Lect.univ.dr.

Bădulescu Andreea Laura

PSIHOLOGIE CLINICĂ
Noțiuni elementare introductive. Locul si rolul psihologului clinician
Diferențierea psihologiei clinice de Psihiatrie

Situată la confluenţa psihologiei cu medicina, psihologia clinică îşiaflă originea în

domeniul filozofiei, psihopedagogiei şi sociologiei. Totuşi,prin acest atribut, de clinică, se
doreşte sublinierea caracteruluisău medical, având ca element de continuă referinţă omul
bolnav sau aflatîn stare de suferinţă. Psihologia clinică are astfel în vedere mai ales starea
şisituaţia pacientului asupra căruia intervine nemijlocit, având caracter vădit aplicativ.
Dintre toate subramurile medicinei, relaţiile psihologiei clinice cu psihiatria sunt cele
mai des abordate, de-a lungul istoriei regăsindu-se într-o dinamică polară: respingere sau
atracție. Din ampla istorie a acestor relaţii reţinem totuși că ,,cea mai veche legătură a
psihiatriei este cu psihologia" (I. F. Poliakov).
S. S. Korsakov sublinia că „pentru a afla ce se întâmplă cu omul bolnav trebuie să
studiem ce se întâmplă cu omul sănătos, să cunoaştem manifestările normale ale vieţii
psihice".
Analiza raporturilor dintre psihologie şi psihiatrie confirmă în mare măsură faptul că în
secolul XX „evoluţia acestor relaţii a fost complexă şi dramatică. Ea a cunoscut momente de
apropiere, până la confundare, ca şi momente de îndepărtare, chiar până la completa ignorare
a psihologiei de către psihiatrie" (Poliakov.).
Subliniind că ignorarea relaţiilor dintre psihologie si psihiatrie a fost „greşită" şi
„anormală", autorul consideră că fundamentarea lor cuprinde trei aspecte, şi anume:
a) implicarea teoriei psihologice în studiul general despre bolile psihice
b) dezvoltarea studiilor experimentale (psiho-clinice) în cunoaşterea bolilor psihice concrete
c) implicarea psihologilor clinicieni în procesul de diagnostic psihiatric.
Prin acest ultim deziderat se abordează de fapt analiza relaţiilor dintre psihologia
clinică şi problematica psihologică din practica psihiatrică.
Dintre toate domeniile medicale, psihologia clinică păstrează cele mai strânse legături
cu subiectul bolilor mintale. Cum se poate constata din istoria psihologiei clinice, aceasta a
apărut şi s-a dezvoltat pe tărâmul psihiatriei, iar cei mai renumiţi reprezentanţi ai psihologiei
clinice au fost medici psihiatri şi au lucrat efectiv în domeniul bolilor psihice.
La rândul său, acest domeniu al activităţii concrete a oferit promotorilor psihologiei
clinice multiple sisteme ele referinţă, întrucât psihiatria „studiază tulburări polimorfe care
interferează diversele aspecte ale personalităţii umane.

1
Lect.univ.dr. Bădulescu Andreea Laura

Tocmai datorită acestui fapt, al diversităţii extreme a domeniului de studiu, „din

psihiatrie au venit majoritatea informaţiilor psihologiei clinice" (P. B. Schneider), psihiatrii
fiind aceia care au realizat apropierea dintre medicina somatică şi medicina faptelor psihice.
In plus, prin analiza principalelor orientări şi curente din psihologia clinică actuală se constată
că acestea „au elemente comune în raporturile lor cu psihiatria", iar „creatorii acestor curente
sunt psihiatri" (P. Piehot).
Fără îndoială că specificul activităţii practice a creat această situaţie privilegiată a
psihiatrilor în raport. cu psihologia întrucât, prin însuşi conţinutul lor, bolile psihice
informează şi formează medicul psihiatru asupra problematicii psihologiei umane în
ansamblu, acreditându-1, totodată, „apriori, cu cea mai bună cunoaştere a relaţiilor
psihologice ale omului bolnav şi a modalităţilor evolutive ale relaţiei medic-bolnav" (P. B.
Schneider). În medicina actuală, în care fenomenologia clinică acută, lasă loc patologiei de
cronicizare, tendința este de a solicita tot mai mult aportul psihologiei, considerat esenţial în
demersurile de reabilitare.
Trebuie precizat că psihiatria, situată -prin esenţa demersurilor sale- în aria medicinei
are nu numai o orientare biologică ci, aşa cum argumentează studiile genetice şi biochimice, o
tot mai elocventă origine biologică. Dacă la aceste date adăugăm aporturile
psihofarmacologiei, ilustrate sub aspect doctrinar prin date farmacodinamice şi
farmacocinetice, se poate afirma că psihiatria actuală se află pregnant ancorată în „organic",
printr-un pivot etiopatogenic şi prin altul terapeutic, psihofarmacologie. Studiile din aceste
două domenii au devenit tot mai concludente în ultima jumatate de secol, anulând aserţiunea
unor clinicieni conform căreia „în ultima sută, de ani psihiatria este în pericol de a-şi pierde
conexiunile cu corpul medicinei" (W. Mayer-Gross, B. Slater, M. Roth).
Cu toate acestea, nu trebuie ignorată „poziţia particulară" a psihiatriei care, după
opinia autorilor, este situată între fiziologie şi medicină, pe de o parte, şi filozofia şi
psihologie, pe de altă parte. Această proximitate a psihiatriei a determinat diversitatea
orientărilor şi concepţiilor sale care se manifestă atât în explicaţia fenomenului
psihopatologic, cât şi în abordarea terapeutică a faptului psihiatric.
În ceea ce privește rolul profesional, persoana care desfășoară activități în domeniul
psihologiei clinice trebuie să fie absolvent de studii de specialitate în domeniul Psihologiei, cu
specializare în psihologie clinică, ulterior atestat profesional de CPR (Colegiul Psihologilor
din România). Exercitarea acestei specialități profesionale se desfășoară în sectorul privat, în
regim salarial, sau independent, cu drept de liberă practică, potrivit legii nr. 213 din
27.05.2004, publicată în Monitorul Oficial din 1 iunie 2004.

2
Lect.univ.dr. Bădulescu Andreea Laura

Concluzionând, prin comparație cu medicul psihiatrul, psihologului clinician:

- poate profesa doar în urma atestării profesionale CPR (Colegiul Psihologilor din România)
- poate să-și desfășoare activitățile în clinici și spitale, cabinete individuale, asociații și
societati civile profesionale pe baza de libera practică, alte instituții și organizații
guvernamentale și non-guvernamentale care necesită, pentru buna lor funcționare,
competențele psihologului clinician.
- folosește metode și instrumente specifice (psihometrice sau proiective). Utilizarea in
contextul domeniului de specializare in psihologia clinica a probelor psihologice si
interviurilor structurate si semi-structurate trebuie sa indeplineasca criteriile psihometrice
standard, asa cum sunt ele stabilite de catre Comisia de Metodologie, cu exceptiile stabilite de
Comisia Clinica a CPR (vezi Codul Deontologic). Utilizarea probelor psihologice (ex.
proiective sau de al tip) cere dovedirea competentei dobandite prin cursuri formative generale
sau specifice, organizate la nivel universitar (nivel licenta, master, doctorat) sau prin asociatii
profesionale acreditate in acest sens de catre Comisia Clinica a CPR.
- se poate dezvolta profesional pe trei trepte (niveluri) de specializare în psihologia clinică:
psiholog practicant în psihologie clinică; psiholog specialist în psihologie clinică; psiholog
principal în psihologie clinică.
Cu privire la competențele profesionale ale psihologului clinician , Comisia de
psihologie clinică şi psihoterapie- Proceduri de atestare, acreditare si certificare, arată
direcțiile fundamentale:
1. Diagnostic și evaluare clinică
(a) investigarea si psihodiagnosticul tulburarilor psihice si al altor conditii de patologie care
implica in etiopatogeneza mecanisme psihologice;
(b) evaluarea starii de sanatate mentala, in limita competentei psihologului, ca preconditie
pentru desfasurarea unor activitati care impun prin lege examinare psihologica (ex. testarea
profesorilor, a functionarilor publici etc.);
(c) evaluare cognitiva si neuropsihologica;
(d) evaluare comportamentala;
(e) evaluare bio-fiziologica (ex. prin proceduri de bio-feedback);
(f) evaluare subiectiv-emotionala;
(g) evaluarea personalitatii si a mecanismelor de coping / adaptare / defensive;
(h) evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului, familiei sau altor grupuri;
(i) evaluarea contextului familial, profesional, social, economic, cultural in care se
manifesta problemele psihologice;

3
Lect.univ.dr. Bădulescu Andreea Laura

(j) evaluarea gradului de discernamant al persoanelor;

(k) evaluarea dezvoltarii psihologice;
(l) alte evaluari in situatii care implica componente psihologice.
Utilizarea probelor psihologice (ex. proiective sau de al tip) cere dovedirea competentei
dobandite prin cursuri formative generale sau specifice, organizate la nivel universitar (nivel
licenta, master, doctorat) sau prin asociatii profesionale acreditate in acest sens de catre
Comisia Clinica a CPR.
2. Interventie/asistenta psihologica care va cuprinde cel putin 3 dintre urmatoarele
componente:
(a) educatie pentru sanatate, promovarea sanatatii si a unui stil de viata sanatos (ex. prin
preventie primara si secundara);
(b) interventii specifice pentru persoanele cu nevoi speciale [aria psihopedagogiei speciale in
conditii de psihopatologie (ex. logopedie)];
(c) consiliere si terapie suportiva;
(d) consilierea in situatii de criza si asistenta bolnavilor terminali;
(e) optimizare si dezvoltare personala, autocunoastere;
(f) terapii de scurta durata focalizate pe problema, preventie tertiara, recuperare si reeducare
(individuale, de grup, cuplu si familie);
(g) terapii standard de relaxare si sugestive;
(h) consiliere (ex. prin tehnici comportamentale) specifica obiectivelor medicale (ex.
cresterea aderentei la tratament, modificarea stilului de viata, pregatire preoperatorie,
preventie tertiara in cadrul bolilor cronice etc.);
(i) managementul conflictului, mediere si negociere.
Utilizarea tehnicilor de interventie psihologica cere dovedirea competentei dobandite prin
cursuri formative specifice organizate la nivel universitar (nivel licenta, masterat, doctorat)
sau prin asociatii profesionale acreditate in acest sens de catre Comisia Clinica a CPR.
3. Cercetare:
(a) poate participa la sau initia activitati de cercetare in cadrul definit de competentele sale.
Competentele de mai sus pentru specializarea in psihologie clinica presupun
obligatoriu parcurgerea unui pachet de cursuri universitare care sa includa cunostinte din
domeniile:
- Psihodiagnostic si evaluare clinica;
- Psihologie clinica si / sau medicala;
- Consiliere si psihoterapie;

4
Lect.univ.dr. Bădulescu Andreea Laura

- Psihologia sanatatii si / sau psihosomatica;

- Psihologia dezvoltarii.
Bibliografie:
www.alegericpr.ro