Sunteți pe pagina 1din 2

Simbolismul

Simbolismul european
• Simbolismul este un curent cultural și artistic, manifestat în literatură și în pictură la
sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.
• Numele curentului este dat de către Jean Moréas în „Manifestul simbolismului” din
revista „Le Figaro”din 1886.
• „Poezia simbolistă este exclusiv o poezie a sensibilităţii pure. Obiectul poeziei simboliste
îl constituie stările sufleteşti confuze, nelămurite, transmise pe calea sugestiei. Sugestia e
folosită drept cale de exprimare a corespondenţelor” (Jean Moreas, ”The Symbolist
Manifesto”, în Mary Ann Caws (ed.), Manifesto : A Century of Isms, Lincoln, Editura
Universității din Nebraska, 2001, p. 50-51).
• În accepțiune retrânsă, simbolismul numește un grup de scriitori constituit în jurul lui
Jean Moréas care fondează revista „Symbolisme” în 1886.
• Simbolismul desemnează mai mulți poeți novatori din a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, având formule literare diferite față de literatura realistă – Charles Baudelaire,
Paul Verlaine, Arthur Rimbaud.
Trăsături:
• O poezie în care se cultivă expresia și forma, muzicalitatea, rafinamentul estetic;
• O poezie care transmite emoții și sentimente negative, aducând teme noi în literatură
precum nevroza, inadaptarea, răul de existență, angoasa;
• O poezie care valorifică citadinismul.
• Poezie a sensibilității pure
• Sugestia este folosită drept cale de exprimare a corespondențelor/a legăturilor ascunse
dintre lucruri prin cultivarea senzațiilor coloritice, muzicale, olfactive (sinestezii);
• Cultivarea simbolului – pentru a sugera stări, senzații
• Romantismul – simbolul exprima, materializa o ideee sau un sentiment
• Predispoziția pentru reverie, visare
• Muzicalitate – ritm, rimă, repetiții obsedante a unor cuvinte, vocale, a referenului. Există
și multe referințe la instrumente muzicale clasice
• Utilizarea versului liber
• Teme și motive: iubirea, nevroza, târgul provincial ca element al izolării, natura
(artificială – parcul)
• La romantici natura era uriașă, sălbatică și neîmblânzită
Reprezentanți:
Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stephane Mallarmé

Simbolismul românesc
În spațiul românesc, simbolismul se manifestă între anii 1890-1920;
Există două grupări literare simboliste românești:
 1. Gruparea din jurul lui Alexandru Macedonski de la revista „Literatorul”;
 2. Gruparea de la „Viața nouă” din jurul lui Ovid Densusianu;
Există și o distincție regională a scriitorilor simboliști:
 1. Simboliști munteni – estetism, nevrozism, cosmopolitism, citadinism (mari centre
urbane) – Ion Minulescu, Nicolae Davidescu, Alexandru Macedonski;
 2. Simboliști moldoveni – interioritate, cu accent sentimental, evocarea micului târg
moldovenesc – Ștefan Petică, George Bacovia, Dimitrie Anghel.
Simbolismul românesc a fost direct influențat de către cel francez – simboliștii români traduc
poezie simbolistă franceză, scriu în acel spirit
În Franța a apărut ca reacție la parnasianism, la noi ca reacție la curentele naționaliste
(poporanismul, semănătorismul);