UNIVERSITATEA ROMÂNO-GERMANĂ DIN

SIBIU
FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

REFERAT

DISCIPLINA: Dreptul European al concurenței

TEMA: Abuzul de poziție dominantă

STUDENT: Bîrlea Cătălin-Marius

SECȚIA: Drept
ANUL DE STUDIU: IV
 ABUZUL DE POZIŢIE DOMINANTĂ

Introducere

Concurenţa şi comerţul interstatal în cadrul Uniunii Europene pot fi afectate

în sens negativ nu numai de “carteluri” (acordurile între întreprinderi, deciziile
asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate), ci şi de către “poziţiile
dominante”, adică de către întreprinderile situate pe poziţii de cvasimonopol.
Din această cauză s-a avut în vedere controlarea poziţiei economice
puternice a celor capabili de a domina piaţa, concomitent cu urmărirea avantajelor
decurgând dintr-o asemenea poziţie.

Definire

Aproape toate legile concurenţei au unele prevederi referitoare la abuzul de

poziţie dominantă. Majoritatea legilor europene, inclusiv cea a Uniunii Europene,
conţin o prevedere expresă care interzice abuzul de poziţie dominantă. Totuşi,
acestea includ rareori o definiţie a ceea ce înseamnă abuzul de poziţie dominantă,
însa multe dintre ele enumeră exemple de comportamente care pot fi considerate
ilegale.
Articolul 82 din Tratat declară ca fiind incompatibil cu piaţa comună orice
abuz din partea uneia sau mai multor întreprinderi de poziţia dominantă în piaţa
comună ori într-o parte substanţială a ei, în măsura în care el afectează comerţul
dintre state, un astfel de abuz constând în special în :
a) Impunerea în mod direct sau indirect de preţuri de vânzare sau de
cumpărare neechitabile sau de alte condiţii comerciale incorecte ;
b) Limitarea producţiei, pieţei de desfacere ori a dezvoltărilor tehnice în
prejudiciul beneficiarilor lor;
c) Aplicarea de condiţii diferite tranzacţiilor echivalente încheiate cu alţi
parteneri comerciali, situându-i, prin aceasta, într-un dezavantaj concurenţial;
d) Determinarea încheierii de contracte cu condiţia acceptării de către
celelalte părţi a unor obligaţii suplimentare care, prin natura lor sau potrivit
uzanţelor comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte1.
1
O. Manolache, Tratat de drept comercial, Ediţia 5, Edit. C.H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 364.
 Se poate vorbi despre abuz că se află într-o relaţie directă cu poziţia
dominantă atunci când se produce în cadrul aceleiaşi pieţe în care se deţine poziţia
dominantă (de exemplu când se refuză nejustificat să se furnizeze mărfuri unor
concurenţi care nu le pot achiziţiona din alta parte), şi într-o relaţie indirectă când,
de exemplu o întreprindere abuzează de poziţia sa dominantă pe o piaţă pentru a
realiza avantaje concurenţiale pe o altă piaţă (condiţionarea cumpărării unor
mărfuri de achiziţionarea altor mărfuri).
Trebuie relevat şi faptul că, în situaţia în care una sau mai multe întreprinderi
deţin o poziţie dominantă la nivelul pieţei comunitare, aceasta nu atrage automat
atribuirea de practici abuzive. Uneori, poziţia dominantă este urmarea unei
activităţi profitabile în egală măsură pentru întreprinderi şi pentru beneficiari,
activitate desfăşurată de-a lungul anilor prin furnizarea de produse şi servicii de
înaltă calitate, potrivit cu exigenţele consumatorilor.

Criteriile de delimitare a practicii abuzului de poziţie dominantă

Analizând conţinutul art. 82 din Tratat putem reliefa mai multe criterii ce
conturează specificul practicii abuzului de poziţie dominantă în context
concurenţial.
În primul rând trebuie să existe o poziţie dominantă în piaţa comună sau într-
o parte substanţială a ei. Pentru aceasta dacă se descoperă că se deţine mai mult de
60% este clar o poziţie dominantă, în afara împrejurărilor excepționale.
Chiar şi un procent mai mic poate să fie relevant dacă există o diferenţă
semnificativă faţă de partea din piaţa principalilor concurenţi. Totuşi, nu s-a admis
existenţa unei poziţii dominante, în afară de împrejurări excepţionale, în cazul în
care se deţine între 5 şi 10 la sută dintr-o piaţă din domeniul produselor de înaltă
tehnicitate care apar majorităţii consumatorilor ca uşor de substituit2.
În acelaşi timp, s-a considerat că o întreprindere nu trebuie să fie mare în
termenii cifrei de afaceri, existând şi posibilitatea ca întreprinderi destul de mici ce
îşi desfăşoară activitatea în cadrul unor pieţe specializate sa fie pe poziţii
dominante şi ca întreprinderi distincte, care, considerate individual, nu sunt
dominante, să poată fi situate împreună într-o astfel de poziţie.
Este necesară în acelaşi timp şi stabilirea barierelor la intrarea pe piaţă a
concurenţilor.
Exploatarea abuzului de dependenţă economică (un alt criteriu esenţial)
poate fi săvârşit de către unul sau mai mulţi agenţi economici dacă sunt întrunite
următoarele condiții :
- să existe o dependenţă economică;
2
O. Manolache, Regimul juridic al concurenţei în dreptul comunitar, Edit. All Educational, Bucureşti, 1997, p.
139.
- agentul economic victimă a acestei forme de abuz să nu aibă o alternativă în
condiţii echivalente;
- să se manifeste o exploatare abuzivă a situaţiei de dependenţă, fie prin impunerea
unor preţuri diferite şi nejustificate, fie prin refuzul de a vinde, fie prin ruperea
nejustificată a relaţiilor comerciale;
- să se producă un efect anticoncurenţial sau să fie prejudiciaţi consumatorii3.
Ca alte criterii mai menţionez şi relaţia dintre poziţiile deţinute pe piaţă ale
întreprinderilor implicate şi ale concurenţilor lor, mai ales aceia cei mai apropiaţi,
avansul tehnologic în faţa concurenţilor al unor întreprinderi, existenţa unei reţele
dezvoltate de vânzări, absenţa concurenţei potenţiale, integrarea verticală a unei
întreprinderi, o reţea comercială perfecţionată, reputaţia unei mărci, apartenenţa la
grupuri de întreprinderi operând în întreaga Europă etc.

Prezentarea actelor și faptelor interzise de legea concurenței

Practici anticoncurențiale

Abuzul de poziție dominantă reprezintă orice practică comercială

anticoncurențială (inclusiv exploatarea incorectă a clienților sau eliminarea
concurenților) în care o firmă dominantă se poate angaja, pentru a-si menține sau
întări poziția pe piață. Dreptul Concurenței interzice acest tip de comportament,
întrucât el afectează adevărata concurență dintre firme, exploatează/prejudiciază
clienții și scutește întreprinderea aflată în poziție dominantă de a intra intr-o
concurență reală cu celelalte firme. Articolul 82 al Tratatului CE prezintă câteva
exemple de abuz, cum ar fi practicarea unor prețuri neechitabile, restrângerea
capacității de producție și impunerea de condiții comerciale inegale sau inutile în
relațiile cu partenerii comerciali.
In Romania, reglementările legale privind abuzul de poziție dominantă sunt
prevăzute in Articolul 6 din Legea Concurenței nr. 21/1996, republicată, articol ce
are următorul conținut:
„Este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante deținute de
către unul sau mai mulți agenți economici pe piața românească ori pe o parte
substanțială a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurențiale, care au ca obiect
sau pot avea ca efect afectarea activității economice ori prejudicierea
consumatorilor. Asemenea practici abuzive pot consta, în special, în:
a. impunerea, în mod direct sau indirect, a prețurilor de vânzare sau de
cumpărare, a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile și refuzul de a
trata cu anumiți furnizori sau beneficiari;
3
www.info-legal.ro
 b. limitarea producției, distribuției sau dezvoltării tehnologice în
dezavantajul utilizatorilor ori consumatorilor;
c. aplicarea, în privința partenerilor comerciali, a unor condiții inegale la
prestații echivalente, provocând în acest fel, unora dintre ei, un dezavantaj în
poziția concurențială;
d. condiționarea încheierii unor contracte de acceptare, de către parteneri, a
unor clauze stipulând prestații suplimentare care, nici prin natura lor și nici
conform uzanțelor comerciale, nu au legătura cu obiectul acestor contracte;
e. practicarea unor prețuri excesive sau practicarea unor prețuri de ruinare, în
scopul înlăturării concurenților sau vânzarea la export sub costul de producție, cu
acoperirea diferențelor prin impunerea unor prețuri majorate consumatorilor
interni;
f. exploatarea stării de dependență în care se găsește un alt agent economic
față de un asemenea agent sau agenți economici și care nu dispune de o soluție
alternativă în condiții echivalente, precum și ruperea relațiilor contractuale pentru
singurul motiv că partenerul refuză să se supună unor condiții comerciale
nejustificate.“
Consiliul Concurenței poate dispune efectuarea de investigații, potrivit
atribuțiilor sale, din oficiu, la plângerea unei persoane fizice sau juridice afectate în
mod real și direct prin încălcarea prevederilor art. 6, la cererea oricăreia dintre
autoritățile, instituțiile, organizațiile profesionale, patronale sau sindicale interesate
sau a oricăruia dintre organele administrației publice centrale sau locale.
In realizarea investigațiilor, precum și a atribuțiilor conferite în baza
prezentei legi, inspectorii de concurentă pot solicita agenților economici sau
asociațiilor de agenți economici informațiile și documentele care le sunt necesare,
menționând baza legală și scopul solicitării, și pot stabili termene până la care
aceste informații și documente să le fie furnizate, sub sancțiunea prevăzută în
Legea Concurenței.
Pentru investigarea încălcării prevederilor Legii Concurenței, inspectorii de
concurență sunt abilitați cu următoarele puteri de inspecție: să intre în spațiile,
terenurile sau mijloacele de transport pe care agenții economici le dețin legal; să
examineze orice documente, registre, acte financiar-contabile și comerciale sau alte
evidențe legate de activitatea agenților economici, indiferent de locul în care sunt
depozitate; să ia declarații reprezentanților și angajaților agentului economic; să
ridice sau să obțină în orice formă copii ori extrase din orice documente legate de
activitatea agentului economic; să sigileze orice amplasament destinat activităților
agentului economic și orice documente legate de activitatea agentului economic.
De asemenea, în baza autorizării judiciare, inspectorul de concurență poate efectua
inspecții în orice alte spații, inclusiv domiciliul, terenuri sau mijloace de transport
aparținând conducătorilor, administratorilor, directorilor și altor angajați ai
agenților economici sau asociațiilor de agenți economici supuși investigației.
Consiliul Concurenței poate decide, în cazul unei investigații, dispusă din
oficiu sau la sesizare, privind încălcarea prevederilor art. 6, să ordone încetarea
practicilor anticoncurențiale constatate, să formuleze recomandări, să impună
părților condiții speciale și alte obligații, să aplice agenților economici amenzi:
• „amenda de până la 1% din cifra de afaceri totală din anul financiar
anterior sancționării“, pentru contravenții precum: refuzul de a se supune
controlului, furnizarea de informații inexacte sau incomplete, nefurnizarea
informațiilor solicitate de Consiliul Concurenței etc;
• „amenda de până la 10% din cifra de afaceri totală din anul financiar
anterior sancționării“, pentru contravenții precum: încălcarea art. 6, neîndeplinirea
unei obligații sau a unei condiții impuse printr-o decizie a Consiliului Concurenței;
• amenzi cominatorii, care sunt „în sumă de până la 5% din cifra de afaceri
zilnică medie din anul financiar anterior sancționării, pentru fiecare zi de
întârziere“.
Dacă în termen de 45 de zile de la notificarea deciziei Consiliului agentul
economic în cauză nu se conformează măsurilor dispuse de acesta, Consiliul
Concurenței îi poate aplica amenda maximă (amenda de 10% din cifra de afaceri
totală din anul financiar anterior sancționării).
De asemenea, dacă prin măsurile luate și prin sancțiunile, aplicate de
Consiliul Concurenței unui agent economic abuzând de poziția sa dominantă, nu se
obțin restabilirea situației și prevenirea repetării abuzului, Consiliul Concurenței,
pentru motiv de afectare gravă a unui interes public major, poate cere Curții de
Apel București să ordone măsurile adecvate pentru lichidarea poziției dominante
pe piață a acestuia, instanța judecătorească putând dispune, după caz:
• invalidarea unor contracte sau a unor clauze contractuale prin intermediul
cărora se exploatează abuziv poziția dominantă;
• invalidarea actului sau a actelor de realizare a unei concentrări creatoare de
poziție dominantă, chiar atunci când prin actul sau actele juridice în cauză s-ar fii
constituit o nouă persoană juridică;
• limitarea sau interdicția accesului pe piață;
• vânzarea de active;
• restructurarea prin divizare a agentului economic.
Participarea cu intenție frauduloasă și în mod determinant a unei persoane
fizice la conceperea, organizarea sau realizarea practicilor interzise de art. 6
constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu
amenda. Acțiunea penală se pune în mișcare la sesizarea Consiliului Concurenței.
 Exemple de abuz de poziţie dominantă

 Cazul Intel
După o anchetă de 2 ani, finalizată în toamna lui 2007, autorităţile din
Coreea de Sud au decis să amendeze compania Intel cu 26 miliarde woni (25
milioane $).
Conform autorităţilor sud-coreene, Intel ar fi oferit discount-uri
producătorilor de PC-uri în schimbul unor înţelegeri exclusive de folosire de
procesoare Intel şi şi-a forţat distribuitorii de componente să nu comercializeze
produse ale rivalilor, în primul rând cele de la AMD, abuzând astfel de poziţia sa
dominantă de pe piaţă4.

 Cazul Qualcomm
Qualcomm este ultimul caz din domeniul IT în care Comisia Europeană a
deschis o investigaţie în 30 septembrie 2007. Acesta este primul pas din întreaga
procedură şi nu înseamnă nicidecum vinovăţia companiei incriminate, ci se
aşteaptă argumente din partea acesteia pentru a dovedi că nu a folosit poziţia
dominantă pe o anumită piaţă în mod ilegal. De obicei, procedura durează cel puţin
câţiva ani, în cazul în care nu se constată că nu există un abuz - situaţie în care
cazul se poate termina mai repede. Cazul a început ca urmare a plângerilor făcute
de şase companii europene, americane şi japoneze, cu mai bine de doi ani în urmă:
Matsushita Electric Industrial, Nokia, Broadcom, NEC, Texas Instruments şi
Ericsson. Acestea au considerat că Qualcomm a cerut un preţ similar pentru
utilizarea brevetelor sale pentru noua tehnologie ca şi pentru cea veche, deşi
brevetele sale au o importanţă cu mult mai mică în noul sistem. Qualcomm are
drepturi de proprietate intelectuală asupra standardelor CDMA şi WCDMA pentru
telefonia mobilă. De asemenea, plângerile s-au referit şi la faptul că aceste preţuri
nerealiste ar putea să mărească nejustificat costurile produselor pentru
consumatori, ar împiedica dezvoltarea standardului 3G şi ar crea probleme în viitor
pentru tehnologia 4G. CE a declarat că va analiza acest caz cu prioritate, fapt
acceptat cu deschidere de Qualcomm, care a considerat că obligaţiile sale au fost
îndeplinite şi că tehnologia 3G a fost deschisă către alţi noi jucători pe piaţă,
stimulând competiţia şi creşterea pieţei5.

 Cazul Coca-Cola
În anul 1999, Comisia Europeană a primit mai multe plângeri împotriva
companiei Coca-Cola şi a îmbuteliatorilor săi, plângeri care indicau un abuz de
4
www.corporatenews.ro
5
www.marketwatch.ro
poziţie dominantă. Comisia a deschis o investigaţie, demarând în 1999 şi 2000
inspecţii inopinate la sediile Coca-Cola din 5 ţări: Austria, Belgia, Danemarca,
Germania şi Marea Britanie. Ancheta a durat 5 ani dar angajamentele finale au fost
avizate de către Comisie în mai 2005, devenind obligatorii pentru Coca-Cola.
Angajamentele Coca-Cola
1. Nu mai încheie acorduri de exclusivitate. Clienţii Coca-Cola sunt liberi să
cumpere şi să vândă băuturi răcoritoare carbogazoase ale oricărui producător
doresc. În situaţia în care autorităţi publice sau clienţi privaţi de dimensiune mare
organizează licitaţii concurenţiale iar Coca-Cola face cea mai bună ofertă, poate fi
unicul furnizor.
2. Nu mai oferă rabaturi pentru atingerea targeturilor de vânzări. Coca-Cola nu va
mai oferi nici un fel de rabaturi care recompensează clienţii pentru comportamentul
lor de achiziţii, cum ar fi achiziţionarea aceluiaşi volum de produse sau a unui
volum mai mare decât în trecut. Acest lucru trebuie să faciliteze achiziţiile
distribuitorilor de la concurenţii Coca-Cola.
3. Nu se mai foloseşte de produsele de top pentru a vinde produse mai puţin
populare. Coca-Cola nu va mai obliga un client care doreşte să achiziţioneze un
produs care se vinde bine să achiziţioneze produse mai puţin populare. Nu va mai
oferi rabaturi clienţilor care se angajează să achiziţioneze toată gama de produse
sau să rezerve spaţiu pe raft pentru aceasta.
4. 20% spaţiu liber în frigiderele Coca-Cola. În situaţia în care Coca-Cola asigură
un frigider gratuit şi nu există alte capacităţi de răcire a băuturilor la care
consumatorul are acces direct, atunci proprietarul magazinului poate folosi până la
20% din spaţiul din frigider pentru alte produse.
Aceste angajamente sunt obligatorii pentru Coca-Cola în ţările Uniunii
Europene, Islanda şi Norvegia până la 31 decembrie 2010. Ele se aplică în ţările în
care Coca-Cola are o putere mare pe piaţă, pe site-ul Coca-Cola fiind publicată
lista cu ţările vizate6.

BIBLIOGRAFIE

6
www.competitions.ro
MONOGRAFII

1. Manolache O., Regimul juridic al concurenţei în dreptul comunitar,

Edit. All Educational, Bucureşti, 1997

2. Manolache O., Tratat de drept comercial, Ediţia 5, Edit. C.H. Beck,

Bucureşti, 2006

SITE-URI INTERNET

www.competitions.ro; www.corporatenews.ro; www.info-legal.ro;

www.marketwatch.ro