9. Gestiunea firmei pe termen lung.

Operaţiuni cu opţiuni

9.1. Noţiuni introductive privind opţiunile

9.2. Operaţiuni cu opţiuni
9.3. Strategii de utilizare a opţiunilor

9.1. Opţiuni

Opţiunile sunt active financiare care conferă reversibilitate (flexibilitate) unei investiţii.
Investitorul are, astfel, posibilitatea ca, pe parcursul valabilităţii investiţiei respective (opţiunii), să
aleagă o alternativă mai convenabilă pentru investiţia sa.

O opţiune reprezintă un angajament (atât din partea vânzătorului cât şi din partea
cumpărătorului) de a vinde, respectiv a cumpăra, la un termen dat şi la un preţ prestabilit (indiferent de
condiţiile pieţei din momentul realizării tranzacţiei) a unui activ-suport care constă în active materiale,
financiare, valutare etc. Preţul opţiunii se achită în momentul încheierii contractului, ceea ce înseamnă
că vânzătorul obţine un câştig limitat dar cert, asumându-şi riscuri nelimitate. Concomitent,
cumpărătorul obţine, prin achiziţionarea opţiunii, o poliţă de asigurare.

Din punct de vedere teoretic, tranzacţiile cu opţiuni sunt tranzacţii cu riscuri: vânzătorul de
opţiuni cumpără riscuri iar cumpărătorul de opţiuni vinde riscuri.

Elementele componente ale unei opţiuni sunt:

1. prima plătită pe opţiune:

a. C: primă plătită pentru opţiune de cumpărare

b. P: primă plătită pentru opţiune de vânzare

2. cursul (preţul de piaţă) activului-suport:

a. S0: în momentul contractului opţional

b. S1: în momentul scadenţei

3. durata de valabilitate a contractului opţional: t

4. preţul de exerciţiu: E (prestabilit în momentul încheierii contractului opţional)

5. rata dobânzii fără risc: r (rata dobânzii la care se poate împrumuta investitorul pentru a
cumpăra opţiunea)
 2

Tranzacţiile cu opţiuni au loc pe pieţele financiare. Acestea sunt reglementate prin două
modalităţi principale: a) camerele de compensare: b) standardizarea elementelor opţiunii.

(a) camerele de compensare: asigură tranzacţionarea opţiunilor fără să fie necesară întâlnirea
directă dintre vânzătorul şi cumpărătorul de opţiuni. Vânzătorul depozitează activul-suport la camera
de compensare, încasând prima P iar cumpărătorul plăteşte camerei de compensare prima C intrând în
posesia opţiunii.

Camera de compensare elimină riscurile cumpărătorului şi asigură, în acelaşi timp, procedurile

specifice de acoperire.

C a m e ra d e c o m p e n s a re
P r im a P r im a
C u m p ă r ă to r

O p ţiu n i C A L L A c tiv e s u p o r t c e v o r fi

V â n z ă to r
v â n d u te
CALL
C o n t r a v a lo a r e a c t iv e C o n t r a v a lo a r e a c t iv e
c u m p ă ra te v â n d u te

T r a n s f e r a c t iv e

C a m e ra d e c o m p e n s a re
P r im a P r im a

O p ţiu n i P U T
C u m p ă ră to r

C o n t r a v a lo a r e a c t iv e c e

V â n z ă to r
v o r fi c u m p ă r a r e
PUT
A c tiv e s u p o r t v â n d u te A c tiv e s u p o r t c u m p ă r a r e

C o n t r a v a lo a r e a c t iv e
v â n d u te

(b) standardizarea contractelor: se referă la faptul că activele-suport, preţul de exerciţiu şi

scadenţa opţiunilor sunt cele standard.
Cantitatea standard de active-suport este, de regulă, 100 bucăţi pentru acţiuni, 100 bucăţi
pentru mărfuri sau 100 milioane dintr-o anumită valută.
Preţurile de exerciţiu standard sunt stabilite în jurul cursului activului-suport:
- la paritate – at the money
- sub paritate (de obicei se fixează două preţuri sub paritate) – in the money
- supra paritate (de obicei se fixează două preţuri supra paritate) – out the money
 3

Scadenţele standard sunt fixate pentru sfârşitul trimestrelor, fiecare opţiune fiind cotată pentru
următoarele trei trimestre.

9.2. Operaţiuni cu opţiuni

1. Cumpărarea unui CALL

Cumpărătorul unui CALL speră să câştige din revânzarea activului-suport la un curs care să
crească în perspectiva scadenţei. Dacă notăm cu S 1 preţul opţiunii la scadenţă, cu C 0 preţul opţiunii la
contractare (prima plătită de cumpărător), cu E preţul de exerciţiu, cu  pierderea suportată de
cumpărător din operaţiunea cu opţiuni şi cu  câştigul cumpărătorului din operaţiunea cu opţiuni,
atunci se poate scrie:

PE

  S1  ( E  C0 )

2. Cumpărarea unui PUT

Cumpărătorul unui PUT speră să câştige din recumpărarea activului-suport la un curs care să
scadă în perspectiva scadenţei. Dacă notăm cu P 0 prima plătită pentru opţiunea PUT, câştigul
cumpărătorului va fi:

  ( E  P0 )  S 1

3. Vânzarea unui CALL

Vânzătorul speră ca, în perspectiva scadenţei, cursul opţiunii să scadă. Dacă notăm cu 
câştigul vânzătorului, atunci acesta va fi:

  ( E  C 0 )  S1

4. Vânzarea unui PUT

Vânzătorul speră ca, în perspectiva scadenţei, cursul opţiunii să crească. Câştigul său va fi:

  S 1  ( E  P0 )

Toate cazurile posibile sunt sintetizate în tabelul de mai jos:

 4

Evoluţia Rezultate pentru cel care Rezultate pentru cel care

Operaţiunea Opţiunea
cursului iniţiază operaţiunea acceptă operaţiunea
creşte S1  ( E  C0 ) ( E  C 0 )  S1
CALL
scade C0 C0
Cumpărare
creşte P0 P0
PUT
scade ( E  P0 )  S 1 S 1  ( E  P0 )
creşte ( E  C 0 )  S1 S1  ( E  C 0 )
CALL
scade C0 C0
Vânzare
creşte P0 P0
PUT
scade S 1  ( E  P0 ) ( E  P0 )  S 1

9.4. Strategii de utilizare a opţiunilor

Opţiunile pot fi utilizate pentru trei strategii principale ale investitorilor: a) pentru speculaţie;
b) pentru acoperire împotriva riscurilor; c) pentru arbitraj.

(a) folosirea opţiunilor pentru speculaţie

a.1. strategiile simple:

Reprezintă operaţiuni de cumpărare sau vânzare de opţiuni, în funcţie de anticipările pe care

operatorii în cauză le fac asupra evoluţiei viitoare a cursului activului-suport:

- dacă se anticipează o creştere a cursului, atunci se vor cumpăra opţiuni CALL;

- dacă se anticipează o stabilitate a cursului activului-suport, atunci se vor vinde

opţiuni CALL sau opţiuni PUT

- dacă se anticipează o scădere a cursului activului-suport, atunci se vor cumpăra

opţiuni PUT

a.2. strategiile combinate:

Reprezintă efectuarea de mai multe operaţiuni cu opţiuni asupra aceluiaşi activ-suport. Există
următoarele tipuri de strategii combinate:

i) saltul (spread): constă în vânzarea şi cumpărarea în acelaşi timp a două CALL-uri

sau a două PUT-uri asupra aceluiaşi activ-suport dar având preţuri de exerciţiu sau
scadenţe diferite. Astfel, dacă preţul de exerciţiu al CALL-ului vândut este mai
mare decât cel al CALL-ului cumpărat, atunci saltul este crescător, în situaţia
inversă fiind vorba despre un salt descrescător. Dacă notăm cu E v preţul de exerciţiu
al CALL-ului vândut şi cu Ec preţul de exerciţiu al CALL-ului cumpărat, cu C c
prima plătită pentru CALL-ul cumpărat şi cu C v prima încasată pentru CALL-ul
vândut, atunci câştigul maxim al speculatorului va fi:
 5

  ( E v  E c )  (C c  C v )

ii) prima dublă (straddle): constă în efectuarea unei operaţiuni de acelaşi timp (fie
vânzare fie cumpărare) atât pentru o opţiune CALL cât şi pentru o opţiune PUT cu
privire la acelaşi activ-suport, acelaşi preţ de exerciţiu şi aceeaşi scadenţă. La
cumpărare se speră pe o variaţie puternică a cursului (indiferent de sens) iar la
vânzare se speră pe o stabilitate a cursului

iii) gâtuirea (strangle): este o strategie de primă dublă în care una dintre componentele
opţiunii este diferită

(b) folosirea opţiunilor pentru acoperire

Acoperirea constă în asigurarea împotriva pierderii determinate de evoluţia cursului activului-

suport în direcţia contrară celei scontate. Acoperirea reduce foarte mult riscul în operaţiunile cu
opţiuni dar, în acelaşi timp, prin costurile antrenate de această acoperire reduce şi posibilităţile de
câştig masiv.

(c) folosirea opţiunilor pentru arbitraj

Arbitrajul intervine atunci când preţul de piaţă al opţiunilor este supra sau subevaluat.
Operaţiunile de arbitraj folosesc strategiile proprii speculaţiei. În general, operatorii cumpără opţiuni
subevaluate şi vând opţiuni supraevaluate realizând o variaţie nulă asupra poziţiei globale a
portofoliului.