Unitatea de învățare nr.

12

Modificarea societăţilor comerciale

Cuprins

1. Aspecte generale
2. Majorarea capitalului social
2.1. Modalităţile de realizare a majorării capitalului social
2.2. Norme speciale privitoare la procedura de majorare a capitalului social
3. Reducerea capitalului social
4. Prelungirea sau reducerea duratei societăţii
5. Schimbarea formei societăţii comerciale
6. Cesiunea părţilor de interes, a părţilor sociale şi a acţiunilor
6.1. Transmiterea părţilor de interes şi a părţilor sociale în cazul societăţilor de
persoane
6.2. Transmisiunea acţiunilor în cazul societăţilor de capitaluri
7. Retragerea asociaţilor
7.1. Cazurile de retragere a asociaţilor
7.2. Drepturile asociatului retras
8. Excluderea asociaţilor
8.1. Cazurile de excludere.
8.2. Drepturile asociatului exclus

Conținut

MODIFICAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

1. Aspecte generale

Prin modificarea societăţilor comerciale se înţeleg toate schimbările privind

elementele prevăzute în actul constitutiv. Astfel, societatea comercială continuă să existe,
subzistă ca persoană juridică, chiar dacă se modifică unele dintre elementele pe care le-a avut
la constituire. Conform art. 205 din Legea nr. 31/1990, orice modificare a actelor constitutive
ale societăţii inclusiv cele legate de schimbarea formei juridice a societăţii sau prelungirea
duratei acesteia nu atrag crearea unei persoane juridice noi.
 Principalele modificări ale societăţii comerciale, care sunt reglementate expres de
Legea nr. 31/1990, sunt:
- majorarea sau reducerea capitalului social;
- prelungirea duratei societăţii;
- schimbarea sediului social;
- schimbarea formei societăţii;
- fuziunea si divizarea societăţilor;
- cesiunea de părţi sociale sau transferul de acţiuni;
- excluderea asociaţilor;
- retragerea asociaţilor.
Conform art. 204 din Legea nr. 31/1990, actul constitutiv poate fi modificat prin
hotărâre a adunării generale ori a consiliului de administraţie respectiv a directoratului
adoptată în condiţiile legii sau ale actului constitutiv, ori prin hotărârea instanţei judecătoreşti,
în condiţiile art. 223 alin. (3) şi art. 226 alin. (2) din lege.
Forma autentică a actului modificator adoptat de asociaţi este obligatorie atunci când
are ca obiect:
- majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport în natură a unui teren;
- modificarea formei juridice a societăţii într-o societate în nume colectiv sau în
comandită simplă;
- majorarea capitalului social prin subscripţie publică.

Principalele etape ale modificării societăţilor comerciale sunt :

a. adoptarea hotărârii adunării generale a asociaţilor sau a consiliului de
administraţie respectiv a directoratului prin care se aprobă modificarea actelor constitutive ale
societăţii comerciale;
b. adoptarea actului constitutiv al societăţii în forma actualizată
c. Încheierea celorlalte acte necesare modificării societăţii comerciale (de ex.
actele privitoare la noul sediu, etc.);
d. Vărsarea aporturilor, în cazul în care modificarea priveşte majorarea capitalului
social prin noi aporturi;
e. Obţinerea unor avize prealabile (pentru unele tipuri de societăţi comerciale, în
cazul în care legile speciale impun aceasta);
f. Înregistrarea menţiunii corespunzătoare modificării societăţii comerciale
respective în registrul comerţului.
Conform prevederilor art. 204 alin. 4-7 din Legea nr. 31/1990, după fiecare modificare
a actului constitutiv, administratorii, respectiv directoratul, vor depune la registrul comerţului
actul modificator şi textul complet al actului constitutiv, actualizat cu toate modificările, care
vor fi înregistrate în temeiul hotărârii judecătorului-delegat, cu excepţia cazurilor în care
modificarea actului constitutiv se face pe baza hotărârii irevocabile de excludere sau de
retragere a instanţei de judecată. Oficiul registrului comerţului va înainta din oficiu actul
modificator astfel înregistrat şi o notificare asupra depunerii textului actualizat al actului
constitutiv spre a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala
societăţii.
Actul modificator al actului constitutiv al unei societăţi în nume colectiv sau în
comandită simplă, în formă autentică, se depune la oficiul registrului comerţului, şi se
menţionează în acest registru, fără a fi obligatorie publicarea lui în Monitorul Oficial al
României. Actul constitutiv în formă actualizată poate omite, daca au trecut cel puţin 5 ani de
la data înmatriculării societăţii, numele sau denumirea şi celelalte date de identificare a
fondatorilor şi a primilor membri ai organelor societăţii.
Cererea de înregistrare a menţiunii se depune la Oficiul Registrului Comerţului în raza
teritorială a căruia se află sediul social împreună cu toate documentele prevăzute de legislaţia
aplicabilă în acest sens.
Cererea de înregistrare de menţiuni se soluţionează, ca regulă, în procedură cu caracter
necontencios. În anumite situaţii, însă, dacă terţe persoane formulează cereri de intervenţie
prin care solicită respingerea cererii de menţiuni, este posibilă soluţionarea acesteia şi în
procedură contencioasă.
Cererea de înregistrare de menţiuni poate fi formulată de comerciant, de orice
persoane interesate, precum şi din oficiu.
Competenţa de soluţionare a cererii de înregistrare de menţiuni, revine persoanei
abilitate/judecătorului delegat pe lângă Oficiul Registrului Comerţului, care se pronunţă prin
încheiere, în cadrul unei proceduri necontencioase.
Dacă sunt întrunite condiţiile legale de înregistrare a menţiunii, persoana
abilitată/judecătorul delegat va admite cererea, va autoriza modificarea societăţii şi va dispune
înregistrarea menţiunii corespunzătoare în registrul comerţului.
Înregistrarea în registrul comerţului se operează în termen de 24 de ore de la data
încheierii persoanei abilitate/judecătorului delegat.
Similar cererii de înmatriculare, în cazul în care cerinţele legale nu sunt îndeplinite,
judecătorul delegat va respinge, motivat, cererea. Totuşi, dacă asociaţii înlătură
neregularităţile, cererea va putea fi admisă, tot astfel cum în caz de respingere cererea va
putea fi reiterată, după ce motivele pentru care a fost respinsă sunt înlăturate.
Încheierea judecătorului delegat este supusă numai recursului, în termen de 15 zile de
la data pronunţării.
g. Eliberarea unui nou certificat de înregistrare. In anumite situaţii, în care
modificarea priveşte elemente cuprinse în certificatul de înmatriculare (sediul, denumirea sau
obiectul principal de activitate al societăţii comerciale), se eliberează un nou certificat de
înmatriculare.
h. Autorizarea funcţionării, anume obţinerea avizelor, autorizaţiilor şi, după caz, a
acordurilor strict necesare pentru situaţia în care modificarea societăţii comerciale impune
obţinerea de astfel de avize (spre exemplu, modificarea sediului);
i. Publicarea în Monitorul Oficial al României a actului modificator şi a
notificării legate de depunerea actului constitutiv actualizat.
In cazul societăţilor deţinute public, care au fost constituite prin subscripţie publică,
Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital cuprinde norme speciale privitoare la procedura
de modificare a societăţii comerciale, similare celor de la înmatricularea acestor tipuri de
societăţi.
Faţă de această procedură generală, Legea nr. 31/1990 impune anumite condiţii
specifice fiecărei modificări, detaiate în cele ce urmează.

2. Majorarea capitalului social

Majorarea capitalului social al societăţii comerciale este determinată, de regulă, de

necesitatea sporirii patrimoniului acesteia prin noi aporturi sau de cauze legate de eventualele
pierderi înregistrate de societate şi necesitatea complinirii activului net al societăţii (a se
vedea supra capitolul IV punctul 2).

2.1. Modalităţile de realizare a majorării capitalului social

Majorarea capitalului social se poate realiza fie prin emiterea de noi acţiuni sau părţi
sociale, fie prin majorarea valorii celor existente.
Majorarea capitalului social se poate realiza prin mai multe modalităţi:

a. Noi aporturi în numerar sau în natură (art. 210 alin. 1 din Legea nr. 31/1990)
Aceasta este situaţia cea mai frecventă, în care asociaţii aduc noi aporturi în numerar
sau în natură cu care se măreşte valoarea capitalului social prin emisiunea de acţiuni noi sau
prin majorarea valorii nominale a acţiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în
numerar şi/sau în natură.
În cazul aporturilor în natură adunarea generală care a hotărât majorarea capitalului
va propune judecătorului delegat numirea unui expert pentru evaluarea acestor aporturi, cu
respectarea condiţiilor prevăzute în art. 38 si 39 din Legea nr. 31/1990. Numai după
depunerea rapoartelor de expertiză adunarea generală, din nou convocată, va putea hotărî
majorarea capitalului social al societăţii printr-o hotărâre care să cuprindă descrierea
aporturilor în natură, persoanele care le realizează şi numărul acţiunilor ce se vor emite în
schimb. Prevederile legii care scuteau aporturile în natură de exerciţiul dreptului de preferinţă
au fost abrogate în anul 2006.

b. Încorporarea rezervelor ( art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990)

Rezervele sunt anumite sume de bani prelevate din profitul net al societăţii şi care au
anumite destinaţii prevăzute prin lege. După modul de constituire, rezervele pot fi :
- rezerve legale, a căror constituire este obligatorie, fiind prevăzute de lege. In cazul
societăţii pe acţiuni şi a societăţii cu răspundere limitată este obligatorie constituirea unei
rezerve legale de cel puţin 5 % pe an până la nivelul a minimum o cincime din capitalul
social;
- rezervele statutare, a căror constituire este prevăzută de actul constitutiv, care
prevede şi destinaţiile acestor rezerve;
 - rezervele facultative, a căror constituire se realizează în baza hotărârii adunării
generale, care stabileşte şi destinaţia rezervelor.
Din punct de vedere contabil, rezervele sunt evidenţiate ca parte a pasivului. Astfel
cum am arătat, capitalul social este la rândul său evidenţiat din punct de vedere contabil în
pasivul societăţii comerciale, ca o datorie a societăţii comerciale către asociaţi, astfel că
transformarea rezervelor în capital este posibilă.
Diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului social pot fi incluse în rezerve
dar nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social (art. 210 alin 3 din Legea nr.
31/1990). Datorită inflaţiei şi cursului valutar, sumele de bani aflate în conturile societăţii
suferă variaţii de valoare, ceea ce poate determina diferenţe favorabile sau defavorabile. De
asemenea, bunurile din patrimoniul societăţii, care sunt înregistrate din punct de vedere
contabil la valoarea în lei cu care au intrat în patrimoniul societăţii, pot să îşi modifice
valoarea datorită inflaţiei. In aceste situaţii, diferenţele favorabile rezultate din evaluare, care
se evidenţiază din punct de vedere contabil într-un cont distinct, pot fi trecute în contul de
rezerve dar nu şi în contul de capital, în baza hotărârii asociaţilor/acţionarilor luată în acest
sens .
c Incorporarea beneficiilor (art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990)
Aceasta este situaţia în care adunarea generală ordinară, cu ocazia aprobării bilanţului,
decide ca profitul net al societăţii să nu se distribuie sub formă de dividende, ci să fie utilizat
pentru majorarea capitalului social.

d. Incorporarea primelor de emisiune (art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990)
In situaţia în care adunarea generală decide majorarea de capital prin emiterea de noi
acţiuni care să fie distribuite către terţi neacţionari, este posibil ca să stabilească vânzarea
acestor acţiuni la o sumă superioară valorii lor nominale (valoare de emisiune).
Prima de emisiune este diferenţa dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală a
acţiunilor.
Această primă de emisiune se poate folosi şi pentru distribuirea de acţiuni către vechii
acţionari sau pentru încorporarea în rezervele societăţii din care se poate decide ulterior şi
majorarea capitalului social al societăţii.

e. Compensarea creanţelor (art. 210 alin. 2 din Legea nr. 31/1990)

In situaţia în care societatea datorează sume de bani unor creditori, poate conveni cu
aceştia compensarea creanţelor lor certe, lichide şi exigibile cu acţiuni. În această situaţie,
creditorii societăţii devin acţionari ai acesteia, prin conversiunea datoriilor societăţii în
acţiuni.
Majorarea capitalului social prin aporturi în creanţe este admisă, acestea fiind
considerate aporturi în natură (art. 16 alin 3 din Legea 31/1990). Aporturile în creanţe (având
regim juridic de aporturi în natură) nu sunt admise la societăţile care se constituie prin
subscripţie publică, la societăţile în comandită pe acţiuni şi la cele cu răspundere limitată.
Asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creanţe nu este considerat liberat faţă de
societate (şi pe cale de consecinţă contribuţia respectivă nu este considerată ca fiind vărsată ci
doar subscrisă) decât la momentul la care societatea a obţinut plata sumei pentru care au fost
aduse. Dacă plata sumelor respective nu a fost obţinută de către societate prin executare silită
asociatul va fi obligat să verse atât suma reprezentând valoarea creanţei aportate cât şi daune
reprezentând dobânda legală calculată de la data la care creanţa respectivă a fost scadentă.

2.2. Norme speciale privitoare la procedura de majorare a capitalului social

In toate situaţiile, nu se poate realiza o majorare de capital social până când nu sunt
plătite toate subscrierile anterioare de părţi sociale sau acţiuni din emisiunile anterioare.
Totuşi, în opinia noastră, această restricţie se referă numai la acţionarii care nu au vărsat în
întregime capitalul social subscris, deci la acţiunile emise anterior, şi nu la noii acţionari, care
nu au aşadar nici o obligaţie anterioară către societate.
In cadrul societăţii pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni, acţionarii au un drept de
preferinţă în cazul majorării de capital (art. 216 din Legea nr. 31/1990). Aceasta înseamnă că
în cazul în care adunarea generală decide majorarea capitalului social, acţiunile emise vor fi
oferite spre subscriere în primul rând celorlalţi acţionari, proporţional cu numărul de acţiuni
pe care le posedă şi cu obligaţia ca aceştia să-şi exercite dreptul lor de preferinţă în termenul
hotărât de adunarea generală, dacă în actul constitutiv nu se prevede altfel. Acest termen de
exercitare a dreptului de opţiune nu poate fi mai mic de o luna de la data publicării hotărârii
adunării generale a acţionarilor sau a consiliului de administraţie respectiv a directoratului în
Monitorul Oficial al României.
Scopul acestui drept de preferinţă este ca, în cazul unei majorări de capital, să se poată
păstra cota parte de capital social pe care o deţine fiecare acţionar şi de a nu fi diminuat faţă
de contribuţiile celorlalţi acţionari sau a unor terţi care ar putea subscrie acţiunile emise în
cadrul respectivei majorări a capitalului social al societăţii (diluarea participaţiilor).
Dacă în acest interval de timp nu subscriu noile acţiuni emise decât o parte dintre
acţionari, acţiunile rămase nesubscrise vor putea fi subscrise de ceilalţi acţionari sau de terţe
persoane care nu sunt acţionari.
Adunarea generală va putea, pentru motive temeinice, să ridice acţionarilor dreptul de
subscriere a noilor acţiuni, în total sau în parte. In acest caz, consiliul de administraţie
respectiv directoratul va pune la dispoziţia acţionarilor un raport scris cu privire la motivele
pe care se bazează o astfel de ridicare sau limitare a dreptului de preferinţă al acţionarilor.
Pentru luarea hotărârii în sensul limitării sau ridicării dreptului de preferinţă al acţionarilor
este necesară prezenţa a trei pătrimi din numărul titularilor capitalului social şi votul unui
număr de acţionari care să reprezinte cel puţin jumătate din capitalul social.
Hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social are efect numai în
măsura în care a fost adusă la îndeplinire în termen de un an de la data adoptării sale.
Acţiunile emise în schimbul aporturilor noi vor trebui plătite, la data subscrierii, în
proporţie de cel puţin 30% din valoarea lor nominală şi, integral, în termen de cel mult 3 ani
de la data publicării în Monitorul Oficial al României, a hotărârii adunării generale, acelaşi
termen fiind aplicabil şi în cazul acţiunilor emise în schimbul aporturilor în natură.
Prima de emisiune, dacă este cazul, trebuie integral plătită la data subscrierii.
Având în vedere prevederile art.114 din Legea nr. 31/1990 care dau posibilitatea
delegării deciziilor legate de majorarea capitalului social al societăţii către organele de
conducere ale societăţii comerciale, art. 2201 din Legea nr. 31/1990 prevede că prin actul
constitutiv, consiliul de administraţie, respectiv directoratul, poate fi autorizat ca, într-o
anumită perioadă, ce nu poate depăşi 5 ani de la data înregistrării societăţii, să majoreze
capitalul social subscris până la o valoare nominală determinată (capital autorizat), prin
emiterea de noi acţiuni în schimbul aporturilor. O astfel de autorizare poate fi acordată şi de
adunarea generală a acţionarilor, printr-o modificare a actului constitutiv, pentru o anumită
perioadă, ce nu poate depăşi 5 ani de la data înregistrării modificării, în condiţiile de cvorum
şi de luare a deciziilor prevăzute de lege şi/sau de actul constitutiv în acest sens.
 Valoarea nominală a capitalului autorizat nu poate depăşi jumătate din capitalul social
subscris, existent în momentul autorizării.
 Printr-o astfel de autorizare a consiliului de administraţie, respectiv a directoratului,
acesta poate avea şi competenţa de a decide restrângerea sau ridicarea dreptului de preferinţă
al acţionarilor existenţi. Această autorizare se acordă consiliului de administraţie, respectiv
directoratului, de către adunarea generală, în condiţiile de cvorum şi majoritate specific pentru
o astfel de situaţie, adică în prezenţa acţionarilor reprezentând trei pătrimi din capitalul social
subscris şi cu votul majorităţii acţionarilor prezenţi. Decizia consiliului de administraţie,
respectiv a directoratului, cu privire la restrângerea sau ridicarea dreptului de preferinţă se
depune la oficiul registrului comerţului, spre menţionare în registrul comerţului şi publicare în
Monitorul Oficial al României.
Pe cale de consecinţă, toate deciziile luate de consiliul de administraţie respectiv
directorat sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile luate de adunarea generală a
acţionarilor societăţii.
În cazul celorlalte forme de societate comercială – societate în nume colectiv,
societatea în comandită simplă şi societatea cu răspundere limitată – dreptul de preferinţă
există şi se exercită dacă a fost prevăzut de actele constitutive sau de hotărârea adunării
generale extraordinare, cu respectarea termenelor şi modalităţilor astfel stabilite.

3. Reducerea capitalului social

Reducerea de capital poate avea raţiuni diferite, cum ar fi înregistrarea de pierderi,

scutirea asociaţilor de vărsămintele datorate sau restituirea către acţionari a unei cote-părţi din
aporturi, proporţională cu reducerea.
Reducerea capitalului social se poate realiza prin mai multe modalităţi (procedee):

a. Micşorarea numărului de acţiuni sau părţi sociale ( art. 207 alin. 1 lit. a din Legea
nr. 31/1990);
În acest caz, reducerea valorii totale a capitalului social nu va putea fi făcută sub limita
valorii minime prevăzută de lege pentru capitalul social, şi anume de 200 lei noi (RON) în
cazul societăţilor cu răspundere limitată şi 90.000 lei noi (RON) în cazul societăţilor
comerciale pe acţiuni sau cele în comandită pe acţiuni.

b. Reducerea valorii nominale a acţiunilor sau părţilor sociale (art. 207 alin. 1 lit. b
din Legea nr. 31/1990);
 In acest caz, reducerea valorii nominale nu va putea fi făcută sub limita valorii minime
legale, anume de 10 lei noi (RON) pentru o parte socială şi 0,1 lei noi (RON) pentru o
acţiune.

c. Dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor (art. 207 alin. 1 lit. c din
Legea nr. 31/1990);
Aceasta reprezintă o excepţie de la regula prevăzută de art. 103 si 1031 din Legea nr.
31/1990, care dispune că societatea comercială nu poate dobândi propriile sale acţiuni decât în
anumite condiţiuni.
Astfel, art. 104 din Legea nr. 31/1990 permite societăţii să dobândească un număr
determinat de acţiuni proprii, integral liberate, cu scopul de a reduce capitalul social prin
anularea acestor acţiuni.

d. Scutirea totală sau parţială a asociaţilor de vărsămintele datorate (art. 207 alin. 2
lit. a din Legea nr. 31/1990);
În situaţia în care asociaţii nu au efectuat vărsămintele datorate în termenul
prevăzut de lege si /sau actul constitutiv, potrivit art. 65 alin. 2 din Legea nr. 31/1990,
aceştia răspund pentru daunele pricinuite.
Dacă aportul a fost stipulat în numerar, asociatul este obligat la plata de dobânzi
legale din ziua în care trebuia să se facă vărsământul şi la acoperirea daunelor pricinuite.
Independent de aceste sancţiuni, societatea comercială urmează să anuleze acţiunile
subscrise, pentru care nu s-au efectuat vărsămintele datorate. In cazul aporturilor în creanţe
acţionarul este obligat să achite dobânda legală de la data scadenţei respectivelor creanţe.

e. Restituirea către asociaţi a unei cote – părţi proporţionale din aporturi,

proporţională cu reducerea capitalului social şi calculată egal pentru fiecare acţiune sau parte
socială (art. 207 alin 2 litera b din Legea nr. 31/1990);

f. Alte procedee prevăzute de lege (art. 207 alin 2 litera c din Legea 31/1990).
În toate situaţiile, capitalul social nu va putea să fie sub nivelul minim prevăzut de lege
pentru forma de societate comercială respectivă.

3.1. Procedura de reducere a capitalului social

Având în vedere faptul că reducerea capitalului social poate afecta drepturile

creditorilor, Legea nr. 31/1990 a prevăzut pentru aceştia posibilitatea de a se opune reducerii
capitalului social decisă de asociaţi.
Astfel, reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după trecerea unui termen
de două luni de la publicarea în Monitorului Oficial al României a hotărârii adunării generale
a asociaţilor.
 Hotărârea adunării generale va trebui să arate motivele pentru care se efectuează şi
procedeul ce va fi utilizat în acest scop.
În acest interval de 2 luni de la publicarea hotărârii adunării generale, orice creditor al
societăţii a cărui creanţă este anterioară publicării hotărârii de reducere a capitalului social
poate face opoziţie care va fi soluţionată conform procedurii prevăzută de art. 62 din Legea
nr. 31/1990. Mai mult, aceşti creditori sunt îndreptăţiţi în contextul prevederilor art. 208 din
Legea nr. 31/1990 să obţină garanţii pentru creanţele care nu au devenit scadente până la data
publicării respectivei hotărâri.
Reducerea capitalului social nu are efect şi nu se fac plăţi în beneficiul acţionarilor
până când creditorii nu vor fi obţinut realizarea creanţelor lor ori garanţii adecvate sau, până
la data la care instanţa a respins opoziţia creditorilor ca inadmisibilă ori, apreciind că
societatea a oferit creditorilor garanţii adecvate sau că, luându-se în considerare activul
societăţii, garanţiile nu sunt necesare, a respins cererea creditorilor de opoziţie ca
neîntemeiată, iar hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă. La cererea creditorilor
societăţii, ale căror creanţe sunt anterioare publicării hotărârii, instanţa poate obliga societatea
la acordarea de garanţii adecvate dacă, în mod rezonabil, se poate aprecia că reducerea
capitalului social afectează şansele de acoperire a creanţelor, iar societatea nu a acordat
garanţii creditorilor în condiţiile prevăzute de lege
Tot în scopul protejării drepturilor creditorilor, art. 209 din Legea nr. 31/1990 prevede
că atunci când societatea a emis obligaţiuni, nu se va putea proceda la reducerea capitalului
social prin restituiri făcute acţionarilor din sumele rambursate în contul acţionarilor, decât în
proporţie cu valoarea obligaţiunilor rambursate.
După expirarea termenului de 2 luni pentru exercitarea dreptului de opoziţie, dacă nu
au fost formulate astfel de cereri, asociaţii vor putea trece la înregistrarea efectivă a reducerii
capitalului social al societăţii în registrul comerţului. Dacă creditorii au formulat opoziţie,
asociaţii vor putea trece la înregistrarea reducerii de capital numai după soluţionarea
irevocabilă a cererii de opoziţie, în sensul respingerii acesteia ori, în cazul admiterii, după
stingerea obligaţiilor societăţii faţă de creditorul respectiv.

4. Prelungirea sau reducerea duratei societăţii

Dacă în actul constitutiv asociaţii au stabilit o durată limitată pentru funcţionarea

societăţii, asociaţii vor trebui consultaţi cu cel puţin cu un an înainte de expirarea duratei
societăţii cu privire la eventuala prelungire a acesteia.
Asociaţii vor putea decide prelungirea societăţii pentru o durată limitată sau vor putea
decide ca societatea să funcţioneze pe durată nelimitată.
Dat fiind faptul că, prin prelungirea duratei societăţii poate prejudicia creditorii
asociaţilor, care nu îşi pot exercita drepturile asupra părţii care s-ar cuveni asociaţilor în cazul
lichidării societăţii, Legea nr. 31/1990 a prevăzut posibilitatea pentru aceşti creditori să se
opună acestei prelungiri.
Acest drept este recunoscut numai acelor creditori a căror drepturi au fost stabilite
printr-un titlu executoriu anterior hotărârii adunării generale.
 Dacă opoziţia este admisă, asociaţii trebuie să decidă, în termen de o lună de la data la
care hotărârea a devenit irevocabilă, dacă înţeleg să renunţe la prelungire sau să excludă din
societate pe asociatul debitor al oponentului. În cazul în care asociaţii decid excluderea
asociatului debitor, drepturile cuvenite acestuia se calculează pe baza ultimului bilanţ contabil
aprobat.
Reducerea duratei societăţii se face de asemenea prin hotărârea adunării generale, însă
în acest caz creditorii societăţii nu mai au posibilitatea de a formula opoziţie în condiţiile art.
206 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, pentru că interesele lor nu sunt lezate.
În schimb, creditorii societăţii pot avea interesul de a formula opoziţie, dacă reducerea
duratei societăţii le aduce prejudicii (spre exemplu, dacă are o activitate profitabilă, de natură
a aduce venituri necesare rambursării datoriilor către creditori). În acest caz, opoziţia va fi
exercitată conform normelor generale prevăzute de art. 62 din Legea nr. 31/1990.

5. Schimbarea formei societăţii comerciale

Pe parcursul duratei funcţionării societăţii comerciale asociaţii pot decide schimbarea

formei societăţii, funcţie de anumite interese. Spre exemplu, pentru ca societatea comercială
să poată emite obligaţiuni, este necesar să îmbrace forma societăţii pe acţiuni, şi atunci
asociaţii într-o societate cu răspundere limitată pot decide schimbarea formei societăţii.
Schimbarea formei societăţii permite modificarea regulilor ce guvernează funcţionarea
acesteia, fără a conduce la încetarea existenţei societăţii ori crearea unei persoane juridice noi.
Asociaţii care decid schimbarea formei societăţii va trebui să respecte condiţiile legale
pentru forma societăţii comerciale alese (capital social minim, număr minim sau maxim de
asociaţi, etc.).

1. Cesiunea părţilor de interes, a părţilor sociale şi a acţiunilor

Cesiunea părţilor de interes, a părţilor sociale şi a acţiunilor este reglementată de

normele privitoare la cesiunea de creanţă (art. 1566 - 1592 NCC). Prin urmare, cesiunea va
opera în temeiul unui contract de cesiune, a cărui formă nu este obligatoriu să fie autentică.
Notificarea debitorului cedat, respectiv a societăţii comerciale se face prin aprobarea cesiunii
în adunarea generală .
In privinţa efectelor cesiunii, faţă de efectului principal, care constă în transferul
drepturilor conferite de calitatea de asociat către cesionar, trebuie menţionate două probleme:
- cedentul răspunde de vărsarea integrală a capitalului social şi rămâne răspunzător
faţă de terţi pentru operaţiunile anterioare cesiunii sau în curs de derulare la momentul
cesiunii;
- dividendele care se cuvin după data transmiterii acţiunilor aparţin cesionarului, în
afară de cazul în care părţile au convenit altfel.
In principiu, cesiunea părţilor de interes, a părţilor sociale şi a acţiunilor este admisă
atât între vii cât şi mortis causa. Totuşi, există anumite limitări ale libertăţii contractuale, în
special la societăţile de persoane, precum şi modalităţi de transmitere diferite în cazul
societăţilor de persoane şi a societăţilor de capitaluri.

1.1. Transmiterea părţilor de interes şi a părţilor sociale în cazul

societăţilor de persoane

In cazul societăţilor de persoane în care contractul de societate, actul constitutiv, este

încheiat intuitu personae, asociaţii au dreptul de a se opune cesiunii, atunci când părţile de
interes sau cele sociale se cesionează unor terţe persoane, neasociaţi.
În cazul societăţii în nume colectiv şi în comandită simplă, Legea nr. 31/1990 nu
cuprinde prevederi exprese în acest sens, însă în cazul societăţii cu răspundere limitată, art.
202 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 dispune ca transmiterea părţilor sociale către persoane din
afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei
pătrimi din capitalul social. Totuşi, această aprobare nu este impusă în cazul dobândirii unei
părţi sociale prin succesiune daca actul constitutiv al societăţii nu prevede altfel. In cazul
existentei unei astfel de prevederi in actul constitutiv, succesorul dobânditor este îndreptăţit la
plata părţii sociale de către societate conform ultimului bilanţ contabil aprobat. De lege
ferenda consideram că se impune o clarificare cu privire la dobândirea parţilor sociale prin
succesiune, în sensul de a se clarifica daca obiectul excepţiei de la regula aprobării dobândirii
prin succesiune se referă la dobândirea unei parţi sociale sau la mai multe parţi sociale, o
diferenţiere din acest punct de vedere fiind nerezonabilă şi lipsită de finalitate practică.
In cazul dobândirii prin succesiune a părţilor sociale, dacă prin această transmisiune s-
ar depăşi maximum legal de asociaţi din cauza numărului de succesori, aceştia vor fi obligaţi
să desemneze un număr de titulari ce nu va depăşi maximum legal.
Prin O.U.G. nr. 54/2010 au fost introduse câteva formalităţi suplimentare legate de
cesiunea părţilor sociale în scopul unui control mai strict al schimbării structurii asociaţilor
unei societăţi comerciale cu răspundere limitată, pentru creşterea protecţiei creditorilor
societăţii şi a diminuării faptelor de evaziune fiscală prin transferul părţilor sociale către
terţi. Toate aceste formalităţi aplicabile doar în cazul societăţilor cu răspundere limitată au
fost detaliate mai sus în paragraful destinat capitalului social, regimul cesiunii părților sociale.
Cesiunea se va înregistra în Registrul comerţului competent şi în registrul asociaţilor
societăţii pe baza hotărârii asociaţilor şi a actului constitutiv actualizat al societăţii. Data
înregistrării în Registrul comerţului este data de la care cesiunea de părţi sociale va produce
efecte fată de terţi.
De asemenea, în cadrul actelor constitutive ale societăţii asociaţii pot menţiona şi aşa
numitele clauze de buy out în baza cărora, n cazul unei oferte de preluare sau cesionare a
părţilor sociale ale societăţii celălalt asociat să aibă dreptul de a avea o opţiune la preţ
echivalent in sensul achiziţionării parţilor sociale respective.

1.2. Transmisiunea acţiunilor în cazul societăţilor de capitaluri

În cazul societăţii pe acţiuni şi a societăţii în comandită simplă, dreptul de proprietate

asupra acţiunilor se transmite în mod diferit după cum acţiunile sunt nominative sau la
purtător, dacă sunt emise de o societate închisă ori de o societate deţinută public, dacă sunt
materializate sau dematerializate.
Astfel, dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative materializate (care sunt
cuprinse într-un certificat de acţiuni) se transmite prin declaraţie făcută în registrul
acţionarilor societăţii emitente, subscrisă de cedent şi cesionar, şi prin menţiune făcută pe
acţiune. Prin actul constitutiv se pot prevedea însă şi alte modalităţi de transmitere.
Dacă acţiunile nominative sunt dematerializate, desigur că nu se va mai face menţiune
pe certificatul de acţionar, ci va fi suficientă declaraţia comună a cedentului şi cesionarului
făcută în registrul acţionarilor.
Dacă acţiunile sunt emise de o societate deţinută public, transferul se va realiza
conform regulilor pieţei organizate pe care aceste acţiuni sunt tranzacţionate.
Dreptul de proprietate asupra acţiunilor la purtător se transferă prin simpla
transmisiune a acestora, fără a mai fi necesară nici o altă formalitate (art. 99 din Legea nr.
31/1990).
În cazul transferului oricărui tip de acţiuni (nominale sau la purtător), înscrierea unei
menţiuni în Registrul comerţului nu reprezintă o condiţie de valabilitate sau de opozabilitate a
transferului faţă de terţi. Aceasta nu înseamnă însă că acţionarii nu vor putea face menţiunea
corespunzătoare în registrul comerţului dar o astfel de menţiune nu va suplini realizarea
formalităţilor şi menţiunilor prevăzute pentru valabilitatea şi opozabilitatea transferului de
acţiuni în Legea nr. 31/1990.
Ca regulă, acţiunile se transmit liber între acţionari şi fără terţe persoane. Totuşi, există
anumite restricţii, fie legale, fie convenţionale.
În afara restricţiilor legale legate de dobândirea propriilor acţiuni (detaliate mai jos în
capitolul consacrat funcţionării societăţilor comerciale pe acţiuni), în actul constitutiv este
posibilă stabilirea de clauze speciale de natură a proteja interesele acţionarilor. Astfel, sunt
posibile:
- clauze prin care pentru efectuarea unei cesiuni este necesară aprobarea adunării
generale sau a consiliului de administraţie, în mod similar cu societăţile de persoane (clauze
de agrement) sau
- clauze care să stabilească un drept de preferinţă şi condiţiile exercitării acestuia de
către acţionarilor existenţi, similar societăţii cu răspundere limitată (clauze de
preemţiune/preferinţă).

2. Retragerea asociaţilor

Retragerea unui asociat sau acţionar din societatea comercială este un act de voinţă al
acestuia, un act juridic unilateral care modifică actele constitutive ale societăţii comerciale.
Actele constitutive fiind acte multilaterale, principiul irevocabilităţii actului juridic civil
împiedică în mod normal modificarea lor unilaterală de către o singură persoană, şi pentru
acest motiv normele privitoare la retragerea asociaţilor sunt norme de excepţie, de strictă
interpretare, astfel încât cazurile de retragere sunt limitativ reglementate de lege.
 7.1. Cazurile de retragere a asociaţilor

Dreptul de retragere al asociaţilor sau acţionarilor este prevăzut distinct pentru

societatea pe acţiuni faţă de celelalte tipuri de societăţi comerciale.
Astfel, pentru societatea pe acţiuni, art. 134 din Legea nr. 31/1990 dispune că au
dreptul de a se retrage din societate şi de a obţine contravaloarea acţiunilor pe care le posedă.
acţionarii care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la :
- schimbarea obiectului principal de activitate;
- mutarea sediului societăţii în străinătate;
- schimbarea formei societăţii
- fuziunea şi divizarea societăţii.
Acest text de lege se aplică, prin analogie, şi societăţii în comandită pe acţiuni.
Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data publicării
hotărârii adunării generale de aprobare a modificărilor menţionate mai sus în Monitorul
Oficial al României, cu excepţia retragerii din cauza fuziunii sau divizării societăţii când
termenul curge de la data adoptării hotărârii adunării generale.
Acţionarii trebuie să depună la sediul societăţii, alături de declaraţia scrisă de
retragere, acţiunile pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acţionar. Preţul plătit de
societate pentru acţiunile celui ce exercită dreptul de retragere va fi stabilit de un expert
autorizat independent, ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin două metode de
evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării. Expertul este numit de
judecătorul delegat în conformitate cu dispoziţiile legii la cererea consiliului de administraţie
iar costurile de evaluare vor fi suportate de societate.
Pentru societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată,
este aplicabil art. 226 din Legea nr. 31/1990, care dispune că, în aceste tipuri de societăţi
asociaţii se pot retrage:
- în cazurile prevăzute în actul constitutiv;
- cu acordul tuturor celorlalţi asociaţi;
- în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau, când nu se realizează acordul
unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a
tribunalului.
In toate situaţiile, retragerea unui asociat sau acţionar presupune manifestarea de
voinţă a acestuia. Legea nu prevede în mod expres forma scrisă a cererii de retragere, deci
aceasta va putea fi prezentată şi verbal, în adunarea generală, caz în care va fi consemnată în
procesul verbal întocmit cu această ocazie.
Aprobarea acestei cereri de retragere este necesară numai dacă în actul constitutiv al
societăţii comerciale nu este prevăzut altfel.
Dacă asociatul care doreşte să se retragă nu obţine acordul celorlalţi asociaţi, acesta se
poate adresa instanţei de judecată, care poate încuviinţa retragerea. Acţiunea în încuviinţarea
retragerii este prevăzută expres de lege numai în situaţia societăţilor în nume colectiv, în
comandită simplă sau cu răspundere limitată. Art. 226 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990
dispune că, în cazul acestor societăţi, în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu
se realizează acordul unanim, asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei
hotărâri a tribunalului.
Cu toate acestea, chiar şi în cazul unei societăţi pe acţiuni, acţionarul care formulează
o cerere de retragere poate să se lovească de refuzul celorlalţi acţionari pentru aprobarea
cererii şi să fie necesară intervenţia instanţei pentru realizarea modificării corespunzătoare a
actelor constitutive ale societăţii comerciale respective, deoarece altfel nu se poate realiza
publicitatea cerută de lege pentru opozabilitate.
Pârâţi în cererea de încuviinţare a retragerii sunt ceilalţi asociaţi.
Cererea de încuviinţare a retragerii unui asociat apare admisibilă şi dacă este formulată
de asociaţii care rămân în societate, atunci când asociatul care s-a retras a formulat declaraţia
de retragere, şi-a încasat drepturile care i se cuvin, dar nu s-a prezentat în vederea modificării
corespunzătoare a actelor constitutive, pentru a se putea realiza menţiunea în registrul
comerţului. În acest caz, pârât în acţiunea în încuviinţarea retragerii este tocmai asociatul care
a formulat cererea de retragere.
Obiectul cererii va fi autorizarea retragerii de către instanţa de judecată. Instanţa
investită cu soluţionarea cererii, va admite cererea:
- în cazul societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere
limitată, dacă motivele de retragere sunt temeinice. Acţiunea va fi în această situaţie
constitutivă de drepturi;
- în cazul societăţii pe acţiuni, dacă acţionarul care a formulat cererea de
retragere se găseşte în situaţiile prevăzute expres de art. 134 din Legea nr. 31/1990. In această
a doua situaţie, acţiunea apare ca fiind una în constatarea unui drept, iar nu constitutivă de
drepturi, deoarece retragerea are efect prin simpla manifestare de voinţă a acţionarului.
In urma hotărârii judecătoreşti de retragere, actele constitutive ale societăţii vor fi
considerate ca modificate corespunzător, în sensul dispariţiei asociatului retras.
Acţiunea în retragere nu va putea fi promovată decât până la dizolvarea societăţii
comerciale, nu şi în faza lichidării.
În cazul în care instanţa autorizează retragerea asociatului sau acţionarului care a
formulat această cerere, pentru a face hotărârea judecătorească opozabilă societăţii, este
necesară notificarea acesteia cu privire la soluţia pronunţată de instanţă. Unele instanţe de
judecată citează chiar în cadrul procesului societatea comercială, pentru ca hotărârea să îi fie
opozabilă.
Competenţa de soluţionare a cererii revine tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are
sediul societatea.

7.2. Drepturile asociatului retras

Drepturile asociatului sau acţionarului retras, sunt reglementate de Legea nr. 31/1990
în mod diferit pentru societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere
limitată, pe de o parte, şi pentru societatea pe acţiuni, pe de altă parte.
Cu privire la drepturile asociatului retras, în societatea în nume colectiv, în comandită
simplă sau în societatea cu răspundere limitată, art. 226 din Legea nr. 31/1990 dispune că
acestea se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de
neînţelegere, de tribunal.
Se observă că, legiuitorul nu a stabilit un criteriu legal pe baza căruia să se
stabilească drepturile asociatului retras, astfel că, în caz de neînţelegere, instanţa va aprecia
asupra valorii datorate acţionarului retras, în cadrul unei acţiuni care are ca obiect stabilirea
acestor drepturi şi obligarea societăţii comerciale la plata lor.
Cu privire la drepturile asociatului retras, în societatea pe acţiuni şi în societatea în
comandită pe acţiuni este aplicabil art. 134 din Legea nr. 31/1990 care dispune că acţionarii
care se retrag au dreptul de a obţine contravaloarea acţiunilor pe care le posedă aşa cum a fost
stabilită de un expert independent ca valoare medie ce rezultă din aplicarea a cel puţin doua
metode de evaluare recunoscute de legislaţia în vigoare la data evaluării.

3. Excluderea asociaţilor
Excluderea asociaţilor constă în îndepărtarea pe cale silită a unui asociat din societate,
reprezentând o sancţiune societară. Excluderea este o necesitate la societăţile de persoane şi
este prevăzută de lege pentru a apăra societatea, fiind în acelaşi timp şi o sancţiune şi un
remediu.

3.1. Cazurile de excludere

Art. 222 din Legea nr. 31/1990 enumeră cazurile de excludere a asociaţilor din
societăţile în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată, precum şi
asociaţii comanditaţi în societatea în comandită pe acţiuni:
a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit
legalmente incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administraţie
ori contravine dispoziţiilor art. 80 şi 82 din Legea nr. 31/1990, anume: ia din fondurile
societăţii mai mult decât i s-a fixat pentru cheltuielile făcute sau pentru cele care urmează să
le facă în interesul societăţii, sau asociaţii care iau parte ca asociaţi cu răspundere nelimitată,
în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate, sau fac operaţiuni în contul
lor sau al altora în acelaşi fel de comerţ sau în unul asemănător, fără consimţământul celorlalţi
asociaţi;
d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de
semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
e) distinct de aceste cazuri de excludere, un caz specific este cel prevăzut de art.
206 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, anume: dacă este admisă opoziţia terţilor creditori ai unui
asociat într-o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată cu
privire la hotărârea adunării generale de prelungire a duratei societăţii peste termenul fixat
iniţial.
Nu vor putea fi excluşi aşadar, acţionarii din societatea pe acţiuni sau asociaţii
comanditari din societatea în comandită pe acţiuni, indiferent de motivele pe care le-ar invoca
ceilalţi acţionari. Explicaţia este dată de caracterul intuitu personae al contractului de
societate în cazul societăţilor de persoane sau mixte, caracter care poate determina conflicte
ireconciliabile între asociaţi, care nu se regăsesc însă în cazul societăţilor de capitaluri.
Menţionăm faptul că, în doctrină există opinii diverse cu privire la interpretarea
cazurilor de excludere prevăzute de art. 222 din Legea nr. 31/1990, şi anume: dacă
interpretarea trebuie să fie restrictivă sau nu.
Prin acţiunea în excludere se solicită instanţei să elimine dintre asociaţii societăţii pe
acela care a comis anumite fapte expres enumerate de art. 222 din Legea nr. 31/1990.
Excluderea nu va putea fi solicitată decât până la dizolvarea societăţii comerciale, nu
şi în faza lichidării.
In conformitate cu art. 223 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, excluderea poate fi solicitată
de oricare dintre asociaţi sau chiar de societatea comercială.
Pentru acest motiv, unii autori consideră că acţiunea are caracter fie social, fie
individual. Alţi autori consideră însă că acţiunea în excludere are întotdeauna un caracter
social, deoarece motivele invocare au în vedere interesul social.
In cazul în care societatea comercială este cea care solicită excluderea unui asociat,
hotărârea nu aparţine administratorilor, ci adunării generale pentru că tinde la modificarea
actelor constitutive. In justiţie însă, societatea va fi reprezentată de administratori, cu condiţia
ca între aceştia să nu fie chiar asociatul a cărui excludere se solicită. In acest caz, adunarea
generală va desemna persoana care va reprezenta societatea comercială în justiţie.
Art. 223 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 dispune că, atunci când excluderea se cere de
către un asociat, se va cita societatea şi asociatul pârât.
Cererea de excludere, ca cerere în materie de societate, este de competenţa tribunalului
în a cărui rază teritorială îşi are sediul societatea comercială.
În urma pronunţării unei hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii de excludere,
actele constitutive ale societăţii vor fi considerate ca modificate corespunzător, în sensul
eliminării asociatului exclus.
Cu privire la părţile de interes sau părţile sociale ale asociatului exclus, asociaţii
rămaşi în societate au opţiune între anularea sau redistribuirea acestora între asociaţii rămaşi.
Pentru rigoare, o astfel de soluţie presupune două operaţiuni distincte:
- o diminuare a capitalului social şi o reducere (iar nu anulare, care este un
termen impropriu în acest context, nefiind cauze de nulitate) de părţi sociale;
- apoi o majorare de capital social şi un nou aport adus de asociaţii care rămân.
Soluţia se impune pentru că, atâta timp cât societatea este cea care achită asociatului
exclus cota de patrimoniu corespunzătoare, nu se pot distribui asociaţilor rămaşi părţi sociale,
pentru că acestea ar fi lipsite de aportul corespunzător.
Similar situaţiei hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a retragerii asociaţilor, ca o
excepţie de la relativitatea efectelor hotărârilor judecătoreşti, care stabileşte că hotărârile sunt
opozabile numai părţilor din proces, în cazul hotărârii de excludere, deşi hotărârea în sine nu
este opozabilă terţilor, modificarea actelor constitutive pe care o dispune va fi făcută
opozabilă terţilor, conform art. 50 din Legea 31/1990, prin efectuarea publicităţii legale.
 Conform art. 223 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, hotărârea definitivă de excludere se
va depune, în termen de 15 zile, la Oficiul Registrului comerţului pentru a fi înscrisă, iar
dispozitivul hotărârii se va publica la cererea societăţii în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a.

3.2. Drepturile asociatului exclus

In conformitate cu art. 224 din Legea nr. 31/1990, asociatul exclus nu are dreptul la o
parte proporţională din patrimoniul social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte
valoarea acesteia.
In ceea ce priveşte suma care îi revine asociatului exclus, ea poate fi stabilită prin
acord cu ceilalţi asociaţi, sau, în caz de neînţelegere, prin instanţa de judecată.
Obiectul acţiunii va fi în funcţie de persoana reclamantului :
- fie pretenţia de a se achita suma care i se cuvine, dacă acţiunea este introdusă
de asociatul exclus, caz în care acţiunea este o acţiune în pretenţii,
- fie stabilirea sumei care trebuie achitată asociatului exclus, dacă acţiunea este
introdusă de societatea comercială ori de un alt asociat, caz în care acţiunea are caracterul
unei acţiuni în constatare.
Calitatea procesuală pasivă aparţine societăţii comerciale, dacă reclamantul este
asociatul exclus, sau asociatului exclus, dacă reclamantă este societatea comercială sau ceilalţi
asociaţi.
In cazul în care, reclamant este unul dintre asociaţi, societatea comercială va fi citată
în calitate de intervenient forţat, deoarece în patrimoniul acesteia urmează să se regăsească
obligaţia de achitare a sumei care revine asociatului exclus.
Hotărârea astfel pronunţată nu se încadrează între cele a căror menţionare în registrul
comerţului este obligatorie, dar considerăm că este posibilă efectuarea unei menţiuni, în cazul
în care părţile solicită aceasta.