Sunteți pe pagina 1din 14

Administrarea societatilor comerciale

Administrarea societatilor comerciale este reglementata de L.31\1990 cu modificarile ulterioare prin


L.441\2006.

Administrarea societatilor comerciale variaza in functie de forma societatii. Forma de administrare


intre societatea in nume colectiv, societatea in comandita simpla,societatea cu raspundere limitata si
societatate in comandita pe actiuni nu variaza foarte mult, cele mai importante modificare si cele mai
variate forme de administrare intalnim la societatile pe actiuni,indeosebi la societatile pe actiuni cotate.

Societatea in nume colectiv:

Administrare societatilor in nume colectiv este efectuata de catre unul sau mai multi administrator,care
pot fi asociati sau neasociati,persoane fizice sau persoane juridice. Administratorii pot fi numiti prin actul
constitutiv sau alesi de catre asociati. In cazul in care in contractul de societate nu a fost stabilit modul de
exercitare a mandatului de catre administratori,atunci fiecare dintre ei poate lucra in mod individual, cu
conditia sa nu depaseasca limitele operatiilor obisnuite de comert pe care le exercita societatea.

Societatea in comandita simpla:

Administrarea societatilor in comandita simpla este aproximativ ca si la societatea in nume colectiv,cu


exceptia faptului ca administratorul unei societati in comandita simpla nu poate fi decat unul sau mai multi
asociati comanditati.

Societatea cu raspundere limitata:

Administrare societatilor cu raspundere limitata la fel ca la societatea in nume colectiv poate fi


efectuata de catre unul sau mai multi administrator,care la fel pot fi asociati sau neasociati. Daca prin actul
constitutiv nu s-a stabilit modul de exercitare a mandatului de catre administrator, atunci fiecare dintre ei
poate actiona individual.

Societatea in comandita pe actiuni:

Administrarea societatilor in comandita pe actiuni este guvernata de aceleasi principii ca si societatea in


comandita simpla , de acea in contractul de societate trebuie mentionati asociatii comanditati care pot sa
exercite functia de administrator.

Societatea pe actiuni:

In cazul societatii pe actiuni modul de administrare este mult mai variat si mai diversificat fata de
celelalte categorii de societati. La fel ca si la celelalte categorii de societati,societatea pe actiuni poate fi
administrata de unul sau mai multi administrator, in cazul in care sunt mai multi administrator, atunci se
creeaza un consiliu de administratie. Administrarea societatilor pe actiuni cunoaste 2 sisteme de
administrare, un sistem monist si un sistem dualist. Sistemul monist este alcatuit din consiliu de
administratie si directorii societatii, pe cand sistemul dualist este alcatuit din directorat si consiliu de
supraveghere, acest sistem de administrare in legislatia noastra ramanand optional la latitudinea asociatilor.
Sistemul monist:

Societatea va fi administrata de unul sau mai multi administratori, urmand doar ca numarul acestora sa
fie intotdeauna impar, acestia formand un consiliu de administratie.

Adunarea generala ordinara a actionarilor este organul in sarcina caruia ii revine desemnarea
administratorilor cu o singura exceptie, cea a primilor administratori, care sunt numiti prin actul
constitutiv. Durata mandatului administratorilor nu poate depasi patru ani, durata mandatului primilor
membri ai consiliului de administratie, nu poate depasi doi ani ceea ce ar insemna printr-o interpretare
literala ca o durata superioara fixata prin actul constitutiv urmeaza a fi redusa.

Pe durata indeplinirii mandatului, administratorii nu pot incheia cu societatea un contract de munca. In


cazul in care administratorii au fost desemnati dintre salariatii societatii, contractul individual de munca este
suspendat pe perioada mandatului.Administratorii pot fi revocati oricand de catre adunarea generala ordina-
ra a actionarilor.Cu toate acestea insa in cazul in care revocarea se produce fara o justa cauza,
administratorul este indreptatit de a reclama plata unor daune-interese. Consiliul de administratie are
puterea de a delega conducerea societatii unuia sau mai multor directori, urmand a fi numit unul dintre ei ca
director general.

Se intelege prin director al societatii pe actiuni numai acea persoana careia i-au fost delegate atributii de
conducere a societatii conform prevederilor legale incidente in materie. Prin urmare, va fi exclusa orice alta
persoana, indiferent de denumirea tehnica a postului ocupat in cadrul societatii. Pot fi numiti directori atat
persoane care detin calitatea de administratori cat si persoane din afara consiliului de
administratie.Totodata, in mod complementar, prin actul constitutiv sau printr-o hotarare a adunarii
generale a actionarilor presedintele consiliului de administratie al societatii poate fi numit si director
general.

Delegarea conducerii societatii este obligatorie in cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare
anuale fac obiectul unei obligatii legale de auditare financiara. Majoritatea membrilor consiliului de
administratie va fi formata din administratori neexecutivi. Membri neexecutivi ai consiliului de
administratie sunt cei care nu au fost numiti directori.

Persoanele care ocupa functia de director sunt responsabile cu luarea tuturor masurilor aferente
conducerii societatii, in limitele obiectului de activitate al societatii si cu respectarea competentelor
exclusive rezervate de lege sau de actul constitutiv consiliului de administratie si adunarii generale a
actionarilor.Prin actul constitutiv sau prin decizie a consiliului de administratie poate fi stabilit modul de
organizare a activitatii directorilor.

Consiliul de administratie este insarcinat cu supravegherea activitatii directorilor. Orice administrator


poate solicita directorilor informatii cu privire la conducerea operativa a societatii. Directorii vor informa
consiliul de administratie in mod regulat si cuprinzator asupra operatiunilor intreprinse si asupra celor avute
in vedere.Consiliul de administratie ii poate revoca pe directori in orice moment, in cazul in care revocarea
survine fara justa cauza, directorul in cauza este indreptatit la plata unor daune-interese.
Sistemul dualist:

Sistem dualist este optional in dreptul romanesc In acest sistem societatea pe actiuni urmeaza a fi
administrata de catre un directorat careia i se alatura un consiliu de supraveghere. Conform respectivului
sistem conducerea societatii revine directoratului, acesta fiind constituit din unul sau mai multi membri,
numarul acestora fiind totdeauna impar. In cazul societatilor pe actiuni ale caror situatii financiare anuale
fac obiectul unei obligatii legale de auditare, directoratul este format din cel putin trei membri. Doar in
ipoteza unui singur membru, acesta va purta prin exceptie denumirea de director generai unic. Directoratul
indeplineste actele necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii, cu exceptia celor
rezervate de lege in sarcina consiliului de supraveghere si a adunarii generale a actionarilor.

Membrii consiliului de supraveghere sunt desemnati de catre adunarea generala a actionarilor, facand
exceptie primii membri, care sunt numiti prin actul constitutiv.Consiliului de supraveghere controleaza
modul in care directoratul isi exercita atributiile.

Prevederile legale considera ca incompatibila detinerea calitatii de membru al directoratului in paralel cu


cea de membru al consiliului de supraveghere. Membrii directoratului pot fi revocati oricand de catre
consiliul de supraveghere. Similar administratorilor in ipoteza in care revocarea lor se produce fara justa
cauza, membrii directoratului pot reclama plata unor daune-interese.

Membrii directoratului reprezinta societatea doar actionand impreuna. Cu toate acestea se poate stipula
in mod expres ca unul dintre membri directoratului sa reprezinte societatea.

Totodata, in situatia in care membrii directoratului reprezinta societatea doar actionand impreuna, prin
acordul lor unanim, acestia il pot imputernici pe unul dintre ei sa incheie anumite operatiuni sau tipuri de
operatiuni.

Administrarea societatilor comerciale din punct de vedere al guvernarii


corporatiste.
Intreprinderea manageriala

Principiile de guvernare corporatista insista asupra diferentei inerente dintre interesele societatii in
ansamblu si interesele tuturor actionarilor. Actionarii si managerii trebuie sa cunoasca si sa recunoasca
faptul ca societatea este o entitate separata de fiecare dintre ei. Asa cum actionarii sunt parti, cu drepturi si
obligatii, intr-un contract de societate, si managerii sunt parti intr-un contract de mandat cu societatea sau
cu actionarii acesteia. Actionarii, in special cei institutionali, care doresc sa se implice in viata societatii, ca
si membrii consiliului au un obiectiv comun, acela de a promova si sustine continua prosperitatea
companiei lor.

Actionarii societatilor cotate tind sa-si mareasca numarul si sa-si micsoreze pachetul de actiuni. Aparitia
societatilor cotate cu numar mare de actiuni a implicat separarea intereselor actionarilor de cele ale
managerilor.
Managerul (administratorul, conform terminologiei legii romane a societatilor comercial) exprima,
exercita si executa vointa colectiva. Totusi, de cele mai multe ori, administratorii societatilor mari
elaboreaza ei insisi "vointa colectiva", care devine vointa societatii, cei putin datorita faptului ca, in cadru
atributiilor lor de convocare si organizare a adunarilor generale ale actionarilor, elaboreaza atat documente
contabile, strategii, politici economice, cai si uneori procesul-verbal constatator al deciziei adunarii
generale, actionarii nefacand decat sa le confirme. Practic, se observa o tendinta accentuata de trecere de la
adunarea generala a actionarilor la consiliile de administratie, a atributiilor ce tin de orientarea economica si
de piata a societatii, dat fiind faptul ca mediul afacerilor devine tot mai profesionalizat si mai dinamic,
pentru aceasta fiind necesar ca deciziile de factura economica si comerciala sa fie concentrate in cat mai
putine maini, pentru a fi cat mai dinamice.

Separarea functiilor de proprietate (actionari) de cele de decizie (managerii) este generatoare de conflicte
potentiale. Astfel, daca proprietarul, care angajeaza fonduri personale in intreprindere si care isi asuma
riscul pierderii fondurilor sale proprii, cauta sa obtina din plasamentul sau un profit maxim, managerul ne-
actionar, din contra, va cauta sa maximizeze functia sa proprie de utilitate. El va cauta de exemplu, sa
obtina cea mai mare remuneratie posibila si sa realizeze prin functia sa maximizarea avantajelor in natura.
Aceste obiective, contradictorii celor vizate de actionari, reprezinta, in fapt, surse de conflicte si potentiale
divergente de interese, ce pot deveni o sursa de ineficienta a intreprinderii. Managerii ne-actionari nu sunt
interesati sa depuna eforturi de care ar beneficia doar actionarii. De asemenea, asimetria de informatii de
care dispune managerul in raport cu actionarul ii permite managerului sa transmita informatii care ar putea
fi partiale sau incomplete. Separarea managementului de actionariat in cazul intreprinderii manageriale
tinde, de aceea, sa atenueze eficacitatea drepturilor de proprietate asupra actiunilor.

Actionarii isi distribuie portofoliile intr-o gama larga de societati si forme de investitie. Investitia
managerilor (capitalul lor de munca) si interesele lor patrimoniale se concentreaza insa in compania pe care
o conduc. Comportamentul managerilor va fi, deci, mult diferit de cel al actionarilor, datorita gradului inalt
de dependenta a statutului lor de firma pe care o conduc. Daca actionarii sunt interesati doar de
rentabilitatea financiara a companiei, managerii sunt influentati de o serie de consideratii si conjuncturi,
cum ar fi: marimea companiei, gradul de libertate in alocarea resurselor, nivelul remuneratiei, etc. Se
observa, ca interesele celor doua parti nu sunt identice si nici egale, ci mai degraba contrare, uneori chiar
conflictuale.

Actionarul este tentat sa prefere investitiile pe termen lung. Dimpotriva, managerul, care poate fi in orice
moment revocat de proprietarul firmei, va fi tentat sa aleaga doar investitii pe termen scurt. In cazul in care
actionariatul este relativ concentrat si stabil, este posibil ca proprietarii sa intretina relatii eficiente cu
managerii pe o perioada de timp relativ lunga. Din contra, o structura actionariala foarte dispersata nu
favorizeaza atasamentul actionarilor fata de manageri.

De obicei managerii sunt desemnati in baza unei decizii a adunarii generale a actionarilor, care se inteleg
intre ei sa confere unei persoane actionar sau ne-actionar mandatul de manager. Ne aflam in fata unei duble
conventii: intre actionari, pe de o parte, si intre actionari si manageri, pe de alta parte. Din punct de vedere
practic, este util ca in toate cazurile sa se incheie un contract, care sa specifice drepturile, obligatiile si
atributiile managerului.
Obiective si responsabilitati ale consiliului de administratie

Conform standardelor guvernarii corporatiste, consiliul de administratie este o interfata intre actionariat
si management, menita in principal sa controleze si sa supravegheze managementul, dar si sa stabileasca
strategia societatii si sa aprobe sau sa ratifice unele decizii majore ale managementului. Consiliul de
administratie este si veriga de legatura intre management si toate celelalte persoane sau institutii interesate
in activitatea societatii.

Delegarea catre manageri a acestor functii esentiale ale consiliului de administratie este inadmisibila.
Spre exemplu, decizia privind remunerarea membrilor comitetului de directie si cuantumul acesteia apartine
exclusiv consiliului de administratie. In legislatia noastra, in cazul in care surna necesara remunerarii
membrilor comitetului de directie nu a fost stabilita prin actul constitutiv sau suma stabilita de consiliul ele
administratie depaseste cuantumul stabilit in actul constitutiv, decizia consiliului cu privire la remuneratie
va trebui ratificata de adunarea generala.

In legislatia germana consiliul de administratie clasic a fost inlocuit cu un consiliu de supraveghere, care
nu se mai implica in gestiunea societatii si reprezentarea acesteia in relatiile cu tertii (aceste atributii sunt
date in sarcina directoratului), ci are sarcina de a controla pe directorii membri ai directoratului si a le
supraveghea activitatea, fiind o interfata intre acestia si adunarea generala. Sistemul, cu unele diferente
nespecifice, este practicat si in legislatiile de tip anglo-saxon (Marea Britanie, SUA, Canada), in cazul
carora, desi consiliul de administratie este organizat unitar, administratia societatii este, totusi, structurata
pe doua paliere: consiliul de supraveghere cu atributii de supraveghere si control si directoratul, cu atributii
de gestiune si reprezentare.

In Germania, sarcina primordiala a consiliilor consta in promovarea bunastarii pe termen lung a


societatii. In acest scop, consiliile sunt obligate prin lege sa identifice si sa armonizeze interesele tuturor
celor ce au legaturi importante cu societatea, in particular a actionarilor si angajatilor.

In Statele Unite responsabilitatea primordiala a consiliului consta in protejarea intereselor actionarilor si


maximizarea profitului lor.

Consiliile de administratie trebuie sa actioneze in interesul companiei si sa trateze toti actionarii intr-o
maniera onesta si echitabila. Membrii consiliilor, trebuie sa fie loiali companiei si actionarilor acesteia. Ei
nu trebuie sa reprezinte anumiti actionari in cadrul conciliului. Indiferent de cine i-a propus, ales sau a
influentat alegerea lor, membrii consiliului au datoria sa reprezinte interesele tuturor actionarilor si
investitorilor.

Una din datoriile principale ale consiliului este sa respecte prevederile din actul constitutiv al companiei
sau din statut si sa nu faca nimic in afara cadrului acestui document, ori sa exceada limitarilor prevazute
pentru puterea de decizie a consiliului. Functiile principale ale consiliului sunt asigurarea ghidarii strategice
a companiei, numirea si monitorizarea managementului si asigurarea responsabilitatii lor fata de actionari.
Indeplinirea acestor sarcini este facilitata de existenta unui plan de lucru sau a unui document de referinta
care sa defineasca principalele functii ale consiliului si sa descrie procedurile de aplicare pentru indeplinirea
acestor functii. Principalele elemente ale acestor proceduri ar trebui aduse la cunostinta actionarilor.
Sisteme de administrare in guvernarea corporatista

Sistemele de administrare a societatilor pe actiuni definesc modul in care sunt impartite functiile
consiliului de administratie si ale managementului societatii.

Din punctul de vedere al atributiilor membrilor sai, consiliile de administratie pot unitare sau dublu
etajate.

1.Consiliile unitare alatura membrii cu functii executive de cei fara functii executive. In societate
exista, deci, un singur board, responsabil cu formularea si aplicarea strategiei societatii. Acest board
formuleaza obiectivele strategice ale societatii, desemneaza persoanele cu functii executive insarcinate cu
aplicarea lor, supravegheaza si controleaza activitatea acestor persoane cu functii executive, informeaza
actionarii cu privire la modul de administrare a patrimoniului societatii. Conform principiilor consiliului
unitar, firma nu poate fi disociata de investitorii sai. Responsabilitatea administratiei firmei este de a
promova interesele actionarilor. Un consiliu pe doua niveluri nu ar face decat sa stanjeneasca activitatea
firmei. Directorul general este reprezentantul actionarilor si nu poate fi asistat de catre membrii consiliului
fara functii executive care nu se pot manifesta independent de cei cu functii executive.

Consiliul unitar este specific SUA si Marii Britanii. Legea americana stipuleaza ca afacerile unei
societati pe actiuni vor fi administrate de un singur consiliu de administratie. Legea nu delimiteaza functiile
executive ale membrilor consiliului, legea insarcineaza intreg consiliul sa conduca societatea. Calitatea de
membru al consiliului cu functii executive sau fara functii executive este lasata la latitudinea actionarilor.
Din punct de vedere numeric, consiliile de administratie americane sunt dominate de membri fara functii
executive, avand noua membri fara functii executive dintr-un consliu obisnuit de doisprezece. Consiliul are
intotdeauna un director genera al societatii care, in cele mai multe cazuri, este si presedintele consiliului.
Manifestand reticenta in a separa functiile execuitive de cele neexecutive ale membrilor consiliului, legea
nu indica rolul precis al fiecarui membru in parte. Cu sau fara functii executive, membrii consiliului trebuie
sa fie loiali societatii si actionarilor sai.

In legislatia Marii Britanii administratorul unei societati (director) poate fi si o persoana juridica.
Atributiile directorului nu sunt conferite de lege, ci de dispozitii specifice din actele constitutive. Acestea
dispun, in general, ca atributiile de gestiune care nu sunt rezervate in mod specific adunarii generale a
actionarilor apartin administratorilor(directorilor).

2. Intr-un consiliu dublu etajat, persoanele cu functii executive au responsabilitatile unui consiliu
managerial si includ numai manageri. Functiile fara rol executiv sunt preluate de un consiliu de
supraveghere care se intruneste independent de consiliul managerial. Rolul de supraveghere a administrarii
si conducerii societatii pe actiuni este, prin urmare, asumat independent de administratia firmei. Spre
deosebire de sistemui unitar, modelul dublu etajat se bazeaza pe principiul ca o firma nu este numai
„masina de bani” a actionarilor, care nu sunt singurii interesati in activitatea si rentabilitatea societatii.
Rolul consiliului de supraveghere este de a apropia aceste obiective antagonice si de a stabili o politica a
societatii care sa combine interesele partilor. Consiliul managerial aplica apoi politica stabilita. In
majoritatea cazurilor, rezultatul consta, de fapt, in cresterea libertatii consiliului managerial, care elaboreaza
politica pe care consiliul de supraveghere o ratifica formal. Totusi, acolo unde apar conflicte intre diversele
interese (de exemplu, cand se impune o disponibilizare temporara a personalului), consiliul de supraveghere
constituie un for important pentru solutionarea lor.

Sistemul dublu etajat este specific Germaniei (fiind legiferat si in Franta, dar avand aici o aplicabilitate
practica foarte redusa). Spre deosebire de sistemul american, consiliile de administratie ale societatilor
germane sunt compuse din doua organisme: un consiliu de supraveghere, alcatuit in intregime din membri
fara functii executive, si un consiliu directorial, compus in intregime din membri cu functii executive.
Aceasta structura nu ar trebui considerata ca o simpla varianta dublu etajata a consiliului unitar, se bazeaza
pe o separare clara a functiilor executive, cele doua consilii avand responsabilitati si puteri legale categoric
diferite. Legea face distinctie clara intre administratie si supraveghere. Atributiile si responsabilitatile
administrative (manageriale) sunt de competenta oficialilor companiei cu functii executive. Consiliul
directorial este un organism decizional, caruia i se confera o mare libertate in conducerea afacerii si i se
garanteaza puterea. Pentru siguranta, consiliul directorial este raspunzator in fata consiliului de
supraveghere pentru folosirea adecvata a acestei puteri, dar in sistemul german, consiliul directorial
propune, iar consiliul supervizor dispune. Functia de supraveghere este exercitata de membrii fara atributii
executive, independent de cele administrative, obiectivul primordial al consiliului de supraveghere este
asigurarea administrarii competente a societatii. Componenta membrilor consiliului de supraveghere
depinde de marimea companiei. Cu cat societatea este mai mare, cu atat mai mare este proportia de membri
ai consiliului de supraveghere alesi dintre angajati. Ceilalti membri sunt numiti de actionari pe o perioada
de patru ani, care poate fi reannoita

Consiliul de supraveghere are doua misiuni principale: desemnarea si revocarea membrilor


directoratului si controlul permanent al gestiunii societatii. In ce priveste atributia de control consiliul de
supraveghere are un drept la informatie. Astfel, directoratul este tinut sa elaboreze rapoarte, in special
asupra politicii intreprinderii, a rentabilitatii acesteia, asupra pietei si cifrei de afaceri si asupra situatiei
financiare a societatii; rapoartele pot fi semestriale sau anuale si, in cazuri exceptionale, de fiecare data cand
natura situatiei o cere, consiliul poate cere directoratului rapoarte suplimentare.

Daca, in exercitarea dreptului sau de control, consiliul de supraveghere constata iregularitati, el poate
incerca sa le rezolve pe cale amiabila sau, in caz extrem, sa revoce directorii, individual sau in bloc, in
schimb, consiliului ii este interzis sa se amestece in administratia societatii, aceasta neputand da ordine
directoratului.

Adunarea generala a actionarilor are competente reduse in dreptul german. Sunt, totusi, de competenta
adunarii, numirea sau revocarea membrilor consiliului de supraveghere, numirea cenzorilor, distribuirea
beneficiilor sub forma de dividende, descarcarea de gestiune a directoratului si a consiliului de
supraveghere, modificarea actelor constitutive. De asemenea, adunarea generala decide si asupra
problemelor pe care directoratul decide sa le supuna direct examinarii adunarii.

In dreptul francez comitetul de directie este o creatie a practicii, acest organism social nefiind prevazut
in lege.Presedintele consiliului de administratie, care este, in majoritatea cazurilor si director general al
societatii este desemnat de catre consiliul de administratie si nu de adunarea generala a asociatilor. El este
in mod necesar o persoana fizica, nu are calitatea de comerciant dar, in caz de faliment a societatii, este
supus unor sanctiuni pecuniare, nu este salariat, dar pe plan fiscal si social beneficiaza de aceleasi avantaje
ca si salariatii, el poate cumula calitatea de administrator cu cea de salariat in conditiile legii. Cand insa
directorul general al societatii este altcineva decat presedintele consiliului de administratie, acest director
general este un mandatar al societatii, cu puteri delegate de consiliul de administratie. El angajeaza
societatea fata de terti, prin semnatura sa, dar are si responsabilitatea gestiunii interne a societatii (fiind
seful intreprinderii). Presedintele consiliului de administratie are, in aceasta situatie, doar atributia de a
prezida sedintele consiliului de administratie.

In societatile cu directorat si consiliu de supraveghere, adunarea generala a actionarilor are un rol de


arbitru in caz de conflict intre directorat si consiliul de supraveghere. Revocarea membrilor directoratului
este libera, dar daca este facuta fara just motiv, cel revocat poate cere daune-interese. O astfel de solutie
este menita sa asigure independenta directoratului.

Structuri organizatorice si functionale ale consiliuliu de administratie recomandate de


guvernarea corporatista.

Avand in vedere complexitatea sporita a activitatii societatilor mari cotate,responsabilitatile specifice


pietei de capital care incumba administratorilor acestor societati, necesitatea partajarii raspunderii
membrilor consiliilor de administratie in functie de culpa si de gradul de implicare, consiliile de
administratie trebuie sa fie structurate pa comitete specializate.

Comitetele specializate constituite in interiorul structurii consiliului au avantajul principal de a utiliza la


maximum importanta unora dintre functiile specifice ale consiliilor. Un alt avantaj este de a structura in
mod clar functiile consiliului, in ideea de a exclude conflictele de interese si de a identifica membrii
consiliului care au abilitatile si experienta de a indeplini sarcinile specifice ale consiliului. Structurarea
consiliului pe comitete specializate face posibila existenta unei rezerve suficiente de timp pentru a indeplini
aceste functii. Existenta comitetelor specializate asigura ca functiile cheie ale consiliului sa fie in mod mai
relaxat si adecvat tratate si duse la indeplinire.

Caracteristica principala a acestor comitete este ca ele nu substituie atributiile consiliului, ele raporteaza
intregului consiliu, acesta avand intotdeauna ultimul cuvant, iar intregul consiliu poarta raspunderea oricarei
actiuni recomandate de vreun comitet.

Desi din punct de vedere tehnic sunt alcatuite din experti, comitetele au o enorma influenta. Toate au un
avantaj in plus, ofera membrilor sai o imagine mai profunda asupra afacerii decat ar dobandi-o pe alta cale.
Pe langa aceasta, importanta lor se rasfrange, in principal, in trei domenii: a) asigurarea persoanelor din
afara companiei, de caracterul desavarsit si de obiectivitatea mecanismelor consiliului (comitetul de audit,
in legatura cu datele financiare; comitetul de remunerare, in privinta indemnizarii directorilor; comitetul de
numire cand sunt cautati candidatii potriviti pentru consiliul de administratie); b) imbunatatirea calitatii
misiunii incredintate; c) rezolvarea conflictelor de interese. Comitetele consiliului pot aplana aceste
conflicte intr-o maniera adecvata si le pot face mai usor de solutionat.

Bursele de valori americane impun tuturor consiliilor sa aiba un comitet de audit alcatuit in intregime
din membrii externi ai consiliilor. Acest comitet este insarcinat cu auditul contabilitatii societatii, pentru a
se asigura ca societatea este sanatoasa din punct de vedere financiar. Majoritatea consiliilor au de
asemenea un comitet de indemnizare, care recomanda si aproba salariile personalului de conducere si ale
membrilor consiliului de administratie si un comitet de numire, care se ocupa de selectia membrilor
consiliului.

Legile si reglementarile romanesti in domeniu specifica structura consiliului, componenta si modul de


functionare sau, uneori, cerintele legale privind prezenta in consiliu a membrilor; independenti sau a
comisiilor specializate. Unele caracteristici importante ale consiliilor pot totusi sa fie reglementate in
statutele companiilor. Functiile membrilor consiliului de administratie nu sunt, clar departajate de cele ale
managementului (in Romania, ca si in majoritatea tarilor sud-est europene). Consiliile de administratie sunt
destinate fie sa exercite numai sarcini procedurale, fie doar sa reprezinte actionarii care controleaza
compania. In cele mai multe cazuri le lipseste independenta fata de actionarii care controleaza compania. ln
cele mai multe cazuri le lipseste independenta fata de actionarii majoritari sau cu pozitia de control si fata
de management. Prezenta unor membri cu adevarat independenti in consiliu este inca o exceptie. Consiliile
au in general putere scazuta din punct de vedere al autoritatii resurselor si responsabilitatilor.

Notiunea de independenta presupune capacitatea de a judeca in mod obiectiv afacerile corporatiei si de


a nu fi subordonat vreunui interes anume, in special celor legate de conducere, actionari semnificativi sau
partide politice. A fi independent este mai mult o chestiune de caracter personal si atitudine personala, care
nu pot fi usor descrise in legi. Fata de abilitatile generale si experienta ceruta tuturor membrilor, calitatile
personale principale si atitudinile necesare unui membru independent al consiliuiui ar trebui sa fie
integritatea si taria de caracter.Un membru independent al consiliului nu ar trebui oprit direct sau indirect sa
interpeleze sau sa chestioneze membrii executivi ai consiliului in legatura cu chestiuni delicate sau de
amploare, ridicand probleme specifice sau atacand decizii ale consiliului, atata timp cat ar putea avea dubii
in legatura cu relevanta, adevarul sau necesitatea unei tranzactii, a unei evaluari sau a oricarei informatii
publicate.
In locul formarii de comitete specializate, in multe companii romanesti sunt alesi in consiliul de
administratie chiar membrii conducerii executive a companiei. Desi Legea 31/1990 interzice
administratorilor cu exceptia directorului general, care poate fi si presedintele consiliului de administratie
sa fie alesi administratori, lipsa unor sanctiuni clare face posibila incalcarea acestor prevederi. Existenta mai
multor manageri in consiliul de administratie, pe langa faptul ca este ilegala, determina cresterea influentei
si puterii mangementului in fata celorlalti membri ai consiliului.
Comitetele specializate ar trebui sa fie compuse in majoritate din membri non-executivi ai consiliului
si, daca este posibil, din membri independenti. Aceasta este o cerinta necesara pentru o functionare afectiva,
mai ales, daca sarcina principala este monitorizarea conflictelor de interese.

Data fiind complexitatea publicarii informatiilor in contextul tranzitiei si slaba performanta in acest
sens a multor companii din SEE, comitetului de audit ar trebui sa i se corde o atentie sporita. Acesta ar
trebui sa fie compus din membrii non-executivi si independenti cu abilitatile cele mai dezvoltate in
domeniile financiar si de audit. Rolurile comitetului de audit sunt de a revedea procesul de raportare
financiara, sistemul de control intern si de a face legatura intre auditorii interni si externi. Rolul cenzorilor
sau al auditorilor interni trebuie revizuit in lumina performantelor trecute, a competentei membrilor, a
autoritatii si independentei lor.

Companiile germane rezerva adeseori locuri in consiliu pentru o banca, un client sau furnizor important
si institutiilor publice. Implicarea bancilor in sistemul do administrare si conducere este o trasatura
distinctiva a sistemului german, la fel ca si participarea angajatilor. Bancile sunt un instrument de captare a
tuturor celorlalte surse, deoarece manevreaza majoritatea emisiunilor de valori mobiliare si asigura serviciul
bursier si de consultanta pentru garantarea imprumuturilor nebancare, straine si guvernamentale. Cei mai
puternici agenti de cursa din sistemul german sunt bancile, in ambele calitati de actionari si creditori
concomitenti, bancile au multe de oferit: angajamente pe termen lung cu societatea, experienta
considerabila, retea de legaturi de mare valoare etc.

Eficientizarea raporturilor dintre consiliile de administratie si management

Eficienta consiliilor de administratie are un impact critic asupra succesului unei companii. Consiliul de
administratie se afla in centrul sistemului de guvernare corporatista al unei companii, intrucat reprezinta
legatura intre actionari, intre actionari si manager, precum si intre companie si exterior. Sarcina principala a
consiliului este de a cauta sa asigure prosperitatea companiei. Asa cum s-a vazut, consiliul stabileste telurile
si obiectivele companiei, furnizand orientari strategice si se asigura ca aceste obiective sunt atinse prin
numirea, controlul si supravegherea managerului. Consiliul de administratie supravegheaza informarea
investitorilor si modul in care se realizeaza deseminarea informatiilor si monitorizeaza riscurile care pot
apare pentru companie si actionari, avand datoria sa raspunda problemelor ridicate de actionari.

Functionarea si rolul efectiv al consiliilor depinde, in mare masura, de calitatile membrilor sai si de cele
ale directorului general. Presedintele consiliului care este, de obicei, si director general, are sarcina dificila
de a conduce consiliul, de a administra sedintele si procedurile acestuia si de a imbunatati operativitatea
consiliului ca grup de lucru. Presedintele este responsabil de implementarea, in cooperare cu boardul, de
proceduri care sa clarifice distinctia dintre puterile si responsabilitatile consiliului de administratie si cele
ale executivului (managementului.

Eficienta consiliului de administratie nu poate fi lasata pe seama unor calitati personale sau ale unor
conjuncturi. Principiile de guvernare corporatista recomanda structuri functionale si proceduri optime
pentru a pune in valoare aceste calitati personale si conjuncturi. Este important sa nu existe confuzie sau
ambiguitate in ceea ce priveste responsabilitatile consiliului si cele ale managementului, indiferent de
experienta respectiva sau in alte companii in conexiune cu aceasta. Consiliul decide strategia companiei, in
timp ce managementul decide asupra modalitatilor de implementare a acestei strategii, fiind sub
monitorizarea consiliului in aplicarea acesteia.

Fata de reglementarile legale, uneori incomplete, companiile ar trebui sa clarifice in statut principalele
functii si responsabilitati ale consiliilor.

Recomandarile Comitetului Cadbury


Pentru eficientizarea raporturilor dintre consiliul ele administratie si management sunt urmatoarele:

 Consiliul de administratie ar trebui sa se intruneasca regulat, sa pastreze controlul total si


efectiv asupra societatii si sa supravegheze directorii. Ar trebui sa existe o delimitare clar acceptata a
responsabilitatilor conducatorului societatii, care va asigura un echilibru intre putere si autoritate,
astfel incat nici o persoana sa nu detina o putere de decizie neangradita. In cazul in care presedintele
este si director general, este esentiala existenta unui grup puternic de membri independenti in
consiliu, cu un lider recunoscut. Consiliul ar trebui sa includa membri fara functii executive, cu
suficienta greutate si indeajuns de numerosi pentru ca opiniile lor sa conteze cand consiliul adopta
lucrari. Consiliul ar trebui sa aiba un program oficial al chestiunilor care ii sunt special rezervate
pentru a fi hotarate, cu scopul de a se asigura ca directia si controlul societatii sunt ferme in mainile
sale. Ar trebui sa existe o procedura convenita pentru ca membrii consiliului sa beneficieze, daca se
impune, de consultatii profesionale independente, pe cheltuiala firmei, in ideea indeplinirii
obligatiilor ce le revin. Toti membrii consiliului ar trebui sa aiba acces la sfaturile si serviciile
secretarului societatii care este raspunzator in fata consiliului de garantare a respectarii procedurilor
si a obligativitatii regulilor si reglementarilor aplicabile. Orice problema legata de inlocuirea
secretarului ar trebui sa fie de competenta intregului consiliu.

 Membrii fara functii executive ai consiliului ar trebui sa contribuie cu o judecata independenta la


rezolvarea aspectelor strategiei, activitatii, resurselor societatii, incluslv prin numiri in posturi cheie
si instituirea unor standarde de conduita. Majoritatea lor ar trebui sa fie independenti fata de
administratie si eliberati de orice alte afaceri sau ai gen de relatii care le-ar putea influenta, din punct
de vedere material, discernamantul independent, altfel decat prin retributii si detinere de actiuni.
Indemnizatiile lor ar trebui sa oglindeasca timpul pe care il dedica societatii. Membrii fara functii
executive ar trebui sa fie numiti pe termene precise, iar reconfirmarea nu ar trebui sa fie automata.
Membrii fara functii executiva ar trebui selectionati in urma unui proces oficial care, impreuna cu
numirea, ar trebui sa fie de competenta intregului consiliu.

 Durata mandatului membrilor cu functii executive consiliului nu ar trebui facute publice in


totalitate. Ar trebui sa se ofere cifre separate pentru salariu si elementele legate de activitate si ar
trebui explicate fundamentele pe baza carora este evaluata activitatea fiecarui membru in consiliu.
Plata directorilor generali ar trebui sa faca obiectul recomandarii unui comitet de indemnizare
alcatuit in intregime sau in majoritate din membrii consiliului fara functii executive.

 Prezentarea unei evaluari echilibrate inteligibile a situatiei societatii este sarcina consiliului de
administratie. Consiliui ar trebui sa asigure mentinerea unei relatii obiective si profesionale cu
auditorii. Consiliul ar trebui sa infiinteze un comitetde audit alcatuit din cel putin trei din membri sai
fara functii executive, cu atributii scrise privind autoritatea si sarcinile. Membrii consiliului ar trebui
sa isi justifice responsabilitatile in legatura cu pregatirea darilor de seama imediat dupa expunerea
auditorilor privind raspunderea lor in alcatuirea rapoartelor. Membrii consiliului ar trebui sa dea
socoteala de faptul ca afacerea este o preocupare continua, folosind toate argumentele necesare.

Recomandarile Corporale govemance Workshop


Pentru eficientizarea raporturilor dintre consiliul ele administratie si management sunt urmatoarele:

 Consiliul de administratie ar trebui sa evalueze activitatea directorului general, in mod regulat,


in comparatie cu obiectivele si strategiile stabilite. Aceasta activitate trebuie apreciata in comparatie
cu obiectivele si strategiile la care concura consiliul si directorul general. Indemnizatia directoruiu
executiv ar trebui sa depinda de activitatea sa.

 Aceasta evaluare ar trebui efectuata de catre membrii "externi". Pentru a fi "extern", un


membru al consiliului trebuie sa indeplineasca standarde adecvae de independenta si nu trebuie sa
fie angajat al societatii si sa nu aiba nici o relatie semnificativa de natura economica cu societatea.
Bancherul firmei, avocatul, furnizorul sau clientul nu pot fi considerati membri externi. De
asemenea, orice ruda apropiata a unui membru extern sau o unui director pensionat.

 Toti membrii externi ar trebui sa se intruneasca separat, cel putin o data pe an, sub coordonarea
unui lider, pentru a evalua activitatea directorului general, precum si activitatea si procesele din
cadrul consiliului de administratie si fluxul informational de la ei spre consiliu, directori si actionari.

 Membrii consiliului ar trebui sa stabileasca conditiile prealabile adecvate calitatii de membru in


consiliu si sa li se comunice clar actionarilor. Este vorba de o serie de calificari strict necesare si
durata contractului, o politica acecvata privitoare la marimea consiliului, care sa tina cont de faptu
ca este nevoie de un numar minim de membri pentru completarea cu cadre a comitetelor, dar si ca
prea multi membri vor produce disfunctionalitati.

 Membrii externi ar trebui sa examineze si sa recomande candidatii pe baza calificarilor stabilite


de consiliu. Pentru acest scop este necesar un comitet de numire avand cel putin o majoritate
formata din membri externi si un presedinte extern.

Stabilirea unor consilii eficiente este baza reformei de guvernare corporatiste in tarile foste comuniste,
inclusiv Romania. In economiile socialiste, ministerele de resort sau „colectivele de oameni ai muncii”
aveau sarcina orientarii strategice si a supraveghei managementului. Aceste doua functii trebuie acum
indeplinite de consiliile de administratii in tarile din sud-estui Europei, consiliile de administratie trebuie sa
reprezinte principalul mijloc de monitorizare a managementului intr-un mediu de afaceri in care managerii
au acumulat o putere semnificativa asupra companiilor si sunt in repetate randuri acuzati de abuzuri si
externalizari frauduloase de active. Consiliile de administratie, deasemenea, au un rol crucial in
monitorizarea conflictelor de interese, care au creat cele mai severe si intinse abuzuri in perioada de
tranzitie. In fine, rolul consiliilor de administratie in protectia drepturilor actionarilor minoritari este
esential. Consiliile de administratie trebuie sa determine cresterea transparentei si eficientei pietei de
capital, ele purtand raspunderea raspandirii informatiilor, asigurandu-se ca societatea in cauza furnizeaza
pietei si publicului larg informat relevante despre operatiunile si rezultatele sale si punand in practica
aplicarea noilor standard de contabilitate a intreprinderilor.
Lipsa unui numar suficient de mare de membri competenti si calificati constituie un obstacol major in
imbunatatirea practicilor consiliilor de administratie in sud-estul Europei. Actualii membri reflecta profilul
cu precadere tehnic al structurii manageriale in precedentul sistem economic adica predominanta
inginerilor. Membrii boardului au insa nevoie de un spectru mai larg de abilitati si competente, cu precadere
in contabilitate si raportari financiare, cat si in planificare strategica, resurse umane, managementul riscului
etc. In ciuda unor progrese semnificativ din ultimii ani, exista inca lipsa de calificari adecvate de membri cu
formatie de busines. Mai mult, trebuie sa se dezvolte abilitati si calitati legate direct de calitatea de membru
de consiliu de administratie atat pentru membrii existenti, cat si pentru cei in devenire.

RASPUNDEREA ADMINISTRATORILOR

Functia de administrator este periculoasa. Pentru puterile oferite de actionari, fie la infiintarea
societatii, prin actul constitutiv, fie pe parcursul vietii companiei, in baza hotararii adunarii generale a
actionarilor, administratorii unei societati isi asuma multe obligatii a caror nerespectare poate avea
consecinte grave pentru patrimoniul lor sau chiar, in cazuri exceptionale, pentru libertatea lor. In principu,
conform art. 148 din Legea Societatilor Comerciale nr. 31/1990, administratorii raspund pentru toate
obligatiile prevazute in dispozitiile legale sau in actul constitutiv. In esenta, administratorii au calitatea de
mandatari ai actionarilor, acestia din urma neputand, datorita formei de organizare a societatii, sa exercite
singuri actele de comert din obiectul de activitate al companiei.

Conditiile angajarii raspunderii administratorilor

 Administratorii raspund fata de societate pentru nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la


atributiilor lor, precum si pentru nerespectarea obligatiilor care le-au revenit in baza mandatului incredintat
de catre actionari, prin actul constitutiv sau prin intermediul adunarii generale.

In esenta conditiile angajarii raspunderii administratorilor sunt urmatoarele:

 Incalcarea unei dispozitii legale, a unei prevederi a actului constitutiv sau a adunarii
generale a actionarilor.

            Raspunderea administratorilor este angajata ori de cate ori suntem in prezenta unei fapte care incalca
o norma legala sau contractuala. Aceasta viziune este preluata din dreptul francez care a inspirat pana la
crearea institutiilor europene sistemul de drept romanesc      

      Fapta care atrage raspunderea administratorului poate fi si o inactiune (spre exemplu, neefectuarea
unor acte care sa stopeze pierderile societatii).

 Existenta unui prejudiciu.


Pentru a putea fi angajata raspunderea administratorului fata de societate va trebui dovedita si
vatamarea suferita de aceasta ca urmare a actelor savarsite. In consecinta, nu este suficienta simpla
incalcare a unei dispozitii legale sau statutare, ci este nevoie de producerea unei pagube in patrimoniul
societatii.

 Existenta unei culpe a administratorului.

Raspunderea administratorului este angajata in orice situatie in care contractul de mandat sau o
dispozitie legala este incalcata printr-o fapta culpabila.Tinand cont de caracterul dual al raspunderii
administratorului este de discutat daca se prezuma sau nu culpa administratorului. Culpa administratorului,
avand in vedere caracterul remunerat al mandatului comercial (dupa ale carui reguli activeaza
administratorul unei societati, conform art. 72 din Legea nr. 31/1990), se apreciaza dupa tipul abstract-
culpa fiind apreciata dupa tipul abstract al omului diligent si prudent.

Din aceste motive este evident ca ne aflam in fata unei culpe prezumate, de aici rezultand
obligativitatea administratorului de rasturna prezumtia de culpa, sarcina probei apartinandu-i.

S-ar putea să vă placă și