 123 25
CAPITOLUL III
COMPONENTE MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE COMBATERE A
FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE.................................................................. 125 26
3.1. OBIECTIVE ŞI SRATEGII ÎN MANAGEMENTUL COMBATERII ŞI
LIMITĂRII FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE........................................... 125 26
3.1.1. Principalele obiective în managementul combaterii şi limitării fraudei
economicofinanciare........................................................................................ 125 26
3.1.2.Viziunea strategică, modalitate de concepere a strategiei privind
combaterea şi limitatrea fraudei economicofinanciare................................... 129 27
3.1.3. Managementul strategic şi strategia managerială privind combaterea şi
limitatrea fraudei economicofinanciare............................................................. 130 28
3.1.4. Factori majori de natură managerială în combaterea şi limitatrea fraudei
3.1.4.1. Planificarea combaterii fraudei economicofinanciare............................. 132 29
3
3.1.4.2. Organizarea activităţilor pentru combaterea fraudei economico
financiare............................................................................................................ 137 29
3.1.4.3. Motivarea şi antrenarea forţelor .............................................................. 139 30
3.1.4.4. Responsabilitatea socială.......................................................................... 141 30
3.1.4.5. Controlul în managementul combaterii fraudei economicofinanciare.... 143 31
3.2. CONTRIBUŢII LA ELABORAREA UNEI METODOLOGII MANAGE
RIALE ÎN PROCESUL DE COMBATERE A FRAUDEI ECONMICO
FINANCIARE........................................................................................................... 143 32
3.2.1. Cerinţe manageriale în cunoaşterea principalelor moduri de operare în
cadrul procesului de investigare a fraudei economicofinanciare..................... 145 32
3.2.2. Componente manageriale în cunoaşterea şi aplicacarea normelor legale în
procesul investigării fraudei economicofinanciare........................................... 146 32
3.2.3. Acţiuni mangeriale în efectuarea actelor premergătoare cu ocazia
investigării şi cercetarii fraudelor economicofinanciare................................... 147 32
3.2.4. Managementul ridicării obiectelor, înscrisurilor şi efectuării percheziţiilor
în cadrul activităţilor de combatere a fraudei economicofinanciare................. 147 33
3.2.5. Baze manageriale privind efectuarea de expertize şi constatări tehnico
ştiinţifice pe parcursul cercetării farudei economicofinanciare....................... 148 33
3.2.6. Contribuţii manageriale la efectuarea înregistrăilor audiovideo în cadrul
activităţilor de cercetare a fraudei econmicofinanciare.................................... 149 33
3.2.7. Organizarea managerială a procedurii de ascultare a martorilor cu ocazia
efectuării cercetărilor în cauzele prvind combaterea fraudei economico
financiare........................................................................................................... 149 34
3.2.8. Elemente manageriale referitoare la luarea măsurilor preventive cu prilejul
combaterii şi cercetarii fraudei economicofinanciare....................................... 150 34
3.2.9. Fundamentul managerial privind luarea măsurilor asiguratorii referitor la
reparaţiile civile în cadrul procesului de combatere a fraudei economico
financiare............................................................................................................ 150 34
3.2.10. Orientări manageriale în prezentarea materialului de urmărire penală în
cadrul procesului de combatere a fraudei ecopnomicofinanciare..................... 150 34
CAPITOLUL IV
MODALITĂŢI DE MANIFESTARE ÎN MANAGEMENTUL COMBATERII
FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE A SISTEMULUI INFORMAŢIO
NALDECIZIONAL ....................................................................................................... 152 35
4.1. SUBSITEMUL INFORMAŢIONAL ÎN MANAGEMENTUL COMBATERII
FRAUDEI ECONMICOFINANCIARE.................................................................. 152 35
4.1.1. Necesitatea şi caracteristicile procesului de însuşire şi transmitere a
informaţiilor...................................................................................................... 154 35
4.1.2. Tehnologia informaţiei în procesul de combaterea a fraudei economico
financiare............................................................................................................ 155 36
4.1.3. Etapele managementului informaţiei în procesul de combatere a fraudei
economicofinanciare......................................................................................... 156 36
4.1.3.1. Colectarea informaţiei.............................................................................. 156 36
4.1.3.2. Stocarea informaţiei ................................................................................ 156 36
4.1.3.3. Procesarea informaţiei ............................................................................. 157 36
4.1.3.4. Accesul la informaţie ............................................................................... 157 36
4.1.3.5. Comunicarea informaţiei ........................................................................ 157 36
4.1.3.6. Folosirea informaţiei ................................................................................ 158 36
4
4.1.4 Fluxul informaţional în cadrul managementului privind combaterea fraudei
economicofinaciare........................................................................................... 158 36
4.1.4.1. Definiţia fluxului informaţional............................................................... 158 36
4.1.4.2. Modalităţi manageriale de implementare a sistemului informaţional..... 159 36
4.1.4.3. Perfecţionarea sistemului informaţional referitor la managementul
combaterii fraudei economicofinanciare.......................................................... 159 37
4.1.5. Raportul dintre manager şi subordonaţi sai în transmiterea corectă şi
operativă a informaţiilor.................................................................................... 160 37
4.1.6. Schimbul de informaţii în cadrul managementului combaterii fraudei
4.1.7. Calităţile informaţiilor – condiţie fundamentală pentru eficacitatea
procesului de combatere a fraudei economicofinanciare.................................. 161 37
4.1.8. Desfăşurarea schimbului de informaţii în cadrul managementului
combaerii fraudei economicofinanciare.......................................................... 165 38
4.2. SUBSISTEMUL DECIZIONAL DIN PERSPECTIVA MANAGEMENTULUI
COMBATERII FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE...................................... 165 39
4.2.1.Componente conceptuale................................................................................. 166 39
4.2.1.1. Conceptul de decizie în cadrul managementului combaterii fraudei
economicofinanciare......................................................................................... 166 39
4.2.1.2. Rolul deciziei în sistemul de management pentru combaterea fraudei
economicofinanciare ...................................................................................... 167 39
4.2.1.3. Condiţii situaţionale şi cerinţe................................................................. 168 40
4.2.2. Deciziile în procesul managerial de combatere a fraudei economico
financiare.............................................................................................................. 169 40
4.2.2.1. Deciziile monoatributive......................................................................... 169 40
4.2.2.2. Deciziile multicriteriale.......................................................................... 170 40
4.2.2.3. Deciziile multiaribut ............................................................................. 171 41
CAPITOLUL V
PREZENŢE MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE EFICIENTIZARE A
ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A FRAUDEI ECONOMICO
FINANCIARE LA NIVELUL JUDEŢULUI SIBIU..................................................
5.1. IMPLICAŢII MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE CUNOAŞTERE ŞI 172 42
EFICIENTIZARE A ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A FRAUDEI
ECONOMICOFINANCIARE LA NIVELUL POLIŢIEI JUDEŢULUI SIBIU.......
5.1.1. Baze manageriale referitoare la cunoaşterea modului de manifestare a 172 42
fraudei economicofinanciare la nivelul judeţului Sibiu.........................................
5.1.2. Componentele manageriale ale analizei swot, pentru eficientizarea acţiunilor 172 42
de combatere a fraudei economicofinanciare la nivelul poliţiei judeţului Sibiu...
5.1.3. Etape manageriale în elaborarea analizei swoot pentru eficientizarea 196 43
activităţilor de combaterea fraudei economicofinanciare la nivelul poliţiei
judeţului Sibiu ..........................................................................................................
5.1.4. Implicaţii manageriale în organizarea şi conducerea poliţiei de investigare a 199 44
fraudelor pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei economico
financiare la nivelul poliţiei judeţului Sibiu.............................................................
5.2.STRATEGIA MANAGERIALĂ DE REFORMĂ ŞI EFICIENTIZARE A 201 44
FINANCIARE LA NIVELUL POLIŢIEI JUDEŢULUI SIBIU...............................
5.2.1. Rolul şi utilitatea strategiei de reformă şi eficientizare a activităţilor de 209 45
combatere a fraudei economicofinanciare.............................................................
5.2.2. Componente manageriale referitoare la descentralizarea şi deconcentrarea 210 45
5
activităţilor pentru eficientizarea combaterii fraudei economicofinanciare............
5.2.3. Contribuţii manageriale la stabilirea direcţiilor de modernizare a serviciului 213 46
de investigare a fraudelor.........................................................................................
5.2.4. Managementul privind politica de securitate partenerială prin asimilarea unor 214 47
noi metode manageriale de lucru..............................................................................
5.2.5. Elaborarea unui proiect managerial menit să ofere promovarea excelenţei la 224 48
nivelul serviciului de investigare a fraudelor din cadrul inspectoratul de poliţie al
judeţului Sibiu...........................................................................................................
5.3. MANAGEMENTUL PRIVIND ORGANIZAREA ŞI FUNCTIONAREA 226 49
SERVICIULUI DE INVESTIGARE A FRAUDELOR PENTRU EFICIENTI
ZAREA ACTIVITATILOR DE COMBATERE A FRAUDEI ECONOMICO
FINANCIARE............................................................................................................
5.3.1. Organizarea, ca funcţie managerială................................................................. 254 50
5.3.2. Organizarea procesuală a serviciului de investigare a fraudelor de la nivelul 256 52
poliţiei judeţului Sibiu..............................................................................................
5.3.2.1. Cadrul juridic de funcţionare a poliţiei de investigare a fraudelor ............. 258 52
5.3.2.2. Atribuţiile funcţionale ale serviciului de investigare a fraudelor................ 260 52
5.3.3. Organizarea structurală a poliţiei de investigare a fraudelor............................ 261 53
5.3.3.1. Conceptul de organizare structurală............................................................ 264 55
5.3.3.2. Strucura organizatorică şi formală a poliţiei de investigare a fraudelor..... 265 55
5.3.4. Principiile ce stau la baza managementului combaterii fraudei economico 265 56
financiare....................................................................................................................
5.3.5. Organizarea conducerii managerialae a serviciului de investigare a fraudelor. 280 58
5.3.6. Organizarea activităţii colective la nivelul serviciului de investigare a 285 58
fraudelor....................................................................................................................
5.3.7. Organizarea muncii individuale la nivelul serviciului de investigare a 286 59
fraudelor....................................................................................................................
5.4. OBIECTIVE ŞI PERSPECTIVE ALE MANAGEMENTULUI PRIVIND 286 59
EFICIENTIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A FRAUDEI
ECONOMICOFINANCIARE LA NIVELUL POLIŢIEI JUDEŢULUI SIBIU.....
5.4.1. Implicaţii manageriale privind modernizarea managementului instituţional... 287 59
5.4.2. Componentele manageriale privind modernizarea conceptuală, structurală şi 288 60
funcţională în domeniul prevenirii fraudei economicofinanciare.........................
5.4.3. Orientări conceptuale privind ridicarea capacităţii operative şi instituţionale 294 60
pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei economicofinanciare....
5.4.4. Implicaţii manageriale privind creşterea capacităţii funcţionale pentru 295 61
eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei economicofinanciare..............
5.4.5. Latura managerială în cadrul activităţilor de prevenire şi combatere a 298 61
corupţiei interne ......................................................................................................
5.4.6. Orientări manageriale privind optimizarea cooperării şi colaborării 305 62
internaţionale pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei
economicofinanciare..............................................................................................
5.4.7. Managementul privind modernizarea sistemului de relaţii publice al 306 62
serviciului de investgare a fraudelor cu societatea civilă........................................
5.4.8. Optimizarea managementului resurselor umane pentru eficientizarea 310 63
activităţilor de combatere a fraudei economicofinanciare.....................................
5.5. CONTRIBUŢII MANAGERIALE REFERITOARE LA STABILIREA ŞI 311 63
UTILIZAREA INDICATORILOR DE PERFORMANŢĂ PENTRU EFICIEN
TIZAREA ACTIVITĂŢII DE COMBATERE A FRAUDEI ECONOMICO
FINANCIARE..........................................................................................................
6
5.5.1. Definirea performanţei în managementul combaterii fraudei economico 315 63
financiare .................................................................................................................
5.5.2. Fundamentarea teoretică a performanţei în managementul combaterii fraudei 316 64
economicofinanciare..............................................................................................
5.5.3. Dimensiunile sintagmei „indicatori strategici”................................................ 318 64
5.5.4. Planul anual al celor mai buni indicatori de performanţă în managementul 320 64
combaterii fraudei economicofinanciare.................................................................
5.5.5. Model managerial pentru stabilirea celor mai buni indicatori de performanţă. 321 65
5.5.6. Elemente mamageriale în elaborarea indicatorilor de performanţă................... 323 65
CONCLUZII FINALE ŞI PROPUNERI................................................................... 325 66
BIBLIOGRAFIE........................................................................................................ 331 69
ANEXE...................................................................................................................... 341 74
LISTA FIGURILOR……………………………………………………………….. 355 83
LISTA TABELELOR……………………………………………………………… 378
LISTA ANEXELOR………………………………………………………………. 379
380
7
INTRODUCERE
Mondializarea economiei şi tranziţia la economia de piaţă în Europa de Est sunt
procese care au determinat proliferarea şi diversificarea fraudei economicofinanciare în
dimensiunile ei naţionale şi internaţionale, transformarea acesteia întro ameninţare
reală la adresa stabilităţii economice şi sociale la nivel naţional, regional şi internaţional.
Caracterul atotcuprinzător al sferei fraudei economicofinanciare, diversitatea
formelor de manifestare a acesteia, aria largă de cuprindere a domeniilor economico
sociale şi politice, precum şi creşterea costurilor provocate de crima organizată, au
impus adoptarea la nivelul tuturor statelor a unor strategii de luptă împotriva fraudei
economicofinanciare mai mult sau mai puţin eficiente.
Teza de doctorat îşi propune abordarea teoretică dar şi practică a principiilor,
soluţiilor şi metodelor de management în domeniul combaterii fraudei economico
financiare, prin prisma luării lor în considerare în cadrul formelor concrete sub care se
manifestă acest fenomen în România contemporană, atât la nivel central, cât şi în plan
local, respectiv Judeţul Sibiu.
Elaborarea prezentei teze de doctorat a pornit de la o serie de ipoteze de
lucru, cum ar fi:
1. Ipoteza nr. 1: Managementul combaterii fraudei economicofinanciare poate
contribui în principal la dezvoltarea capacităţii instituţionale şi operaţionale a poliţiei
de investigare a fraudelor în vederea menţinerii unui climat de legalitate în sfera
afacerilor, capabil să asigure buna funcţionare a economiei româneşti, în conformitate
cu normele şi standardele europene în materie;
2. Ipoteza nr. 2: Cercetarea problematicii tehnicilor manageriale de combatere
a fraudei economicofinanciare poate să stabilească dacă cercetarea este oportună şi
răspunde imperativului momentului de a cunoaşte modalităţile manageriale de a
combate frauda economicofinanciară, noutăţile şi diversitatea problematicii abordate
sub aspectul modului de producere cât şi sub cel al tehnicilor manageriale de
combatere; poate constitui dorinţa de a contribui întro manieră ştiinţifică la
clarificarea şi rezolvarea problemelor ridicate de particularităţile managementului
combaterii fraudei economicofinanciare şi elaborarea unor concluzii şi direcţii de
acţiune care să ducă la diminuarea efectelor acestui fenomen.
8
3. Ipoteza nr. 3: Preocupările primordiale în cadrul procesului managerial de
combatere a fraudei economicofinanciare pot să antreneze reproiectarea unei strategii
manageriale unitare pentru toate activităţile din acest domeniu.
4. Ipoteza nr. 4: Reforma ce se desfăşoară în cadrul Poliţiei Române poate
conduce la reconsiderarea mecanismelor prin care se asigură procesul de remodelare a
sistemului informaţionaldecizional de la nivelul Direcţiei de Investigare a Fraudelor şi
a serviciilor judeţene de investigare a fraudelor cu atribuţii în combaterea, prevenirea
şi limitarea fraudei economicofinanciare
5. Ipoteza nr. 5: Strategia şi programul guvernului în domeniul combaterii
criminalităţii şi în principal în cel al combaterii fraudelor economicofinanciare,
precum şi aplicarea politicii statului în acest sector, se pot realiza prin intermediul
Direcţiei de Investigare a Fraudelor şi a serviciilor teritoriale de profil; perfecţionarea
organizării, conducerii şi controlului poliţie de investigare a fraudelor la nivel local,
având ca efect desfăşurarea unei activităţi în condiţii de eficienţă, o ordonare
corespunzătoare a tuturor resurselor materiale, umane şi financiare de care dispune
fiecare serviciu judeţean, în vederea atingerii parametrilor de performanţă prognozaţi.
Aria investigaţiilor efectuate sa referit la:
Ø Validarea ipotezelor, prin analiza organizării, conducerii, coordonării şi
controlului activităţii serviciului de investigare a fraudelor în plan teritorial.
Ø Studierea legislaţiei cu impact în ceea ce priveşte combaterea fraudei
economicofinanciare, a formelor şi metodelor de comitere a acesteia precum şi a
tehnicilor de cercetare, prevenire şi combatere a fraudei economicofinanciare în plan
teritorial.
Ø Propuneri privind perfecţionarea managementului combaterii fraudei
economicofinanciare în plan teritorial.
Ø Stabilirea unor măsuri de eficientizarea a colaborării Poliţiei de Investigare a
Fraudelor cu alte autorităţi cu atribuţii în domeniul combaterii fraudei economico
financiare, precum şi cu societatea civilă.
Ø Reorganizarea politiei de investigarea fraudelor ca structură distinctă în
cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, după modelul ţărilor din Uniunea
Europeană.
Ø Armonizarea legislaţiei privind activitatea de combatere a fraudei
economicofinanciare în concordanţă cu reglementările europene.
9
Tehnicile şi instrumentele cercetării au vizat:
ü studiul literaturii privind starea teoriei şi practicii managementului activităţii
de combatere a fraudei economicofinanciare;
ü interviuri, chestionare, sondaje printre specialiştii din domeniu şi persoane
fizice şi juridice;
ü formularea de generalizări analitice şi concluzii practice asupra viitorului în
managementul activităţii de combatere a fraudei economicofinanciare în plan teritorial.
Folosind instrumentarul clasic al cercetării ştiinţifice, bazat pe analiză şi sinteză,
inducţie şi deducţie, general şi particular, neam străduit să realizăm analize substanţiale
şi pertinente asupra unor fenomene complexe privind managementul combaterii fraudei
economicofinanciare.
Referitor la baza bibliografică, am parcurs lucrările de referinţă în domeniu din ţară
şi străinătate, apelând şi la informaţiile găsite pe internet. Am constatat, însă, că volumul
acesteia este relativ restrâns, prin activitatea de elaborare a prezentei teze de doctorat
încercând să sistematizez informaţiile deja existente şi sămi aduc o modestă contribuţie la
diversificarea acestora.
Elementele de noutate şi contribuţiile personale pe care intenţionăm să le
aducem la problematica procesului de creştere a eficienţei poliţiei de investigare a
fraudelor se orientează spre numeroase aspecte, dintre care cele mai importante sunt:
· problematica managementului combaterii fraudei economicofinanciare să fie
abordată din două aspecte – de la general la particular (pornind de la analiza la nivel
naţional a domeniului combaterii fraudei economicofinanciare şi să se ajungă la analiza
în plan teritorial); de la particular la general (pornind de la aspectele din teritoriu în ceea
ce priveşte domeniul combaterii fraudei economicofinanciare, să se realizeze
eficientizarea activităţilor din sfera combaterii fraudelor la nivel naţional);
· problematica managementului combaterii fraudei economicofinanciare va fi
tratată din punct de vedere sistemic, ceea ce presupune pe de o parte, definirea
conceptelor, principiilor, metodelor şi proceselor specifice domeniului combaterii
fraudelor economicofinanciare, iar pe de altă parte, înţelegerea conexiunii între
economia de piaţa, obligaţiile legislative şi economia politică;
· sublinierea rolului creării unui nou cadru organizaţional al Poliţiei de
Investigare a Fraudelor, o dată cu integrarea în Uniunea Europeana şi implementarea
legislaţiei comunitare în domeniu;
10
· se va face o prezentare a valorilor fundamentale ale instituţiilor cu
responsabilităţi în domeniul combaterii fraudei economicofinanciare;
· sublinierea necesităţii conceperii unei strategii manageriale în procesul de
combatere a fraudei economicofinanciare, precum şi o metodologie de implementare a
acesteia în procesul de asigurare a ordinii publice;
· definirea principalelor particularităţi ale organizării manageriale în instituţiile
cu atribuţii în domeniul combaterii fraudei economicofinanciare evidenţiinduse unele
direcţii şi modalităţi de perfecţionare;
· reliefarea unor aspecte ale combaterii fraudei economicofinanciare în
societatea contemporană;
· reconsiderarea principiilor managementului combaterii fraudei economico
financiare pe baze şi fundamente moderne în concordanta cu normele europene în
materie;
· pragmatizarea unor direcţii şi modalităţi de perfecţionare în domeniul
combaterii fraudei economicofinanciare.
Nu în ultimul rând, o atenţie deosebită se va acorda studiului de caz privind
Strategia de Reforma şi Eficientizare a activităţii Serviciului de Investigare a Fraudelor
din cadrul Inspectoratului de Poliţie a judeţului Sibiu, precum şi Planului acţiune pentru
implementarea Strategiei de modernizare a I.P.J. Sibiu, 2004 – 2007, pe linia poliţiei de
investigare a fraudelor.
11
CAPITOLUL I
COMPONENTELE, CONCEPTUL, EVOLUŢIA ŞI
CADRUL LEGAL AL MANAGEMENTULUI COMBATERII FRAUDEI
ECONOMICOFINANCIARE
Pentru a face o introducere în managementul combaterii fraudei economico

financiare ne apare ca o teoremă solid demonstrată faptul că acesta trebuie să pornească
şi să urmărească cu atenţie componentele, conceptele, evoluţia, cadrul legal şi
instrumentele de acţiune ale managementului ca şi concept.
1.1. CONCEPTUL DE FRAUDĂ ECONOMICOFINANCIARĂ
1.1.1. Noţiuni generale despre frauda economicofinanciară
Dinamismul relaţiilor economicocontemporane, tendinţele evidente de
globalizare în acest început de mileniu, impulsionează dezvoltarea unui important
domeniu de activitate umană, cel al afacerilor, domeniu care formează obiectul de
studiu al criminalităţii afacerilor sau al fraudei economicofinanciare.
Frauda economicofinanciară se caracterizează prin două dimensiuni principale
şi anume:
· dimensiune naţională, care are în vedere totalitatea infracţiunilor menţionate
în legile speciale sau penale ale fiecărui stat, care se comit în cadrul sistemului
economic şi financiar intern şi nu induce elemente de extractivitate
· dimensiune internaţională, care se referă la totalitatea infracţiunilor ce se
produc şi ce au ca finalitate participarea elementului de extraunitate (persoane,
corporaţii, firme, bănci, etc.)
Cele două dimensiuni nu au un caracter static fiind evidenţiate în prezent
internaţionalizarea fraudei economicofinanciare.
Cuantificarea ori măsurarea dimensiunilor fraudei economicofinanciare este
imposibil să se realizeze, mai ales componenta internaţională a acestui fenomen, dar şi
12
cea naţională care şi ea este o mare necunoscută, iar o aproximaţie totală fiind departe
de realitate.
1.1.2. Definiţia conceptului de frauda economicofinanciara
Un loc aparte în cadrul criminalităţii generale îl ocupă frauda economico
financiară sau criminalitatea „în gulere albe” aşa cum este cunoscută în literatura
criminologică de specialitate.
Noţiunea de criminalitate a gulerelor albe a fost folosită pentru prima dată în
1940 de către EDWIN M. Sutherland în lucrarea sa White Collor Criminality pentru a
desemna comportamentele care reflectă un abuz de încredere în cadrul activităţii
profesionale, precum şi corupţia unor persoane care, de obicei au o situaţie şi o poziţie
economică bună sau foarte bună în raport cu standardele de viaţă occidentală.
În prezent, tot mai mulţi experţi şi criminologi din ţările occidentale susţin
necesitatea de a redefini conceptual de criminalitate cu guler alb, porninduse de la
ideea că definiţia lui Sutherland este prea restrictivă şi că, deci, nu mai corespunde
noilor cerinţe, că potrivit acestor definiţii, un număr mare de acţiuni legale, aşa cum
sunt infracţiunile comise împotriva asigurărilor şi cărţilor de credit, nu se pot clasifica
ca „white collor crime” din cauza faptului că nu sunt făcute, de regulă, în timpul
activităţii.
Întro prezentare mai generală, frauda economicofinanciară o putem defini ca
fiind o multitudine de acte ilegale ce sunt caracterizate prin înşelăciune, ascundere sau
violare a încrederii şi care sunt deopotrivă date de aplicarea sau amenţiatea cu forţa
fizică sau violenţa. Indivizii şi organizaţiile comit aceste acte pentru a obţine bani,
proprietăţi sau servicii; pentru a evita plata sau predarea de bani sau servicii; sau pentru
aşi asigura un avantaj personal sau de afaceri.
1.2. COMPONENTELE ŞI EVOLUŢIA MANAGEMENTULUI

COMBATERII FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE.
Componentele managementului combaterii fraudei economicofinanciare,

indiferent de spaţiu sau timp, prezintă drept obiect, o grijă din mai multe puncte de
vedere pentru asigurarea preocupărilor în ceea ce priveşte prevenirea, cercetarea,
combaterea şi reducerea fenomenului criminalităţii economicofinanciare.
Aceste componente pledează pentru acordarea întregii atenţii faţă de
problematica actuală a fraudei economicofinanciare şi transformarea procesului
13
de realizare a obiectivelor de protecţie în faţa ameninţărilor fraudei economico
financiare întro problemă importantă în raport cu ritmul de dezvoltare a societăţii.
Componentele managementului combaterii fraudei economicofinanciare se
constituie ca o chemare la globalizarea rapidă a interesului diverselor instituţii
guvernamentale şi a unor organizaţii neguvernamentale, a specialiştilor şi a massmediei
privind activitatea de intervenţie pentru reducerea efectelor cauzate de fenomenul
fraudei economicofinanciare.
1.2.1. Definiţii ale conceptului de management pentru combaterea fraudei
Conceptul de management are semnificaţii multiple şi se foloseşte mult în teorie
şi practică. Esenţialul în analiza şi tratarea acestui concept îl constituie determinarea
conţinutului, a elementelor şi direcţiilor care îi stabilesc trăsăturile. Dat fiind caracterul
complex al managementului au apărut numeroase variate definiţii ale acestui concept.
Din punctual nostru de vedere, managementul constituie o ştiinţă, un
ansamblu de activităţi, discipline, metode, tehnici care înglobează sarcinile conducerii
gestiunii şi organizării şi vizează ca prin adaptarea deciziilor obţinute în proiectarea şi
reglarea proceselor economice şi sociale să antreneze întregul colectiv al organizaţiei
pentru a corespunde şi lucra cât mai profitabil, pentru a organiza schimburi capabile să
asigure acesteia un viitor trainic şi eficace pe plan economic şi social.
Considerăm că o asemenea definiţie a managementului este de preferat, întrucât
unifică principalele elemente definitorii, prezintă întrun contrast acţionar funcţiile
managementului şi operaţiunile ce decurg din ele, cu orientarea lor spre realizarea
scopului fixat de conducerea unităţii.
Prin definiţia de mai sus, managementul combaterii fraudei economico
financiare este tratat ca instrumentul ce poate conduce politia la obţinerea unor rezultate
bune în lupta pentru prevenirea, combaterea şi reducerea fenomenului fraudei
economicofinancare.
14
1.2.2. Concepţii şi niveluri ierarhice în evoluţia managementului combaterii
fraudei economicofinanciare
În lucrarea de sinteză intitulată Management, Tasks Responsabilities; practices,
publicată la New York în 1973, Druker 1 constată instituţionalizarea, în ultimii 50 de
ani, a societăţii managementului complex şi competitiv.
Managementul combaterii fraudei economicofinanciare ca ştiinţă presupune
folosirea unor principii, metode şi tehnici de lucru cu caracter general, a căror folosire
să asigure utilizarea eficientă a potenţialului uman, material, financiar şi informaţional
al poliţiei pentru investigarea fraudelor.
În general şi în mod deosebit, în actuala etapă, practica managerială pentru
combaterea fraudei economico financiare exercită o incontestabilă forţă de atracţie.
Înţelegerea rolului practicii în cunoaşterea managerială privind combaterea
fraudei economicofinanciare pune în evidenţă legătura dintre teorie şi practică în
management.
Teoria managerială privind combaterea fraudei economicofinanciare apare şi se
dezvoltă pe baze practice, conţinutul său fiind determinat de practică. În acelaşi timp,
teoria, având un conţinut ştiinţific, adaptează practica dândui siguranţă şi perspectivă.
Teoria şi practica se influenţează şi se condiţionează reciproc. Procesul de elaborare al
teoriei manageriale privind combaterea fraudei economicofinanciare este procesul de
generalizare al practicii, al cunoştinţelor căpătate în activitatea de conducere practică.
În managementul combaterii fraudei economicofinanciare, practica este
activitatea depusă de manageri pentru a face faţă necesităţilor pe care le ridică viaţa din
cadrul organizaţiei poliţieneşti.
Politia de investigare a fraudelor reprezinta sisteme dinamice extrem de
complexe, cărora în mod necesar le sunt proprii procesele manageriale. Din punct de
vedere structural, funcţional, politia de investigare a fraudelor reprezinta o ierarhie
de sisteme cu un grad diferit de complexitate.
Fiecare din sistemele care formează poliţia de investigare a fraudelor
reprezintă obiectul managementului combaterii fraudei economicofinanciare. Domeniul
managementului combaterii fraudei economicofinanciare implică conceptul de sistem,
întrucât caracterul universal al teoriei sistemelor ne dă o nouă perspectivă de abordare
a poliţiei de investigare a fraudelor. Este vorba, în primul rând, de luarea în
1
DRUKER, P.,F., Management’s Role in the New World, sesion1, Plenory a Tokyo, 1969, p.5
15
considerare a caracteristicilor poliţiei de investigare a fraudelor în raport cu
trăsăturile perioadei de tranziţie la economia de piaţă.
1.3. CADRUL LEGAL AL MANAGEMENTULUI COMBATERII

FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE
Managementul combaterii fraudei economicofinanciare la nivel naţional se

realizează prin aşezământul politicojuridic fundamental, Constituţia României, legi,
O.U.G. şi prin acte normative elaborate de emisferele ce sunt implicate pe acest segment
al luptei împotriva criminalităţii.
Legislaţia privind combaterea fraudei economicofinanciare din România este
deosebit de complex, întro contiunuă dinamică, încercând a se apropia, întro perioadă
de timp, previzibil, de exigenţele şi cerinţele Uniunii Europene.
1.3.1. Scurt parcurs istoric
În România înainte de 1989, în literatura juridică penală nu sa vorbit despre o
subramură a dreptului penal cu incidenţă în afaceri, acest lucru fiind posibil în condiţiile
regimului politic existent. Totuşi, a fost promovat conceptual de infracţiune economică 2 .
După decembrie 1989, schimbările intervenite în plan legislativ, în sfera activităţiilor
economice au impus o concentratre a atracţiei spre prevenirea şi combaterea fraudei din
sfera economicofinanciare.
La nivel statal sau înfiinţat autorităţi specializate în prevenirea şi combaterea
faptelor ilicite din sfera activităţiilor economicofinanciare. În acest sens putem
menţiona: Curtea de Conturi, Garda Financiară, Poliţia Sanitară, Oficiul de Protecţie a
Consumatorului etc., iar la nivelul poliţieie sau constituit deasemenea, structuri
specializate în combaterea fraudei economicofinanciare
1.3.2. Legislaţia cu impact asupra managementului combaterii fraudei
economicofinanciare ce cofera competenta generala Poliţiei de Investigare a
Fraudelor
În cele ce urmeză vom prezenta principalele reglementări legale adoptate după
1990 în România privind managementul combaterii fraudei economicofinanciare:
Constituţia României;
2
Coca Cozma Mona, Infracţiuni economice publicate în codul penal, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1974
16
Codul Penal al României, care prevede şi sancţionează 34 infracţiuni de natură
economicofinanciară;
Codul de Procedură Penală cu modificările şi completările aduse prin Legea nr.
281/2003, O.U.G. nr. 66/2003 şi O.U.G. nr. 109/2003, Partea Specială, Titlul I;
Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române;
Legea nr. 39/2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate;
Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea
şi sancţionarea corupţiei;
1.3.3. Legislaţia privind managmentul combaterii fraudei economico
financiare ce conferă competenţa specială în cadrul fiecarui sector economic şi
linie de muncă poliţiei de investigare a fraudelor
v Cu aplicabilitatea specială în sectorul bancar, instituţii de credit,
societăţi de investii financiare, asigurare şi reasigurare, asistenţă financiarbancară,
piaţă de capital şi spălarea banilor.
Ø Legea nr.656/2002 privind prevenirea spălării banilor
Ø Legea nr.58/1998 – legea bancară modificată prin Legea 485/2003
Ø Legea nr.83/1998 privind procedura falimentului băncilor
Ø Legea nr.101/1998 privind statutul Băncii Naţionale a României
Ø Regulamentul nr.3/1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare
v Cu aplicabilitate specială în domeniile combaterii evaziunii fiscale,

infracţiunilor la regimul societăţilor comerciale şi a ilegalităţilor din comerţ şi turism
Ø Legea Nr.241/2005 privind combaterea faptelor de evaziune fiscală
Ø O.G. nr. 58/21.08./1998 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de
turism în România;
Ø O.G.125/11.09.1998 privind aprobarea Normelor metologice pentru
activitatea de comercializare a serviciilor turistice, criteriile şi metodologia de acordare
a licenţelor şi brevetelor de turism;
Ø H.G.nr.865/03.12.1998, pentru aprobarea normelor metodologice privind
privatizarea societăţilor comerciale din turism;
Ø H.G.nr.972/23.12.1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii
naţionale pentru turism;
17
Ø Legea nr.12/1990 R, republ.priv.combaterea activităţilor comerciale
ilicite;
v Cu aplicabilitate specială în domeniul combaterii corupţiei şi fraudelor
în instituţii bugetare şi în domeniul privatizării
Ø Legea 78/2002 pentru combaterea corupţiei,
Ø Legea 626/2002 pentru prevenirea şi sanctionarea spălării banilor,
Ø Legea 503/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie,
Ø Legea 83/1992 privînd procedura urgentă de urmărire şi judecare a unor
infracţiuni de corupţie,
v Cu aplicabilitate specială pe linia fraudelor vamale, ilegalităţilor cu
mijloace de plată străine
Ø Codul Vamal,
v Cu aplicabilitate specială în industrie, agricultură, cooperaţie, protecţia
mediului, transporturi, construcţii
Ø HOTĂRÂRE Nr. 1173 din 2 octombrie 2003 privind atribuirea
electronică şi distribuirea autorizaţiilor de transport rutier internaţional de marfă
Ø LEGE Nr. 38 din 20 ianuarie 2003 privind transportul în regim de taxi şi
în regim de închiriere
Ø LEGE Nr. 58 din 14 august 1991, Legea privatizării societăţilor
comerciale
Ø LEGE Nr. 129 din 27 decembrie 1995, privind modificarea Legii nr.
55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare
Ø ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 88 din 23 decembrie 1997, privind
privatizarea societăţilor comerciale
Ø LEGE Nr. 556 din 18 decembrie 2003, pentru modificarea Legii nr.
137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării
Ø ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ Nr. 78 din 16 iunie 2000, privind
regimul deşeurilor
Ø Legea 266/2002 privind producerea, prelucrarea, controlul şi certificarea
calităţii, comercializarea seminţelor şi a materialului săditor
Ø Legea 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi
naturale în agricultură
Ø Decretullege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei
mesteşugăreşti
18
Ø LEGE Nr. 318 din 8 iulie 2003 Legea energiei electrice
v Cu aplicabilitate specială în domeniul drepturi de autor şi a proprietăţii
intelectuale
Ø Legea nr. 8/96 modif.
Ø O.G. 521/1999 – înreg. sonore
Ø O.G. 124/2000 – măsuri de combatere a pirateriei
v Cu aplicabilitate specială pe linia „jocuri de noroc”
Ø Lg. 31/1996 – monopolul de stat
Ø Lg. 87/96 – întărirea disciplinei financiare în acest sector
1.3.4. Succintă incursiune în conţinutul unei părţi semnificative a legislaţiei
române privind infracţiunile ce sunt vizate în cadrul procesului managerial de
combatere a fraudei economicofinanciare.
Cercetarea domeniului fraudei în domeniul economicofinanciar a generat ample
discuţii în literature de specialitate. Punctual dominant reţine că dreptul penal al
afacerilor depinde în ansamblul său de două categorii de circumscrieri: comune şi
specifice. 3
1.3.4.1. Reglementări referitoare la domeniul societăţilor comerciale, la
regimul juridic privind monopolul de stat şi cel al registrului comerţului
v Infracţiuni privind societăţile comerciale revăzute în art. 265276, titlul
VIII, din legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, modificată şi
completată prin legea nr. 16 1/2003.
v Infracţiuni privind monopolul de stat.
v Infracţiuni privind registrul comerţului.
1.3.4.2. Domeniul reglementarilor privind combaterea evaziunii fiscale
o Legea nr.87/1994 modificată şi completată prin Legea nr.161/2003 şi
prin Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale .
1.3.4.3. Reglementări privind regimul vamal. Legea nr. 141/1997, privind
regimul vamal cu modificările ulterioare
v Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României .
1.3.4.4. Domeniul legilor privind concurenţa neloială
v Legea nr. 11/1991 reglementează infracţiunea de concurenţă neloială
3
C. VOICU, AL. BOROI, F. SANDU, I. MOLNAR, Dreptul penal al afacerilor, Editura Rosetti,
bucureşti, p. 18, W. Jeandidier, Droit penal des affaires, Dolloz, 1996, p. 3, M. DelmosMonaz, Droit
penal des affairs, P.U.F., 1981
19
1.3.4.5. Domeniul legilor privind dreptul de autor şi drepturile conexe
v Legea nr. 8/1996, privind protecţia dreptuliu de autor şi a drepturilor
conexe, cu rnodificările ulterioare.
1.3.4.6. Reglementări privind regimiul bancar şi al cecului
v Legea nr. 58/1998 (Legea bancară,), cu modificările ulterioare.
1.3.4.7. Încălcări ale dispoziţiilor prevăzute în legea nr. 656/2002
pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor
1.3.4.8. Reglementări în domeniul valorilor imobiliare şi pieţele
reglementate
v O.U.G. nr. 28/13.03.2002 privind valorile mobiliare, serviciile de
investiţii financiare şi pieţele reglementate.
1.3.4.9. Încălcări ale dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, modificată şi
completată de legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul
de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei
1.3.4.10. Infracţiunea de fals intelectual prevăzută în legea nr. 82/1991
privind contabilitatea, cu modificările ulterioare
1.3.4.11. Domeniul legilor şi reglementarilor referitoare la incriminarea
fraudelor informatice
v Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor şi protejarea drepturilor conexe;
v Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică; Hotărârea Guvernului
nr. 1259/2001 privind aprobarea normelor tehnice şi metodologice pentru aplicarea
Legii semnăturii electronice;
v Legea nr.676/2001 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi
protejarea vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor;
1.3.4.12. Reglementări privitoare la regimul grupului de interes economic,
prevăzute în legea nr. 161/2003, cartea i, s. a 10 a.
20
CAPITOLUL II
BAZELE MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE IDENTIFICARE
ŞI CUNOAŞTERE A METODELOR ŞI A PARTICIPANŢILOR LA
COMITEREA FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE
2.1. CONSIDERAŢII GENERALE
În procesul managerial de investigare şi cercetare a farudei economicofinanciare,
precum şi în studiul ştiinţific al acestui fenomen trebuie să pornim de la faptul că acesta
dispune de un puternic potenţial distructiv, fiind în masură să prejudicieze încrederea
participanţilor la economia de piaţă, în funcţionarea economiei şi în ordinea economică. 4
2.2. MANAGEMENTUL CUNOASTERII UNOR METODE DE OPERARE
ÎN SISTEMUL DE FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE
2.2.1. Metode de operare în săvârşirea infracţiunilor în dauna socităţilor,
companii cu capital de stat; moduri de operare specifice săvârşirii infracţiunilor din
domeniul fraudei economicofinanciare.
2.2.1.1. Metode de operare în săvârşirea infracţiunilor în dauna
societăţilor comerciale cu capital de stat. 5
Ø Intermedierea unor activităţi de aprovizionare, producţie şi desfacere ale
societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat de către societăţi cu răspundere
limitată, („ventuză” sau „parazit”), la preţuri vădit dezavantajoase în raport cu cele
practicate pe piaţă. Spre exemplu, făptuitorul director al unei societăţi comerciale cu
capital de stat, a preluat printro decizie managerială păguboasă, de la o firmă
aparţinând membrilor familiei sale, o importantă cantitate de produseaflată în stoc,
acţiune urmată de revânzarea aceloraşi produse, la un preţ inferior, cu un prejudiciu de
187.982 USD. 6
4
C. Voicu, op. cit.. pag. 8
5N.Moldoveanu, Criminalitatea economicofinanciară în societăţile comerciale, Ed.Global
Prinţ, Bucureşti, 1997,p.235; C.Voicu, Criminalitatea afacerilor, M.I., Bucureşti, 1997, p.280.
6
P.C.Ap. Cluj, dosar nr.4/P/1998 (nepublicat).
21
comerciale cu capital privat
Ø Derularea unor afaceri comerciale frauduloase prin utilizarea firmelor
„fantomă" având sediul social la o adresă inexistentă sau care nu desfăşoară activitate la
sediul social declarat (aşanumitele firme „de apartament”, firme „cochilie” sau firme
„în buzunar”) reprezintă un mod de operare utilizat pentru înşelarea partenerilor de
afaceri sau pentru săvârşirea unor fraude fiscale. 7 Spre exemplu, făptuitorii au înfiinţat o
societate comercială „fantomă” în scopul de a induce în eroare deţinătorii ordinelor de
compensare şi a le valorifica în interes personal. Sediul societăţii a fost stabilit întrun
apartament închiriat unde firma nu a funcţionat niciodată. După luarea acestor măsuri,
făptuitorii au ridicat de la o societate comercială ordine de compensare Renel pentru
care a emis 3 file cec, fără acoperire, producând un prejudiciu de 4,7 mld. lei. 8 De
asemenea, făptuitorul administrator de societate care a achiziţionat produse din laminate
pentru care a emis o filă CEC fără acoperire, avea sediul social al firmei întrun
apartament unde nu se desfăşurau activităţi comerciale şi nu avea nici angajaţi; 9 alţi
făptuitori care au primit pentru comercializare importante cantităţi de produse apoi au
dispărut fără să achite contravaloarea, aveau sediul firmei întrun apartament din
Bucureşti aflat „în renovare” 10 sau întrun imobil, din acelaşi oraş, demolat în urmă cu
mai mulţi ani. 11
2.2.2. Metode de operare privind utilizarea instrumentelor de plată fără
acoperire sau falsificate în vederea achiziţionării frauduloase de mărfuri
Ø Un mod de operare mai rafinat, utilizat îndeosebi faţă de societăţile
comerciale cu mari stocuri de produse, presupune emiterea de către făptuitori a filelor
cec ca garanţie, în „alb", semnate şi ştampilate urmând a fi completate de persoana
vătămată şi introduse la plată, în caz de neachitare a preţului până la termenul convenit
printro convenţie accesorie la contractul de vânzarecumpărare. Astfel, făptuitorul
administrator de societate comercială, cu prilejul încheierii şi derulării unor contracte
comerciale cu S.C. Petrobrazi S.A., a indus şi menţinut în eroare această societate,
7
Acest mod de operare a fost favorizat şi de legislaţia permisivă în materie de investiţii străine care a
încurajat numeroşi făptuitori, cetăţeni străini, săşi înfiinţeze în România un mare număr de societăţi
comerciale cu răspundere limitată având un capital social doar de 100 USD.
8
P.C.S.J., Secţia anticorupţie, urmărire penală şi criminalistică, dosar nf.!99/P/1999 (nepublicat).
9
P.T. Hunedoara, dosar nr.68/P/2002 (nepublicat).
10
P.C.Ap. Alba lulia, dosar nr.27/P/2002 (nepublicat).
11
P.C.Ap. Alba lulia, dosar nr.95/P/2002 (nepublicat).
22
determinândo să livreze produse petroliere pentru care a garantat cu file cec fără a avea
provizia sau acoperirea necesară, cauzând un prejudiciu în valoare de 11,9 mld lei. 12
2.2.3. Metode de operare prin manipularea de date şi informaţii inexacte
Ø La lansarea unor oferte publice întemeiate pe informaţii false cuprinse în
prospecte financiare, anunţarea de sume fictive sau liste false cu persoane care au
participat la subscripţie în vederea obţinerii de vărsăminte sau subscripţii suplimentare.
2.2. 4. Metode de operare utilizate în cazul fraudelor vamale
Ø Modul de operare frecvent utilizat pentru eludarea plăţii taxelor vamale îl
constituie prezentarea de documente falsificate la autoritatea vamală.
Fig.2.1.Modalitate de comitere a fraudelor vamale
prin folosirea unei firme fictive
Întrun caz similar, făptuitorul administrator de societate comercială a efectuat

55
importuri de ţigarete şi comercializarea acestora prin folosirea unei firme fictive,
producând prin neachitarea taxelor vamale, un prejudiciu în valoare de 18 mld. lei. 13
penală.
2.2. 5 Metode de operare utilizate în cazul fraudelor fiscale
În materie de evaziune fiscală, agenţii economici, beneficiind adeseori de
consilierea specialiştilor, au dovedit o inventivitate prodigioasă privind tehnicile şi
metodele de eludare a fiscului, orientânduse îndeosebi spre domeniile comercializării
carburanţilor, alcoolului, ţigaretelor şi cafelei.
Ø Valorificarea „la pompă” drept motorină, a combustibililor tip M., P. ca
benzină Premium I sau II a benzinelor inferioare, în prejudiciul beneficiarul final.
12
P.C.Ap. Ploieşti, dosar nr.39/P/1999 (nepublicat).
13
P.T. Timiş, dosar nr.!66/P/1998 (nepublicat).
23
Substituirea produselor petroliere este realizată de regulă, prin tehnici „lanţului de
comercializare” în care sunt implicate firme „fantomă” care prezin documente
falsificate (certificate de calitate, avize de însoţire, facturi fiscal agenţilor economici
deţinători de staţii de distribuţie a carburanţilor.Fig. 2.3.
Fig. 2.3. Modalitate de comercializare a produselor petroliere substituite prin intermediul unei
firme fictive
Ø Utilizarea firmelor „fantomă" este o metodă evazionistă ce presupune

apelarea la o societate comercială, de regulă, evidenţiată în registrul Oficiului
Comerţului, însă fără licenţe de producţie, spaţii şi utilaje de prelucrare, fără activitate şi
personal angajat, fără să conducă evidenţe contabile. Această societate este interpusă în
lanţul comercial de la furnizor la procesator, spre a emite facturi fictive de livrare a
băuturilor alcoolice purtând menţiunea neadevărată „accizele au fost plătite de
producător", asumânduşi obligaţia de încasare şi plată a acestora în calitate de
producător.
24
Fig.2.4. Modalitate de comercializare a băuturilor alcoolice
prin folosirea unei firme fictive.
2. 2. 6. Metode de operare în săvârşirea fraudelor pe piaţa de capital
Ø Modul de operare frecvent întâlnit pe piaţa internaţională de capital îl
reprezintă activităţile „boiler”, malversaţiune constând în emiterea de către 14 făptuitori a
unor acţiuni pentru activităţi economice fictive, urmată de manevrarea preţului
acţiunilor prin tranzacţii false şi vânzarea acestora victimelor. Întrun alt mod de
operare, semnalat în practica judiciară română, făptuitorii urmărind să comită fraude pe
piaţa de capital şiau asigurat accesul la piaţa electronică de tranzacţionare (RASDAQ)
prin achiziţionarea unei societăţi de valori mobiliare şi absolvirea unor cursuri de
brokeri. După ce au obţinut astfel parola de acces la piaţa electronică şiau deschis
conturi personale la mai multe bănci, în continuare, fără să existe ordine de vânzare din
partea proprietarilor de acţiuni, folosind societatea de valori mobiliare achiziţionată, au
transferat un mare număr de acţiuni aflate în portofoliile unor societăţi de investiţii
financiare, pe numele unuia dintre făptuitori ca persoană fizică, apoi leau vândut prin
intermediul altor societăţi de valori mobiliare producând un prejudiciu în sumă de
l,9mld.lei.
2.2.7. Influenţarea pieţelor
Ø Riggingul (măsluirea), este o practică frauduloasă care constă în înşelarea
partenerilor de afaceri prin majorarea artificială a preţurilor unor mărfuri, respectiv
14
O.U.G nr.28/13 martie 2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele
reglementate, publicată în M.Of. nr.238/9.04.2002, aprobată prin Legea nr.525/17 iulie 2002, publicată în
M.Of.nr.576/5.02.2002, modificată prin O.U.G. nr.165/20 noiembrie 2002, publicată în M.Of.
nr.864/29.11.2002.
25
prezentarea unei valori superioare celei reale, obţinută printrun sistem de cumpărare
aparentă, menit să creeze impresia unei cereri mari pentru astfel de mărfuri. Wash Sale
(vânzarea spălată), constă în realizarea unor mecanisme de tranzacţii frauduloase care
prejudiciază clientul lipsindu1 de beneficiul afacerii.
2.2.8. Metode de operare utilizate în spălarea banilor
Spălarea banilor este o manevră frauduloasă destinată să disimuleze originea şi
natura ilicită a profitului activităţilor infracţionale şi săl însereze în fluxul afacerilor
legitime.
Ø Indiferent de metoda de operare utilizată, procesul de spălare a banilor se
realizează prin tranzacţii grupate în trei etape: plasarea, presupune transferul fondurilor
ilegale în scopul îndepărtării lor de sursa infracţională; stratificarea constă în procesul
de transferare a fondurilor între diferite conturi, separarea fondurilor ilicite de sursa lor
prin crearea unor „straturi” succesive de tranzacţii financiare, manevre destinate
zădărnicirii urmăririi şi asigurării anonimatului; integrarea se realizează mişcând
fondurile spălate prin intermediul organizaţiilor legale şi acordarea unei aparenţe de
legitimitate profitului criminal.
2.3. IMPLICAŢII MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE CUNOAŞTERE A

PARTICIPANŢILOR LA COMITEREA FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE
Analiza numărului şi structurii persoanelor participante la comiterea de fraude
economicofinanciare scoate în evidenţă faptul că numărul acestora a crescut, de la an la
an, iar ponderea o deţin bărbaţii cu studii elementare şi medii şi că numărul celor cu
funcţii de conducere a crescut destul de nesemnificativ.
Cel mai adesea, potrivit legii, frauda economicofinanciare se comite de cei care
au anumite responsabilităţi, funcţii de conducere în cadrul unităţilor mai sus menţionate.
Participanţi la săvârşirea fraudei economicofinanciare cuprind o sferă largă de persoane
ţinute să răspundă penal, persoane care adeseori au o anumită calitate în cadrul
intreprinderilor: administratori, directori executivi, reprezentanţi legali, acţionari, etc.
Astfel, în practica judiciară sa constatat că făptuitorii administratorii unici sau membrii
ai consiliului de administraţie sau asociat în grupuri organizate reprezentânduşi
sarcinile pentru a pune în aplicare maniere frauduloase apreciate: evaziuni fiscale,
privatizările ilegale, înşelăciuni financiare emiterea de file CEC fără acoperire,
fraudarea societăţilor bancare etc.
26
CAPITOLUL III
COMPONENTE MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE
COMBATERE A FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE
3.1. OBIECTIVE ŞI SRATEGII IN MANAGEMENTUL COMBATERII

ŞI LIMITĂRII FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE
În managementul combaterii fraudei economicofinanciare, strategiile şi

politicile de combatere a criminalităţii ocupă un loc aparte. Prin ele se urmăreste şi se
asigură realizarea problemelor fundamentale de protecţie a mediului de afaceri, a
drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti dar şi de prevenire şi combatere a acestui fenomen.
Vasta problematică referitoare la protejarea mediuli de afaceri este cicumscrisă în
principii directoare ferme, care prefigurează orice acţiune întreprinsă, respectiv strategii
şi politicii adoptate, mijloace şi instrumente preconizte. În cele ce urmează, ne
propunem să subliniem amploarea necesităţii şi implicaţiile exercitării strategiilor şi
politicilor pentru combaterea fraudei asupra functionalităţii şi rezultatelor aplicării
managementului combaterii fraudei economicofinanciare.
3.1.1. Principalele obiective în managementul combaterii şi limitării fraudei
economicofinanciare
În primul deceniu al secolului XXI alăturarea la criteriile şi exigenţele privind
protejarea mediului de afaceri ale Uniunii Europene se înscrie ca o preocupare prioritară
Guvernului Romaniei dar şi a celorlalte organisme de aplicare a legii din ţara noastră.
Elaborarea strategiei de aplicare a Hotărârii Consiliului Suprem de Apărare a Ţării
privind stabilirea priorităţilor şi identificarea mecanismelor adecvate de luptă împotriva
fraudei economicofinanciare este rezultatul unei analize aprofundate şi constructive a
problemelor existente la nivelul ţării circumscrise domeniilor aferente. Strategia trebuie
27
să facă faţă unei duble provocări, izvorâtă însăşi din realitatea cotidiană. În primul rând,
în plan extern va trebui săşi canalizeze eforturile conform orientărilor şi evoluţiei
contemporaneităţii, iar în plan intern vor trebui găsite cele mai eficiente soluţii la
dificultăţile generate de tranzitie, amplificate de mutaţiile profunde din arena
internaţională. Premergător elaborării strategiei de luptă şi combatere a fraudei
economicofinanciare trebuiesc realizate mai multe obiective :
A. CUNOAŞTEREA fenomenului fraudei economicofinanciare sub
urmatoărele aspecte:
Ø dimensiunea realăa a fenomenului;
Ø formele concrete de manifestare;
Ø zonele şi secvenţele în care acesta se produce;
Ø protagoniştii implicaţi;
Ø cauzele şi împrjurările care generează ori favorizează dezvoltarea
fenomenului;
Ø efectele pe care le generează fenomenul;
Ø posibillităţi de evoluţie a fenomenului funcţie de evoluţia factorilor
criminogeni.
B. ANALIZA trebuie să fixeze următoarele principii şi aprecieri:
§ care sunt structurile operative – direcţii, servicii, birouri, compartimente care
au atribuţii în combaterea fenomenului şi încadrarea efectivă cu poliţiştii a fiecăruia;
§ dacă numărul poliţiştilor efectiv încadraţi asigură eficienţa corespunzătoare
în lupta importriva criminalităţii;
§ dacă nivelul pregătirii, de specialitate al poliţiştilor poate garanta eficienţa
dorită;
§ dacă rezultatele obţinute de sctructurile analizate sunt în concordanţă cu
adevărata dimensiune a fenomenlului;
§ dacă liderii structurilor specializate cu capacitatea de a conduce echipele de
subordine spre realizarea unui nivel de performanţă superior;
§ dacă volumul şi valoarea datelor şi informaţiilor date în lucru asupra acestor
structuri specilizate reflectă starea reală de fapt din câmpul criminalităţii.
3.1.2. Viziunea strategică, modalitate de concepere a strategiei privind
combaterea şi limitatrea fraudei economicofinanciare
În managementul combaterii fraudei economicofinanciare viziunea strategică
ocupă un loc aparte. Prin ea se urmăreşte şi se asigură competivitatea serviciului
28
politienesc implicat în combaterea fraudei economicofinanciare, indiferent de natura şi
mărimea lui. Amploarea necesităţii şi implicaţiilor manageriale ale exercitării viziunii
strategice asupra funcţionalităţii şi rezultatelor combaterii fraudei economicofinanciare
trebuie să fie conştientizate de către manageri.
Viziunea strategică managerială discerne şi defineşte scopurile şi obiectivele pe
termen lung ale instituţiei implicate şi mijloacele de pus în operă în vederea atingerii
lor, precum şi alocaţiile de resurse necesare. 15 Managerul trebuie să definească scopurile
şi obiectivele departamentului de lupta impotriva fraudei. In timp ce scopurile au un
sens mai mult calitativ, de pildă de a crea un climat de lucru favorabil dezvoltării
personalului în vederea creşterii eficacităţii întregului departament, obiectivele sunt
mult mai cuantificabile.
3.1.3. Managementul strategic şi strategia manageriala privind combaterea
şi limitatrea fraudei economicofinanciare
Teremenul de referinţă în spaţiul managementului strategic şi al strategiei este
acela de strategie.
Ascendenţa termenului este în limbajul militar şi a reuşit impunerea şi în teoria
şi practica managerială. In sistematizarea lui Bogdan Băcanu (1997) sunt prezentate
urmatoarele sensuri:
strategia este un plan de abordare
strategia poate fi o stratagemă a oponentului pentru a obţine avantaje
strategia este un model de comportament întrun context dat
strategia semnifică o poziţie a organizaţiei în raport cu mediul său extern
strategia este o perspectivă ce decurge din “valoarea centrală” a unei
organizaţii, din profilul său de bază, generate de suma membrilor acesteia.
Managementul strategic este procesul managerial de formulare şi implementare
a unei strategii. Managerul strategic îmbogăţeşte conceptual de planificare strategică.
Managerul strategic are în vedere atât mediul intern cât şi cel înconjurător,
concentrânduse asupra schimbărilor de mediu.elementul de stabilitate este constituit
dintrun sistem de valori favorabil abordării creative.
În concluzie, conceptul de management strategic are, în esenţă, avantajul de a nu
permite adaptarea organizaţiei la modificări rapide ale mediului, de a anticipa şi chiar
15
I.Petrescu, Managementul Mediului, Editura Expert, 2005, pag. 259.
29
genera aceste schimbări ce constituie suportul pentru direcţionarea pe termen lung a
activităţii organizaţiei. 16
3.1.4. Factori majori de natură managerială în combaterea şi limitatrea
3.1.4.1. Planificarea combaterii fraudei economicofinanciare
Activitatea de combatere a criminalităţii organizate a afacerilor trebuie orientată
spre executarea la un nivel superior de performanţă acelor trei importante componente
specifice:
planul informativ;
planul investigativ;
planul cercetării penale sau instrucţiei judiciare.
La rândul lui, fiecare din aceste planuri devine eficient dacă sunt rezolvate alte
trei componente esenţiale:
componente legislativă;
componenta organizatorică (structurile);
componenta logistică (dotarea).
Planul informativ
Cuprinde activităţile ce se desfăşoară permanent, orgnizat şi în mod conspirat de
către toate structurile informative existente pentru cunoaşterea şi documentarea
informativă a activităţii persoanelor pretabile la comiterea fraudelor economico
financiare.
Planul investigativ poate fi definit ca suma activităţilor ce se desfăşoară de
organe specializate pentru verificarea în secret a informaţiilor obţinute în faza sau planul
informativ. Acţiunea investigativă trebuie orientată asupra întregului sistem infracţional
cu scopul precis de al dezarticula punctele forte. În centrul acţiunii investigative trebuie
plasat un model de abordare care să vizeze de la început aspectele esenţiale ale grupului
organizat. Momentul declanşării acţiunii investigative depinde de acumulările ce sau
produs în faza informativă, de cunoaştere, în faza când sau stabilit clar elementele ce
ţin de structura grupului, de maniera de acţiune, de faptele concrete comise.
3.1.4.2. Organizarea activităţilor pentru combaterea fraudei economico
financiare
Principiul care trebuie să guverneze lupta împotriva fraudei economico
16
I.Petrescu. Op. Cit. pag. 263.
30
financiare este cel al organizării în Poliţia Română de structuri specializate care să
funcţioneze la nivel naţional şi teritorial, încadrate cu un număr sporit (raportat la
actualul efectiv) de poliţişti (apreciem că se impune suplimentarea cu 50 la sută a
actualelor efective care desfăşoară activităţi informative de investigare şi cercetare
penală pe probleme ale fraudei economicofinanciare.)
Specializarea acestor structuri trebuie realizată pe toate cele trei domenii:
domeniul informativ şi de efectuare a actelor premergătoare începerii
urmăririi penale;
domeniul investigative;
domeniul cercetării penale;
Constatând fărâmiţarea (dispersia) efectivelor specializate în structuri distincte la
nivelul judeţelor, municipiiilor şi al Capitalei, care determină abordarea neuniformă a
fenomenului, apreciem că se impune unificarea unor asemenea structuri pe criterii
teritoriale. Astfel, la nivelul judeţelor este de preferat să funcţioneze o singură structură
(serviciu sau brigadă) de combatere a fraudei economicofinanciare care să includă actualul
serviciu din cadrul poliţiei judeţene, biroul din cadrul poliţiei municipiului reşedinţă şi
serviciul de combatere a crimei organizate. Acest serviciu sau brigadă urmează să aibă în
componenţa sa un compartiment specializat de investigaţii şi supravegheri operative,
precum şi un compartiment de cercetare penală. La nivelul celorlalte municipii şi oraşe din
cadrul judeţului vor funcţiona actualele structuri care, suplimentate diferenţiat, pot asigura
controlul situaţiei operative.
3.1.4.3. Motivarea şi antrenarea forţelor
Strategia are drept componentă pilonul managerial. Un program, oricât de
elaborate şi riguros ar fi, nu poate fi adus la îndeplinire fără manageri veritabili, fară
conducători motivaţi şi buni specialişti.
Un manager trebuie să accepte următoarele reguli:
activitatea de culegere a informaţiilor se desfăşoară individual, de către
fiecare poliţist în domeniul ce i sa repartizat;
activitatea de investigare şi efectuare a actelor premergătoare şi a cercetării
penale în cauzele complexe se desfăşoară în echipă;
regulile de secretizare a activităţilor funcţionează în raport de complexitate
cauzelor şi calităţii profesionale ale subordonaţilor.
3.1.4.4. Responsabilitatea socială
Complexitatea fraudei economicofinanciare implică mari responsabilităţi ale
managerului tocmai, determinată de ceea ce caracterizează fenomenul.
31
În exercitarea actului de comandă şi în conducerea activităţilor complexe de
combatere a fraudei economicofinanciare trebuie ţinut seama de caracteristicile
generale ale Poliţiei şi anume:
nu toate unităţile de poliţie sunt la fel. Ele se diferenţiază prin sfera
responsabilităţilor lor obişnuite cu privire la aplicarea legii, prin întinderea teritorială,
prin numărul locuitorilor şi agenţilor economici din jurisdicţia lor, structura calitativă a
populaţiei, organizarea internă în raport de evoluţia structurii operative poliţieneşti etc.;
nu toţi poliţiştii sunt la fel, mai ales în condiţiile tranzitorii ale instituţiei. Ei
se deosebesc prin pregătire, personalitate, experienţă, atitudini, comportament în timpul
serviciului, calificare, interese mai ales economice;
deşi, de regulă, referirile la poliţie se fac în mod global, cerinţele profesionale
ce revin cadrelor de poliţie diferă de la un caz la altul, pe toate liniile de muncă. Nu
există un singur tip de activitate în munca de poliţie. O diviziune a muncii sau o
specializare profesională se impune, cu atât mai mult în hăţişul domeniilor economice
aflate în continuă schimbare;
munca de poliţie estre cerută şi respinsă în acelaşi timp, mai ales în domeniile
în care poliţie intervine din oficiu pentru contracararea infracţiunilor nereclamate. Este o
muncă neplăcută şi indispensabilă, totodată, este urmarea prestigiului relativ şi a
recunoaşterii nesemnificative a celor ce o practică, deşi în acelaşi timp i se face reclamă
ca fiind esenţială pentru păstrareea standardelor morale, economice şi sociale ale
comunităţii.
3.1.4.5. Controlul în managementul combaterii fraudei economico
financiare
Având un caracter preventiv, constructiv, educativ şi proiectiv, precum şi o mare
întindere în timp şi spaţiu, controlul, ca funcţie managerială, joacă un rol deosebit de
activ în managementul combaterii fraudei economicofinanciare. 17
Controlul ca funcţie managerială, încheie ciclul de management, conţinutul şi
eficacitatea sa condiţionând sensibil calitatea de ansamblu a procesului de conducere şi,
în special, eficienţa muncii depuse de de poliţişti pe termen scurt, mediu sau lung. În
aceste condiţii, obiectivul principal al controlului este asigurarea realizării rezultatelor
preconizate de manager şi echipa sa managerială.
17
PETRESCU,I, Management general, Ed.Alma Mater , 2005
32
3.2. CONTRIBUŢII LA ELABORAREA UNEI METODOLOGII
MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE COMBATERE A FRAUDEI
ECONMICOFINANCIARE
Particularităţile fraudei economicofinanciare caracterizate prin săvârşirea

faptelor de către autori inteligenţi cu un nivel ridicat de instrucţie şi cultură, modus
operandi rafinat implicând cunoştinţe de specialitate, (economice, financiare etc.),
consilierea făptuitorilor de către anumiţi specialişti pentru a conferi o aparenţă de
legalitate operaţiunilor efectuate determină, conform principiului simetriei
particularităţi ale metodologiei de cercetare criminalistică a infracţiunilor din această
categorie. 18
3.2.1. Cerinţe manageriale în cunoaşterea principalelor moduri de operare
în cadrul procesului de investigare a fraudei economico financiare
Managementul cunoaşterii modurilor de operare (modus operandi) în cadrul
combaterii fraudei economicofinanciare, presupune examinarea tipurilor de conduită
ilegală relevate de jurisprudenţă şi literatura de specialitate ca fiind frecvent utilizate de
făptuitori în diverse domenii ale fraudei economicofinanciare.
3.2.2. Componente manageriale în cunoaşterea şi aplicacarea normelor
legale în procesul investigării fraudei economicofinanciare
Managementul cunoaşterii cadrului normativ în domeniul combaterii fraudei
economicofinanciare, vizat de cercetare, presupune examinarea aprofundată a
dispoziţiilor legale, a ordonanţelor şi hotărârilor Guvernului, regulamentelor şi
metodologice emise de ministere. Implică, de asemenea, cunoaşterea specificului
activităţii din domeniul de interes: structura şi organizarea societăţilor comerciale,
conducerea evidenţei contabile, relaţiile cu organele fiscale şi vamale, regimul bancar,
al valorilor mobiliare şi pieţelor reglementate etc
3.2.3. Acţiuni mangeriale în efectuarea actelor premergătoare cu ocazia
investigării şi cercetării fraudelor economicofinanciare
Managementul efectuării actelor premergătoare presupune organizarea fluxului
informaţional, a activităţilor investigative destinate verificării informaţiilor, precum şi
asigurare mijloacelor de probă în trei faze: informativă, constând în culegerea în mod
18
M.Le Clère, Le banditism des affaires, Manuel de Police Technique, Editions PoliceRevue Paris, 1974.
p. 101; Em.Stancu, Particularităţi metodologice privind investigaţia criminalistică a infracţiunilor
domeniul afacerilor, Criminalistica, Ed. Actami, Bucureşti, 1995, p. 317.
33
discret şi planificat a datelor de interes, depozitarea în bazele de date, prelucrarea lor şi
alimentarea activităţilor de cercetare; investigativă realizată dintrun ansamblu de
activităţi destinate verificării în secret a informaţiilor obţinute: supravegherea operativă
a unor persoane sau locuri, verificarea unor tranzacţi suspecte, a gestiunii făptuitorilor,
obţinerea unor date prin Interpol etc.
3.2.4. Managementul ridicării obiectelor, înscrisurilor şi efectuării
percheziţiilor în cadrul activităţilor de combatere a fraudei economico financiare
Managementul privind ridicarea de obiective şi înscrisuri şi efectuarea de
percheziţii are în vedere în principal:
a) obiectele ce constituie produs al infracţiunii;
b) mijloacele sau instrumentele care au servit sau au fost destinate săvârşirii
de infracţiuni;
c) obiectele sau valorile a căror deţinere este interzisă de lege;
d) obiectele ce conţin sau poartă urmele infracţiunii;
e) orice obiecte sau înscrisuri de natură să servească la stabilirea
împrejurărilor săvârşirii infracţiunii unui sau la identificarea autorulu;
3.2.5. Baze manageriale privind efectuarea de expertize şi constatări
tehnicoştiinţifice pe parcursul cercetării farudei economicofinanciare
Managementul privind dispunerea efectuării unor constatări tehnicoştiinţifice şi
expertize judiciare are în vedere stabilirea circuitului actelor, mărfurilor, mijloacelor de
plată, stabilirea prejudiciului, în cazul expertizei contabile; identificarea persoanei după
scrisul de mână, prin examinarea conţinutului spiritual, a vocabularului şi
caracteristicilor grafice ale scrisului şi semnăturii, în cazul expertizei criminaliste a
scrisului; stabilirea autenticităţii, în cazul expertizei bancnotelor, monedelor, titlurilor de
credit.
3.2.6. Contribuţii manageriale la efectuarea înregistrărilor audiovideo în
cadrul activităţilor de cercetare a fraudei econmicofinanciare
Managementul referitor la dispunerea efectuării înregistrărilor audiovideo,
precum şi valorificarea înregistrărilor prezentate de părţi are în vedere descoperirea altor
infracţiuni, a identificării făptuitorilor şi a conexiunilor infracţionale ale acestora în
diverse medii.
3.2.7. Organizarea managerială a procedurii de ascultare a martorilor cu
ocazia efectuării cercetărilor în cauzele prvind combaterea fraudei economico
financiare
34
Managementul referitor la ascultarea părţilor vătămate şi a martorilor are drept
scop stabilirea împrejurărilor în care au fost comise infracţiunile, obţinerea unor date
privind modalităţile de operare şi mijloacele folosite de făptuitor, stabilirea identităţii şi
contribuţiei acestora la realizarea manevrelor frauduloase, stabilirea locului unde au fost
ascunse sau valorificate bunurile or valorile provenind din infracţiune, dovedirea relei
credinţe în cazurile prevăzute de lege etc.
3.2.8. Elemente manageriale referitoare la luarea măsurilor preventive cu
prilejul combaterii şi cercetării fraudei economicofinanciare
Mangementul privind luarea măsurilor preventive în cazurile şi condiţiile
prevăzute de lege, are scopul de a înlătura riscul ascunderii învinuiţilor sau inculpaţilor,
distrugerii ori alterării urmelor infracţiunii (documente contabile, evidenţe sau mesaje
înregistrate în memoria calculatoarelor, bancnote sau alte valori falsificate etc.),
sustragerii de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei, zădărnicirii aflării
adevărului prin influenţarea martorilor sau experţilor.
3.2.9. Fundamentul managerial privind luarea măsurilor asiguratorii
referitor la reparaţiile civile în cadrul procesului de combatere a fraudei
economicofinanciare
Managementul referitor la luarea măsurilor asiguratorii privind reparaţiile civile,
are scopul protejării drepturilor părţii civile şi garantării realizării eficiente a acţiunii
civile. Măsurile asiguratorii privind reparaţiile civile se realizează prin aplicarea, pe
bunurile indisponibilizate, a sechestrului penal, luarea inscripţiei ipotecare.
3.2.10. Orientări manageriale în prezentarea materialului de urmărire
penală în cadrul procesului de combatere a fraudei ecopnomicofinanciare
Managementul prezentării materiulului de urmărire penală presupune verificarea
valorii probelor administrate, crearea condiţiilor necesare peutru ca învinuitul
(inculpatul) care cunoaşte cel mai bine activitatea infracţională desfăşurată, să le poată
examina, să poată cere administrarea de probe noi ori să facă declaraţii suplimentare, de
natură a contribui la clarificarea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluţionări
a acesteia.
35
CAPITOLUL IV
MODALITĂŢI DE MANIFESTARE ÎN MANAGEMENTUL COMBATERII
FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE A SISTEMULUI INFORMAŢIONAL
DECIZIONAL
4.1. SUBSITEMUL INFORMAŢIONAL ÎN MANAGEMENTUL

COMBATERII FRAUDEIECONMICOFINANCIARE
Managementul combaterii fraudei economicofinanciare nu poate fi asigurat în

condiţii corespunzătoare fără cunoaşterea sistematică a modului în care se desfăşoară
întregul proces în cadrul departamentului sau instituţiei respective. În acest fel,
managerul poate aprecia, la perioade optime, modul în care se reflectă condiţiile,
nivelurile şi criteriile specifice în procesul managerial al combaterii fraudei economico
financiare şi poate interveni la timp pentru combaterea şi prevenirea unor noi forme de
comitere a fraudei. Un sistem informaţional raţional şi eficient este de dorit.
4.1.1. Necesitatea şi caracteristicile procesului de însuşire şi transmitere a
informaţiilor
Tratarea sistemică a organizării managementului combaterii fraudei economico
financiare implică o analiză corectă a aspectului său informaţional. Studiul organizării
managementului combaterii fraudei economicofinanciare sub acest aspect permite să se
constate şi evidenţieze o problematică specifică care se referă la tehnologia combaterii
fraudei economicofinanciare. Managerul trebuie să fie pregătit să soluţioneze
problemele respective.
Întregul proces managerial al combaterii fraudei economicofinanciare este un
proces de însuşire şi transmitere a informaţiei. Momentul central este decizia. Adoptarea
deciziei generează informaţia decizională, care se transmite la executanţi sub formă de
planuri, sarcini normative, comenzi şi le serveşte ca impuls spre acţiuni coordonate şi
orientate spre scopuri manageriale precise.
36
4.1.2. Tehnologia informaţiei în procesul de combaterea a fraudei
economicofinanciare
Schimbările se petrec pe două direcţii: tehnologia şi piaţa. Managerul eficient
trebuie să fie la zi cu cunoştinţele în amândouă domenii.
Tehnologia informaţională este un instrument indispensabil managerului.
Tehnologia informaţiei este tehnologia folosită în managementul informaţiei:
orice instrument sau maşină care pot fi utilizate pentru procesele menţionate mai sus. In
consecinţă, include semnalizatoare de fum, porumbei călători, steguleţe de
semaforizare, stilou şi cerneală, cutii cu fişe, telefoane şi faxuri, radiouri şi computere.
4.1.3. Etapele managementului informaţiei în procesul de combatere a
4.1.3.1. Colectarea informaţiei
4.1.3.2. Stocarea informaţiei
4.1.3.3. Procesarea informaţiei
4.1.3.4. Accesul la informaţie
4.1.3.5. Comunicarea informaţiei
4.1.3.6. Folosirea informaţiei
4.1.4. Fluxul informaţional în cadrul managementului privind combaterea
fraudei economicofinaciare
4.1.4.1. Definiţia fluxului informaţional
Sistemul infromaţional este totalitatea procedeelor, metodelor şi mijloacelor
folosite întrun proces dat, considerat ca un ansamblu organizat şi integrat întrun tot
organic al operaţiilor de culegere, analizare, memorere şi valorificare a informaţiilor,
inclusiv a celor ce efectuează aceste operaţiuni. Un astfel de sistem este propriu oricărui
organism social şi se defineşte atunci când este creat.
4.1.4.2. Modalităţi manageriale de implementare a sistemului informaţional
Sistemul informaţional influenţează procesul de conducere în general:
ridică nivelul de informare al comandanţilor
modifică structura muncii
creşte tendinţa spre o conducere obiectivă.
Asigurarea unei conduceri ştiinţifice şi eficace a sistemului informaţional
necesită satisfacerea următoarelor cerinţe:
capacitate informaţională mare
asigurarea culegii, transmiterii şi prelucrării informaţiei
37
reflectarea stării organului condos şi situaţia de desfăşurare a activităţii
asigurarea reprezentării existente
adaptabilitate la noile condiţii şi cerinţe
4.1.4.3. Perfecţionarea sistemului informaţional referitor la managementul
combaterii fraudei economicofinanciare
Trebuie să fie o preocupare majoră. Acest fapt presupune renunţarea la metodele
tradiţionale. Considerăm necesar ca managerii să dobândească un minim de cunoştinţe
despre organizarea şi funcţionarea sistemului informaţional îndeosebi cu privire la:
definirea surselor prin care se alimentează cu informaţii, sistemul, circuitul acestora
între unităţile de combatere a fraudei, mijloace tehnice folosite etc.
4.1.5. Raportul dintre manager şi subordonaţii săi în transmiterea corecta şi
operativa a informaţiilor
În raportul dintre şefi şi subordonaţi, pe linie informaţională, trebuie respectate
cu stricteţe conspirativitatea şi confidenţialitatea, altfel se îănregistrează fenomenul
„trădării” care are urmări deosebit de grave.
4.1.6. Schimbul de informaţii în cadrul managementului combaterii fraudei
economicofinanciare
În activitatea de supraveghere criminală şi urmărire informativă, urmarea
contactului pe care poliţiştii o au cu membrii comunităţii face ca informaţiile obţinute să
fie valoroase.
Informaţia obţinută nu este proprietate personală, ea trebuie utilizat şi transmisă
cu operativitate către unitate sau serviciul competent.
4.1.7. Calităţile informaţiilor – condiţie fundamentală pentru eficacitatea
procesului de combatere a fraudei economicofinanciare
Capacitatea de a înţelege funcţionarea pieţei, integrarea activităţilor întrun
lanţ de valori, anticiparea evoluţiilor şi adaptarea la acestea, sunt aptitudini ca ar trebui
regăsite la nivelul fiecărei structuri de investigare a fraudelor.
Iată doar câteva considerente care trebuie să determine Direcţia de Investigare a
Fraudelor şi serviciile teritoriale să se preocupe de obţinerea, interpretarea, îmbogăţirea,
validarea, formalizarea, exploatarea şi difuzarea informaţiilor în interiorul şi în
exteriorul lor.
Apreciez că aceste dimensiuni sunt just formulate, acoperind în mod exhaustiv
aria problematicii obţinerii, prelucrării şi utilizării informaţiei din domeniul combaterii
fraudei economicofinanciare. Luarea unor decizii corespunzătoare necesită informaţii,
38
atunci când este nevoie de ele, ori de câte ori este nevoie şi actualizate când sunt
recepţionate. Sistemele informaţionale din cadrul Politiei de Investigarea Fraudelor pot
fi astfel proiectate încât să ofere rapoarte la cerere, rapoarte de excepţie şi rapoarte
periodice.
Informaţia trebuie să dezvăluie frecvent realizările atinse de utilizatori (serviciile
de investigate a fraudelor şi cetăţeni) în domeniul, combaterii fraudei economico
financiare din acest motiv conţinutul ei este foarte important.
4.1.8. Desfăşurarea schimbului de informaţii în cadrul managementului
combaerii fraudei economicofinanciare
Rolul conducătorului pentru schimbul de informaţii se identifică în contextul şi
raportul schimbului de informaţii :
1. În contextul organizării şi conducerii muncii informative.
După verificarea corectitudinii se poate trece la exploatarea informaţiei deţinute.
Ierarhia şefilor este stabilită în funcţie de importanţa informaţională. Scopul punei
utilizări este îmbunătăţirea şi creşterea eficienţei muncii.
2. În raport cu felul realizării
Organele de poliţie dau formele de realizare a schimbului de informaţii.
Intervenţia şefului trebuie să se facă diferenţiat, în raport cu formele concrete de
realizare:
schimb de informţii între poliţie şi alte organe informative
schimb informaţional între formaţiuni de poliţie
schimb de informaţii între colective special constituite
schimb de informaţii între diferite linii de muncă şi chiard în cadrul aceleaşi
linii de muncă.
4.2. SUBSISTEMUL DECIZIONAL DIN PERSPECTIVA MANAGE
MENTULUI COMBATERII FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE
Managementul combaterii fraudei economicofinanciare poartă amprenta
progresului ştiinţific şi tehnologic care pune o problematică complexă, pentru a cărei
soluţionare este nevoie de o mare putere de discernământ, de capacitate de delimitare
clară a obiectivelor şi condiţiilor, curajul de a renunţa la metodele care se dovedesc a fi
depăşite.
4.2.1.Componente conceptuale
Sistemul managementului combaterii fraudei economicofinanciare influenţează
profund procesul de adaptare a deciziilor manageriale. Acesta reprezintă etapa cea mai
39
importantă a activităţii manageriale, a realizării relaţiilor manageriale şi de demonstare a
capacităţilor de lider ale fiecărui manager. În sistemul managerial, decizia se constituie
ca dominanta muncii manageriale şi organizaţionale. Prin decizie, managerul stabileşte
scopul şi formulează o serie de misiuni, prevede executanţii, destină resursele
(matetriale, financiare, umane şi informaţionale) şi consfinţeşte răspunderile.
4.2.1.1. Conceptul de decizie în cadrul managementului combaterii fraudei
economicofinanciare
Studierea subsistemului decisional a devenit deosebit de actuală, deoarece
decizia reprezintă esenţa sistemului de management al combaterii fraudei economico
financiare. De modul de aplicare şi concepere a deciziilor depinde, în mare măsură,
eficienţa activităţilor ce se desfăşoară în cadrul organizaţiei. Indifferent de obiectul de
activitate, organizaţia nu poate exista fără ca managerii să ia în permanenţă o serie de
decizii. Adoptarea deciziei reprezintă un atribut al managerului şi un element esenţial
care defineşte profesiunea de manager. Luarea deciziei, ca şi schimbul de informaţii,
constituie componenta esenţială a oricărei funcţii manageriale.
4.2.1.2. Rolul deciziei în sistemul de management pentru combaterea fraudei
economicofinanciare
Deciziile ajută la stabilirea obiectivelor şi modalităţilor de realizare a acestora,
conturează programele, armonizează acţiunile şi componentele executanţilor, adoptă
perfecţionările şi modificările pentru o desfăşurare eficintă. Decizia joacă rolul unui
instrument de direcţionare şi formare a viitorului organizaţiei. Managerul are astfel o
influenţă activă asupra formelor concrete ale relaţiilor sociale, le schimbă şi contribuie
la satisfacerea nevoilor combaterii fraudei economicofinanciare. Deciziile coordonează
resursele în spaţiu şi timp şi asigură ritmicitatea şi realizarea sarcinilor.Decizia este
punctul central al întregului sistem. Calitatea deciziilor influenţează combatererea
fraudei economicofinanciare, process bogat în semnificaţii şi urmări
4.2.1.3. Condiţii situaţionale şi cerinţe
Decizia este un proces raţional de alegere a unei linii de acţiune care implică
existenţa anumitor condiţii situaţionale şi cerinţe la care vom face referire în cele ce
urmează. Printre condiţiile principale se numără:
existenţa unuia sau mai multor obiective ecologice de atins care sunt precis
definite, cuntificate şi însoţite de un sistem riguros de măsurare a realizărilor;
existenţa mai multor alternative de acţionare din care să se aleagă soluţia
pentru atingerea obiectivului combaterii fraudei economicofinanciare;
40
existenţa factorilor limitativi, respectiv a celor ce ţin de combaterii fraudei
economicofinanciare, economici, mijloacele băneşti, resursele umane,
tehnice, sociale.
4.2.2. Deciziile în procesul managerial de combatere a fraudei economico
financiare
Stadiul final al unei decizii este realizarea ei, fără de care munca de pregătire şi
adoptare a deciziei este lipsită de orice valoare. Este necesar ca acţiunea să se
desfăşoare şi decizia să fie executată. Pentru realizarea deciziei sunt necesare o serie de
măsuri organizatorice, cu profunde implicaţii organizatoricomanageriale.
4.2.2.1. Deciziile monoatributive
Sarcinile şi dispoziţiile sunt instrumente principale de realizare a deciziilor.
Importanţa şi implicaţiilor lorimpun o răspundere deosebită atât în privinţa elaborării
corecte, cât şi în sensul circulaţiei optime a acestora. Astfel, este necesară o coordonare
logică a elementelor de analizat, compararea situaţiilor actuale cu altele precedente,
deosebirea factorilor necesari de ceialeatori, abordarea sarcinilor şi a răspunsurilor în
raport cu condiţionările reale.
4.2.2.2. Deciziile multicriteriale
Cercetările manageriale relevă faptul că reuşita dispoziţiilor de executare a
deciziilor este strâns legată de modul de transmitere şi asumarea executanţilor.
Dispoziţiile şi sarcinile se pot transmite verbal sau în scris. Eficienţa
dispoziţiilor este determinată de transmiterea lor în cel mai bun moment şi loc, şi este de
preferat ca comunicarea să aibă loc întrun cadru în care executanţii sunt mai receptivi.
Un principiu de bază în funcţionarea corespunzătoare a organizaţiei este acela de
a transmite dispoziţiile şi sarcinile pentru executarea deciziilor şi sarcinilor pentru
executarea deciziilor ţinânduse cont de scala ierarhică.
4.2.2.3. Deciziile multiatribut
Motivaţia implică necesitatea ca executantul să fie dezvoltat, mobilizat şi
orientat spre obiective. Cadrele de execuţie poartă răspunderea în legătură cu latura
etică a obiectivelor asumate. Acestă componentă vizează îndeplinirea sarcinilor la un
grad cât mai ridicat de eficienţă. Dacă obiectivele sunt realiste, executantul le poate
considera succese personale, ceea ce face ca executantul săşi asume obiective mai
înalte.
41
CAPITOLUL V
PREZENŢE MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE EFICIENTIZARE A
FINANCIARE LA NIVELUL JUDEŢULUI SIBIU
5.1. IMPLICAŢII MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE CUNOAŞTERE

ŞI EFICIENTIZARE A ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A FRAUDEI
ECONOMICOFINANCIARE LA NIVELUL POLIŢIEI JUDEŢULUI SIBIU
Studiile efectuate asupra evoluţiei fraudei economicofinanciare au scos în

evidenţă faptul că aceasta a devenit un fenomen complex de o mare gravitate, atât prin
valoarea materială a prejudiciilor create, cât şi prin forţa cu care este capabilă să
penetreze şi să altereze climatul economic, social şi chiar politic, afectând nu numai
ordinea de drept, chiar şi siguranţa naţională.
5.1.1. Baze manageriale referitoare la cunoaşterea modului de manifestare a
fraudei economicofinanciare la nivelul judeţului Sibiu
Având în vedere studiile ce surprind aspectele calitative ale fenomenului
infracţional produs de noile genuri de infracţionalitate, se pot prognoza tendinţele de
creştere ale unor genuri de infracţiuni ce se înscriu ca perimetru de manifestare atât la
nivel naţional cât şi local.
Managementul cunoaşterii modului de manifestare a fenomenului fraudei
economicofinanciare trebuie să se realizeze şi prin efectuarea unor studii şi analize
criminologice şi sociologice care trebuie să ofere o imagine completă susţinută ştiinţific
atât din punct de vedere al diagnozei cât şi al prognozei acesteia.
Studiile trebuie să stabilească complexul criminogen care alimentează creşterea
fraudei economicofinanciare, a factorilor de risc şi a oportunităţilor care generează şi
favorizează săvârşirea acestor categorii de infracţiuni.
42
Cercetarea şi cunoaşterea ştiinţifică a acestui complex fenomen trebuie să
asigure identificarea cu precizie a zonelor şi punctelor vulnerabile, existente în
domeniile esenţiale ale vieţii economice, sociale şi politice. Analiza situaţiei operative, a
evoluţiei şi a tendinţelor stării infracţionale, dar şi a datelor obţinute din ansamblul
activităţilor informativoperative şi de cercetare penală realizate, ca şi constatările altor
organe de control şi inspecţie ale statului, conturează fizionomia actuală a criminalităţii
economicofinanciare care, în aceasta perioadă, în România, este caracterizata în
principal de următoarele elemente:
§ continuarea transferului ilegal de proprietate de la stat în domeniul privat,
folosinduse în acest scop inclusiv fonduri provenite de la organisme financiare
internaţionale
§ amplificarea gravităţii fenomenului infracţional ce vizează sistemul
financiarbancar şi de asigurări, fondurile de valori mobiliare, unităţi de producţie ori
sectoare de importanţă deosebită pentru economie şi stabilitatea climatului social;
§ încalcarea, în continuare, a reglementărilor legale cu privire la activităţi
economice deosebit de importante, cum sunt cele referitoare la operaţiunile de import
export, transferuri de capital etc., cu toate consecinţele ce decurg din aceasta, inclusiv
cele ce pun în pericol înfaptuirea unora din obiectivele programului de reformă;
§ menţinerea la un nivel încă alarmant a corupţiei, îndeosebi în rândul factorilor
de decizie din economie, administraţie de stat, instituţii bugetare şi, nu în ultimul rând, a
celor implicaţi în procesul de privatizare, dar şi a corupţiei instituţionale;
§ organizarea din ce în ce mai eficienta a grupurilor de infractori, o organizare ce
cuprinde întreg sistemul, cu verigi pâna în cele mai înalte sfere de influenta, fenomenul
infractional economicofinanciar capatând pe zi ce trece caracteristicile specifice crimei
organizate;
§ se continuă săvârşirea de infracţiuni cu prejudicii grave, îndeosebi în sectoare
cum sunt industria petrolului, producţia şi comercializarea alcoolului, a produselor din
tutun, exploatarea pădurilor şi comercializarea lemnului;
§ funcţionarea încă la parametri importanţi a aşazisei „economii subterane”,
faptele de evaziune fiscală şi infracţionalitatea vamală, principalele sale izvoare
constituinduse în cele mai importante
5.1.2. Componentele manageriale ale analizei SWOT, pentru eficientizarea
acţiunilor de combatere a fraudei economicofinanciare la nivelul poliţiei judeţului
Sibiu
43
Analiza SWOT este o metodă efectivă pentru identificarea Punctelor Tari şi
Punctelor Slabe şi pentru examinarea Oportunităţilor şi Ameninţărilor întâlnite. Adeseori
în timpul analizelor cadrul SWOT este suficient pentru identificarea schimbărilor utile
care pot fi făcute.
Prin definiţia dată de toate dicţionarele, instrumentele de analiză SWOT
reprezintă un cadru practic şi uşor de aplicat. Instrumentele cer indivizilor următoarele:
1) să colecteze informaţiile privitoare la propria companie şi a domeniului de
activitate;
2) citirea şi evaluarea tuturor materialelor importante;
3) alcătuirea a patru liste distincte;
4) întocmirea raportului, care are un rezumat şi o analiza propriuzisă.
Pentru a desfăşura o analiză SWOT, răspundeţi la următoarele în trebări:
Puncte tari:
Punctele tari ajuta în dezvoltarea ulterioara. Punctele tari sunt o resursă, abilităţile
de a răspunde cerinţelor pieţei şi de a face faţă concurenţei. Resursele financiare,
managementul de marketing, influenţă, relaţii şi altele sunt puncte tari necesare
menţinerii unei poziţii stabile pe piaţă.
Puncte slabe:
Punctele slabe sunt în general slăbiciunile pe care le are fiecare orgnizaţie.
Reprezintă limitări sau deficienţe în ce priveşte resursele, aptitudinile, posibilităţile şi
capacitate care afectează performanţa.
Oportunităţi:
Oportunităţile sunt numeroase. Trebuie luată câte una în analizarea aspectelor
positive şi negative. Reprezintă o situaţie extrem de favorabilă în mediul în care firma îşi
desfăşoară activitatea.
Ameninţări:
Ameninţările sunt ca bombele cu ceas care trebuiesc dezamorsate inainte de a
exploda. Trebuiesc luate masuri preventive şi de paza impotriva amenintarilor
neobisnuite.
Tip de analiză: Concentrare pe punctele tari, recunoaşterea punctelor slabe, folosirea
oportunităţilor ca pavăză împotriva ameninţărilor.
44
5.1.3. Etape manageriale în elaborarea analizei SWOOT pentru
eficientizarea activităţilor de combaterea fraudei economicofinanciare la nivelul
poliţiei judeţului Sibiu
Optiunile strategice, ca vectori principali în realizarea obiectivelor manageriale,
se elaborează în urma unei analize, în interdependenţă, a punctelor forte, slabe ale poliţiei
de investigare a fraudelor din cadrul poliţiei judeţului Sibiu şi a oportunităţilor şi
pericolelor din mediul extern acesteia.
Pentru promovarea unui management modern şi eficient este necesar a fi efectuată
o analiză comparativă a activităţii interne a poliţie pentru investigarea fraudelor, din care
să rezulte punctele forte şi slabe ale acesteia, cu mediul extern în care funcţionează, care
să scoată în evidenţă oportunităţi şi pericole, pentru aceasta, în baza acestei analize pot fi
identificate principalele modalităţi manageriale de acţiune pentru atingerea ţintelor şi
obiectivelor propuse. În vederea realizării acestei analize supunem atenţiei „Analiza
puncte tari – puncte slabe – oportunităţi – pericole”; trebuiesc parcurse mai multe etape.
5.1.4. Implicaţii manageriale în organizarea şi conducerea poliţiei de
investigare a fraudelor pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei
economicofinanciare la nivelul poliţiei judeţului Sibiu
Particularităţile exercitării actului de conducere, a întregului proces managerial, în
domeniul combaterii fraudei economicofinanciare sunt influenţate, dar şi determinate, de
caracteristicile actuale ale fenomenului criminalităţii economicofinanciare în etapa de
tranziţie pe care o parcurge societatea românească:
se constată tot mai mult faptul că frauda economicofinanciară, sub toate
formele de manifestare, în majoritatea cazurilor stă la baza infracţiunilor îndreptate
împotriva persoanei (jafuri, tâlhării, etc), proprietăţii publice sau private;
arsenalul criminalităţii organizate în general, există şi se perfecţionează,
având ca motivaţie de bază interesele economicofinanciare, profiturile realizate şi
influenţarea mediilor politice şi statale în luarea deciziilor;
Managementul activităţii de prevenire şi combatere a infracţionalităţii economico
financiare presupune cunoaşterea şi adaptarea principiilor şi funcţiilor managementului la
specificul liniilor de muncă şi structurii organizatorice a Poliţiei de Investigare a
Fraudelor.
Managerul asigură realizarea cooperării cu structuri similare din alte state şi cu
organisme internaţionale care, în cadrul acordurilor bilaterale sau convenţiilor la care
România este parte, concură, la combaterea infracţiunilor de spălare a banilor rezultaţi
45
din infracţiuni sau alte manifestări ale criminalităţii economicofinanciare cu elemente de
extraneitate.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice managerii şi ofiţerii de poliţie pentru
investigarea fraudelor, fiind organe specializate în combaterea fraudei economico
financiare, trebuie să deţină cunoştinţe profesionaljuridice şi economice temeinice, să
cunoască permanent legislaţia economicofinanciară în evoluţia sa, să aibă o conduită
morală ireproşabilă, să fie incoruptibili, să acţioneze numai în strictă conformitate cu
legea, cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor constituţionale ale persoanei.
5.2. STRATEGIA MANAGERIALĂ DE REFORMĂ ŞI EFICIENTIZARE
A ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A FRAUDEI ECONOMICO
FINANCIARE LA NIVELUL POLIŢIEI JUDEŢULUI SIBIU
Strategia manageriala de reforma şi eficientizare a activităţilor de combatere a

fraudei economicofinanciare,trebuie construita pe principiile şi regulile stabilite de
organismele europene şi internationale,precum şi de particularitatile la nivel national şi
local legate de starea generala a societatii.
Preocuparea actuală cea mai stringentă este aceea de a preveni şi combate
criminalitatea economicofinanciară al carei scop fundamental este, fără îndoială,
obţinerea de profit cât mai mare, rata acestuia provenita din activităţi criminale fiind atât
de înaltă, încât puţine afaceri legale o pot concura.
5.2.1. Rolul şi utilitatea strategiei de reformă şi eficientizare a activităţilor de
combatere a fraudei economicofinanciare
Elaborarea strategiei de reformă şi eficientizare a activităţii politiei de combatere
a fraudelor are ca scop schimbarea răspunsurilor acesteia faţă de constrângerile mediului
ambiant extern în care respectiva structură funcţionează. Un plan strategic al schimbărilor
poate ajuta membrii organizaţiei să stăpânească tranziţia între orientările strategice
curente şi orientările strategice viitoare dorite.
Toate demersurile pentru elaborarea strategiei politiei de combatere a Fraudelor,
se bazează pe conceptele de bază privind politica, strategia, tactica, tipologia strategiilor
precum şi cele referitoare la raporturile dintre institutie şi mediul ambiant extern. Aceste
raporturi sunt foarte importante, deoarece, în afara potenţialului intern al instituţiei, care
poate fi inventariat printro analiză diagnostic, opţiunile organizaţiei privind modul de
46
utilizare cât mai eficientă a resurselor de care dispune depind şi de constrângerile din
mediul extern în care funcţionează organizaţia.
Elaborarea strategiei de reformă şi eficientizare a activităţii politiei de combatere
a fraudelor se defineşte ca un proces nerepetitiv care realizează o cantitate nouă, bine
definită, în cadrul Poliţiei Române. Strategia se caracterizează ca o acţiune unică,
specifică, compusă dintro succesiune logică de activităţi componente coordonate şi
controlate, cu caracter inovaţional de natură diferită, realizat întro manieră organizată
metodic şi progresiv, avînd constrângeri de timp, resurse şi cost, destinat obţinerii cu
succes de noi rezultate complexe, necesare pentru satisfacerea de obiective clar definite.
Performanţa strategiei se măsoară în funcţie de adaptabilitatea ei la realizarea
obiectivelor Poliţiei Române. Ceea ce are importanţă în cadrul strategiei este viteza cu
care cadrele de investigare a fraudelor îşi unesc abilităţile şi cunoştinţele pentru a găsi
soluţiile optime la realizarea obiectivelor proiectului.
Strategia reprezintă modalitatea prin care poliţia de investigare a fraudelor se
adaptează contextelor în schimbare, necesităţii unui raspuns tot mai energic fraudei
5.2.2. Componente manageriale referitoare la descentralizarea şi
deconcentrarea activităţilor pentru eficientizarea combaterii fraudei economico
financiare
Cheia succesului în reforma şi modernizarea Poliţiei de Investigare a Fraudelor o
constituie diminuarea progresivă a centralismului la toate nivelurile şi implementarea
concepţiei delegării puterilor, care ar putea elimina cu rapiditate efectele birocratismului
şi ale infructuoasei circulaţii a informaţiilor.
În ceea ce priveşte responsabilitatea şi gestiunea resurselor, delegarea de
autoritate va trebui să intereseze îndeosebi nivelul operaţional teritorial.
De aceea, organizarea sistemului poliţienesc trebuie să înlăture reproducerea
mecanică şi invariabilă a modelelor centrale, indiferent de problematica şi particularităţile
locale. De asemenea, se impune eliminarea acelor structuri ale căror activităţi sunt
redundante. Repetiţia aceloraşi structuri, la câte 23 eşaloane, este anacronică, costisitoare
şi contraproductivă.
5.2.3. Contribuţii manageriale la stabilirea direcţiilor de modernizare a
serviciului de investigare a fraudelor
Demers cu atât mai firesc şi mai necesar, elaborarea strategiei la nivelul Poliţiei
de Investigare a Fraudelor include un ciclu de evaluări aprofundate asupra: stadiului
47
realizării obiectivelor anterior asumate şi gradului în care acestea corespund
imperativelor noii etape; parametrilor de eficienţă înregistraţi pe coordonatele funcţionale
interne şi în cadrul mecanismelor relaţionale ale instituţiei; mutaţiilor şi tendinţelor
înregistrate în contextul operativ şi, implicit, necesităţilor de adaptare a răspunsului
instituţional la respectivele evoluţii.
În ceea ce priveşte mecanismele funcţionale interne şi, respectiv, relaţionale ale
Poliţiei de Investigare a Fraudelor, această analiză a evidenţiat că instituţia a evoluat,
devenind, în timp, un organism esenţial în cadrul Poliţiei Române cu responsabilităţi în
planul apărării şi promovării valorilor şi intereselor statului de drept şi ale societăţii
democratice.
Implicânduse activ în susţinerea, pe căile specifice, a obiectivelor fundamentale
ale ţării, Politia de Investigare a Fraudelor şia confirmat atât în cadrul sistemului de
slujire şi protectie a comunitatii, cât şi în cooperarea cu structurile similare din spaţiul
euroatlantic capacitatea de a contribui semnificativ la:
ţinerea sub control, pe plan intern, a evoluţiilor fraudei economicofinanciare
purtătoare de riscuri şi ameninţări care ar fi putut periclita buna functionare a economiei
naţionale;
consacrarea stabilitatii economicofinanciare a ţării noastre, fapt ce legitimează
şi susţine integrarea în Uniunea Europeană.
Această apreciere a fost însoţită, însă, şi de constatări privind diverse stări de fapt
şi procese interne care erau de natură să genereze implicaţii imediate ori de perspectivă
pentru capacitatea operaţională a Poliţiei de Investigare a Fraudelor.
În vederea restructurării şi modernizării Poliţiei de Investigate a Fraudelor,
propunem „Strategia de reformă şi eficientizare a activităţii Poltiei de Investigare a
Fraudelor”(anexa.1.) care sa conţina obiectivele strategice şi generale, în contextul
integrării României în Uniunea Europeană.
În conţinutul Strategiei trbuie cuprins cadrul general şi principiile de organizare şi
funcţionare ale Poliţiei Române, obiectivele de modernizare, rezultatele scontate, factori
de risc şi vulnerabilităţi interne, modalitatea de implementare a acestui document,
organigrama existentă a Politiei de Investigare a Fraudelor şi cea de perspectiv.
Strategia de reformă şi eficientizare a activităţii Poliţiei de Investigare Fraudelor,
trebuie sa fie rezultatul unei analize aprofundate şi constructive a problemelor existente la
nivelul ţării circumscrise fraudei economicofinanciare. Strategia va trebui să facă faţă
unei duble provocări, izvorâtă însăşi din realitatea cotidiană. În primul rând, în plan
48
extern va trebui săşi canalizeze eforturile conform orientărilor şi evoluţiei
contemporaneităţii, iar în plan intern vor trebui găsite cele mai eficiente soluţii la
dificultăţile generate de tranziţie, amplificate de mutaţiile profunde din arena
internaţională.
Modul concret de implicare managerială în procesul de modernizare a
serviciului de investigate a fraudelor este regăsit prin Planul de acţiune pentru
implementarea strategiei de modernizare la nivelul Serviciului de Investgare a Fraudelor
din cadrul I.P.J. Sibiu.
5.2.4. Managementul privind politica de securitate partenerială prin
asimilarea unor noi metode manageriale de lucru
Apărarea persoanelor şi bunurilor este prevăzută de lege, dar în mentalitatea
populaţiei şi a organizărilor statale, atributul securităţii revine poliţiei şi justiţiei, în
exclusivitate. De aici numeroasele inconveniente în aplicarea unor politici parteneriale de
ordin comunitar.
Drept urmare, dacă există unele punţi de legătură între poliţie şi numeroasele
instituţii democratice nou apărute, cum ar fi O.N.G.urile, nu acelaşi lucru se poate afirma
despre bunăvoinţa arătată şi implicarea factorilor responsabili. Este vorba, în primul rând,
despre aleşii locali care, invocând imposibilitatea exercitării controlului direct al forţelor
de poliţie locală, se menţin la distanţă de domeniile tangenţiale ordinii publice,
considerândule apanajul exclusiv al organismelor de stat amintite.
5.2.5. Elaborarea unui proiect managerial menit să ofere promovarea
excelenţei la nivelul serviciului de investigare a fraudelor din cadrul inspectoratul
de poliţie al judeţului Sibiu
Proiectul managerial reprezintă portofoliul de bază al tuturor acţiunilor ce vor fi
întreprinse întro organizaţie privind fundamentarea obiectivă a planurilor strategice 19 .
Proiectul managerial propus are la bază misiunea şi obiectivele strategice pe termen
mediu şi lung, cuprinse în Strategia de modernizare a Poliţiei Române, pentru perioada
2004 2007, „Poliţia Română Poliţie Europeană".
Obiectivele fundamentale ale proiectului managerial
În spiritul misiunii, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Sibiu va promova
excelenţa la nivelul tuturor activităţilor şi proceselor desfăşurate privind apărarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice,
19
Vezi Petrescu, I., Management inovaţional, Ed. Alma Mater, Sibiu, 2006, p.306337
49
prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice. Prin modul
de acţiune, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Sibiu va contribui la dezvoltarea locală,
regională şi naţională din punct de vedere al serviciului public specializat în interesul
persoanei şi comunităţii, în acord cu nevoile comunităţii şi cu angajamentele asumate în
vederea integrării în Uniunea Europeană.
Obiectivele fundamentale ale proiectului managerial vizează:
Ø dezvoltarea globală şi echilibrată a Politiei de Investigare a Fraudelor care
să conducă la consolidarea rezultatelor obţinute;
Ø trecerea de la dezvoltarea cantitativă la consolidarea calitativă a Politiei de
Investigare a Fraudelor prin adoptarea principiilor managementului calităţii în întreaga
activitate din poliţie şi în evaluarea acesteia;
Ø dezvoltarea managementului strategic şi a planificării eficiente a tuturor
proceselor şi activităţilor;
Ø realizarea unui echilibru între democraţie, participarea colectivă,
responsabilitate, transparenţă şi luarea deciziilor eficiente.
Obiective strategice ale proiectului managerial
Direcţiile fundamentale ale proiectului managerial, ce vor putea fi transpuse în
practică prin tactici de acţiuni specifice, vizează obiectivele strategice, obiectivele
generale şi obiectivele sectoriale cuprinse în „Strategia de modernizare a Poliţiei
Române, pentru perioada 2004 – 2007”.
În acest sens, obiectivele strategice luate în considerare sunt:
Ø Creşterea nivelului de atractivitate şi siguranţă a mediului de afaceri de la
nivelul Judeţului Sibiu;
Ø Continuarea descentralizării funcţiilor poliţieneşti;
Ø Îmbunătăţirea serviciului politienesc de la nivelul Serviciului de Investgare a
Fraudelor;
Ø Creşterea gradului de încredere a populatiei şi agentilor economici în Poliţia de
Investigare Fraudelor;
Ø Combaterea fradei economicofinanciare de la nivelul Judeţului Sibiu
Obiectivul general al proiectului managerial vizează dezvoltarea capacităţii
instituţionale şi operaţionale a poliţiei de investigare a fraudelor în vederea menţinerii
unui climat de competitivitate în mediul de afaceri, în conformitate cu normele şi
standardele europene în materie.
Obiective sectoriale ale proiectului managerial au în vedere urmatoarele:
50
1. Modernizarea managementului instituţional la nivelul Poliţiei de
Investigare a Fraudelor.
2. Consolidarea capacităţii operaţionale a Poliţiei de Investigare a Fraudelor.
3. Perfecţionarea managementului resurselor umane la nivelul Poliţiei de
Investigare a Fraudelor.
4. Îmbunătăţirea cooperării interinstituţionale cu structurile ce au atribuţii în
domeniu, în vederea contracarării fenomenului criminal din sfera economicofinanciară
în conformitate cu normele şi standardele europene în materie
5. Dezvoltarea cooperării internaţionale cu agenţiile de aplicare a legii din
cadrul Uniunii Europene.
6. Asigurarea suportului logistic necesar derulării în condiţii optime a
activităţii curente la nivelul Poliţiei de Investigare a Fraudelor.
7. Respectarea normelor de etică şi deontologie profesională la nivelul
efectivelor Poliţiei de Investigare a Fraudelor.
8. Îmbunătăţirea marketingului instituţional prin creşterea nivelului de
încredere a populaţiei în Poliţia de Investigare a Fraudelor, precum şi dezvoltarea
sistemului relaţional şi de comunicare cu partenerii din cadrul societăţii civile.
9. Perfecţionarea cadrului legislativ în domeniul prevenirii şi combaterii
criminalităţii economicofinanciare.
5.3. MANAGEMENTUL PRIVIND ORGANIZAREA ŞI FUNC

ŢIONAREA SERVICIULUI DE INVESTIGARE A FRAUDELOR PENTRU
EFICIENTIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A FRAUDEI
ECONOMICOFINANCIARE
Organizarea managerială pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei
economicofinanciare are ca scop de a grupa oamenii, de a aranja sarcinile şi activităţile
şi de a stabili legăturile organizatorice necesare în vederea dirijării tuturor eforturilor într
o singură directie şi anume aceea de a atige obiectivele pe care Poliţia de Investigare a
Fraudelor şi lea fixat.
Organizarea este acea parte a activităţii manageriale care cuprinde stabilirea
structurii deliberate a funcţiilor oamenilor angajaţi întro organizaţie. Aceasta este
deliberată în sensul asigurării ca toate sarcinile necesare pentru îndeplinirea scopurilor
sunt trasate acelor oameni care au competenţa de ale îndeplini cel mai bine. Organizarea
51
implică:
a) determinarea activităţilor necesare în indeplinirea unor scopuri anume;
b) gruparea acestor activităţi în departamente sau compartimente;
c) incredintarea unor asmenea grupări de activităţi unui manager;
d) delegarea autorităţii care le materializează;
e) pregatirea coordonarii activităţii, autorităţii, precum şi orientarea pe verticală şi
orizontală în structura organizatorică.
Procesul managerial privind organizarea activităţilor pentru eficientizarea
combaterii fraudei economicofinanciare, constă în stabilirea principalelor categorii de
munci pentru a atinge obiectivele propuse, rezultatul acestei organizări fiind functiile,
activităţile, atribuţiile şi sarcinile, altfel spus, determinarea proceselor de muncă fizică şi
intelectuală şi a componentelor acestora – miscări, timp, sarcini, precum şi gruparea lor
pe posturi, funcţii compartimente, formaţii de muncă.
5.3.1. Organizarea, ca funcţie managerială
Organizarea, ca funcţie managerială în cadrul procesului de eficientizare a
activităţilor pentru combaterea fraudei economicofinanciare, reprezintă ansamblul
acţiunilor întreprinse în vederea utilzării cu maximum de eficienţă a resurselor materiale,
umane şi financiare pe care le are la dispoziţie structura specializată pentru combaterea
fraudei economicofinanciare. Folosirea eficientă a accestor resurse necesită armonizarea
lor, în care scop managerul este chemat să asigure raportări şi proprţii juste între toate
categoriile de resurse, să utilizeze o structură judicioasă de organizare şi un sistem
informaţional raţional.
Structura organizatorică la care ne referim trebuie să fie elastică, să corespundă
cât mai fidel nevoilor actuale, să fie suplă, permiţând adaptarea rapidă fără dificultăţi la
schimbările complexe generate de evoluţia economică şi socială a societăţii româneşti şi
respectiv a judeţului Sibiu.
5.3.2. Organizarea procesuală a serviciului de investigare a fraudelor de la
nivelul poliţiei judeţului Sibiu
Organizarea procesuală asigură delimitarea şi dimensionarea sarcinilor,
atribuţiilor, activităţilor şi funcţiilor şi corelarea acestora cu obiectivele şi componentele
structuralorganizatorice (posturi, compartimente), astfel încât să fie cât mai complet şi
mai detaliat definite pentru intregul personal implicat în conducerea şi execuţia lor.
Componentele procesuale ale organizaţiei sunt:
funcţiunea;
52
activitatea;
atribuţia;
sarcina.
5.3.2.1. Cadrul juridic de funcţionare a poliţiei de investigare fraudelor
Poliţia de investigare a fraudelor este structura specializată a Poliţiei Române care
acţionează prin mijloace specifice de muncă pentru combaterea fraudelor grave ce se
înscriu în sfera criminalităţii organizate, a corupţiei şi a celorlalte fapte infracţionale care
afectează climatul economic din România şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor.
Temeiul legal al organizării şi funcţionării poliţiei de investigare a fraudelor îl
constituie:
a) Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române (art.
26 pct.1, 6 şi 7) şi Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului;
b) Ordinele Ministrului Administraţiei şi Internelor, privind înfiinţarea Direcţiei
de Investigare a Fraudelor, respectiv înfiinţarea şi organizarea structurilor de investigare a
fraudelor în cadrul inspectoratelor de poliţie judeţene;
Totodată, în activitatea poliţiei de investigare a fraudelor sau înregistrat o serie
de transformări substanţiale, ce au avut la bază modificările legislative ale Codului de
Procedură Penală prin Legea nr. 281/2003, O.U.G. nr. 66/2003 şi O.U.G. nr. 109/2003,
precum şi apariţia de noi acte normative cum ar fi: Legea nr. 364 din 15 septembrie 2004
privind organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare şi Legea nr. 508 din 17 noiembrie
2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a
Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
5.3.2.2. Atribuţiile funcţionale ale serviciului de investigare a fraudelor
Având la bază „Strategia de reformă şi eficientizare a activităţii Poliţiei de
Investigare a Fraudelor” se pot formula următoarele atribuţii principale:
a) Sub conducerea, controlul şi din dispoziţia procurorului efectuează acte de
cercetare penală şi propune soluţii în conformitate cu prevederile legii în dosarele penale
circumscrise criminalităţi economicofinanciare ce au ca obiect săvârşirea de ilegalităţi la
regimul juridic al societăţilor comerciale, companiilor naţionale, monopolului de stat,
Registrul Comerţului, la regimul bancar şi al CECului, concurenţa neloială, regimul
valutar, drepturile de autor şi cele conexe, drepturile de proprietate intelectuală, jocurile
de noroc, autorizarea şi calitatea construcţiilor, protecţia mediului, achiziţiilor publice,
transporturilor auto, feroviare, aeriene şi navale, precum şi orice alte fraude prevăzute în
legi speciale;
53
b) Realizează, în aceleaşi condiţii, actele de urmărire penală stabilite de procuror
prin rezoluţiile de delegare date în dosarele al căror obiect îl constituie faptele penale din
competenţa exclusivă a acestuia (faptele de corupţie, cele asimilate infracţiunilor de
corupţie şi cele în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, etc.);
c) Efectuează verificări în condiţiile legii cu privire la cereri, sesizări ori
reclamaţii ce se referă la problematica încălcărilor de lege în domeniul economico
financiar sau bancar, care în forma sesizată nu întrunesc elementele constitutive ale unor
infracţiuni şi fac propuneri asupra soluţiilor, în funcţie de materialul probator administrat;
d) Organizează şi realizează activitatea de culegere a informaţiilor în funcţie de
evoluţia fenomenului infracţional din sectoare şi linii de muncă, locuri şi medii de interes
poliţienesc, pentru cunoaşterea acestora, asigurarea prevenirii şi descoperirii
infracţiunilor, identificarea mijloacelor de probă în dosarele penale;
e) In conformitate cu prevederile legale în vigoare, verifică propriile informaţii
obţinute în procesul muncii, cele primite de la alte structuri informative cu care
cooperează sau colaborează pentru prevenirea şi combaterea fraudelor economice, în
funcţie de rezultatul verificărilor dispunând asupra măsurilor legale ce se impun;
f) Informează prin conducerea Ministerului Administraţiei şi Internelor sau a
Inspectoratului General al Poliţiei Române – Parlamentul, Guvernul, ministerele, celelalte
structuri ale administraţiei centrale, administraţiile locale, alţi factori de decizie, despre
fenomenele negative care pot afecta buna funcţionare a economiei de piaţă, interesele
financiarbancare şi valutare ale statului, creează perturbări în activitatea instituţiilor
publice, a agenţilor economici şi lezează drepturile fundamentale ale cetăţenilor,
propunând măsuri de înlăturare a cauzelor şi condiţiilor care le generează ori favorizează,
inclusiv sub aspectul perfecţionării cadrului legislativ;
g) Asigură informarea permanentă a opiniei publice, prin massmedia, cu privire
la cazurile semnificative identificate şi cercetate, insistând pe necesitatea combaterii
nocivităţii unor astfel de fapte şi atragerea populaţiei la prevenirea şi combaterea
criminalităţii economicofinanciare;
h) Studiază evoluţia infracţionalităţii de natură economicofinanciară şi bancară
(în viziune globală, pe genuri de infracţiuni, sectoare şi linii de muncă, etc.) stabilind
măsuri operative pentru diversificarea modalităţilor de intervenţie în raport cu metodele
şi mijloacele folosite de infractori la comiterea faptelor, iar pe baza concluziilor trase,
inclusiv din studiile criminologice realizate, acţionează pentru înlăturarea cauzelor
54
generatoare şi condiţiilor favorizatoare comiterii unor astfel de fapte ori producerii de
pagube în dauna proprietăţii publice sau private;
i) Conduce, coordonează, îndrumă şi controlează pe linie de specialitate (exclusiv
activitatea de cercetare penală) întreaga activitate desfăşurată de formaţiunile de profil
din cadrul inspectoratelor judeţene de poliţie;
j) Pe baza concluziilor desprinse din acţiunile operative desfăşurate, verificările
făcute sau dosarele complexe instrumentate, asigură generalizarea experienţei pozitive la
nivelul tuturor structurilor teritoriale.
k) Contribuie la modernizarea pregătirii studentilor de la Academia de Poliţie
„Alexandru Ioan Cuza” şi elevilor şcolilor de formare a agenţilor de poliţie, prin
prezentarea, de către cadrele cu experienţă care lucrează în domeniul investigării
fraudelor, a unor materiale teoretice şi aplicaţii practice la respectivele instituţii de
învăţământ;
l) Organizează şi efectuează activităţi specifice de documentare, analiză, sinteză,
informare, stocare şi procesare a informaţiilor pe sectoarele şi liniile de muncă din
domeniul economicofinanciar;
m) Colaborează cu instituţiile de învăţământ şi cu organizaţiile neguvernamentale
pentru pregătirea antiinfracţională a populaţiei;
n) Conlucrează cu structuri de profil din alte state şi de la nivelul unor instituţii
internaţionale pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii economicofinanciare
transfrontaliere;
o) Organizează şi efectuează activităţi specifice de documentare, analiză, sinteză,
informare, de culegere, evaluare, stocare şi valorificare a informaţiilor din sectoarele şi
liniile de muncă specifice domeniului economicofinanciar etc;
p) Indeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.
5.3.3. Organizarea structurală a politiei de investigare a fraudelor
Spre deosebire de organizarea procesuală, prin care se înţelege stabilirea
principalelor categorii de muncă, a proceselor necesare realizării obiectivelor
fundamentale ale poliţiei de investigare a fraudelor, organizarea structurală constă în
gruparea functiunilor, activităţilor, atribuţiilor şi a sarcinilor în funcţie de anumite criterii
şi repartizării acestora în vederea concretizării condiţiilor care să asigure posibilităţi
pentru realizarea obiectivelor
55
5.3.3.1.Conceptul de organizare structurală
Organizarea structurală reprezintă gruparea funcţiunilor, activităţilor, atribuţiilor
şi sarcinilor pe bază unor anumite criterii şi repartizarea acestora, în scopul realizării lor,
pe grupuri de lucru sau individual pentru îndeplinirea obiectivelor în condiţii de eficienţă.
Componentele structurii organizatorice sunt:
postul;
funcţia;
compartimentul;
nivelul ierarhic;
ponderea ierarhică;
relaţiile organizatorice;
5.3.3.2. Strucura organizatorică şi formală a poliţiei de investigare a
fraudelor
Direcţia de Investigare a Fraudelor funcţionează ca unitate specializată în
domeniu, în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, care asigură aplicarea
unitară a actelor normative în vigoare, având ca obiectiv prioritar prevenirea şi
combaterea criminalităţii circumscrise domeniului economicofinanciar sub conducerea
şi controlul procurorilor desemnaţi, în conformitate cu prevederile legale.
Fundamentată pe principii europene moderne, activitatea Direcţiei de Investigare
a Fraudelor are la bază practici de lucru noi sprijinite de sisteme inovatoare. În termeni
generali, se doreşte un management poliţienesc proactiv şi reactiv, fapt ce presupune
asigurarea unui mod de gestionare organizaţională adaptat la exigenţele actuale şi de
perspectivă, care să creeze capacitatea de răspuns adecvată la condiţiile tot mai complexe
de funcţionare, în vederea realizării unei structuri moderne, flexibile, compatibilă cu
instituţiile similare din cadrul Uniunii Europene.
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A
DIRECŢIEI DE INVESTIGARE A FRAUDELOR
56
Fig. 5.3. Structura organizatorică a Direcţiei de Investigare a Fraudelor
Poliţia de investigare a fraudelor funcţionează la nivel central şi teritorial, având
urmatoarea structură organizatorică:
v la Inspectoratul General al Poliţiei Române funcţioneaza Directia de
Investigare a Fraudelor, Directia de Combatere a MacroCriminalitatii Economico
Financiare şi Directia Politiei Transporturi, organizate pe servicii şi compartimente
specializate pe sectoare şi linii de munca
v la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti funcţionează
servicii de investigare a fraudelor, la nivelul direcţiei generale, şi servicii corespondente,
în cadrul poliţiilor de sector, cu dubla subordonare: pe linie de conducere şi asigurare
logistică, faţă de conducerea unităţii de poliţie teritorială, iar sub aspectul muncii de
specialitate, faţă de direcţiile de profil din Inspectoratul General al Poliţiei Române;
v la inspectoratele judeţene de poliţie funcţionează serviciile de investigare
a fraudelor, organizate pe linii şi sectoare de muncă, coordonate de conducerea
inspectoratelor judeţene de poliţie. Pe linie profesională sunt subordonate şi serviciilor de
profil din cadrul direcţiilor de linie, care le acordă sprijin şi îndrumare prin poliţiştii
specialişti din structura acestora.
La nivelul Poliţiei Judeţului Sibiu, propunem următoarea structură organizatorică
pentru Poliţia de Investigare a Fraudelor:
Ø Compartimentul 1 – „INFRASTRUCTURA ECONOMICĂ”
Ø Compartimentul 2 – „CORUPŢIE”
Ø Compartimentul 3 – „PROPRIETATE INTELECTUALĂ”
Ø Compartimentul 4 – „CRIMINALITATEA AFACERILOR”
Ø Compartimentul 5 – „CRIMINALITATEA FINANCIARA”
Ø Comparimentul 6 – Secretariat şi documentare
Ø Biroul de Investigare a Fraudelor Mediaş care are în compunere aceleaşi
compartimente ca şi serviciul judeţean dar la un nivel mai redus.
5.3.4. Principiile ce stau la baza managementului combaterii fraudei
economicofinanciare
1. Principiul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
2. Principiul legalităţii
57
3. Principiul confidenţialităţii
4. Principiul echidistanţei
5. Principiul proporţionalităţii
6. Principiul transparenţei şi apropierii de comunitate
7. Principiul priorităţii măsurilor preventive, faţă de cele coercitive
8. Principiul descentralizării
9. Principiul responsabilităţii în exercitareaactului de autoritate poliţienească
10. Principiul profesionalizării în toate domeniile de activitate
11. Principiul profesionalizării în toate domeniile de activitate
12. Principiul viziunii globale şi unitare
13. Principiul continuităţii
5.3.5. Organizarea conducerii manageriale a serviciului de investigare a
fraudelor
A organiza conducerea înseamnă a crea un aparat de conducere bazat pe atribuţii
bine precizate şi pe înzestrarea cu mijloace necesare executării lor.
Principalele modalităţi de îmbunătăţire a organizării conducerii activităţilor pentru
eficientizarea combaterii fraudei economicofinanciare sunt:
delegarea;
specialzarea;
standardizarea;
formalizarea;
centralizarea;
descentralizarea;
5.3.6. Organizarea activităţii colective la nivelul serviciului de investigare a
fraudelor
Organizarea muncii colective constă în crearea cadrului şi condiţiilor adecvate de
muncă, crearea unui climat psihomoral astfel încât fiecare membru al serviciului de
combatere a fraudelor să se simtă bine în colectiv precum şi un cadru legislativ şi
motivaţional care să asigure realizarea sarcinilor.
5.3.7. Organizarea muncii individuale la nivelul serviciului de investigare a
fraudelor
Organizarea muncii individuale constă în crearea cadrului şi a condiţiilor adecvate
de muncă, stabilirea şi aplicarea regulamentelor şi a ordinelor care asigură individului de
58
pe orice nivel ierarhic în cadrul poliţiei de combatere a fraudelor un randament optim cu
minimum de solicitare fizică şi psihologică.
Organizarea trebuie să se materializeze în ordine în documente, legături
informaţionale complete, existenţa unui tablou de bord şi fişelor cu probleme de urmărit.
5.4. OBIECTIVE ŞI PERSPECTIVE ALE MANAGEMENTULUI

PRIVIND EFICIENTIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE COMBATERE A
FRAUDEI ECONOMICOFINANCIARE LA NIVELUL POLIŢIEI JUDEŢULUI
SIBIU
Pentru realizarea unei strategii eficiente de combaterea fraudei economico

financiare, trebuie pornit de la un obiectiv fundamental care are în vedere restructurarea
şi reorganizarea structurilor implicate în combaterea acestui fenomen prin creşterea
capacitaţii institutionale şi a eficientei activităţilor desfăşurate, deconcentrarea şi
descentralizarea serviciilor poliţieneşti,consolidarea autonomiei financiare şi
administrative, perfecţionarea managementului, asigurarea mediului de afaceri şi apărarea
proprietăţii publice şi private.
De asemenea, în prim plan vor fi puse obiectivele strategice ce vor fi urmărite a fi
realizate şi anume:
Ø Creşterea nivelului de atractivitate şi siguranţă a mediului de
afaceri;
Ø Continuarea descentralizării funcţiilor poliţieneşti;
Ø Îmbunătăţirea calităţii serviciului poliţienesc;
Ø Creşterea nivelului de încredere a populaţiei în poliţie;
Ø Combaterea fraudei economicofinanciare.
5.4.1. Implicaţii manageriale privind modernizarea managementului
instituţional
Realizarea acestui obiectiv presupune asigurarea unui mod de gestionare
organizaţională adaptat la exigenţele actuale şi de perspectivă, care să creeze capacitatea
de răspuns instituţional la condiţiile tot mai complexe de funcţionare, pentru creşterea
gradului de fiabilitate şi competitivitate.
Fundamentată pe principii europene moderne, activitatea managerială a Poliţiei de
Investigare a Fraudelor trebuie să devină proactivă şi consultativă, fapt ce presupune
59
responsabilizare şi un grad de autonomie adecvat la nivel decizional, sens în care este
necesară realizarea unor obiective sectoriale.
Astfel managementul activităţii de eficientizare pentru combatere a fraudei
economicofinanciare prin programe punctuale, cu rezultate cuantificabile presupune
realizarea de programe punctuale, pe termen scurt, mediu şi lung, la nivelul tuturor
formaţiunilor poliţiei de investigare a fraudelor, evaluarea şi valorificarea rezultatelor
obţinute.
Abordarea activităţii de combatere a fenomenului infracţional din domeniul
economicofinanciar, tine cont de necesitatea realizării unor obiective care sa fie în
măsura a elabora ulterior strategia de lupta împotriva acestui gen de criminalitate.
Un prim obiectiv, în ordinea importantei, îl constituie cunoaşterea fenomenului
infracţional sub aspectul dimensiunii, formelor de manifestare, a locurilor favorabile,
tipurile de agenţi economici şi persoanele implicate, cauzele şi împrejurările care le
generează sau favorizează dezvoltarea fenomenului, precum şi posibilitatea de evoluţie a
acestuia.
Al doilea obiectiv ce trebuie avut în vedere la organizarea activităţilor de
combatere a fenomenului infracţional îl reprezintă analiza modului în care este organizata
şi se desfăşoară activitatea.
5.4.2. Componentele manageriale privind modernizarea conceptuală,
structurală şi funcţională în domeniul prevenirii fraudei economico financiare
Pentru realizarea acestui obiectiv Poliţia de Investigare a Fraudelor are în vedere
dezvoltarea instituţională în domeniul prevenirii prin adaptarea şi dezvoltarea structurii
teritoriale de investigare a fraudelor în domeniul prevenirii fraudei economicofinanciare.
5.4.3. Orientări conceptuale privind ridicarea capacităţii operative şi
instituţionale pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei economico
financiare
Realizarea acestui obiectiv de către Poliţia de Investigare a Fraudelor presupune
dezvoltarea instituţională şi operaţională în vederea compatibilizării cu structurile
omologe europene în conformitate cu convenţiile, recomandările internaţionale şi
legislaţia naţională prin:
Corelarea funcţională în noile condiţii legislative a structurilor de investigare a
fraudelor, la nivel teritorial, cu structurile corespondente aparţinând Parchetului şi
reanalizarea competenţelor;
60
Dezvoltarea sistemului de colectare, procesare şi analiză a informaţiilor la
nivelul structurilor de investigare a fraudelor;
Crearea unui comportament de cooperare operativă cu poliţiile străine, integrare
europeană, implementare programe şi colaborare cu ofiţerii de legătură străini;
Eliminarea paralelismului din activitatea birourilor şi formaţiunilor ce compun
Poliţia de Investigare a Fraudelor;
Creşterea capacităţii instituţionale şi operative în domeniul investigării fraudelor
economicofinanciare şi corupţiei;
Creşterea capacităţii operative şi instituţionale în prevenirea şi combaterea
activităţilor infracţionale din sfera economicofinanciară şi corupţiei.
5.4.4. Implicaţii manageriale privind creşterea capacităţii funcţionale pentru
eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei economicofinanciare
Acest obiectiv al Poliţiei de Investigare a Fraudelor se referă la amplificarea
capacităţii instituţionale şi asigurarea structuralfuncţională, pentru protejarea proprietăţii
intelectuale, industriale, a drepturilor de autor şi a mediului de afaceri prin:
adoptarea şi implementarea unei noi construcţii instituţionale, reflectând
particularităţile societăţii româneşti, compatibilă cu structurile europene;
continuarea procesului de euroconformizare legislativă;
îmbunătăţirea cooperării interinstituţionale în activitatea de aplicare a legii;
asigurarea şi extinderea cooperării internaţionale în activitatea de aplicare a
legii.
optimizarea fluxurilor informaţionale şi creşterea eficienţei activităţilor
operative prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi de comunicare. Un accent deosebit
trebuie sa se pună pe dezvoltarea sistemului de analiză a informaţiilor economico
financiare la nivelul Poliţiei de Investigare a Fraudelor.
5.4.5. Latura managerială în cadrul activităţilor de prevenire şi combatere a
corupţiei interne
Pentru realizarea acestui obiectiv, Poliţia de Investigare a Fraudelor trebuie sa
aibă în vedere următoarele:
Implementarea unor măsuri concrete de asigurare a respectării prevederilor
deontologice, a celor privind pregătirea profesională şi accesul la informaţii, prin:
Elaborarea unor noi proceduri de lucru care să înlăture suspiciunile şi să asigure
transparenţa activităţilor;
Simplificarea normelor care generează birocraţie;
61
Atragerea societăţii civile în prevenirea şi combaterea corupţiei.
5.4.6. Orientări manageriale privind optimizarea cooperării şi colaborării
internaţionale pentru eficientizarea activităţilor de combatere a fraudei economico
financiare
Poliţia de Investigare a Fraudelor trebuie să urmărească gestionarea eficientă a
acordurilor de cooperare semnate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi de
Inspectoratul General al Poliţiei Române în domeniile prioritare de combatere a
criminalităţii economicofinanciare şi corupţiei, prin realizarea aplicaţiei informatice
pentru gestionarea prevederilor documentelor de cooperare şi specializarea ofiţerilor de
cooperare internaţională.
Asigurarea sistemului de comunicare în problematica specifică domeniului de
competenţă, în vederea integrării ţării noastre în structurile Uniunii Europene, trebuie să
vizeze:
întocmirea documentelor de negociere necesare în procesul de aderare a
României la UE pentru domeniile specifice activităţilor de poliţie;
monitorizarea şi implementarea angajamentelor asumate de România în procesul
de negociere pentru aderarea la UE;
identificarea, elaborarea şi implementarea programelor cu finanţare externă
(PHARE, AGIS, TAIEX, PERICLE, MATRA etc.)
5.4.7. Managementul privind modernizarea sistemului de relaţii publice al
serviciului de investgare afraudelor cu societatea civilă
Dezvoltarea parteneriatului social poliţiecomunitate trebuie să se realizeze prin
perfecţionarea cooperării între structurile care sunt implicate în procesul de relaţionare cu
societatea civilă, implementarea de politici sociale în cadrul parteneriatului Poliţie
Comunitate şi dezvoltarea relaţiilor de parteneriat cu societatea civilă în domeniul
relaţiilor publice.
Consolidarea imaginii publice pozitive a Poliţiei de Investigare a Fraudelor,
priveşte trebuie sa se realizeze prin eficientizarea demersurilor pentru îmbunătăţirea
imaginii Poliţiei de Investigare a Fraudelor şi organizarea de acţiuni mediatice punctuale,
care să răspundă situaţiilor operative.
5.4.8. Optimizarea managementului resurselor umane pentru eficientizarea
activităţilor de combatere a fraudei economicofinanciare
Adoptarea măsurilor necesare în scopul realizării unor progrese considerabile
pentru ocuparea funcţiilor vacante, de poliţişti, prin reanalizarea statului de organizare al
62
Poliţiei de Investigare a Fraudelor şi elaborarea propunerilor de acoperire etapizată a
deficitului de personal trebuie sa constituie una dintre masurile prioritare în cadrul
strategiei de eficientizare a activităţilor de combatere a fraudei economico –financiare.
Perfecţionarea sistemului de formare profesională iniţială şi de pregătire
continuă, trebuie sa fie adusa la îndeplinire prin reactualizarea standardelor ocupaţionale
pentru funcţiile de bază din Poliţia de Investigare a Fraudelor şi elaborarea planurilor de
învăţământ ale cursurilor de formare conform acestora ;
5.5. CONTRIBUŢII MANAGERIALE REFERITOARE LA STABILIREA

ŞI UTILIZAREA INDICATORILOR DE PERFORMANŢĂ PENTRU
EFICIENTIZAREA ACTIVITĂŢII DE COMBATERE A FRAUDEI
ECONOMICOFINANCIARE
Indicatorii de performanţa reprezintă, pentru managementul modern, chestiunea

centrală a procesului conducerii, un element cheie al previziunii, al planificării şi al
aprecierii progreselor unei organizaţii. În sens tehnic, am putea aprecia că acesta se
constituie în reperele conducerii, în punctele sale cardinale, în orizonturile ameliorării
gestiunii resurselor, în axele planului strategic al fiecărui serviciu public.
Valoarea ideii anterioare derivă din scopurile practice ale identificării şi utilizării
lor care constau în ameliorarea performanţei poliţiei de investigare a fraudelor, prin
înţelegerea, de către toţi poliţiştii, a evoluţiei laturilor calitative ale prestaţiei oferite
contribuabililor şi sănătăţii financiare a propriei lor organizaţii. Pentru nivelul conducerii,
ei se transformă în indispensabilele mijloace de luare a deciziilor strategice şi de
furnizarea unor informaţii exacte, pertinente şi credibile pentru contribuabili, ca răspuns
la cererile acestora.
5.5.1. Definirea performanţei în managementul combaterii fraudei
economicofinanciare
Se afirmă că organizaţia este performantă dacă obţine rezultate excelente în
funcţie de mijloacele şi resursele utilizate. În literatura de specialitate, frecvent,
performanţa este însoţită de noţiuni cum sunt ameliorarea sau excelenţa, care pentru a fi
utilizate necesită compararea rezultatelor, similar cu întrecerile sportive, unde
performanţa este asociată şi măsurată în funcţie de rezultatele înregistrate. Astfel, analiştii
au fost de acord cu raţionamentul următor:
PERFORMANŢĂ = AMELIORARE REZULTATE.
63
5.5.2. Fundamentarea teoretică a performantei în managementul combaterii
Managementul performanţei începe pe plan strategic. Scopul final al unui
management performant este acela de a concentra eforturile izolate ale componentelor
spre realizarea misiunilor organizaţiei.
Misiunile şi obiectivele strategice, stabilite în urma identificării, comensurării şi
analizei comenzilor sociale, stau, deci, la baza elaborării sistemului de gestionare a
comenzii sociale, prin creşterea performantelor resurselor avute la dispoziţie. Este
importantă, astfel, asocierea obiectivelor strategice cu măsurile concrete de ameliorare a
performanţei organizaţionale. Aceste masuri reprezintă ceea ce se cheamă indicatorii de
performanţă.
5.5.3. Dimensiunile sintagmei „indicatori strategici”
Am identificat o serie de documente scrise şi pe suport electronic care prezintă
diferitele experimente în domeniul măsurării performanţelor organismelor şi instituţiilor
care prestează servicii publice. Cele mai avansate până în prezent sunt cele care operează
în zonele engleză, australiană, canadiană, americană şi japoneză.
Literatura de specialitate a domeniului şi practica actualăî au încercat şi au reuşit
să creioneze câteva dimensiuni care măsoară şi caracterizează performanţa unui serviciu
public. De notat faptul că, de pildă, în Anglia, autorităţile administraţiei locale au creat un
organism specializat care este abilitat să dezvolte şi să implementeze setul de indicatori
de performanţă anuali, obligatorii pentru toate serviciile publice municipale, inclusiv
pentru poliţie, cunoscute sub denumirea „Audit Comission Performance Indicators”.
5.5.4. Planul anual al celor mai buni indicatori de performanţă în
managementul combaterii fraudei economicofinanciare
El conţine înşiruirea indicatorilor fixaţi şi nivelul aşteptărilor pentru finele
perioadei. Indicatorii trebuie să ţina cont de priorităţile instituţiei, politicile locale,
numărul şi densitatea populaţiei, condiţiile economice şi sociale, structura minorităţilor,
gradul de instrucţie pe categorii ale populaţiei, diferenţele geografice ş.a.
Practic, planul acoperă, prin enunţarea indicatorilor, principalele misiuni, nivelul
cererilor şi aşteptărilor beneficiarilor, comparativ cu capacitatea reală a organizaţiei de a
acoperi cererea şi cu indicatorii de performanta efectiv realizaţi.
Indicatorii trebuie exprimaţi în cifre, procente, cantităţi sau elemente care pot
aprecia calitatea, eficienţa şi eficacitatea. Cu alte cuvinte, este necesar să existe
64
posibilitatea de a măsura şi/sau compara, rezultatele din punct de vedere cantitativ,
calitativ sau estetic ori sub aspectul gradului de securitate, instrucţie, ş.a.
5.5.5. Model managerial pentru stabilirea celor mai buni indicatori de
performanţă
Sistemele tradiţionale de măsurare a performanţelor au operat, pana recent, cu
indicatori financiari. Mai recent, majoritatea analiştilor şi specialiştilor implicaţi au
invocat insuficienta, limitele şi efectele nocive ale unui asemenea sistem. Limita vizibilă
constă în imposibilitatea de a explica problematica ameliorării activităţii prin prisma
calităţii, inovării, satisfacţiei clientului ş.a. În fine, el nu poate reflecta strategia, ci,
eventual, doar rezultatele finale. El nu indică, deci, când, unde şi prin care modalitate se
poate ameliora o stare de fapt, o situaţia conjuncturală sau eficacitatea unei componente
ori a unui funcţionar.
În literatura de specialitate, sunt semnalate şi alte patru dimensiuni: stabilitatea
organizaţiei, eficienţa economică, valoarea resurselor umane şi legitimitatea.
Modelul de evaluare care ia în considerare aceste patru elemente ce circumscriu
dimensiunea unei organizaţii ar putea fi reprezentate grafic, în felul următor :
DIMENSIUNI CRTERII
Vitalitatea organizaţiei Calitatea serviciului
Eficienţa economică Productivitatea şi economia de resurse
Mobilitate
Valoarea resurselor umane Climat
Randament
Dezvoltare – perfecţionare
Relaţia cu grupurile de referinţă Satisfacţia cetăţenilor
(legitimitate) şi a comunităţii
Tabel 5.8. Tabelul elementelor de evaluare privind dimensiunea organizaţiei.
5.5.6. Elemente mamageriale în elaborarea indicatorilor de performanţă
Introducerea şi utilizarea indicatorilor de performanţă (the best value
performance) nu reprezintă un scop în sine sau o chestiune de imagine, ci un
comandament de care contribuabilii au început să ţină cont şi chiar săl impună serviciilor
65
publice. În Anglia, Canada, Australia, Statele Unite şi în multe alte ţări, municipalităţile
au fost şi sunt obligate, din ce în ce mai mult, să ţină de pretenţiile contribuabililor şi să
dea seamă de eficacitatea şi eficienţa prestaţiei serviciilor publice, începând cu securitatea
publică.
După adaptarea modelului de aranjare a indicatorilor, se poate proceda la
elaborarea lor şi la aranjarea pe coloanele corespunzătoare.
Este imperios necesar ca membrii grupului de lucru, care vor evolua şi selecţiona
cei mai reprezentativi indicatori, să ţină cont de următoarele criterii :
Indicatorii să poată fi simplu de evaluat şi calculat;
Indicatorii să fie utili pentru progresul instituţiei şi să acopere cererea, comanda
socială şi a organismelor alese ale comunităţilor locale
În continuare voi prezenta un tablou privind calculul realizări indicatorilor de
performanţă în domeniul combaterii fraudei economicofinanciare după cum urmează:
MODELUL
FUNCŢIA: Combaterea fraudei economicofinanciare/ ACTIVITATEA: poliţia
OBIECTIV Asigurarea securităţii mediului de afaceri prin eficientizarea
activităţilor de combatere a fraudei economicofinanciare şi prevenirea criminalităţii
DIMENSIUNEA VITALITATEA EFICIENŢA VALOAREA RELAŢII

ECONOMICĂ RESURSELOR LE CU
UMANE GRUURI
LE DE
REFERIN
ŢĂ
CRITE CALITATEA ECONOMIA MOBILIZARE, SATISFA
RIUL SERVICIULUI RESURSELOR ŞI CLIMAT, CEREA
PRODUC RANDAMENT, LOCUI
TIVITATEA DEZVOLTARE TORILOR
ŞI A
COMUNI
TĂŢII
INDICA 1. Rata 1. Costuri prin 1.Rata Se măsoară
TORI evenimentelor/1000 de utilizarea cifrei de absenteismului: prin sondaje.
locuitori: 100 milioane lei: nr. Zile de
nr. total al costul net al absenţă/nr. zile/om
infracţiunilor/1000 serviciului plătite
locuitori poliţienesc/mia de
evaluări
2. Total infracţiuni 2. Costuri/locui 2. Efort de pregătire:

soluţionate: tor număr/zile anual
nr. total infracţiuni cost net al pregătire (A)/ număr
soluţionate/nr. total serviciului/număr anual de personal
infracţiuni înregistrate total de locuitori plătit
3. Timp mediu de 3. Poliţişti la 1000 3. Rata accidentelor

răspuns: locuitori număr
66
timp mediu de răspuns: număr total accidente/număr
timp mediu de răspuns personal/1000 mediu de personal cu
la apeluri/număr total al locuitori program normal
apelurilor de urgenţă
Tabel 5.11. Tablou privind calculul realizării indicatorilor de performanta în fraudei
economicofinanciare
Factorii care ar putea influenţa interpretarea indicatorilor:
a) profilul socioeconomic al populaţiei (vârsta medie, venit mediu, rata şomajului)
b) profilul teritoriului (suprafaţă, topografie, geografic)
c) tipul activităţilor economice (universităţi, turism, oraşe/comune, regiuni industriale)
d) populaţie (minorităţi, grad, cultură)
e) siuaţia operativă (rata criminalităţii, genuri de infracţiuni, eficienţa poliţiei)
f) fluctuarea de evaluare
A. Termenul om/persoană înglobează întreg personal salariat.
B. Evaluarea specifică poliţiştilor.
O abordare mai tehnică a modului de adaptare a sistemului la necesităţile reale ale
unităţilor operative de poliţie pentru investigarea fraudelor este prezentata în anexele 2 şi
3 ale tezei de doctorat.
67
CONCLUZII FINALE ŞI PROPUNERI
Consideraţiile exprimate asupra managementului combaterii fenomenului

fraudei economicofinanciare, în evidentă ascensiune, ca şi multe alte aprecieri
asupra sa ce nu au putut fi cuprinse în prezenta lucrare, ar putea constitui o
argumentaţie ce îşi propune drept scop să aducă un plus de sensibilizare spre
meditaţie şi atitudine, în faţa pericolului caracatiţei fraudei economicofinanciare şi
a tendinţei sale, tot mai pronunţate de extindere spre spatiile esteuropene, în care
se afla şi România.
În acest sens, am urmărit abordarea sistemică a problematicii
managementului combaterii fraudei economicofinanciare, care presupune pe de o
parte, definirea conceptelor, principiilor, metodelor şi proceselor specifice
domeniului combaterii fraudei economicofinanciare, iar pe de altă parte,
înţelegerea conexiunii între economia de schimb, obligaţiile legislative şi economia
politică.
Ipotezele de lucru, stabilite au fost verificate şi confirmate în urma
demersului ştiinţific efectuat pentru realizarea prezentei teze de doctorat. Astfel:
1. Ipoteza nr.1: Managementul combaterii fraudei economicofinanciare
poate contribui în principal la dezvoltarea capacităţii instituţionale şi operaţionale a
poliţiei de investigare a fraudelor în vederea menţinerii unui climat de legalitate în sfera
afacerilor, capabil să asigure buna funcţionare a economiei româneşti, în conformitate
cu normele şi standardele europene în materie .
Ipoteza aceasta este din ce în ce mai mult confirmată de realitatea zilelor
noastre, elementele prezentate în cadrul capitolului unu fiind relevante, atât din
punct de vedre teoretic, dar şi practic în cadrul structurilor poliţiei de investigare a
fraudelor.
2. Ipoteza nr. 2: Cercetarea problematicii tehnicilor manageriale de
combatere a fraudei economicofinanciare poate să stabilească dacă cercetarea este
oportună şi răspunde imperativului momentului de a cunoaşte modalităţile manageriale
de a combate frauda economicofinanciară, noutăţile şi diversitatea problematicii
abordate sub aspectul modului de producere cât şi sub cel al tehnicilor manageriale de
68
combatere; poate constitui dorinţa de a contribui întro manieră ştiinţifică la
clarificarea şi rezolvarea problemelor ridicate de particularităţile managementului
combaterii fraudei economicofinanciare şi elaborarea unor concluzii şi direcţii de
acţiune care să ducă la diminuarea efectelor acestui fenomen.
Ipoteza a fost confirmată de cele prezentate în cadrul capitolului doi, cu
referiri la Serviciul de investigare a fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliţie
al Judeţului Sibiu.
3. Ipoteza nr. 3: Preocupările primordiale în cadrul procesului managerial
de combatere a fraudei economicofinanciare pot să antreneze reproiectarea unei
strategii manageriale unitare pentru toate activităţile din acest domeniu.
Această reproiectare este realizată la nivelul Politiei de Investigare a
Fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu pe baza Strategiei
acesteia şi a Analizei prezentate în cadrul tezei în capitolul trei.
4. Ipoteza nr. 4: Reforma ce se desfăşoară în cadrul Poliţiei Române poate
conduce la reconsiderarea mecanismelor prin care se asigură procesul de remodelare a
sistemului informationaldecizional de la nivelul Direcţiei de Investigare a Fraudelor şi a
serviciilor judeţene de investigare a fraudelor cu atribuţii în combaterea, prevenirea şi
limitarea fraudei economicofinanciare.
Şi această ipoteză sa confirmat, în capitolul patru fiind prezentate
modalităţile de manifestare a sistemului informaţionaldecizional în procesul de
eficientizare a activităţilor manageriale pentru combaterea şi limitarea fraudei
econoicofinanciare .
5. Ipoteza nr. 5: Strategia şi programul guvernului în domeniul combaterii
criminalităţii şi în principal în cel al combaterii fraudelor economicofinanciare, precum
şi aplicarea politicii statului în acest sector, se pot realiza prin intermediul Direcţiei de
Investigare a Fraudelor şi a serviciilor teritoriale de profil; perfecţionarea organizării,
conducerii şi controlului poliţie de investigare a fraudelor la nivel local, având ca efect
desfăşurarea unei activităţi în condiţii de eficienţă, o ordonare corespunzătoare a
tuturor resurselor materiale, umane şi financiare de care dispune fiecare serviciu
judeţean, în vederea atingerii parametrilor de performanţă prognozaţi.
Datele şi concluziile rezultate în urma investigaţiilor şi dezbaterilor ce au
avut loc cu specialiştii în domeniu dar şi cu comunitatea locala reprezintă feedbeak
ul activităţii poliţiei de investigare a fraudelor în teritoriu, ipoteza aceasta având un
69
grad sporit de prezentare a necesităţii sporirii măsurilor manageriale de combatere
a aspectelor ilegale din afara sistemului organelor cu responsabilităţi în domeniul
combaterii fraudei economicofinanciare, dar şi din interiorul acestuia.
Aspectele teoretice abordate în prezenta teză au oferit o serie de elemente ce
sau constituit în contribuţii personale, după cum urmează:
v Reliefarea principalelor aspecte ale combaterii fraudei economico
financiare în societatea contemporană şi la nivelul Judeţului Sibiu;
v Implementarea unor strategii la nivel teritorial pentru combaterea
fraudei economicofinanciare;
v Pragmatizarea unor direcţii şi modalităţi de perfecţionare în domeniul
combaterii fraudei economicofinanciare.
v Abordarea managementului în activitatea de combatere fraudei
economicofinanciare. prin cercetări conceptuale şi acţiuni practice concrete;
v Identificarea şi analiza caracteristicilor esenţiale ale domeniului
combaterii fraudei economicofinanciare;
v Tratarea evoluţiilor şi tendinţelor ce se manifestă, atât în profil naţional,
cât şi teritorial privind activitatea de combatere fraudei economicofinanciare;
v Sublinierea necesităţii conceperii unei strategii manageriale în procesul
de combatere a fraudei economicofinanciare, precum şi o metodologie de
implementare a acesteia în procesul de combatere a fraudei economicofinanciare;
v Definirea principalelor particularităţi ale organizării manageriale în
instituţiile cu atribuţii în domeniul combaterii fraudei economicofinanciare
evidenţiinduse unele direcţii şi modalităţi de perfecţionare;
v Reconsiderarea principiilor managementului combaterii fraudei
economicofinanciare pe baze şi fundamente moderne în concordanta cu normele
europene în materie;
v Facilitarea înţelegerii scopului activităţii desfăşurate de poliţia de
investigarea fraudelor de către toate persoanele fizice şi persoanele juridice, a
înţelegerii necesităţii promovării şi extinderii metodelor şi tehnicilor de
management în domeniul combaterii fraudei economicofinanciare în profil
teritorial;
v Utilizând instrumentarul clasic şi modern de analiză şi prezentare am
încercat să venim în întâmpinarea unor necesităţi care se vădesc a fi noi direcţii de
acţiune pentru elaborările ce vor urma, cu surprinderea aspectelor legate de
70
restructurarea sistemului de combatere a fraudei economicofinanciare şi aşezarea
lui pe principii de eficienţă şi eficacitate în concordanţă cu structurile organizatorice
solicitate de condiţiile integrării în Uniunea Europeană.
Din studiul şi cercetarea executată sau desprins şi unele propuneri pentru
creşterea eficienţei activităţii Politiei de investigare a fraudelor din cadrul
Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Sibiu, cum ar fi:
v Adoptarea şi implementarea unei noi construcţii institutionale,
reflectând particularităţile societăţii romaneşti, compatibile cu structurile europene
prin:
Ø Reorganizarea Politiei de investigare a fraudelor conform noilor prevederi
legislative şi funcţionale (Legea nr. 508/2004, modificata şi completata prin OUG nr.
7/2005, Codul Fiscal şi Codul de Procedură Fiscala) .
v Continuarea procesului de euroconformizare legislativa prin :
Ø Propuneri de modificare şi completare a Legii nr. 656/2002 privind
spălarea banilor şi Lege anr.8/1996 modificata şi completata;
v Optimizarea fluxurilor informaţionale şi creşterea eficientei
activităţilor operative prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi de comunicare prin:
Ø Elaborarea la nivelul Serviciului de Investigare a Fraudelor a
„Metodologiei privind culegerea, evaluarea, stocarea şi valorificarea informaţiilor pe
linia prevenirii şi combaterii fenomenului de corupţie în vederea implementării lor în
procesul de analiză"
„Metodologiei de lucru privind optimizarea fluxurilor informaţionale şi creşterea
eficientei activităţilor operative prin utilizarea tehnologiei informaţiei şi de
comunicare pe linia investigării fraudelor economicofinanciare"
„Metodologiei privind tehnicile şi metodele specifice de investigare a infracţiunilor din
domeniul proprietăţii intelectuale conform specificului şi situaţiei operative de la
nivelul I.P.J. Sibiu, dar având la baza metodologia elaborată la nivelul Direcţiei de
Investgare a Fraudelor.”
v Crearea la nivelul Serviciului de Investigare a Fraudelor a
următoarelor baze de date:
Ø baza de date privind firmele fantomă;
71
Ø evidenţa privind persoanele care sunt verificate în vederea avizării în
domeniul jocurilor de noroc şi careşi desfăşoară activitatea în cadrul societăţilor de
jocuri de noroc.
Ø baza de date privind soc. com. ce au ca obiect de activitate jocuri de
noroc
Ø baza de date privind soc. com. aflate în interdicţie bancară, care emit
file CEC fără acoperire şi faţă de care sau efectuat cercetări.
Ø baze de date privind cetăţeni străini care au fost cercetaţi de
lucrătorii s.i.f. ori despre care se deţin date ca au comis, comit sau se pregătesc să
comită fapte penale la nivelul I.P.J. Sibiu
v Implementarea bazelor de date existente la nivelul Poliţiei de

Investigare a Fraudelor în cadrul sistemului integrat de management al informaţiilor.
v Întocmirea Manualului de bune practici în domeniul investigării

fraudelor prin elaborarea de metodologii de lucru pe linii de muncă şi proceduri
formalizate specifice, ca standarde operaţionale în domeniu ;
v Dezvoltarea, implementarea şi asigurarea de standarde profesionale în
domeniul investigării fraudelor, pentru integrarea la nivelul Serviciului de
Investigare a Fraudelor, a unui management modern al calităţii.
v Crearea unei reţele tip Intranet, precum şi a bazei de date comune cu
Parchetul, Poliţia de Frontieră, Vamă, în conformitate cu prevederile Programului
PHARE 2005;
Fără a avea pretenţia unei abordări exhaustive a fenomenelor şi

proceselor supuse analizei, dezvoltările ulterioare ale acestei tematici ne pot conduce
spre:
· Posibilităţi de optimizarea deciziilor la nivelul instituţiilor cu atribuţii în
combaterea fraudei economicofinanciare în condiţii de certitudine şi incertitudine;
· Analiza critică a sistemului informaţional şi implementarea

perfecţionărilor informaţionale;
Ø Adaptarea tendinţelor pe plan naţional în organizarea structurală a

Serviciilor de investigare a fraudelor 72
din subordinea Directiei de Investgare a
Fraudelor.
· Evaluarea eficienţei managementului instituţiei cu atribuţii de
combaterea fraudei economicofinanciare şi evaluarea conducătorului acestei
instituţii.
Din abordările prezentate, putem concluziona că, în sfera combaterii fraudei
economicofinanciare, prioritatea o reprezintă crearea unui nou cadru al Poliţiei de
investigare a fraudelor, prin care sa trecut la o noua structura de organizare şi
reforma.
Organizarea modernă a Direcţiei de Investigare a Fraudelor, în general, a
structurilor din subordine, în special, determină analiza modului în care aceste noi
structuri manageriale răspund cerinţelor impuse, din punct de vedere intern, dar şi
internaţional.
73
BIBLIOGRAFIE
TRATATE, CURSURI, MONOGRAFII
1. Androniceanu, A., Management public internaţional, Ed. Economică,

Bucureşti, 2000
2. Androniceanu, A., Managementul schimbărilor, Ed. All Educational,
Bucureşti, 1998
3. Androniceanu, A., Noutăţi în managementul public, Ed. Universităţii
Bucureşti, 2004
4. Anghel, P., Stiluri şi metode de comunicare, Ed. Aramis, 2003
5. Arădăvoaice, G., Managementul organizaţiei şi acţiuni militare, Ed. Syilvi,
Bucureşti, 1998
6. Arădăvoaice, Gh., Ghidul practic al comandantului (şefului) eficient, Ed.
Syloi, Bucureşti, 1999
7. Avram, I., Management juridic, Ed. Eficient, Bucureşti, 2000
8. Bakker, A. F. P., Instituţiile financiare internaţionale, Ed. Antet, Bucureşti,
1997
9. Barnes, C., Painter, S., Management în the Public Sector, Chapman & Hall,
New York, 1993
10. Basno, C., Dardac, N., Operatiuni bancareinstrumente şi tehnici de plată.
11. Belker, L., B., Sunt manager, Ed. Teora, Bucureşti, 1997
12. Bennis, Warren G., On Becoming a Leader, Addison Wesley, 1989
13. Bentham, J., Deontologie ou Science Morale, (trad. B. Laroche), 1834, Cf.
14. Berchesan, V., Metodologia investigării infracţiunilor. Ed. Paralela 45, Piteşti,
1998.
15. Birch., P. şi Clegg, B., Arta de ai conduce pe ceilalţi – curs rapid, Ed.
Polirom, Bucureşti, 2003
74
16. Bodea, G., Sistemul economic, între dezechilibru şi dezvoltare, Ed. Dacia, Cluj
Napoca, 1999
17. Bogdan I., Curtea de Conturi a României – 130 de ani de istorie, Ed.
Monitorul Oficial al României, 1994
18. Bogdan I., Curtea de Conturi a României – istorie şi prezent, Ed. Monitorul
Oficial al României, 1993
19. Bogdan I., Curţile de conturi – elemente de drept comparat, Ed. Monitorul
Oficial al României, 1997
20. Bogdan I., Curţile de Conturi – unitate în diversitate, Ed. Nemira, Bucureşti,
1995
21. Bogdan I., Management financiar – abordări în perspectivă, Ed. A. O. Ş.,
Bucureşti, 1995
22. Bogdan I., Management financiar, Ed. Universitară, Bucureşti, 2004
23. Bogdan I., Managementul eficienţei investiţiilor, Ed. Universitară, Bucureşti,
2004
24. Bogdan I., Strategii de control, Ed. Nemira, Bucureşti, 1995
25. Bogdan I., Tratat de Management financiarbancar, Ed. Economică,
Bucureşti, 2002
26. Bomboş, S.G., Răspunderea managerială, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti,
2003
27. Boncu, Şt., Psihologia influenţei sociale, Ed. Polirom, Bucureşti, 2002
28. Bonnet, F., Management de 1' administration, Ed. Lyon, Paris, 1993
29. Borza Anca, Managementul resurselor umane în context european, Editura
Dacia, 1999
30. Borza, Anca, Ilieş, L., Lazăr, I., Mortan, Maria, Popa, Mirela, Lungescu, D.,
Sonea, Eugenia, Vereş, V., Management, Editura Risoprint, Cluj
Napoca, 2005
31. Bourn, C., Public Sector Management, vol. 1, 2, Dartmonth, Brookfield, 1995
32. Brătianu, C., Management strategic, Ed. Ceres, Bucureşti, 2000
33. Bryson, J., John M., Planificarea strategică pentru organizaţii publice şi
nonprofit, Ed. Arc, 2002
75
34. Broyer, P., Le blanchement de largentNoveaux enjeux internationaux
35. Bruce, H., Merle, Y., Reflecţii pentru manageri, Ed. Rentrop & Straton,
Bucureşti, 1996
36. Burduş, E., Căprărescu, G., Fundamentele managementului organizaţional,
Ed. Economică, Bucureşti, 1999
37. Burduş, E., Management comparat, Ed. Economică, Bucureşti, 1998
38. Burloiu, P., Managementul resurselor umane, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
1997
39. Burns, James MacGregor, Leadership, Harper and Row, 1978
40. Caraiani, Gh., Zonele libere şi paradisurile fiscale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
1998
41. Conger, Jay A., The Charismatic Leader, JosseyBass, 1989
42. Dascalu, I., Centrele financiare offshore, paradisurile fiscale şi secretul
bancar, Ed. Argument, Bucureşti, 2001
43. Dascalu, I., Cauzalitate criminalităţii bancare, Analele Academiei de Poliţie
„Al. I. Cuza”, 1998
44. Dan Anghel Constantinescu, Ana Maria Ungureanu, Mnagement I, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1998
45. Davis, Keith, Evolving Models of Organizational Behaviour, Academy of
Management Journal, 1968
46. Drucker, Peter F., The Effective Executive, Harper and Row, 1967
47. Drucker, Peter F., Management: Tasks, Responsabilities, Practice, Harper and
Row, 1978
48. Dupuis, M., C., Les circuits de l’argent sale. 1998
49. Emil Cazan (coordonator), Gh. Gh. Ionescu, Valentin Muntean, Adina Letiţia
Negruşa, Managementul Producţiei, Ed. Universităţii de Vest,
Timişoara, 2002
50. Ernest Stere, „Din istoria doctrinelor morale”, Vol. 3, Ed. Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1979
51. Fudulu, P., P., Baboi, Albu, L., România şi măsurile Uniunii Europene pentru
combaterea criminalităţii econmicofinanciare. 2001
76
52. Gardner, John W., On Leadership, The Free Press, 1990
53. Garfield, Charles Peak, Performers, Avon Books, 1986
54. Hymowitz, Carol, The Wall Street Journal, Monday, May 2, 1988;
55. Ion Stancioiu, Gheorghr Militaru, ManagementElemente fundamentale,
Editura Teora 1998
56. Ionescu, L., Băncile şi operaţiunile bancare, Ed. Economică, Bucureşti, 1998
57. Ivancevich, Lorenzi, Skinner, Management, Quality and Competitiveness, Ch.
11, Irwin, 1997, (23)
58. Jack A. Blum, Michael, L., Thomas, N., Phil, W., Financial Havens, banking
secrecy and money laundering, United Nations Publication, 1998
59. Kiritescu, C., Dobrescu, M., E., BancileMica Enciclopedie, Ed. Expert,
Bucureşti, 1998
60. Kimberg, O., Basic Problems of criminology.
61. Keegan, John, The Mask of Command, Viking, 1987
62. Kotter, John P., The leadership Factor, the Free Press, 1988
63. Kouzes, James M., The Leadership Challenge, JoseyBass, 1987
64. Lazar, A., Ancheta Antifraudă în Mediul Afacerilor, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2004
65. Malcom, P., Introducere în management, Ed. Alternative, Bucureşti, 1993
66. Mihailescu & alţii, Management, Ed. Arcadia, Bucureşti, 1994
67. Mealiea, Laird W., Skills for Managers in Organizations, p. 141, Irwin
68. Malcomson, P., The Canadian Regim, Broadview Press, Montreal, 1996
69. Manolescu, A., Managementul resurselor umane, Ediţia a 4a, Ed. Economică,
2003
70. Manolescu, A., Managementul resurselor umane, Ed. RAI, 1998
71. Manolescu, Gh., Politici economice – concepte, instrumente, experienţe, Ed.
Economică, Bucureşti, 1997
72. Martinez, M., The Management of Change, ICSA Publishing, London, 1990
73. Matei, L. , Management public, Ed. Economică, Bucureşti, 2001
74. Maurice, D., Readings in Public Administration, Chapman & Hall, London,
1986
77
75. Măgureanu, F., Organizarea principalelor instituţii juridice, Bucureşti, Ed.
Sylvi, 1998
76. Meyer, P., Systemic Aspect of Public Administration, G. E. C. Gad Publishers,
Copenhagen, 2001
77. Mihalcea, R., Androniceanu, A., Management – fundamente, interferenţe,
studii de caz, soluţii, Ed. Economică, Bucureşti, 2000
78. Mihuleac, E., Bazele managementului, Ed. Tempus, Bucureşti, 1994
79. Mihuleac, E., Ştiinţa conducerii. Coordonarea atribut al conducerii, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1987
80. Mintzburg, Henry, The Manager’s Job: Folklore and Fact, Harvard Business
Review, March/April 1990
81. MoldovanScholz, M., Managementul resurselor umane, Ed. Economică,
Bucureşti, 2000
82. Moldoveanu, N., Criminalitatea economicofinanciara in societatile
comerciale, Ed. Global Print, Bucureşti, 1998
83. Mosher, F., American Public Administration: Past, Present and Future,
Alabama University Press, 1984
84. Muscalu, E., Management general, Ed. Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu,
2003
85. Muscalu, E., Managementul serviciilor, Ed. Universităţii „Lucian Blaga”,
Sibiu, 2004
86. Năstase, A., România şi noua arhitectură mondială, Bucureşti, Ed. A. R. E. D.,
Bucureşti, 1996
87. Neagu, I., Tratat de procedură penală, Ed. Pro, 1997
88. Neagu, N., Emil, A., Tătut, M., Controlul în Ministerul de Interne, Ed. Minis
terului de Interne, 1997
89. Neagu, N., Managementul schimbării în Ministerul de Interne, Ed.
Ministerului de Interne, Bucureşti, 2002
90. Nica Panaite Implicaţii manageriale ale trecerii la finanţarea globală a
universităţilor ISBN 833, Ed. Multiprint Iaşi, 1998, 138p
91. Nica Panaite, Iftimescu Aurelian, Prodan Adriana Management ISBN 828,
78
Ed. Universităţii „Al. I. Cuza” Iaşi, 1999
92. Nica Panaite Managementul calităţii şi ierarhizarea universitatilor româneşti
ISBN 821, Ed. Paideia Bucureşti, 2000, 247p
93. Nica C. Panaite, Managementul Firmei, ED. Condur, Chişinău, 1994
94. Nicolescu, O. ş. a., Management, Ed. Economică, Bucureşti, 1997
95. Nicolescu, O., Burduş, E. , Zorlenţan, T., Căprărescu, G., Verboncu, I.,
Cochină, I, Management, Ed. Didactică şi Pedagogică, RA, Bucureşti,
1992
96. Nicolescu, O., Management comparat. Uniunea Europeană, Japonia şi S. U.
A., Ediţia a IIa adăugită, Ed. Economică, Bucureşti, 2001
97. Nicolescu, O., Verboncu, I., Management şi eficienţă, Ed. Nora, Bucureşti,
1994
98. Nicolescu, O., Verboncu, I., Management, Ed. Economică, 1999
99. Nicolescu, O., Verboncu, I., Management, Ed. Economică, Bucureşti, 1996
100. Negrea, R., Banii şi puterea Ed. Humanitas, Bucureşti, 1990
101. Neustadt, Richard E, Presidential power, John Wiley and Sones, 1980
102. Oprean, C., Managementul colectivităţilor locale, Vol. I, Ed. Universitatii
„Lucian Blaga”, Sibiu, 2004. (coordonator)
103. Oprean, C., Managementul colectivităţilor locale, Vol. II, Ed. Universităţii
„Lucian Blaga”, Sibiu, 2004. (coordonator)
104. Oprean, C., Managementul Calităţii, Admnistraţia publică, consilierul şi
cetăţeanul, Ed. Universitatii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001. (coautor)
105. Oprean, C., Managementul calităţii în admnistraţia publică, C. T. F. C. A. P.
L., Sibiu, 2000
106. Panzaru, S., Politici manageriale de producţie, Ed. Fundaţiei „România de
Mâine”, Bucureşti, 2003
107. Peters, Tom, In Search of Excellence, Harper and Row, 1982
108. Paun M., Bani şi bănci în structuri europene, Ed. Apostrof, Cluj, 1995
109. Petrescu, I., Management, Ed. Holding Reporter, Bucureşti, 1991
110. Petrescu, I., Psihosocioeconomia managementului calităţii totale. Ed. Lux
Libris, Brasov, 1998
79
111. Petrescu, I., Dragomir, C., Gherasimm, S., Succesul managerial, Ed. Lux
Libris, Braşov, 2000.
112. Petrescu, I., Managementul performanţei Ed. Lux Libris, Brasov, 2002
113. Petrescu, I., Managemntul personalului organizaţiei, Ed. Expert, Bucureşti,
2003
114. Petrescu, I., Muscalu, E., Tratat de management public, Ed.
Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2003
115. Petrescu, I., Management social, Ed. Expert, Bucureşti, 2004
116. Petrescu, I., Bazele practicii manageriale, Ed. Fundatiei „România de
Mâine” Bucureşti, 2004
117. Petrescu, I., Gândirea şi aptitudinile managerului, Ed. Lux Libris Brasov,
1996
118. Petrescu, I., Profesiunea de manager, Ed. Lux Libris Brasov, 1997
119. Petrescu., I., Managementul crizelor Ed. Expert , Bucureşti, 2006
120. Petrescu., I., Managementul mediului Ed. Expert , Bucureşti, 2005
121. Petrescu. I. Fundamentele managementlui organizaţiei, Ed. Alma Mater
Sibiu, 2005
122. Petrescu, I., Management, Ediţia a IIa, Ed. Tipocart, Braşovia, Braşov, 1993
123. Petrescu, I., Management comparat, Ed. Fundaţiei „România de Mâine”,
Bucureşti, 2005
124. Petrescu, I., Esenţial în managementul personalului, Ed. Fundaţiei „România
de Mâine”, Bucureşti, 2003
125. Petrescu, I., Cindrea, I, Teorie şi practică în managementul resurselor
umane, Ed. Lux Libris, Braşov, 1998
126. Petrescu, I., Cismaru, G., Managerul în lumea afacerilor, Ed. Tribuna, Sibiu,
1999
127. Petrescu, I., Fundamentele practicii manageriale, Ed. Maiko, Bucureşti,
1994
128. Petrescu, I., Management european, Ed. Expert, Bucureşti, 2004
129. Petrescu, I., Managementul resurselor umane, Ed. Lux Libris, Braşov, 1995
130. Petrescu, I., Metodica predării managementului, Ed. Lux Libris, Braşov,
80
2000
131. Robert, Wess, The Leadership secrets of Atilla the Hun, Warner Boks, 1987
132. Safire, William, Leadership, Simon and Schuster, 1990
133. Sandu, F., Contrabanda şi crima organizată, Bucureşti, 1997
134. Taylor, F., K., The Principales of scientific management , New York, Norton,
1967
135. Taylor, F. W., The Principles of Scientific Management, Harper Row, New
York, 1971
136. Turcu, I., Operaţiuni şi contracte bancare, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1998
137. Truman, Harry S., Where the Buck Stops, Warner Books, 1989
138. T. Zorlntan, E. Burdus, G. Caprarescu, Mnagementul organizatiei, Editura
Economica, 1998
139. Vedinaş, V., Statutul funcţionarului public, Ed. Nemira, Bucureşti, 1998
140. Verboncu, I., Ghid metodologic pentru manageri. Cum conducem?, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1999
141. Verboncu, I., Management & management, Ed. Economică, Bucureşti, 2000
142. Vlasceanu, M., Organizaţii şi Comportament organizaţional, Ed. Polirom,
Iaşi, 2004
143. Voicu, C., Criminalitatea afacerilor , Ed. Ministerului de Interne, 1997
144. Voicu, C., Spălarea banilor murdari, Ed. Silvy, Bucureşti, 1999
145. Voicu, C., Investigarea criminalităţii financiarbancare, Ed. Polipres,
Bucureşti, 2003
146. Voicu, C., Sandu, F., Management organizaţional în demeniul ordinii
publice, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 2001
147. Voicu C., Sandu, F., Dascalu, I., Frauda în domeniul financiarbancar şi al
pietei de capital, Ed. Trei, Bucureşti, 1998
148. Voicu, C., Sandu, F., Management organizaţional în domeniul ordinii
publice, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, vol. 2, 2001
149. Voicu., C., Sandu, Fl., Boroi, Al., Molnar, I., Drept penal al afacerilor,
Editura Rosetti, Bucureşti, 2002
150. Weiss, C., Evaluation Research Englewood Cliff, Prentice Hall, London,
81
New York, 1992
151. Wholey, J., Evaluation and Effective Public Management, Little Brown,
Boston, 1993
152. Academia Română – Piaţa unică europeană şi impactul politicilor
comunitare, Bucureşti, 2001
153. Actul Consiliului din 19 iunie 1997 stabilind al doilea Protocol la Convenţia
relativă la protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene
154. Actul Consiliului din 26 iulie 1995 stabilind un Protocol la Convenţia relativă
la protecţia intreselor financiare ale Comunităţilor Europene
155. Comando Generale de la Guardia di FinanzaLegislazione Italiana sul
Riciclaggio, Roma, 1996
156. Commission EuropeenOfficeEuropeen de Lutte –AntifraudeOLAF
Bruxellex, 2002
157. Consiliul Europei –Consiliul Europei şi lupta impotiva coruptiei, Bucureşti,
2001
158. Convenţia relativă la protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor
Europene, din 1995
159. G.A.F.I. Rapport sur les pays au territories noncoopiratifs, Paris, 2000
160. G.A.F.I. Tendances et methods du blanchimentRaport annuel, 2001
161. Institutul European din România – România şi măsurile pentru combaterea
criminalităţii economice şi financiare, Bucureşti, 2002
162. Management organizaţional în domeniul ordinii publice, Editura Ministerului
Administraţiei şi Internelor, ediţia 2001, vol. I – II
163. Manualul ofiţerilor operativi, ediţia 2004
164. Manualul de analiză a informaţiilor, ediţia 2004
165. Manualul factorilor de conducere, ediţia 2004
166. Metodologia direcţiilor de investigare a cauzelor penale complexe numărul
S/424131/10. 06. 2005 privind culegerea, evaluarea, stocarea şi
valorificarea informaţiilor pe linia prevenirii şi combaterii fenomenului
de corupţie, în vederea implementării lor în procesul de analiză
167. Metodologia direcţiilor de investigare a cauzelor penale complexe numărul
82
S/424192/22. 08. 2005 privind culegerea, evaluarea, stocarea şi
valorificarea informaţiilor pe linia prevenirii şi combaterii fenomenului
de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, în vederea
implementării lor în procesul de analiză
168. Planul de măsuri prioritare pentru pregătirea aderării la Uniunea Europeană –
PMP 2005
169. Programul Sectorial „ANTIFRAUDĂ” nr. S/424143/27. 06. 2005 privind

lupta împotriva corupţiei, a fraudei şi a spălării banilor în perioada
2005–2007
170. Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de modernizare a Politiei

Române pentru perioada 2004–2007 actualizată (Ordinul MAI 608/16.
04. 2005)
171. Programul Sectorial al Ministerului Administraţiei şi Internelor „Siguranţa

cetăţeanului, a instituţiilor statului, apărarea avutului privat şi public,
respectarea ordinii şi liniştii publice”
172. Strategia de modernizare a Poliţiei Române pentru perioada 2004–2007

actualizată „Poliţia Româna – Poliţie europeană”, anexa la Ordinul MAI
nr. 608/19. 04. 2005
83

Rez Sandu

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rez Sandu

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” DIN SIBIU

DIRECŢII ŞI MODALITĂŢI MANAGERIALE

Pentru a face o introducere în managementul combaterii fraudei economico­

1.2. COMPONENTELE ŞI EVOLUŢIA MANAGEMENTULUI

Componentele managementului combaterii fraudei economico­financiare,

1.3. CADRUL LEGAL AL MANAGEMENTULUI COMBATERII

Managementul combaterii fraudei economico­financiare la nivel naţional se

v Cu aplicabilitate specială în domeniile combaterii evaziunii fiscale,

Într­un caz similar, făptuitorul administrator de societate comercială a efectuat

Ø Utilizarea firmelor „fantomă" este o metodă evazionistă ce presupune

2.3. IMPLICAŢII MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE CUNOAŞTERE A

3.1. OBIECTIVE ŞI SRATEGII IN MANAGEMENTUL COMBATE­RII

În managementul combaterii fraudei economico­financiare, strategiile şi

Particularităţile fraudei economico­financiare caracterizate prin săvârşirea

4.1. SUBSITEMUL INFORMAŢIONAL ÎN MANAGEMENTUL

Managementul combaterii fraudei economico­financiare nu poate fi asigurat în

5.1. IMPLICAŢII MANAGERIALE ÎN PROCESUL DE CUNOAŞTERE

Studiile efectuate asupra evoluţiei fraudei economico­financiare au scos în

Strategia manageriala de reforma şi eficientizare a activităţilor de combatere a

5.3. MANAGEMENTUL PRIVIND ORGANIZAREA ŞI FUNC­

5.4. OBIECTIVE ŞI PERSPECTIVE ALE MANAGEMENTULUI

Pentru realizarea unei strategii eficiente de combaterea fraudei economico­

5.5. CONTRIBUŢII MANAGERIALE REFERITOARE LA STABILIREA

Indicatorii de performanţa reprezintă, pentru managementul modern, chestiunea

DIMENSIUNEA VITALITATEA EFICIENŢA VALOAREA RELAŢII­

2. Total infracţiuni 2. Costuri/locui­ 2. Efort de pregătire:

3. Timp mediu de 3. Poliţişti la 1000 3. Rata accidentelor

Consideraţiile exprimate asupra managementului combaterii fenomenului

v Implementarea bazelor de date existente la nivelul Poliţiei de

v Întocmirea Manualului de bune practici în domeniul investigării

Fără a avea pretenţia unei abordări exhaustive a fenomenelor şi

· Analiza critică a sistemului informaţional şi implementarea

Ø Adaptarea tendinţelor pe plan naţional în organizarea structurală a

1. Androniceanu, A., Management public internaţional, Ed. Economică,

169. Programul Sectorial „ANTIFRAUDĂ” nr. S/424143/27. 06. 2005 privind

170. Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de modernizare a Politiei

171. Programul Sectorial al Ministerului Administraţiei şi Internelor „Siguranţa

172. Strategia de modernizare a Poliţiei Române pentru perioada 2004–2007

S-ar putea să vă placă și

Pentru a face o introducere în managementul combaterii fraudei economico

Componentele managementului combaterii fraudei economicofinanciare,

Managementul combaterii fraudei economicofinanciare la nivel naţional se

Întrun caz similar, făptuitorul administrator de societate comercială a efectuat

3.1. OBIECTIVE ŞI SRATEGII IN MANAGEMENTUL COMBATERII

În managementul combaterii fraudei economicofinanciare, strategiile şi

Particularităţile fraudei economicofinanciare caracterizate prin săvârşirea

Managementul combaterii fraudei economicofinanciare nu poate fi asigurat în

Studiile efectuate asupra evoluţiei fraudei economicofinanciare au scos în

5.3. MANAGEMENTUL PRIVIND ORGANIZAREA ŞI FUNC

Pentru realizarea unei strategii eficiente de combaterea fraudei economico

DIMENSIUNEA VITALITATEA EFICIENŢA VALOAREA RELAŢII

2. Total infracţiuni 2. Costuri/locui 2. Efort de pregătire: