NOȚIUNEA DE MEDIU ȘI MEDIU ÎNCONJURĂTOR

Termenul ”mediu” este un termen complex, care include totalitatea

condițiilor naturale de pe Pământ sau dintr-o regiune a sa, în care evoluează ființele sau
lucrurile, având  un rol foarte important în procesul evoluției ființelor vii, care, la rândul lor,
sunt un factor de transformare a mediului, fiind o noţiune fundamentală şi cuprinzătoare prin
care se înţelege lumea vie şi cea neînsufleţită, în principiu, aproape tot ce înconjoară omul.
Deși există o varietate de definiții privind mediul, pornind de la realitatea după care noţiunea
de mediu are atât o valoare teoretică cât şi practică, s-a încercat în doctrină o grupare a
definiţiilor ştiinţifice pornind de la o serie de elemente comune cum ar fi: viaţa şi calitatea
vieţii, fiinţa umană. Prin urmare, întelegem că mediul, precizat la nevoie mediu înconjurător,
reprezintă " ansamblul de condiții și elemente naturale ale Terrei: a. aerul, apa, solul și
subsolul; b. toate straturile atmosferice; c. toate materiile organice și anorganice ca și ființele
vii; d. Sistemele naturale în interacțiune, cuprinzând elementele de la a la c, inclusiv valorile
istorice, culturale și estetice rezultate".1
Termenul de mediu este provenit din cuvântul englez „environement”, care a fost
preluat în limba franceză sub forma „l’environnement” iar apoi în limba germană şi în alte
limbi, desemnând spaţiul ce înconjoară omul, ambianţa naturală a tuturor vieţuitoarelor.
Alte definiţii ale mediului sunt grupate în funcţie de definiţiile ce se regăsesc la nivel
constituţional, în legislaţiile naţionale, iar o altă grupare rezultă din documentele unor
organisme şi organizaţii internaţionale.
Ocrotirea mediului a fost identificată ca reprezentând „o problemă vitală a lumii
contemporane2 , iar realitățile studiilor contemporane ne indică faptul că mediul este grav
afectat de poluare, drept urmare, asistăm la o preocupare crescândă a omenirii faţă de
problemele tot mai complexe ale protecţiei mediului.
Protecţia mediului poate fi definită ca fiind o activitate umană ce are ca scop concret
prevenirea poluării, menţinerea şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă pe Pământ 3, și totodată a
păstrării echilibrului ecologic, menținerea și ameliorarea calității factorilor naturali,
dezvoltarea valorilor naturale ale țării, asigurarea unor condiții de viață și de muncă tot mai

1
https://lege5.ro/Gratuit/gmytsmbsgq4a/notiunile-de-mediu-inconjurator-si-resurse-naturale-elemente-de-
drept-comparat#N1
2
Marinescu D., „Tratat de dreptul mediului”, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2003, p. 3.
3
https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-mediului/capitolul-i-notiuni-fundamentale/
bune generațiilor actuale și viitoare. Protecția mediului înconjurător se realizează prin
utilizarea rațională a resurselor naturale, prevenirea și combaterea poluării mediului
înconjurător și a efectelor dăunătoare ale fenomenelor naturale.4
O analiză atentă a elementelor care formează conţinutul termenului ”mediu” duce în mod
inevitabil– la concluzia că nici unuia nu i se poate acorda o importanţă mai mică sau mai mare
decât altuia, iar a proteja mediul echivalează cu acordarea unei aceleiaşi atenţii fiecărei
componente.
Încă din cele mai vechi timpuri omul a încercat să modeleze natura ale cărei legi
trebuiau respectate pentru a supravieţui, însă, în ultimele două secole s-a făcut simţită, prin
comportament şi concepţie, de a domina natura, de a folosi în interes propriu toate bogăţiile
naturale, accentuându-se progresiv conflictul dintre procesele ciclice naturale ale ecosferei şi
cele liniare ale tehnologiilor create şi susţinute de civilizaţia umană, ajungându-se la „criza
ecologică” și în prezent, globalizarea economică este unul dintre cele mai controversate
fenomene ale zilelor noastre, iar printre efectele negative pe care aceasta le produce, cel mai
afectat este mediul. Pentru a reduce aceste efecte ideea de dezvoltare durabilă a societăţii sau
ecodezvoltare.
Conceptul de dezvoltare durabilă desemnează totalitatea formelor și metodelor de
dezvoltare socio-economică, al căror fundament îl reprezintă în primul rând asigurarea unui
echilibru între aceste sisteme socio-economice și elementele capitalului natural. 5 Pentru a
garanta dezvoltarea socio-economică durabilă este necesar să se asigure conservarea
resurselor şi a serviciilor produse de acestea în limitele de toleranţă a 3 componentelor sale.
Potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2005 privind protecţia mediului,
dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a
compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor. Acelaşi act normativ
prevede şi principiile şi elementele strategice care stau la baza dezvoltării durabile. Dintre
acestea amintim: principiul precauţiei în luarea deciziilor, principiul prevenirii riscurilor
ecologice şi a producerii daunelor, utilizarea durabilă a resurselor naturale; principiul
prevenirii, reducerii şi controlului integrat al poluării prin utilizarea celor mai bune tehnici
disponibile pentru activităţile care pot produce poluări semnificative, principiul poluatorul
plăteşte, participarea publicului la luarea deciziilor privind mediul etc.6
Programele de priorităţi în domeniul protecției și conservării mediului sunt adoptate de
fiecare țară în parte. Ţările dezvoltate privesc poluarea ca pe un pericol pentru sănătatea
4
Art. 4 din Legea privind protecţia mediului înconjurător nr. 9 din 20 iunie 1973.
5
Bădescu V.S., op. cit., p. 76.
6
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/67634
populaţiei şi sunt preocupate de degradarea calităţii vieţii pe termen lung. Ţările în curs de
dezvoltare sunt frământate mai mult de viaţa însăşi decât de calitatea ei şi, întrucât acţiunile
de protejare a mediului sunt costisitoare, se poate constata că sărăcia este un duşman al
acestuia.7
Pentru a fi durabilă, dezvoltarea trebuie să se facă în mod obligatoriu cu respectarea
anumitor reguli privind necesitatea plasării fiinţei umane în centrul priorităţilor de dezvoltare.
Viabilitatea sistemului de resurse naturale ale planetei trebuie asigurată tocmai pentru a
proteja viaţa umană şi opţiunile umane;
Eficienţa protecţiei mediului depinde de o serie de condiţii naturale şi sociale. Acestea
pot fi şi trebuie formate şi dirijate într-o direcţie dorită de om. În atare scop, este nevoie,
printre altele, de o analiză complexă care să descopere legităţi privitoare la mediul însuşi şi la
efectele datorate folosirii mediului, precum şi legate de cauzele efectelor respective, care să
fie fructificate de către cei ce protejează mediul.
Pentru a reduce costurile exagerate necesare protejării și remedierii factorilor de mediu
periclitați este nevoie de o reorganizare a modului de creştere economică a tuturor categoriilor
de ţări. Pentru ţările în curs de dezvoltare nu poate exista o preferinţă între creşterea
economică şi protecţia mediului. Creşterea nu este o opţiune, ci un imperativ. Aceste ţări vor
trebui să-şi asigure rata de creştere în cadrul unor strategii care să ţină seama de mediul fizic
natural în cea mai mare măsură posibilă.
Programele de priorităţi în domeniul protecției și conservării mediului sunt adoptate de
fiecare țară în parte. Ţările dezvoltate privesc poluarea ca pe un pericol pentru sănătatea
populaţiei şi sunt preocupate de degradarea calităţii vieţii pe termen lung. Ţările în curs de
dezvoltare sunt frământate mai mult de viaţa însăşi decât de calitatea ei şi, întrucât acţiunile
de protejare a mediului sunt costisitoare, se poate constata că sărăcia este un duşman al
acestuia.
Eficienţa protecţiei mediului depinde de o serie de condiţii naturale şi sociale. Acestea pot fi
şi trebuie formate şi dirijate într-o direcţie dorită de om. În atare scop, este nevoie, printre
altele, de o analiză complexă care să descopere legităţi privitoare la mediul însuşi şi la
efectele datorate folosirii mediului, precum şi legate de cauzele efectelor respective, care să
fie fructificate de către cei ce protejează mediul.
În dreptul mediului, pentru exprimarea pagubei cauzate mediului prin poluare, uneori se
foloseşte expresia de „prejudiciu ecologic” sau „daună ecologică” 8, care include atât pagubele

7
http://www.biotehnologii.usamv.ro/images/pdf/ecologie.pdf
8
http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/4198/1/Danoi_I_mediu_inc.pdf
suferite prin poluare de mediul natural, cât şi pe cele suportate de om sau de bunuri, altele
decât cele din mediul natural.
În concluzie protejarea mediului este vitală. Recunoașterea dreptului la un mediu sănătos
este un drept fundamental al omului, care poate fi apărat prin diferite proceduri. Acest drept
stabilește o legătură puternică între om și mediul său. Pornind de la întrebarea ”Ce putem
face pentru a proteja mediul înconjurător?” , protejarea mediului inconjurător ar trebui să fie o
acțiune constantă a noastra, a tuturor, întrucât ne influențează sănătatea, activitățile de zi cu zi,
precum și generațiile următoare, iar această activitate constă în lucruri simple, dar care
contează.

BIBLIOGRAFIE

1. Art. 4 din Legea privind protecţia mediului înconjurător nr. 9 din 20 iunie 1973.
2. Bădescu V.S., op. cit., p. 76.
3. http://www.biotehnologii.usamv.ro/images/pdf/ecologie.pdf
4. https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-mediului/capitolul-i-notiuni-
fundamentale/
5. http://dspace.usarb.md:8080/jspui/bitstream/123456789/4198/1/Danoi_I_mediu_inc.pdf
6. https://lege5.ro/Gratuit/gmytsmbsgq4a/notiunile-de-mediu-inconjurator-si-resurse-naturale-
elemente-de-drept-comparat#N1
7. http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/67634
8. Marinescu D., „Tratat de dreptul mediului”, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2003, p. 3.