Hipercalcemia

Trei mecanisme
• metastaze osteolitice cu eliberare locală de citokine
– mai frecvent în cancerul mamar şi NSCLC
– se eliberează citokine (TNF, IL-1)
• stimulează diferenţierea precursorilor osteoclastici în osteoclaste
mature
• determină osteoliză şi eliberare de calciu
• secreţie tumorală de PTH-related protein (PTHrP)
– mai frecvent la pacienţi cu tumori non-metastatice
– numită şi hipercalcemie umorală malignă
– secreţia de PTH este rară
– PTHrP cuplează acelaşi receptor ca PTH şi stimulează activitatea adenilat
ciclazei
• creşte resorbţia osoasă
• creşte reabsorbţia renală a calciului şi excreţia de fosfat
• secreţie tumorală de calcitriol
– boala Hodgkin (mecanism majoritar)
– limfom non-Hodgkin (în 1/3 din cazuri)
– de obicei răspunde la glucocorticoizi

Simptome
– de obicei nespecifice
– de multe ori pacienţii se prezintă cu un nivel seric de calciu foarte crescut
• Gastrointestinale
– constipaţia e cea mai frecventă
• exacerbată sau confundată cu efectul narcotic
– anorexie
– dureri abdominale vagi
 – rareori pancreatită
• Renale
– nefrolitiază (mai frecvent în hiperparatiroidism)
– diabet insipid nefrogen
• defect de concentrare urinară
• poliurie şi polidipsie
– insuficienţă renală cronică (datorită calciului crescut timp îndelungat)
• calcificări, degenerescenţă şi necroză tubulară

• Neuropsihiatrice
– anxietate
– depresie
– disfuncţii cognitive
• delir
• psihoză
• halucinaţii
• somnolenţă
• comă
• Cardiovasculare
– interval QT scurt
– aritmii supraventriculare
– aritmii ventriculare

Diagnostic
• Simptomatologie clinică
– istoric de cancer
– factori de risc malign
– nivel seric crescut de Ca
– PTH scăzut
 • Examen fizic
– de obicei nespecific
– deshidratare secundară diurezei crescute prin hipercalcemie
– depunere corneeană de calciu
• “keratopatia în bandă”
Trebuie exclusă o cauză malignă la pacienţii care prezintă un nivel seric foarte crescut de
calciu fără altă cauză evidentă

Tratament
• Obiective
– reducerea concentraţiei serice a calciului
– tratarea eventualelor complicaţii
– tratarea afecţiunii cauzale
• Volum
– administrarea unui mare volum de soluţii saline
– creşte volumul intravascular
– creşte excreţia calciului
• inhibă reabsorbţia la nivelul tubului proximal şi ansei
• reduce reabsorbţia pasivă de calciu
– atenţie la supraîncărcarea de volum!
• Inhibiţia resorbţiei osoase – trei terapii
– calcitonină
– bifosfonaţi
– nitrat de galiu
• Bifosfonaţi
– se absorb la suprafaţa hidroxiapatitei osoase
– afectează activitatea osteoclastică
– efect citotoxic pe osteoclaste
– inhibă eliberarea de calciu din os
– molecule mai utilizate
 • clodronat
• pamidronat
• acid zoledronic
• acid ibandronic
– mai potenţi decât calcitonina
– efect maxim în 2 – 4 zile
– pot fi utilizaţi profilactic, la pacienţi cu metastaze osoase
– pot fi nefrotoxici

• Calcitonină
– creşte excreţia renală de calciu
– scade resorbţia osoasă prin afectarea maturării osteoclastelor
– agent slab dar cu acţiune rapidă

• Nitrat de galiu
– eficient
– potenţial nefrotoxic crescut
– rar utilizat

Dializa
• ultima soluţie
• se foloseşte lichid de dializă sărac în calciu
• util la pacienţii care nu pot tolera hidratare masivă
• dacă este necesară o corectare rapidă a calciului