CAP.

1 Generalităţi privind
instalaţiile de condiționare a aerului

1.1 Ce reprezintă instalaţiile de condiţionare a aerului?

Instalaţiile de condiţionare sunt sisteme tehnice prin a căror

funcţionare se poate obţine într-un spaţiu închis (clădiri, încăperi,
hale industriale, etc.) separat de mediul ambiant un climat
caracterizat prin anumite valori ale temperaturii, umidităţii, vitezei
aerului, etc.
După destinaţie acestea se clasifică în instalaţii pentru:

 Condiţionarea de confort → au ca obiectiv obţinerea unor

parametrii fizico-termici în care omul să aibă senzaţia de confort,
să se simtă bine. Tot în această categorie intră şi condiţionarea
care are ca scop obţinerea unor parametrii fizico-termici propice
dezvoltării organismelor vi de exemplu: creşterea intensivă a
animalelor (păsări, porci, vite, animale exotice etc.) sau cultivarea
plantelor;

 Condiţionarea industrială → au ca scop realizarea unor

parametrii fizico-termici obligatorii pentru desfăşurarea în bune
condiţii a unor procese tehnologice, de exemplu:
- în industria alimentară: cazul unor depozite frigorifice pentru
păstrarea anumitor produse alimentare pe termen lung:
legume, fructe, carne etc., în procesele tehnologice de
obţinere a ciocolatei şi a bomboanelor, industria
prelucrătoare a cărnii, în procesele tehnologice de obţinere
a produselor de panificaţie, etc.
- în industria chimică: pentru realizarea unor condiţii optime
de desfăşurare a reacţiilor chimice;
- în medicină şi industria farmaceutică prin controlul purităţii
aerului, a temperaturii şi umidităţii;
- în industria materialelor de construcţii: cărămidă, faianţă,
ciment, etc;
- în industria textilă;

Instalații de condiționare a aerului 9

 - în industria poligrafică;
- în industria de prelucrare a lemnului;
- în industria constructoare de maşini în sălile de montaj;
- în industria producătoare de ceasuri şi componente
electronice.

1.2 Ce reprezintă confortul?

Totalitatea condiţiilor fizico-termice şi nu numai, care ajută la

realizarea unui mediu în care omul (sau o altă fiinţă vie: animal,
plantă) să se simtă bine în timpul activităţii sau odihnei, definesc
aşa numitul CONFORT sau STARE DE CONFORT.
Condiţiile de confort şi percepţia senzaţiei de confort este
relativă. Ea diferă de la organism la organism de la individ la
individ. Spre exemplu organismul uman poate fi comparat cu o
maşina termică care primeşte energie prin oxidarea alimentelor
Q SC (sursa caldă SC), produce puterea mecanică P şi cedează
fluxul de căldura Q SR către mediul ambiant (care reprezintă sursa
rece SR), fig.1.1.

Figura 1.1
Corelaţia între efortul fizic realizat P şi fluxul de căldura cedat
Q SR are o influenţă deosebit de importantă asupra stării de confort
pentru organismul respectiv.
Senzaţia de confort uman este asigurată de următorii factori:

10 Instalații de condiționare a aerului

 schimbul de căldură între organism şi mediul ambiant
Fluxul total de căldură schimbat între organism şi mediul
ambiant are trei componente
Q organism uman= Q sensibil + Q latent + Q radiație
Componenta sensibilă este condiţionată de coeficientul global
de schimb de căldură k, suprafaţa organismului A precum şi de
temperatura mediului ambiant tamb (în condiţiile în care
temperatura organismului uman poate să fie considerată constantă
torganism uman=ct).
Q sensibil = k ·Aorganism ( tamb - torganism uman )
Din punct de vedere al fluxului optim schimbat de organism
cu mediul ambiant acesta se înregistrează în următoarele condiţii:
torganism  36.5 C iar tamb  topt   C.
Obs. Noţiunea de temperatură ambiantă optimă este
relativă, fiecare om percepe senzaţia de confort la o anumită
valoare a temperaturii ambiante. Statistic s-a dovedit că intervalul
de temperatură topt   C este acoperitor în proporţie de
peste 80 % din cazuri în definirea stării de confort uman.
Drept urmare valoarea temperaturii ambiante are
următoarele consecinţe asupra organismului:
- tamb topt  senzaţia de frig, organismul pierde o cantitate
prea mare de căldură;
- tamb  topt  senzaţia de cald, organismul nu mai poate
evacua fluxul de căldura sub formă sensibilă.
Componenta sensibilă este condiţionată şi de coeficientul
global de schimb de căldură:
1 1 1 
  
k  ext  int 
prin coeficientul de convecţie la exterior influenţat la rîndul lui de
viteza de deplasare a aerului.
Viteza aerului ambiant - waer aer are o influenţă semnificativă
în definirea stării de confort după următorul mecanism:
waer   aer   k   Q  - senzaţie de curent şi implicit
de frig
waer limita0.3 m/s pentru această valoare senzaţia de curent
aproape dispare iar pentru waer  0,3 m/s este imperceptibilă;

Instalații de condiționare a aerului 11

 Componenta latentă a fluxului de căldură condiţionează la
rîndul ei starea de confort uman.
Q latent= Q latent ( m umiditate, H)
Cu cît aerul este mai saturat în vapori de apă cu atît schimbul
de căldură sub forma latentă este mai redus şi viceversa cu cît
aerul este mai nesaturat cu atît componenta latentă este mai
pregnantă dacă se notează umiditatea relativă a mediului ambiant
cu amb rezultă următoarele corelaţii:
amb   m umiditate respirație-transpirație Q latent  senzaţia de
zăpuşeală;
amb   m umiditate respirație-transpirație  Q latent  senzaţia de
uscăciune;
Este de remarcat că în situaţia în care activitatea fizică a
oamenilor este intensă atunci se intensifică şi fluxul de căldură
cedat de organism mediului ambiant.
Componenta radiativă a schimbului de căldură este
condiţionată de temperatura corpurilor înconjurătoare.
Q radiație= Q radiație(T4)
Cu cît temperatura corpurilor înconjurătoare, temperatura
medie radiativă a suprafeţelor înconjurătoare tmedr este mai mare
cu atît mai intens este schimbul de căldură radiativ (ex. soarele) şi
invers (ex. cazul corpurilor foarte reci)
tmedr   Q > 0 senzaţie de căldură, chiar dacă temperatura
aerului ambiant este scăzută;
tmedr   Q < 0 senzaţie de frig, chiar dacă temperatura
aerului ambiant este ridicată;

 puritatea aerului: conţinutul mare de CO2 sau alte gaze sau

conţinutul mare de praf (de natură organică sau anorganică) poate
afecta senzaţia de confort;
 gradul de ionizare;
 iluminatul;
 nivelul de zgomot şi vibraţii;
 elementele estetice, etc.
Din punct de vedere senzorial confortul termic înseamnă în
primul rînd lipsa senzaţiilor neplăcute de cald sau frig, iar din punct

12 Instalații de condiționare a aerului

de vedere biologic înseamnă asigurarea evacuării căldurii interne a
organismului uman, fără suprasolicitarea sistemului
termoregulator.
De exemplu pentru confortul uman se definesc valori
minime şi maxime ale unor parametrii care în diagrama H-x
definesc poligonul de agrement, fig. 1.2

tamb > tmax – senzaţia de cald / tamb < tmin – senzaţia de frig;
 < min – senzaţia de uscăciune /  > max – senzaţia de
zăpuşeală.

Figura 1.2

Observația1: Senzaţia de confort este diferită de la organism la

organism şi de la individ la individ. Spre exemplu confortul pentru
şerpi se înregistrează pentru topt > toptmax om şi  < max om, iar pentru
bumbac, orez, brad, palmier, urs polar etc. în alte condiţii
caracteristice fiecărui organism;

Observația2: Una din cele mai importante etape în proiectarea

unei instalaţii de condiţionare este stabilirea parametrilor
microclimatului în care organismul are senzaţia de confort sau
trebuie să evolueze în condiţii optime.

Instalații de condiționare a aerului 13

1.3 Scurt istoric

Întotdeauna omul a fost preocupat de îmbunătăţirea

confortului termic şi nu numai.
În mod paradoxal forme de condiţionare şi climatizare a
aerului se cunosc din cele mai vechi timpuri:
- probabil în prima etapă a fost preocupat de încălzirea
aerului necesar în timpul anotimpurilor reci – realizarea unor
focuri în peşteri, etc.;
- primii paşi în condiţionare au fost făcuţi prin ventilarea
manuala utilizând evantaiul;
- evul mediu şi antichitate – fântâni arteziene pentru
împrospătarea aerului în imediata apropiere a unor pieţe
situate în zone aride ca Spania, sudul Italiei etc.;
- umidificarea aerului în camere şi spaţii încălzite cu surse de
temperatură ridicată (exemplu sobe sau plite) prin
evaporarea liberă a apei dintr-un vas:
- prin ventilarea naturală a caselor: podul casei şi tirajul
natural realizat de sobe;
- începutul secolului al XIX-lea a fost marcat de utilizarea
ventilaţiei mecanice.
În România primul local care a fost echipat cu un sistem
incipient de condiţionare a fost Atheneul Român – ventilaţie
mecanică.

1.4 Clasificarea instalaţiilor de climatizare

Funcţionarea instalaţiilor de climatizare de confort este

similară cu funcţionarea instalaţiilor de climatizare tehnologică, în
cele ce urmează vor fi studiate în amănunt instalaţiile de
climatizare destinate confortului uman.
Instalaţiile de climatizare au ca scop realizarea şi menţinerea
unor condiţii climatice proprii desfăşurării activităţii umane:
- t  temperatura aerului;
-   umiditatea relativă;
- w  viteza de deplasare a aerului;
- -  puritatea aerului, etc.

14 Instalații de condiționare a aerului

 Instalaţiile complexe de tratare a aerului sau de condiţionare
fig. 1.3 cuprind:

- SA sistem de amestecare;
- SF sistem de purificare – filtrare;
- SÎ sistem de încălzire;
- SR sistem de răcire;
- SUm sistem de umidificare;
- SUs sisteme de uscare;
- SV sistem de ventilaţie.

Figura 1.3

Instalaţiile de condiţionare lucrează cu cel mai cunoscut agent

termic: AERUL atmosferic.
În practică instalaţiile de condiţionare în funcţie de
configuraţie pot să nu conţină toate elementele specificate în fig.
1.3, spre exemplu instalaţiile de tip „split” au în componenţă
următoarele elemente:
- ventilator  sistem de ventilaţie;
- filtru  sistem de purificare;
- vaporizator  sistem de răcire;

Instalații de condiționare a aerului 15

 - rezistente electrice sau condensator  sistem de încălzire;
- nu conţine sistem de umidificare, sistem de uscare sau
sistem de amestecare.

Există sisteme de condiţionare simple: care pot realiza doar

ventilaţie şi încălzire; ventilaţie şi răcire; ventilaţie şi filtrare, etc.–
sau orice combinaţie de două sau mai multe astfel de sisteme.
Sistemul de ventilaţie este sistemul care poate fi realizat în
mai multe variante tehnice:

- ventilaţie mecanică;
- ventilaţie naturală;
- ventilaţie combinată.

În funcţie de modul în care au loc degajările de noxe din

spaţiul ce trebuie ventilat sistemele de ventilaţie se grupează în:

- sistem de ventilaţie locală – când degajările de noxe sunt

grupate;
- sistem de ventilaţie generală – când degajările de noxe sunt
distribuite.

1.5 Generalităţi privind necesitatea tratării aerului

Posibilitatea modificării parametrilor aerului are avantajul de a

realiza o stare de microclimat benefică activităţii umane sau
activităţii tehnologice chiar şi în cele mai dezavantajoase condiţii
climaterice.

Cele 4 zone climaterice cunoscute sunt:

- zona rece: în care temperatura medie lunară este mai

coborîtă de -15C Finlanda – Groenlanda; iar umiditatea
relativă mai mică de <35%;
- zona temperată: temperatura medie lunară cuprinsă între
(-15, +25) C Europa Centrala şi de Nord, Nordul şi Centrul
SUA; iar umiditatea relativă mai mare de 40%<<60%;

16 Instalații de condiționare a aerului

 - zona uscată sau seacă: temperatura medie lunară > 25C
Africa de Nord, Sudul SUA, Sudul Europei; iar umiditatea
relativă mai mică de <40%;
- zona umedă şi caldă: temperatura medie lunară > 25C şi
umiditatea relativă > 80% Bazinul Amazonului, India, Africa
Centrala.
Parametrii climatici la nivelul globului sunt într-o dinamică
permanentă, dinamică determinată de efectul de seră şi de
creşterea gradului de poluare. Spre exemplu zona temperată în
anotimpul cald la nivelul anilor 1950 era caracterizată de o medie
zilnică a temperaturii de t = 17…18C respectiv a umidităţii de
=40%, în prezent aceşti parametri depăşesc t=22…26C şi
=50% ceea ce corespunde unei diferenţe de cca 4 g apa/m3 de
aer.
În prezent toate fenomenele meteorologice bizare au o
explicaţie legată într-un fel sau altul de circuitul apei în natură şi de
faptul că atmosfera se comportă ca o imensă instalaţie cu turbină
cu abur ITA în care agentul termic apa preia căldura de la soare,
se evaporă la nivelul solului se destinde către păturile înalte ale
atmosferei în care cedează o parte din fluxul de căldură prin
condensare producând în felul acesta o cantitate fabuloasă de
energie mecanică sub forma unor mişcări violente ale straturilor de
aer din atmosferă (vînturi, taifunuri, tornade etc.). Cu cît se
înregistrează o supraîncălzire mai puternică a atmosferei datorită
efectului de seră cu atât debitul de apă evaporată creşte iar
violenţa fenomenelor meteorologice este mai ridicată
Alături de temperatură umiditatea nu este numai un
parametru de confort ci şi unul de igienă deoarece mediul umed
este propice dezvoltării florei bacteriene şi microbiene (virusuri
etc).
Modificarea permanentă a parametrilor ce caracterizează
aerul atmosferic are o implicaţie directă şi asupra funcţionării
instalaţiilor de climatizare şi condiţionare a aerului de aici rezultă
necesitatea dimensionării acestor sisteme de aşa manieră încît ele
să poată face faţă acestor modificări.
Ce este foarte important de subliniat este faptul că instalaţiile
de climatizare sunt mari consumatoare de energie utilizarea lor
contribuie la intensificarea efectului de seră drept urmare cu cât

Instalații de condiționare a aerului 17

suntem mai preocupaţi de confortul nostru termic cu atât impactul
asupra mediului este mai mare drept urmare utilizarea acestor
instalaţii trebuie făcută cu discernământ şi în regimuri de
funcţionare cât mai economice.

18 Instalații de condiționare a aerului