Moale Angelica Laura An 1 I.D.

Administratie Publica
Risipa de alimente

Producerea alimentelor presupune consumul complex de resurse

materiale și umane pe tot lanțul, de la producția agricolă și utilizarea terenurilor, procesarea
alimentelor brute prin utilizarea de energie, materiale, apă, tehnologie și mai departe în lanțul de
distribuție și servire. Întreaga valoare pe care o înglobează alimentele se pierde atunci când
acestea nu ajung la destinatarul final.
Conștienți fiind de faptul că nu tot ce se produce pentru consumul uman se consumă în timp
util,este necesar să facem demersurile necesare pentru a controla aceste pierderi și a le minimiza
prin măsuri și acțiuni concrete și coordonate.
Pierderile de alimente care nu pot fi evitate dar acele deșeuri care totuși se generează este
recomandat să fie valorificate utilizând cele mai înalte standard printr-o abordare în cascadă în
conformitate cu piramida gestionării deșeurilor alimentare. Acțiune în cascadă pentru gestionarea
alimentelor și a deșeurilor alimentare în trei pasi: prevenirea(include măsurile luate la sursa de
generare, precum și donarea de alimente pentru consum uman),valorificarea (în acest palier sunt
incluse atât utilizarea deșeurilor de alimente pentru consumul animalelor cât și transformarea în
compost sau biogaz), eliminarea (presupune distrugerea prinardere cu recuperare de energie sau
depozitarea în depozite de deșeuri.
La noi în ţară prin Legea nr.47/2016 s-a declarat 16 octombrie ca Ziua naţională a alimentaţiei
şi a combaterii risipei alimentare.
Risipa de alimente este o problemă mondială care a căpătat o importanță din ce în ce mai mare
pe agenda publică și politică din ultimii ani. Importanța acestui subiect va continua să crească, în
special având în vedere nevoia de a hrăni o populație mondială aflată în creștere. Alimentele sunt
un bun prețios, iar producția lor poate necesita resurse importante. Estimările actuale indică
faptul că, la nivel mondial, în jur de o treime din alimentele produse pentru consumul uman sunt
irosite sau pierdute, ceea ce generează importante costuri economice și de mediu.
Aceasta lucrare ar putea sa fie tratata din mai multe perspective cu ar fi
mediul/ecologica,economica si sociala.
Perspectiva mediu/ecologica În România, risipa alimentară se ridică la 6.000 de tone pe zi.
România a implementat legea împotriva risipei alimentare, însă este ineficientă, pentru că are
norme care „ating” marile lanțuri comerciale, unde risipa alimentară este prea mică în comparație
cu cea a gospodăriilor. Prin comparație, în retail se produce 7% din risipa alimentară, în timp ce
în gospodării, 49%. Alte 37 de procente se pierd în industria alimentară, 5% în alimentația
publică și doar 2% în sectorul agricol. De la 1 februarie 2019 a intrat în vigoare legea privind
diminuarea risipei alimentare. Potrivit actului normativ, agenții economici vor trebui să fie mai
responsabili, în vederea diminuării risipei alimentare, prin măsuri precum vânzarea la preţ redus
a produselor aflate aproape de expirarea datei de valabilitate.
În România, în condițiile în care peste 4,5 milioane de români au dificultăți în procurarea hranei
zilnice, în țara noastră se aruncă în fiecare an 2,55 milioane de tone de mâncare.Cea mai mare
risipă de hrană se înregistrează în mediul urban: în timp ce comunităţile rurale folosesc metode
tradiţionale de valorificare a resturilor de alimente în gospodărie, în mediul urban peste 95% din
resturile din municipii ajung la groapa de gunoi, făcând astfel imposibilă valorificarea deşeurilor
de orice fel, atât alimentare, cât şi nealimentare.11 Dincolo de aspectele sociale şi morale, risipa
se traduce şi în efecte negative considerabile asupra mediului: pierderi şi risipă de resurse de apă,
sol şi energie, emisii de gaze cu efect de seră şi aport la schimbările climatice, poluare (apa, aer,
sol) cu fertilizatori, pesticide şi metan rezultat din descompunerea alimentelor care sfârşesc la
groapa de gunoi. În mod categoric, reducerea la jumătate a pierderilor alimentare ar aduce
beneficii enorme, precum scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 1,5 gigatoni de CO2,
până în 2050. Si degradarea deșeurilor organice are impact asociat de mediu negativ, mai ales
datorită emisiilor de gaz de depozit, emisii care generează atât miros neplăcut cât și impact
asupra schimbărilor climatice prin generarea de metan și dioxid de carbon.
Perspectiva economica În contextual cererii de alimente,expertii in inovatie aplica noi
tehnologii pentru crearea alimentelor sustenabile si sanatoase.Mai exact ,este nevoie de
intersectarea agriculturii ,a biotehnologiei,a descoperirilor din domrniul sanatatii pentru a genera
noi modalitati de asigurare a hranei aici evidentiindu-se proiectarea de noi proteine care
indeplinesc cererea globala a agriculturii vertical inteligente sau crearea de dite dupa biomul
uman. . Echipele de cercetare și dezvoltare au creat culturi inovatoare menite să protejeze
produsele lactate și pe cele din carne, salatele și vinurile. Cunoscute sub numele de bioprotecție,
aceste soluții naturale pot ajuta alimentele și băuturile să-ți păstreze prospețimea mai mult timp și
să se alinieze tendinței privind o etichetă curată. Tranziția către economia circulară este o
oportunitate de a transforma economia și de a o face mai durabilă, de a contribui la realizarea
obiectivelor privind clima și a conserva resursele lumii, de a crea locuri de muncă locale și a
genera avantaje concurențiale pentru Europa într-o lume aflată în profundă schimbare.
Importanța economiei circulare pentru industria europeană a fost subliniată recent în strategia
reînnoită privind politica industrială a UE. Economia circulară este denumită ca fiind o economie
în care „valoarea produselor, a materialelor și a resurselor este menținută în economie cât mai
mult timp posibil, iargenerareadedeșeuriesteredusălaminimum.”
Pentru a susține creșterea sustenabilității și inovației în viitor, pentru o economie
circulară eficientă a resurselor în industria alimentară și a băuturilor se recomandă urmatoarele:
-Luarea măsurilor de prevenire a risipei de alimente care se adresează întregului lanț alimentar; 
-Implementarea obiectivului ONU pentru Dezvoltarea durabilă privind risipa de alimente la
nivelulUE;
-Dezvoltarea unei metodologii comune de măsurare a deșeurilor alimentare din UE, aliniată la
standardele globale;
-Crearea unei platforme de ”stakeholderi” în materie de deșeuri alimentare cu implicarea tuturor
actorilor din lanțul alimentar și a statelor membre;
-Clarificarea legislației UE pentru facilitarea donării de alimente
-Căutarea de opțiuni pentru a îmbunătăți înțelegerea datelor marcate, fără a compromite
siguranța și calitatea alimentelor; 
-Maximizarea valorii materiilor prime, permițând mai multor materiale să ramână produse sau să
fie clasificate ca sub-produse; 
-Promovarea îmbunătățirii continue a performanței de mediu a produselor alimentare și
băuturilor pe tot parcursul ciclului lor de viață; 
-Stabilirea criteriilor de achiziții publice ecologice, care respectă performanța generală a
durabilității ciclului de viață a produselor alimentare și băuturilor pe o bază consistentă, obiectivă
și fiabilă științific; 
-Menținerea deșeurilor ca sursă de energie, fiind o opțiune de gestionare a deșeurilor, acolo unde
este justificată de proiectarea ciclului de viață; 
-Promovarea investițiilor încercetare și dezvoltare.
Perspectiva sociala Dincolo de aspectele sociale şi morale, risipa se traduce şi în efecte negative
considerabile asupra mediului: pierderi şi risipă de resurse de apă, sol şi energie, emisii de gaze
cu efect de seră şi aport la schimbările climatice, poluare (apa, aer, sol) cu fertilizatori, pesticide
şi metan rezultat din descompunerea alimentelor care sfârşesc la groapa de gunoi. Este nevoie de
programe educaționale, precum și de educație în familie, pentru a reduce risipa alimentară.La
nivel de familie, trebuie să avem un plan de cumpărături, să ne cunoaștem bine nevoile și să
învățăm să păstrăm alimentele. Trebuie să învățăm să donăm ceea ce nu ne trebuie când avem
surplus de alimente.
Ministerul Agriculturii poartă discuții cu Ministerul Educației pentru a introduce în curicula
școlară programe educaționale privind risipa alimentară și alegeri alimentare sănătoase. Se
încurajează donatiile de alimente către persoane defavorizate, acțiuni de informare publică cu
privire la modul de conservare și pregătire al mâncării, cât și acțiuni locale de recuperare a
alimentelor si valorificarea acestora sub alte forme (de ex. fructele aflate pe punctul de a se
strica sunt transformate în sucuri naturale, gemuri etc.).Soluțiile pentru diminuarea deșeurilor
alimentare pot fi extrem de simple și eficace. De exemplu, există diferite organizații locale care
se ocupă cu redistribuirea alimentelor rămase pe tarabele comercianților după închiderea piețelor.
Risipa alimentară este o problemă globală care necesită o abordare holistică și o implicare a
tuturor actorilor din sistemul alimentar de la fermieri la consumatori. Asigurarea securității
alimentare a populației, este obligația fiecărui stat. Problema securității alimentare, a accesului
populației la produse agro-alimentare de bază și de calitate corespunzătoare, constituie o
preocupare majoră cu care se confruntă, într-o măsură mai mare sau mai mică, toate statele lumii,
dar în primul rând cele subdezvoltate sau în curs de dezvoltare. Problema accesului la alimente
constituie un factor care poate duce la instabilitate pe plan mondial. Asigurarea securitătii
alimentare pentru toți indivizii, contribuie la liniștea socială, la stabilitate și prosperitate.Cu toate
eforturile care se fac pe lanțul alimentar pentru a evita deșeurile de alimente acestea totuși se
generează. Ele sunt de regulă alimente care nu pot fi vândute pe canalele obișnuite devânzare a
alimentelor, dar care pot fi totuși valorificate într-un alt mod.
Politica publica(actiuni la nivelul statului)Expertii in alimentatie doresc reducerea a jumatate
din pierderile alimentare prin implicarea guvernelor si companiilor de adoptare a unor modalitati
corecte pentru injumatatirea pierderilor si risipelor alimentare,actionand pentru stoparea acestui
fenomen.Si agentii care sunt implicati in industria alimentara vor trebui sa faca schimbari de
calitate si aplicarea unor masuri corespunzatoare(privind depozitarea si ambalarea corecta a
alimentelor).Statul sa poata pune in aplicare si dezvoltare a unor strategii pentru reducerea si
pierderea deseurilor alimentare ,schimbarea normelor sociale pentru consumatori respectiv
implementarea unor norme privind risipa alimentelor.
Legat de acest proiect se disting urmatoarele tipuri de externalitati cum ar fi emisiile de gaze cu
efect de seră de CO2, externalitati privind degradarea deseurilor organice avand un impact
asupra schimbărilor climatice prin generarea de metan și dioxid de carbon si externalitati
datorate gestionării deșeurilor rezultate in urma fabricarii produselor alimentare.
Dezvoltarea durabilă reprezintă unul dintre principalele obiective . Având în vedere resurse
naturale de alimente, principala provocare pentru producători și consumatori este să realizeze
mai multe alimente consumând mai puține resurse. Pentru a aborda provocarea respectivă în
această perioadă caracterizată prin schimbări climatice rapide și o cerere de energie și de resurse
în continuă creștere, s-a introdus o gamă largă de politici și de inițiative care au drept obiectiv
consumul și producția durabile. Acestea ar trebui să ducă la îmbunătățirea performanței de mediu
globale a produselor pe durata ciclului lor de viață, să stimuleze cererea de produse și tehnologii
de producție mai bune și să ajute consumatorii să facă alegeri în cunoștință de cauză.
Principiile care trebuie să stea la baza dezvoltării acestei viziuni sunt consultarea, colaborarea și
atribuirea responsabilităților in cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente , deșeurile
alimentare în toate etapele, de la producția primară la procesare, distribuire și consum in lant. Aș
putea evidentia aici cativa indicatori ai dezvoltarii durabile in risipa de alimente cum ar fi ,
îmbunătățirea performanței de mediu a produselor pe parcursul ciclului lor de viață,
îmbunătățirea cunoștințelor consumatorilor în domeniu, stimularea cererii de bunuri și tehnologii
de producție durabile, promovarea inovării în cadrul industriei. Pentru a crea o viziune comună
în ceea ce priveste risipa alimentară și în consecință, evitarea pierderilor pe lanțul alimentar,
precum și valorificarea alimentelor în măsura în care acest lucru este posibil, este necesară
conștientizarea tututror actorilor implicați, de la producători, distribuitori și consumatori.
Important de subliniat este faptul că evitarea risipei alimentare crează atât oportunități economice
cât și sociale și de mediu, în deplină armonie cu dezvoltarea durabilă.
În sensul celor de mai sus, consumatorii ar trebui să acorde mai multă atenție risipei
alimentare,mai ales prin adaptarea modului de cumpărare, stocare și preparare a alimentelor. În
mod similar,sectorul de afaceri trebuie să se inspire din bunele practici și să acorde mai multă
atenție risipei alimentare. Prin utilizarea eficientă a resurselor se subliniază necesitatea unei
strategii pentru a defini obiectivele pe termen mediu și lung în ceea ce privește eficiența
resurselor și mijloacele de realizare a acestora. propund modalități de a spori productivitatea
resurselor și de a decupla creșterea economică de utilizarea resurselor și de impactul acesteia
asupra mediului .
Obiective. Necesarul de producție crescută a hranei este determinată la nivel mondial de
creșterea numărului populației ceea ce pune o presiune în creștere asupra terenurilor agricole cu
impact imediat asupra mediului. În același timp se constată că o cantitate importantă de alimente
se risipește pe întreg lanțul alimentar de la producția primară, la procesare și preparare, precum și
la distribuție șiservire. Se constată că în condițiile risipei de alimente într-o proporție importantă,
există populație care nu poate să-și asigure necesarul zilnic de hrană, ceea ce demostrează
gestionarea deficitară a resurselor care susține și accentuează inechitatea socială. Obiectivul
general este de diminuare a risipei alimentare pe lanțul de comercializare și
consum, iar țintele stabilite urmăresc diminuarea cu 30% a risipei de alimente până în anul 2025
și cu 50% până în anul 2030. Atingerea obiectivelor și a țintelor menționate mai sus necesită
cunoașterea situatiei actuale pentru a se putea lua măsuri concrete și a se demara acțiuni care să
susțină aceste obiective.
Risipa alimentară are cauze diverse cum sunt: supraproducția, direcționarea eronată a
produselor(dimensiune sau formă neadaptată), deteriorarea produselor sau a ambalajului,
normele decomercializare (probleme de aspect sau defecte de ambalare) sau gestionarea
necorespunzătoare astocurilor precum și strategiile de marketing.
Pentru a identifica care sunt cele mai potrivite căi de acțiune este necesar să se acționeze
coordonat inclusiv un schimb de bune practici, la nivel european și național, cu scopul de a
îmbunătăți coordonarea pentru a evita risipa de alimente și de a spori eficiența lanțului de
aprovizionare cu alimente. Acest lucru se poate obține prin promovarea relațiilor directe dintre
producători și consumatori și prin scurtarea lanțului de aprovizionare cu alimente, precum și prin
acționarea cu mai multă responsabilitate de către toate părțile interesate.
Pentru a găsi cele mai potrivite căi de a reduce risipa alimentară este necesară identificarea
factorilor de influență care să facă posibilă schimbarea comportamentelor actuale cum ar fi
motivatia,abilitatea si oportunitatea.
Motivația
În cazul risipei alimentare motivația reprezintă dorința de a evita generarea de deșeuri
alimentare.Aceasta poate fi influențată de nivelul de constientizare și de atitudine, precum și de
normele sociale. Aruncarea alimentelor nu este în cele mai multe cazuri un gest intenționat ci un
rezultat al unui complex de factori. Asocierea risipei cu o valoare bănească, poate face ca
lucrurile să fie privite din perspectivă economică și astfel să fie constientizat efectul diminuării
risipei. Atitudinea față de risipa alimentară se confundă în unele cazuri cu consumul de produse
expirate, ceea ce poate conduce la lipsa de deschidere fața de comunicarea pe aceasta temă.
Normele sociale joacă un rol foarte important, pentru că pot influența comportamente. În cazul în
care consumatorii percep risipa de alimente ca un comportament dezaprobat de alții este posibilă
schimbarea de atitudine.
Abilitatea
Abilitatea se referă la capacitatea de a schimba comportamentul, a obiceiurilor bine formate și a
rutinelor. Prevenirea deșeurilor de alimente nu este principala preocupare într-o gospodărie, în
schimb calitatea mâncării, gustul și siguranța alimentelor joacă rolul cel mai important și poate
să conducă în unele situații la risipa alimentară. În scopul de a mânca sănătos este foarte
probabilă achiziționarea de alimente cu perioada de valabilitate scurtă, care riscă să se
deterioreze foarte rapid dacă nu se corelează cantitatea cu nevoia de consum. Pentru a evita risipa
este nevoie deabilități și cunoștințe.
Deși consumatorii sunt de cele mai multe ori încrezători în cunoștințele lor privind depozitarea
alimentelor este dovedit ca stochează adesea produsele incorect, iar acest lucru duce la o durată
de valabilitate limitată a produselor. De exemplu, consumatorii tind să mențină temperature
frigiderului prea mare și adesea nu sunt constienți de asta. Multe produse au informații privind
păstrarea pe ambalaj, dar acestea sunt adesea înțelese greșit de către consumatori, inclusiv
etichetarea cu privire la data de expirare.
Pe lângă cunoștințele corecte, consumatorii au nevoie de competențe astfel încât să integreze
aceste cunoștințe în viața lor de zi cu zi. De exemplu, competențe care să-i ajute să risipească
mai puțin prin adoptarea de noi rutine, cum ar fi: crearea listelor de cumpărături, planificarea
meniurilor, crearea de noi rețete din resturi care altfel nu vor fi mâncate la timp.
Oportunitatea
Oportunitatea se referă la disponibilitatea și accesibilitatea resurselor necesare pentru schimbarea
comportamentului. În cazul deșeurilor alimentare, aspectele relevante sunt timpul disponibil și
tehnologia.
Deși consumatorii realizează că unele comportamente cresc probabilitatea de a genera deșeuri de
alimente și de a pierde astfel bani, ei pot decide în continuare să adopte aceste comportamente
pentru a atenua alte riscuri. De exemplu, cumpărarea de produse alimentare în exces pentru a
atenua riscul de a se epuiza produsul respectiv sau pentru posibilitatea de a alege în fiecare zi un
tip de mâncare preferat. În plus, consumatorii pot decide să comande o masă în loc să gătească
cu produse deja cumpărate, de regulă pentru a economisi timp.
Tot mai multă lume este foarte ocupată datorită orelor de lucru solicitante, a implicării în alte
activități, a copiilor sau alți factori. Acest stil de viață limitează timpul disponibil pentru a găti.
În plus, evenimentele neașteptate, cum ar fi orele suplimentare la muncă, activități sociale sau
apetitul fluctuant al copiilor, pot limita capacitatea de a estima cantitatea de produse alimentare
necesare. Astfel, consumatorul este limitat în timpul și oportunitatea de a preveni risipa
demâncare. Prin urmare, chiar și un consumator motivat și priceput poate să eșueze în lupta cu
risipa alimentară, din cauza lipsei de timp și a stilul de viață.
De asemenea, consumatorii pot fi limitați în demersurile lor de a preveni risipa de alimente din
cauza echipamentelor din casă, cum ar fi prea puțin spațiu de depozitare sau o calitate scăzută a
acestora (frigider sau congelator). Fiind limitată calitatea depozitării ,înseamnă mai puțin timp
pentru a consuma produsele înainte de a deveni improprii pentru consum,crescand probabilitatea
de risipa.
Scopul este diminuarea risipei alimentare pe lanțul de producere,comercializare și consum a
produselor alimentare.
Obiectivele specifice :
1. Creșterea gradului de constientizare a locuitorilor cu privire la necesitatea implicării în diminuarea
risipei alimentare; 2.
Creșterea nivelului de educație cu privire la diminuarea risipei alimentare ; 3.
Elaborarea unui plan de acțiune privind diminuarea risipei alimentare, inclusiv a instrumentelor
de implementare și concomitent creșterea gradului de valorificare a alimentelor aflate în risc de a
deveni deșeuri prin redistribuire și consum rapid.