9. Finanţarea firmei pe termen scurt.

Costul creditelor

9.1 Aspecte conceptuale

9.2. Costul creditelor de trezorerie
9.3. Costul creditelor de scont

9.1. Aspecte conceptuale

Se face distincţie între costul aplicabil la creditele solicitate de firmă şi costul real al acestor
credite. Costul aplicabil este determinat de doi factori: a) rata dobânzii; b) comisioanele aferente
creditului. Costul real cuprinde, pe lângă costul aplicabil, şi o serie de comisioane sau speze bancare.

Rata dobânzii ( k d ) este, la rândul ei, formată din trei factori: 1) rata dobânzii de referinţă (

rdr ); 2) riscul de credit (  c ); 3) riscul de firmă (  f ).

Rata dobânzii de referinţă poate fi fie taxa de rescont (taxa aplicată de banca centrală la
cumpărarea titlurilor de credit de la băncile comerciale), fie rata dobânzi aplicată de primele bănci
comerciale către cei mai importanţi clienţi ai lor (prime rate) fie rata dobânzii interbancare. Rata
dobânzii de referinţă este exprimată în termeni reali, de aceea ea trebuie corectată cu rata inflaţiei.

Riscul de credit reprezintă o majorare care se adaugă ratei dobânzii de referinţă pentru
diferitele categorii de credit, în scopul acoperirii riscului de nerambursare a creditului.

Riscul de firmă reprezintă o majorare a ratei dobânzii de refinanţare, în raport de condiţiile

îndeplinite de firma solicitantă.

Se poate scrie, deci:

k d  rdr   c   f  rdr  1    

unde  este coeficientul de majorare a ratei dobânzii de referinţă ca urmare a naturii creditului iar 
este coeficientul de majorare a ratei dobânzii de referinţă ca urmare a condiţiilor firmei debitoare.

Acordarea creditelor de către băncile comerciale se face prin analiza dosarelor de credit pe
baza următoarelor elemente:

1. analiza managerială: se referă la analiza calităţii organizării, conducerii, motivării

personalului, gestiunii financiare etc.

2. analiza performanţelor economico-financiare: se referă la analiza lichidităţii, solvabilităţii,

rentabilităţii, dependenţei faţă de mediul economic etc.
 2

3. analiza serviciului datoriei: se aplică acelor clienţi care au deja sau au avut şi alte datorii la
banca respectivă şi se referă la analiza modului în care clientul s-a achitat de rambursarea
datoriei şi respectarea termenelor stabilite.

Rezultatele analizelor de mai sus sunt transformate în punctaj şi, pe baza acestui punctaj, se
decide acordarea sau nu a creditului. Rata dobânzii la care se acordă creditul depinde de punctajul
obţinut şi poate conţine şi alte majorări derivate din identificarea altor categorii de risc specifice
solicitantului.

Rata dobânzii poate fi stabilită atât proporţional cât şi echivalent.

Rata proporţională a dobânzii se stabileşte pe fracţiuni dintr-un an corespunzător acelei

fracţiuni (de ex., rata trimestrială este o pătrime din rata anuală) în timp ce rata echivalentă ţine seama
de procesul de capitalizare a dobânzii de către bancă.

r
Să notăm cu r rata anuală a dobânzii. Atunci, rata trimestrială proporţională va fi rt  .
4
Cum, însă, banca capitalizează dobânda trimestrială încasată, rezultă că rata anuală va fi, de fapt:

4
 r
 1   , deci rata trimestrială ar trebui să fie 4
1  r   1.
 4

Mărimea efectivă a dobânzii se determină astfel:

C kd N
Dob  ,
T

unde C este mărimea creditului acordat, N este durata pe care se acordă creditul iar T este intervalul
pentru care se determină rata dobânzii (de obicei, un an). N şi T trebuie exprimate în aceleaşi unităţi de
măsură.

9.2. Costul creditelor de trezorerie

Creditele de trezorerie se referă la creditele acordate de către bănci direct în contul curent al
firmei, deschis la banca respectivă. În acest caz, costul creditelor se determină prin aplicarea ratei
dobânzii reale (deci inclusiv comisioane şi speze bancare) la soldul creditor al firmei (care este
echivalent cu soldul debitor al băncii în raport cu firma respectivă).

Modul de determinare a costului creditelor de trezorerie se bazează pe întocmirea, de către

bancă, a două documente: a) scara dobânzilor; b) decontul de dobânzi şi comisioane.

Scara dobânzilor este un tablou al plăţilor şi încasărilor zilnice, pe baza cărora se determină
soldurile zilnice debitoare sau creditoare. Se aplică rata zilnică a dobânzii la soldurile debitoare zilnice
totale şi se determină dobânda datorată de firmă
 3

Decontul de dobânzi şi comisioane cuprinde dobânda precum şi diferite categorii de

comisioane: 1) comisioane de risc; 2) comisioane de cheltuieli administrative.

Comisioanele de risc cuprind, la rândul lor:

- comisionul de credit: este recuperarea de către bănci a impozitului plătit pentru acordarea
de credite

- comisionul de imobilizare: se aplică la firmele care, pe o perioadă dată, nu au avut

niciodată sold creditor

- comisionul pentru cel mai mare sold debitor (procentaj plat): se aplică la soldul debitor
maxim înregistrat de firmă în cursul unei perioade

- comisionul pentru cea mai mare depăşire a plafonului de credite (procentaj plat): se aplică
la diferenţa cu care se depăşeşte plafonul de credite aprobat pentru o perioadă dată.

Comisioanele de cheltuieli administrative cuprind, al rândul lor:

- comisionul de decontare (rulaj): se aplică asupra rulajelor debitoare înregistrate într-o

anumită perioadă (unele operaţiuni pot fi scutite de plata acestui comision: viramente între
mai multe conturi ale firmei de la aceeaşi bancă, plata biletelor de trezorerie, debitarea
costului creditelor etc.)

- spezele şi cheltuielile de întocmire a documentelor bancare.

9.3. Costul creditelor de scont

Fenomenul scontării se referă la vânzarea către băncile comerciale (sau andosarea către terţi) a
efectelor comerciale (titluri de credit) înainte de scadenţă.

D if e r e n ţ a a c h it a t ă D if e r e n ţ a a c h it a t ă

S c o n ta re R e s c o n ta re
F irm ă B a n c ă c o m e r c ia lă B a n c ă c e n t r a lă

Taxa d e sco n t T a x a d e re s c o n t

E fe c t e c o m e r c ia le E fe c t e c o m e r c ia le

Şi în cazul costului creditelor de scont există diferenţe între costul aplicabil şi costul real al
creditului.

Rata dobânzii la scontarea efectelor comerciale se determină în mod similar cu cea

determinată în cazul creditelor de trezorerie.

Comisioanele aplicate de bancă sunt:

 4

a) de andosare a efectelor comerciale

b) de credite în curs de rambursare

c) de manipulare a efectelor comerciale

Perioada de scontare se referă la intervalul dintre momentul depunerii efectului comercial la

bancă şi data scadenţei acestuia.

Costul real al creditelor de scontare depinde de următoarele elemente:

a) costul aplicabil, determinat conform elementelor menţionate mai sus

b) durata de scontare

c) valoarea efectului comercial

Costul creditului de scont se obţine cu ajutorul ecuaţiei 9.a.

360
 D  Z
K  1   1;
 V ec  D 

unde:

K = costul creditului de scont;

D = dobînda reţinută de bancă;

Vec = valoarea efectului comercial;

z = zilele rămase până la scadenţă.