CAP.

5 Proiectarea instalațiilor de condiționare a

aerului

Proiectarea instalațiilor de condiționare a aerului cuprinde

următoarele etape principale:

- Stabilirea condițiilor climatice de calcul interioare (funcție de

destinația instalațiilor) și exterioare (în funcție de locul unde
se amplasează instalația) pentru perioada de vară și de
iarnă.
- Calculul sarcinii termice și de umiditate a încăperii
climatizate.
- Determinarea stării necesare a aerului condiționat ce se va
introduce în încăperi, vara și iarna.
- Calculul debitului de aer necesar condiționării și a debitului
minim de aer proaspăt.
- Calculul termic al tratării aerului în perioadele de vară și de
iarnă.
- Calculul și alegerea sistemelor de condiționare a aerului.

5.1 Stabilirea condițiilor climatice de calcul

a. Parametrii climatici exteriori

Temperatura exterioară tE, umiditatea relativă E sau

conținutul de umiditate xE, intensitatea radiației solare, viteza
vântului sunt redate în standardele 6648/2-80 (pentru vară) și
STAS 1907-80 (pentru iarnă) pentru toate localitățile țării noastre.
Ținând seama că parametrii climatici exteriori sunt variabili,
alegerea valorilor de calcul pentru instalațiile de condiționare
trebuie să se facă astfel încât să nu se supradimensioneze
instalația, alegând maximele sau minimele cele mai defavorabile
(în special cu privire la temperatura exterioară), ci să se asigure ca
instalația de condiționare să fie capabilă să se adapteze la variația
parametrilor exteriori și să-și poată îndeplini scopul pentru care a

Instalații de condiționare a aerului 97

fost realizată, de a asigura menținerea condițiilor interioare
prescrise.
Radiația solară nu prezintă importanță iarna, ci doar
orientarea pereților la calculul pierderilor de caldura Q p (conform
STAS 1907-80).
Viteza vântului, iarna, înrăutățește condițiile de confort prin
mărirea infiltrației de aer rece, influențează asupra calculului
necesarului de caldură, influențează asupra poziției relative priză
de aer - coș de evacuare a aerului viciat în exterior. De aceea, se
recomandă ca instalațiile de ventilare, iarna, să funcționeze în
suprapresiune.

b. Parametrii de calcul interiori

Alegerea parametrilor de calcul interiori este dependentă de

destinația încăperii. Astfel, în încăperile din clădirile social -
culturale, administrative și de locuit, instalația de climatizare
trebuie să creeze condiții de confort pentru oameni, pe când, în
încăperile industriale, condițiile de climă interioare cerute de
procesele tehnologice au prioritate față de condițiile stricte de
confort.
Senzația de confort, concepută în general ca senzație de
bună stare fiziologică a organismului uman, este condiționată de
un ansamblu de factori care sunt în interdependență. Unii factori
asigură confortul termic, adică creează situația în care căldura
schimbată între om și mediu este echivalentă cu căldura internă
produsă, astfel încât temperatura corpului uman rămâne constantă
și se evidențiază senzația de „prea cald” sau „prea rece”. Confortul
termic este determinat de patru factori de confort: temperatura
interioară tI, umiditatea relativă I, viteza aerului wI și temperatura
medie a suprafețelor ce limitează încăperea tms. Acești factori
determină mărimea pierderilor de căldură ale corpului uman prin
convecție (tI și wI) și radiație (tms) și influențează asupra pierderilor
de caldură latentă prin respirație și evaporarea transpirației (tI, I și
wI).
Pentru asigurarea condițiilor de confort termic, instalația de
climatizare poate influența direct numai trei dintre factorii
enumerați: temperatura și umiditatea relativă a aerului prin starea

98 Instalații de condiționare a aerului

aerului condiționat refulat în încapere, precum și viteza aerului prin
modul de amplasare a „gurilor” de aer în încapere. Asupra celui
de-al patrulea factor, temperatura medie a suprafețelor
înconjurătoare, instalația de climatizare nu are efect decât indirect,
prin intermediul aerului din încăpere.
Temperatura interioară tI se consideră temperatura din
centrul încăperii, la 1,5 m de la podea. Alegerea temperaturii
interioare se face diferențiat pentru perioada de vară și cea de
iarnă, în funcție de temperatura exterioară de calcul.
În perioada de vară, corpul uman (îmbrăcat lejer) nu suportă
variații bruște de temperatură, astfel încât temperatura interioară
de calcul rezultă din condiția ca diferența t=tE-tI să nu fie mai
mare de 6…8 C (în care tE este temperatura exterioară de calcul
pentru perioada de vară, conform STAS 6648/2-80).
Pentru vară, în cazul încăperilor ventilate mecanic:
tI  tEmed-t (5.1)
în care:
- t=3grd în cazul încăperilor cu degajări mici de căldură (sub
20kcal/m3h), dar cu condiția ca tI31C,
- t=5grd la încăperi cu degajări mari de căldură (peste
20kcal/m3h) dar cu condiția ca tI33C.

Pentru vară, în cazul încăperilor social - culturale climatizate

pentru confort, se poate utiliza relația:
20  t E , var a
tI = [C] (5.2)
2
și
tE-tI6…8C (5.3)

Pentru hale industriale, temperatura interioară se alege

funcție de cerințele proceselor tehnologice ce au loc în interior, dar
la limita cea mai apropiată de condițiile de confort.
Pentru perioada de vară și cea de tranziție, când tE+20C
temperatura interioară tI se alege funcție de destinația încăperii,
conform STAS 1907-80 (temperatura normală de calcul pentru
instalația de încălzire).

Instalații de condiționare a aerului 99

 Umiditatea relativă a aerului interior I se alege în funcție de
limitele min și max între care corpul uman nu este sensibil la
variația umidității, întrucât la umidități relativ mici (sub I=30…35%)
omul începe să resimtă senzația de „uscăciune” iar la umidități mai
mari (în funcție de temperatura tI) apare senzația de „zăpușeală”.
În tab. 5.1 se redau (conform normelor DIN) [1] valorile
recomandate pentru temperatura și umiditatea relativă a aerului
interior, în funcție de temperatura exterioară, pentru săli cu
aglomerație de oameni.

Aerul interior
Temperatura
exterioară
Temperatura Umiditatea relativă i [%]
interioară
tE [C] minimă maximă
tI [C]
+20 22 35 65
+25 23 35 65
+30 25 35 60
Tabelul 5.1

Pentru hale industriale, umiditatea relativă I se alege în

funcție de cerințele proceselor tehnologice respective.
Viteza de mișcare a aerului interior, în zona de odihnă sau
de lucru, se recomandă a se alege între limitele 0,15…0,3 m/s,
pentru a evita apariția senzației neconfortabile de „curent”.
Puritatea aerului din încăpere trebuie să satisfacă condițiile
de igienă și de confort necesare vieții fiziologice a oamenilor.
Cantitățile de impurități, gaze și vapori nocivi, praf, mirosuri,
microorganisme și chiar unele substanțe toxice sunt admise în
limitele suportate de organism, deoarece, pentru a fi eliminate
total, ar fi necesar să se lucreze cu debite de aer proaspăt foarte
mari.

c. Temperatura aerului refulat în încăperi

Pentru perioada de vară, orientativ, temperatura aerului

condiționat refulat în încăpere se consideră tC>tI-(5…7)C, în cazul
în care aerul refulat în încăpere este îndreptat spre zona de lucru
sau de odihnă. Când aerul refulat este îndreptat în afara zonei de

100 Instalații de condiționare a aerului

odihnă sau de lucru se recomandă tCtI-(8…10)C, dar cu condiția
ca tC>tr (temperatura punctului de rouă) pentru a evita
condensarea vaporilor de apă din aer, iar la ventilarea jos sus este
indicat ca tCtI (temperatura interioară).
Pentru perioada de iarnă, în cazul când aerul condiționat
pătrunde în încăpere la cel puțin 4 m de locurile de muncă,
îndreptat în orice direcție, se recomandă tC+45C. Când aerul
condiționat pătrunde la o înălțime de minimum 3,5 m de la
pardoseală și nu este îndreptat spre zona de muncă se recomandă
tC+70C. De remarcat că, la încăperile unde suma degajărilor
interioare de căldură depășește pierderile prin pereți, aerul refulat
(condiționat) iarna are temperatura tC<tI.

5.2 Calculul sarcinii termice și de umiditate a încăperii

climatizate

Sarcina termică și de umiditate a încăperilor ventilate și

climatizate sunt necesare pentru a determina starea aerului
condiționat refulat în încăpere și pentru a calcula debitul de aer
condiționat ce se introduce în încăpere.
Parametrii interiori se stabilesc în funcție de aplicația pentru
care este utilizată instalația de condiționare.
Sarcina termică a încăperii reprezintă surplusul de căldură
ce trebuie preluat (sarcina de răcire) pe timp de vară, în general,
sau deficitul de căldură care trebuie acoperit iarna (sarcina de
încălzire) de aerul condiționat introdus în încăpere, pentru a se
menține temperatura interioară dorită.
Sarcina de umiditate a încăperii reprezintă debitul de vapori
de apă ce trebuie preluat sau introdus de aerul condiționat refulat
în încăpere, pentru a se menține în interior umiditatea relativă
dorită.
Sarcina termică se calculează cu expresia:
Q T  Q d  Q a [kW][kcal/h] (5.4)
în care:
- Q d reprezintă suma tuturor aporturilor și degajărilor de
căldură din încăpere,

Instalații de condiționare a aerului 101

 - Q a reprezintă suma tuturor pierderilor și consumurilor de
căldură din încăpere.
În cazul în care Q d > Q a , aerul condiționat refulat în încăpere
trebuie să preia surplusul de căldură iar Q este pozitiv (sarcina de
T

răcire sau sarcina termică de vară); dacă Q d < Q a aerul condiționat

trebuie să cedeze căldură iar Q este negativ (sarcina de încălzire
T
sau sarcina termică de iarnă).
Sarcina termică a încăperii pe timp de vară se calculează
explicit cu relația:
Q Tv = Q M + Q SI + Q P + Q w (5.5)
iar pe timp de iarnă cu relația:
Q Ti = Q M + Q SI - Q P + Q w (5.6)
în care:
- Q M reprezintă fluxul de căldură degajat de oamenii din
încăpere, care se compune din căldura sensibilă
(perceptibilă) evacuată prin piele și căldura latentă conținută
în vaporii de apă rezultați din respirație și transpirație,
acesta se calculează cu relația:
Q M =nMqM (5.7)
- nM reprezintă numărul de oameni din încăpere
- qM reprezintă căldura totală degajata de un om (în repaus,
qM=98kcal/h·om).
qM=qp+ql (5.8)
- qp reprezintă căldura perceptibilă degajată de un om (în
repaus qp=52kcal/h·om)
- ql reprezintă căldura latentă degajată de un om (în repaus
ql=36kcal/h·om)
- Q P reprezintă fluxul de căldură prin pereți (vara reprezintă
un aport de căldură din exterior, deoarece tE>tI, iar iarna
pierdere de căldură către exterior, deoarece tE<tI și de
aceea este cu semn negativ în relația (5.6)), care se
calculează conform STAS 1907-80
- Q w reprezintă fluxul de căldură datorat sarcinii de umiditate,
care se calculează cu relația:

102 Instalații de condiționare a aerului

 Q w= m w hv (5.9)
- m w reprezintă sarcina de umiditate a încăperii, care se
calculează cu relația:
m w = m wd m wa (5.10)
- m wd reprezintă suma degajărilor de vapori datorate
oamenilor (cantitatea degajată de un om în repaus
gwM=0.06 g/h·om) sau altor surse interne (vapori de apă
degajați de la procesele tehnologice)
- m wa reprezintă suma cantităților de vapori din aer absorbiți
sau condensați de diferite elemente sau utilaje din interiorul
încăperii
- hv [kJ/kg] reprezintă entalpia specifică a vaporilor la starea
din interiorul încăperii
- Q SI reprezintă fluxul de căldură degajat de surse interne,
ca: iluminat, mașini termice, motoare electrice, cuptoare,
aparate electrice, ventilatoare (care introduc în curentul de
aer, sub formă de căldură, o parte din energia primită),
materiale fierbinți care se răcesc în încăpere, produse de
ardere degajate direct în încăpere, suprafețe calde ale
conductelor și utilajelor, aer din exterior infiltrat sau introdus
în scop de ventilare, care include atât căldura sensibilă cât
și căldura latentă a vaporilor pe care îi conține, umezeala
care pătrunde din exterior prin elementele de construcție
permeabile și care introduce căldură latentă (în cazul
cladirilor de locuințe, social - culturale, comerciale și
administrative se obișnuiește să se neglijeze această
căldură introdusă de umezeala pătrunsă prin elementele de
construcție, mai ales că, în construcțiile moderne, se
folosesc în mod frecvent bariere de vapori, alcătuite din
straturi subțiri impermeabile, pentru a menține transferul de
umezeală la o valoare minimă, în scopul de a feri
elementele de construcție de deteriorările produse de
umezeală. În schimb, în numeroase cazuri din industrie, în
special în halele cu procese care impun o umiditate relativă
a aerului scăzută, pătrunderea vaporilor de apă prin
elementele de construcție nu mai poate fi neglijată).

Instalații de condiționare a aerului 103

 Căldura degajată în interiorul unei încăperi sau cea pătrunsă
din exterior prin elementele de construcție prezintă un interes
major în ventilarea și condiționarea aerului datorită influenței
importante pe care o are asupra condițiilor de confort, precum și
datorită faptului că dă naștere la curenți de convecție naturală în
interiorul încăperii, care produc difuzarea mai accentuată a
substanțelor nocive și influențează modul în care se realizează
distribuția aerului condiționat refulat în încăpere.

5.3 Determinarea stării necesare a aerului condiționat

ce se introduce în încăpere

Între starea C (a aerului condiționat refulat în încăpere de

către ventilatorul instalației de condiționare) și starea I (a aerului
din interiorul încăperii) aerul suferă în încăpere o serie de
transformări necontrolate, în urma cărora preia din sală un flux de
căldură Q T (sarcina termică a încăperii) și un debit de umiditate
mw (sarcina de umiditate). Direcția procesului între stările C și I
pe diagrama H-x va fi dată de raportul de termoumiditate (raza
procesului), = Q / m .
T w
Pentru cazul perioadei de vară, se cunosc:
- starea aerului interior, deci punctul I fig. 5.1, obținut la tI 
I, temperatura interioară tI și umiditatea relativă I fiind
adoptate conform recomandărilor din paragraful 5.1
- temperatura aerului condiționat tC, care se alege conform
recomandărilor din paragraful 5.1, în general tCtI-(5…8)C
- raza procesului v, care se calculează în funcție de sarcina
termică a încăperii Q T pe timp de vară relația (5.5) și
sarcina de umiditate  m wv (5.10):
v= Q v / m v
T w (5.11)

În acest caz, starea C a aerului condiționat rezultă grafic fig.

5.1 astfel:
- se fixează punctul I (la tI I)

104 Instalații de condiționare a aerului

 - se trasează direcția procesului ducând prin punctul I o
paralelă la raza marginală de pe diagrama H-x pentru aer
umed, corespunzătoare razei procesului v cu izoterma tC,
obținând punctul C (vtC), în care se citesc pe diagramă
HC, C și xC.
În cazul în care umiditatea variază foarte puțin în cameră
(cazul spre exemplu al centrelor de calcul) punctele I și C se
găsesc pe verticala = (punctele I și C’ în fig. 5.1).

Figura 5.1
Pentru cazul perioadei de iarnă, se cunosc:
- starea aerului interior, deci punctul I (obținut la tI I)
- raza procesului I, care se calculează în funcție de sarcina
termică a încăperii Q Ti pe timp de iarnă relația (5.6) și
sarcina de umiditate  m wi relația (5.10):
Q i
I= T i (5.12)
m w
- conținutul de umiditate xCi , care se calculează ținând seama
că debitul de umiditate  m wi este preluat de debitul de aer
uscat, ce se introduce prin ventilatorul sistemului de
condiționare, și care își mărește astfel conținutul de
umiditate de la x Ci la x Ii încât se poate scrie:

Instalații de condiționare a aerului 105

  m wi = m a( x Ii - xCi ) (5.13)
i
de unde rezultă relația de calcul pentru x : C

m wi
xCi = x Ii - (5.14)
m a

De remarcat că, dacă se folosește aceeași instalație ca

pentru perioada de vară (cu același ventilator), debitul de aer
m a [kg/h] este același ca pentru vară și se determină cu relațiile
prezentate în paragraful 5.4.
În acest caz, starea C a aerului condiționat, pentru perioada
de iarnă, rezultă grafic, fig. 5.2, astfel:
- se fixează punctul I (la t Ii   Ii )
- se trasează direcția procesului, ducând prin punctul I o
paralelă la raza marginală de pe diagrama H-x pentru aer
umed, corespunzătoare razei procesului i relația (5.12)
- se intersectează direcția procesului i cu verticala
corespunzătoare conținutului de umiditate xCi (5.14),
obținând punctul C (i x Ci ), în care se citesc tC, C, HC.

Figura 5.2
- se verifică dacă valoarea găsită pentru temperatura aerului
condiționat tC refulat în încăpere satisface condițiile
prezentate în paragraful 5.1.c și anume tC45C (sau
tC70C dacă jetul de aer nu este îndreptat spre zona de

106 Instalații de condiționare a aerului

 muncă a oamenilor), ținând seama că, în general, iarna
tC>tI.
Însă, la încăperi unde suma degajărilor de căldură depășește
pierderile prin pereți în timpul iernii, este posibil să rezulte în unele
cazuri tC<tI.
În toate cazurile, atât punctul C (aerul condiționat introdus în
încăpere) cât și punctul I (aerul evacuat din încăpere) trebuie să se
găsească în poligonul de agrement, fig. 1.2.

5.4 Calculul debitelor de aer

5.4.1 Calculul debitului de aer condiționat ce trebuie introdus

în camera climatizată

Întrucât, la instalațiile de condiționare, sistemul de

condiționare (cuprinzând și ventilatorul) este același, folosit și în
perioada de vară și în cea de iarnă, debitul de aer se calculează
pentru condițiile de vară, când rezultă debite mai mari.
Sarcina termică Q Tv și sarcina de umiditate m wv , fiind
preluate de aerul din încăpere, trebuie să satisfacă relațiile:
 
Q Tv  m a H Iv  H Cv [kJ/h] [kcal/h] (5.15)
și
 
m wv  m a x Iv  xCv [kg/h] (5.16)
de unde rezultă debitul de aer (uscat) al instalației:
Q v
m a  v T v [kg/h] (5.17)
H I  HC
sau:
m v
m a  v w v [kg/h] (5.18)
x I  xC
- Q Tv se calculează cu relația (5.5), m wv cu relația (5.10) iar
valorile entalpiei și ale conținutului de umiditate se citesc pe
diagrama H-x pentru aer umed, fig. 5.1.
Între cele două expresii (5.17) și (5.18) ale debitului de aer,
determinate pe baza bilanțului de căldură și a bilanțului de
umiditate, trebuie să existe egalitate, ceea ce constituie și un

Instalații de condiționare a aerului 107

mijloc de verificare a exactității calculelor și mai ales a citirilor pe
diagramă.
Ventilatorul se alege în funcție de debitul de aer umed, care
se calculează funcție de debitul de aer uscat și conținutul de
umiditate al aerului condiționat, conform relației:
m um= m a(1+xC)[kg/h] (5.19)

5.4.2 Calculul debitului minim de aer proaspăt

Debitul minim de aer proaspăt, m aE, se calculează pe baza

preluării din încăpere a nocivităților, astfel încât concentrația lor să
nu depașească limitele admisibile pentru diferite substanțe nocive
care se degajă în încăpere (spre exemplu CO2 în sălile cu
aglomerare de oameni).
Daca m noc[g/h] sunt degajările unei anumite substanțe nocive
iar Ca[g/kg] este concentrația admisibilă a substanței respective în
aerul interior din încăpere și Co este concentrația aceleiași
substanțe în aerul exterior, atunci debitul de aer proaspăt, care
trebuie adus din exterior, este:
m noc
m aE  [kg/h] (5.20)
Ca  Co

Dacă aerul exterior nu conține nocivitatea respectivă, adică

Co=0, atunci:
m
m aE  noc (5.21)
Ca

Pentru sălile cu aglomerare de oameni, degajările de

nocivități (dioxid de carbon) sunt yCO2=35g/h·om, astfel încât
debitul de nocivități:
m noc=yCO2 nM (5.22)
- nM fiind numărul de oameni ce se află în încăpere.

Concentrația admisibilă în încăpere, pentru acest caz, este

Ca=1,5 gCO2/kg aer uscat iar concentrația de CO2 în aerul exterior se
poate considera Co=0,75 gCO2/kg aer.

108 Instalații de condiționare a aerului

 În unele cazuri m noc este mic (spre exemplu la centrele de
calcul, unde se află un numar mic de oameni în sală) și rezultă ca
necesar un debit de aer proaspăt redus, atunci, din motive de
respectare a regulilor igienico - sanitare, se recomandă ca debitul
minim de aer proaspăt (luat din exterior) să fie de cel puțin 10% din
debitul total de aer condiționat refulat în încapere:
m aE10% m a (5.23)

În alte cazuri, când debitul de nocivități, m noc, este mare,

rezultă ca necesar un debit de aer proaspăt mai mare decât debitul
total de aer condiționat ( m aE> m a), atunci instalația de aer trebuie
să funcționeze numai cu aer proaspăt luat din exterior.

5.4.3 Calculul debitului de aer recirculat și determinarea stării

aerului amestecat

În general, debitul de aer proaspăt rezultă mai mic decât

debitul total necesar pentru condiționare ( m aE< m a).
De aceea, se recirculă un debit:
m aI= m a- m aE (5.24)
în care m a se calculează cu relațiile (5.17) sau (5.18) iar m aE cu
relația (5.20).
Debitul recirculat m aI este extras din încăpere la starea I ( a
aerului interior) și se amestecă cu debitul de aer proaspăt, m aE,
luat din exterior la starea E (a aerului exterior) și apoi debitul total,
suma lor, m aI= m a- m aE, este introdus în sistemul de condiționare
pentru a fi tratat și adus la starea C (a aerului condiționat, ce se
introduce în încăpere).
Starea aerului amestecat M este determinată de parametrii:
m H  m aI H I
H M  aE E (5.25)
m a
și
m x  m aI x I
x M  aE E (5.26)
m a
stabiliți pe baza ecuațiilor de conservare a masei și energiei, așa
cum s-a arătat în paragraful 3.3.3.

Instalații de condiționare a aerului 109

5.5 Funcționarea și metodele de calcul a instalației de
condiționare

De obicei, aceeași instalație de condiționare funcționează

atât în timpul verii cât și în timpul iernii, cu același ventilator, deci
cu același debit de aer. Întrucât perioada de vară reclamă un debit
de aer mai mare, ventilatorul se alege în funcție de debitul de aer
calculat pentru condițiile de vară.
Sistemul de condiționare, fig. 5.3, cuprinde mai multe
componente, dintre care unele sunt folosite numai în una din
aceste perioade, în funcție de modul adoptat de tratare complexă a
aerului. Filtrul F, camera de pulverizare CU, denumită uneori
cameră de umidificare (impropriu în cazul proceselor de uscare a
aerului prin tratare cu apă) cu separatoarele de picaturi S (montate
înainte și după camera de pulverizare), bateria de reîncălzire BRI
și ventilatorul V (antrenat de electromotorul EM) sunt folosite în
perioada de vară și în perioada de iarnă. Bateria de preîncălzire
BPI este folosită numai pentru iarnă iar bateria de răcire prin
suprafață BRS se folosește mai mult pentru perioada de vară.
Aerul proaspăt (la starea E) se amestecă cu o fracțiune de
aer luat din încăperea supusă condiționării, numit aer de
recirculare (la starea I), proporția în care se amestecă putând fi
reglată prin clapetele reglabile din canalele de aer respective.
Amestecul rezultat (la starea M) este filtrat prin filtrul F și trecut
succesiv prin elementele componente ale sistemului de
condiționare, conform schemei adoptate. Bateria de preîncălzire
BPI și bateria de reîncălzire BRI sunt schimbătoare de căldură prin
suprafață, în care încălzirea aerului tratat se face, de obicei, cu
apă caldă sau abur. Bateria de răcire prin suprafață BRS poate fi
chiar vaporizatorul unei instalații frigorifice sau un schimbător de
căldura prin suprafață în care circulă apă rece (de la un puț de
mare adâncime), apă răcită sau alt agent intermediar răcit de o
instalație frigorifică. În camera de pulverizare CU se pulverizează
de obicei apă rece (a cărei temperatură trebuie să fie mai mare de
4-5C pentru a se evita înghețul). Apa de pulverizare poate fi apă
răcită de o instalație frigorifică sau apă rece din puțuri de
adâncime. Prin trecerea prin sistemul de condiționare, aerul ajunge

110 Instalații de condiționare a aerului

la starea necesară (C) la care ventilatorul V îl introduce în
încăperea de condiționat.

Figura 5.3

5.5.1 Calculul instalației de condiționare a aerului pe timp de

vară

Pentru perioada de vară se cunosc următoarele date de

calcul:
- starea aerului interior, reprezentată prin punctul I în
diagrama H-x, fig. 5.4, determinată prin tI și I (stabilite în
paragraful 5.1) și având, pe baza citirii din diagramă,
entalpia HI și conținutul de umiditate xI

Figura 5.4

Instalații de condiționare a aerului 111

 - starea aerului exterior, reprezentată prin punctul E în
diagrama H-x, fig. 5.4, determinată prin tE și xE (sau E)
(conform indicațiilor din paragraful 5.1) și având, pe baza
citirii din diagramă, entalpia HE și umiditatea relativă E
- sarcina termică a încăperii Q Tv calculată cu relația (5.5):
Q Tv = Q M + Q SI + Q P + Q w (5.27)
- sarcina de umiditate a încăperii, conform relației (5.10)
m w = m wd m wa (în cazul sălilor social - culturale de obicei
sarcina de umiditate este dată de umiditatea degajată de
oameni prin respirație și transpirație:  m w =gwMnM în care nM
este numărul de oameni din încăpere iar gwM0,06 g/h·om
reprezintă cantitatea de umiditate degajată de un om în
stare de rapaus)
- direcția procesului de modificare a stării aerului din
încăpere, dată de raza procesului (raportul de
termoumiditate), calculată cu relația (5.11):
v= Q Tv / m wv (5.28)
- starea aerului condiționat (refulat de ventilator în încăpere)
reprezentată prin punctul C în diagrama H-x, fig. 5.4,
determinat la intersecția direcției v (dusă prin punctul I) cu
izoterma tC (tCtI-(5…8)C), așa cum s-a arătat la paragraful
5.3, fig. 5.1 și având, pe baza citirii pe diagramă, entalpia
HC, conținutul de umiditate xC și umiditatea relativă C
- debitul de aer condiționat necesar m a al instalației, calculat
cu relația (5.17):
Q Tv
ma  v
 [kg/h] (5.29)
H I  H Cv
și verificat cu relația rezultată din bilanțul de umiditate
(relația 5.18):
m v
m a  v w v [kg/h] (5.30)
x I  xC
- debitul minim de aer proaspăt, care se calculează pentru
nocivitatea care necesită cel mai mare debit, cu relația
(5.20):

112 Instalații de condiționare a aerului

 m noc
m aE  [kg/h] (5.31)
Ca  Co
- debitul maxim de aer refulat, calculat cu relația (5.24):
m aI= m a- m aE (5.32)
- starea aerului amestecat, reprezentată prin punctul M în
diagrama H-x, fig. 5.4, determinată prin parametrii HM și xM
(calculați cu relațiile 5.25 și 5.26):
m H  m aI H I
H M  aE E (5.33)
m a

m aE x E  m aI x I
xM  (5.34)
m a
și având, pe baza citirii din diagramă temperatura tM și
umiditatea relativă M.
Problema ce trebuie rezolvată prin tratarea complexă a
aerului este ca, trecând prin sistemul de condiționare, fig. 5.3,
aerul să ajungă, de la starea M a aerului din camera de amestec
CA, la starea C a aerului condiționat, refulat de ventilatorul V în
încăperea climatizată. Pentru rezolvarea acestei probleme există
mai multe variante (în funcție de câte elemente ale sistemului de
condiționare se folosesc), care sunt analizate în cele ce urmează,
având în vedere că vara nu se folosește bateria de preîncălzire.

5.5.1.1 Calculul termic al tratării aerului, folosind numai

camera de pulverizare CU

Pentru ca în centrala de condiționare (sistemul de

condiționare din fig. 5.3) să se poată folosi pentru tratarea aerului
numai o cameră de pulverizare, astfel încât să se ajungă din
starea M (a aerului după amestecarea în camera de amestec) la
starea C a aerului condiționat, este necesar ca dreapta care
unește punctele M și C să intersecteze linia de saturație (=
100%), ca în fig. 5.5.

Instalații de condiționare a aerului 113

 Figura 5.5
Notând cu W punctul de intersecție al dreptei MC cu curba de
saturație (=100%), izoterma corespunzătoare acestui punct dă
valoarea temperaturii tW a apei de tratare a aerului conform celor
prezentate în paragraful 3.3.4. Pentru ca, prin tratarea debitului m a
de aer (de stare M) cu apă de temperatura tW (corespunzătoare
punctului W, obținut la MC=1) să se ajungă în starea C, în
camera de pulverizare trebuie să aibă loc schimburile de căldură și
de umiditate, exprimate prin relațiile:
Q CU= m a(HM-HC) (5.35)
și
m w= m a(xM-xC) (5.36)
care servesc la calculul și alegerea camerei de pulverizare
necesare.

5.5.1.2 Calculul termic al tratării aerului, folosind numai

bateria de răcire prin suprafață BRS

Pentru ca, din sistemul de condiționare, fig. 5.3, să se poată

folosi pentru tratarea aerului (de stare M) numai bateria de răcire
prin suprafață BRS și să se ajungă astfel în starea C, fig. 5.6, este
necesar, ca și în cazul precedent (paragraful 5.5.1.1), ca dreapta
care unește punctele M și C să intersecteze curba de saturație (=
100%). Notând cu P punctul de intersecție al dreptei MC cu curba
de saturație, izoterma corespunzătoare acestui punct dă valoarea

114 Instalații de condiționare a aerului

temperaturii tP a peretelui suprafeței de schimb de căldură a
bateriei de răcire prin suprafață (conform celor prezentate în
paragraful 3.3.2).
Dacă bateria de răcire prin suprafață reprezintă vaporizatorul
unei instalații frigorifice, temperatura de vaporizare a agentului
frigorific to va trebui să fie mai mică decât tP:
to=tp-t (5.37)
t fiind o diferență de câteva grade, necesară pentru transferul de
căldură.
Puterea frigorifică a instalației frigorifice, astfel ca aerul de
debit m a și stare M să ajungă în starea C, rezultă din fluxul de
căldură ce trebuie extras din aer:
Q BRS= Q o= m a(HM-HC) (5.38)
ce servește la calculul instalației frigorifice necesare.
Dacă procesul de schimbare a stării aerului, de la M la C, cu
ajutorul bateriei de răcire prin suprafață reprezintă o racire cu
uscare (ca în fig. 5.6) pe pereții bateriei de răcire BRS va
condensa (și eventual se va depune gheață dacă tP<0C) un debit
de umiditate dat de relația:
m w= m a(xM-xC) (5.39)

Figura 5.6

Instalații de condiționare a aerului 115

5.5.1.3 Calculul termic al tratării complexe a aerului folosind o
cameră de pulverizare CU și o baterie de reîncălzire BRI

În cazurile în care dreapta care unește punctele M și C nu

intersectează curba de saturație =1, ca în fig. 5.7, nu se poate
rezolva problema condiționării aerului numai prin folosirea unui
singur element al sistemului de condiționare (fie el cameră de
pulverizare sau baterie de răcire prin suprafață precum s-au
prezentat în paragrafele 5.5.1 și 5.5.2). O soluție ce poate rezolva
această problemă este tratarea complexă a aerului folosind, spre
exemplu, o cameră de pulverizare (tratare cu apă) și o baterie de
reîncălzire (proces de încălzire uscată).
Cunoscând temperatura apei de care se dispune (tW) se
obține punctul W la intersecția (tW=1); procesul de tratare cu
apă de temperatura tW este reprezentat prin linia MRW. În starea R
aerul trebuie să aibă același conținut de umiditate cu cel al aerului
condiționat C (xR=xC), deci punctul R se determină la intersecția
MWxC, citindu-se pe diagramă entalpia HR și temperatura tR. În
continuare aerul este încălzit în bateria de reîncălzire BRI până la
starea C.

Figura 5.7
Se observă că această schemă de condiționare poate fi
utilizată numai dacă:
tw<trC (5.40)
(temperatura trC fiind temperatura de rouă a stării C).

116 Instalații de condiționare a aerului

 Pentru ca, prin procesul MR de tratare a debitului m a de aer
(de stare M) cu apă de temperatură tW, să se ajungă în starea R (la
MWxC), în camera de pulverizare trebuie să aibă loc schimburile
de căldură și umiditate, exprimate prin relațiile:
Q CU= m a(HM-HR) (5.41)
și
m w= m a(xM-xR) (5.42)
care servesc la calculul și alegerea camerei de pulverizare
necesare.
Pentru ca prin procesul RC (de încălzire uscată) să se ajungă
din starea R în starea aerului condiționat C fluxul caloric al bateriei
de reîncălzire BRI:
Q BRI= m a(HC-HR) (5.43)
va servi la calculul și dimensionarea acestui schimbător de
căldură.

5.5.1.4 Calculul termic al tratării complexe a aerului, folosind o

baterie de răcire prin suprafață BRS și o baterie de reîncălzire
BRI

În starea C se poate ajunge și prin alte procese complexe, de

exemplu, prin procesele indicate în fig. 5.8 și anume într-o baterie
de răcire prin suprafață are loc procesul M-RrM (un proces de
răcire M-RrM până la temperatura punctului de rouă a stării M, trM,
urmat de condensarea unei părți din vaporii de apă din aerul umed
RrM-P). Punctul P, obținut la intersecția verticalei xC cu curba de
saturație =100%, dă tocmai valoarea temperaturii suprafeței
bateriei de răcire prin suprafață, procesul, global, putând fi
reprezentat prin dreapta MP ce unește starea M cu punctul P de
pe curba de saturație intersectată cu temperatura peretelui bateriei
de răcire prin suprafața. După bateria de răcire aerul parcurge și
bateria de reîncălzire BRI unde se produce încălzirea uscată de la
P la C, starea punctului P găsindu-se la intersecția verticalei
xC=xP=ct. cu curba de saturație.

Instalații de condiționare a aerului 117

 Figura 5.8
Fluxul caloric extras din aer în bateria de răcire BRS, care
reprezintă puterea frigorifică a instalației frigorifice (în care BRS
este vaporizatorul) se calculează cu relația:
Q o= m a(HM-HP) (5.44)

Debitul de umiditate extras din aer prin condensarea pe

suprafața bateriei BRS este:
m w= m a(xM-xP) (5.45)

Fluxul caloric al bateriei de reîncălzire se determină astfel:

Q BRI= m a(HC-HP) (5.46)

Pentru a micșora fluxul caloric al bateriei de reîncălzire se

poate folosi o instalație frigorifică cu o temperatură de vaporizare
care să asigure o temperatură a suprafeței bateriei de răcire BRS
mai scăzută decât temperatura punctului de rouă a punctului C, trC,
din fig. 5.8. În acest caz, fig. 5.9, cunoscând temperatura de
vaporizare to, se alege temperatura peretelui tP=to+t (pentru
condiția de posibilitate de transfer termic) obținând punctul P (la
tP=100%) iar procesul de răcire a aerului în BRS are loc pe
direcția MP până la punctul R, obținut la intersecția dreptei MP cu
verticala xC=ct.

118 Instalații de condiționare a aerului

 Pentru a se asigura răcirea aerului de la starea M la starea R
instalația frigorifică se va dimensiona la puterea frigorifică (egală
cu fluxul caloric extras din aer în BRS) calculată cu relația:
Q o = Q BRS = m a(HM-HR) (5.47)

Debitul de umiditate extras din aer prin condensare pe

suprafața bateriei de răcire BRS este:
m w= m a(xM-xR) (5.48)

Fluxul caloric al bateriei de reîncălzire (în cazul fig. 5.9) se

calculează cu relația:
Q BRI= m a(HC-HR) (5.49)

Figura 5.9

5.5.1.5 Calculul termic al tratării complexe a aerului, folosind o

cameră de pulverizare CU, o baterie de răcire prin suprafață
BRS și o baterie de reîncălzire BRI

Procedeele de tratare a aerului sunt posibile în mai multe

variante, la alegerea variantei optime, trebuie să se ia în
considerare avantajele tehnico-economice, ținând seama atât de
costurile de investiție cât și cele de exploatare (consumul de
energie și de apă necesar în funcționarea elementelor componente
ale instalației de condiționare).

Instalații de condiționare a aerului 119

 În fig. 5.10 se prezintă procesele termice și cazul tratării
aerului în perioada de vară, cu apă rece pulverizată în CU
(procesul MRW), răcire în bateria de răcire prin suprafață (procesul
RWRP) și încălzire în bateria de reîncălzire BRI (procesul RPC).
Această schemă de tratare se folosește în cazul când temperatura
apei de care se dispune, tW, este mai mare decât temperatura de
rouă a stării C (tW>trC).
Punctul W se determină la tW=1; punctul P la tP=1
(temperatura punctului P se alege în funcție de temperatura de
rouă a stării C, tBRS=trC-t); punctul RW se determină la intersecția
dreptei MW (care este direcția procesului de tratare cu apă de
temperatură tW a aerului de stare M) cu curba de umiditate relativă
RW=90% (ținând cont de eficacitatea camerei de pulverizare),
MW=90%; punctul RP se determină la intersecția dreptei RWP
(care este direcția procesului de răcire prin suprafața bateriei de
răcire de temperatură tP) cu verticala punctului C (xRp=xC=ct.).
Fluxul caloric și debitul de umiditate în camera de pulverizare
se calculează cu relațiile:
Q CU= m a(HM-HRW) (5.50)
m w= m a(xM-xRW) (5.51)

Puterea frigorifică (fluxul caloric extras din aer în BRS) se

determină astfel:
Q o = Q BRS = m a(HRW-HRP) (5.52)

Debitul de umiditate extras din aer în BRS este:

m wBRS= m a(xRW-xRP) (5.53)

Fluxul caloric al bateriei de reîncălzire se calculează cu

relația:
Q BRI= m a(HC-HRP) (5.54)

120 Instalații de condiționare a aerului

 Figura 5.10

5.5.2 Calculul instalației de condiționare a aerului pentru

funcționarea în timpul iernii

Pentru perioada de iarna se folosește aceeași instalație ca

pentru vară dar intră în funcțiune bateria de preîncălzire BPI, fig.
5.3, și, de regulă, nu funcționează bateria de răcire prin suprafață
BRS (cu excepția calculului pentru încăperile cu degajări mari de
căldura, ce depașesc pierderile prin pereți iarna).
Funcționând cu același ventilator și vara și iarna, instalația
are același debit de aer ca și vara, astfel încât se cunosc
următoarele date de calcul:

- debitul de aer condiționat refulat în încăpere, m a, calculat

cu relația, (5.17), același ca pentru perioada de vară
- debitul minim de aer proaspăt, m aE, care se calculează cu
relația, (5.20), și are aceeași valoare ca pentru perioada de
vară (dacă nu se schimbă regimul degajărilor de nocivități)
- debitul de aer recirculat, m aI= m a- m aE, același ca pentru
perioada de vară (dacă m aE este același)
- starea aerului interior, prin punctul I pe diagrama H-x, fig.
5.11, determinat prin tI și I (stabilite la paragraful 5.1) și
pentru care se citesc pe diagramă HI și xI (care pot fi

Instalații de condiționare a aerului 121

 aceleași ca pentru perioada de vară, dacă se mențin
aceleași condiții interioare)
- starea aerului exterior, prin punctul E în diagrama H-x, fig.
5.11, determinat prin tE și E (conform indicațiilor din
paragraful 5.1) și pentru care se citesc pe diagramă HE și xE
(mult diferite față de perioada de vară)
- sarcina termică a încăperii Q Ti calculată cu relația (5.6):
Q i = Q M+ Q SI- Q P+ Q w
T (5.55)
- sarcina de umiditate a încăperii, conform relației (5.10):
 m W= m wd- m wa (5.56)
care poate fi aceeași ca pentru perioada de vară, dacă
degajările de umiditate nu se modifică
- direcția procesului de modificare a stării aerului din
încăpere, dată de raza procesului, calculată cu relația 5.12:
Q i
I= T i (5.57)
m w
- conținutul de umiditate xCi pe care trebuie să-l aibă aerul
condiționat (iarna), care se calculează cu relația (5.14):
m wi
xCi = x Ii - (5.58)
m a

Figura 5.11

122 Instalații de condiționare a aerului

 - starea aerului condiționat (refulat în încăpere) prin punctul C
în diagrama H-x, fig. 5.11, determinat la intersecția direcției
I (dusă prin punctul I) cu verticala corespunzătoare
conținutului de umiditate xCi , precum s-a arătat la paragraful
5.3, fig. 5.2, și pentru care se citesc pe diagramă tC, HC și
C. Dacă rezultă tC>70C se reia calculul, alegându-se inițial
temperatura tC, va rezulta un debit de aer condiționat pentru
iarnă mai mare decat cel pentru vară, deci se va adopta
pentru debitul ventilatorului aceasta nouă valoare,
recalculându-se în acest caz procesul de tratare a aerului
pentru perioada de vară
- starea aerului amestecat, reprezentată prin punctul M în
diagrama H-x, fig. 5.11, determinată prin parametrii H Mi și
x Mi , calculați cu relațiile (5.25) și (5.26), cu valorile entalpiei
și conținuturilor de umiditate ale aerului exterior și interior
din perioada de iarnă:

m aE H E  m aI H I
HM  (5.59)
m a
m x  m aI x I
xM  aE E (5.60)
m a

Și în acest caz, problema, ce trebuie rezolvată prin tratarea

complexă a aerului, este ca, trecând prin sistemul de condiționare,
fig.5.3, aerul să ajungă de la starea M a aerului amestecat din
camera de amestec CA la starea C a aerului condiționat ce se
introduce, prin ventilatorul V, în încăperea climatizată.
Un exemplu de tratare complexă a aerului în timpul perioadei
de iarnă este prezentat în fig. 5.12, unde procesul de încălzire
uscata MRI are loc în bateria de preîncălzire BPI, procesul de
umidificare adiabată RIRW are loc în camera de pulverizare CU iar
procesul de încălzire uscată RWC are loc în bateria de reîncălzire
BRI.
Punctele reprezentate în fig. 5.12 se determină astfel:
- punctul M de amestec, la HMxM
- punctul C, la i xCi , fig. 5.11

Instalații de condiționare a aerului 123

 Figura 5.12
- punctul RW (sfârșitul procesului de umidificare adiabată) la
xC=xRW=ct.RW=90% (umiditatea relativă RW este
cuprinsă în limitele (90-100)% în funcție de eficiența
camerei de umidificare), în care se citește entalpia HRW
- punctul RI (sfârșitul preîncălzirii în bateria BPI) la xM=xRI=ct.
HRI=HRW, în care se citește valoarea temperaturii tRI (la
sfârșitul preîncălzirii). Fluxul de căldură al bateriei de
preîncălzire BPI este:
Q BPI= m a(HRI-HM) (5.61)
În camera de umidificare CU fluxul de căldură este nul
( Q CU=0), deoarece s-a considerat un proces de umidificare
adiabată (HRI=HRW).
Debitul de umiditate preluat în camera de umidificare este:
m wCU= m a(xC-xM) (5.62)
Fluxul caloric al bateriei de reîncălzire BRI, unde aerul este
încalzit de la starea RW la starea C, este:
Q BRI= m a(HC-HRW) (5.63)
Fluxul de căldură total al sistemului se calculează cu relația:
Q tot= Q BPI+ Q BRI (5.64)

124 Instalații de condiționare a aerului