- O Minciuna si un Fals Istoric: Poporul "Român" -

Se impune cu prisosinta schimbarea unor paradigme preluate si acceptate de totii "românii",

datorita neconcordantei lor cu realitatea obiectiva. Cu totii am invatat la scoala, iar copii nostrii o
fac si acum, ca poporul "român" este rezultatul "contopirii dacilor cu romanii", iar limba
"româna" este o limba care a derivat din latina vulgara (latina vulgaris) in urma cuceririi romane
a Daciei. Devenite ca leit motiv al istoriei noastre predate in scoli si licee, aceste doua
"invataminte adanci" socheaza, la o analiza mai atenta, prin lipsa lor de realism istoric.
Analizind aceste aspecte, insistand in special pe cel legat de limba "româna" se pot observa
"neclaritatile".
În chip surprinzator, bizantinii nu gasesc originea romana a "românilor"! Desi ei însisi se
socotesc Romei, adica urmasi ai Romei. Înversunarea cu care bizantinii se încapatîneaza sa vada
în daci o etnie barbara, straina de imperiu, nu-si are egal decît în literatura maghiara. La nivelul
literaturii culte numeroase sînt marturiile despre atitudinea de ostilitate a romeilor fata de nord-
dunareni. Un Kekaumenos de exemplu, tipul "bizantinului de mijloc" din sec XI-lea, om de
cultura mediocra si tocmai de aceea reprezentativ pentru mentalitatea comuna, vede în vlahi
urmasii dacilor si bessilor care s-au razvratit si alta data împotriva romanilor, referindu-se expres
la razboaiele dacice ale lui Traian: "Dacii[...] un neam nicicind cu credinta". În conceptia lui
Kekaumenos mostenirea Romei revine integral romeilor, bizantinilor si nu vede vre-un motiv de
ce ar avea vlahii parte din ea. La fel de semnificativa este atitudinea lui Nichita Choniates (sec
XIII lea) care îi priveste pe vlahi ca initiatorii coalitiei "barbare" româno-bulgaro-cumane
îndreptata împotriva Bizantului. În sec XV-lea Ioan Canabutzes, catalogîndu-i pe români intre
"barbari", ne ofera argumentul ideologic al acestei clasificari: "notiunea de barbar se defineste nu
prin termenul de credinta ci prin neam, limba, orînduire politica si cultura"!
In primul rand trebuie sa analizam momentul cuceririi Daciei de catre Imperiul Roman (de fapt
doar a 14% din teritoriu), in ansamblul istoriei acestuia, si mai ales in analogie cu celelalte
cuceriri romane. Tabelul urmator indica provinciile cucerite de romani, anul cuceririi, anul
evacuarii si anii de stapanire romana in respectiva regiune:

Anii de stapanire
Provincia Anul cuceririi Anul evacuarii
romana

Ilirya & Dalmatia 168 i.e.n. 476 e.n. 644

Epirus & Achaea 168 i.e.n. 395 e.n. 563

Macedonia 146 i.e.n. 395 e.n. 541

Thracia 46 i.e.n. 395 e.n. 441

Moesia 44 i.e.n. 395 e.n. 439

Pannonia 10 i.e.n. 408 e.n. 418

In Dacia stapanirea romana a durat ... 165 de ani (!!!).

Din cate se poate observa din tabelul de mai sus, Dacia a fost singura provincie din intreg
Imperiul care a avut mai putin de 200 de ani de stapanire romana. In Britannia romanii au stat
500 de ani, iar englezii nu sunt deloc latini. Pamanturile Transilvaniei au fost sub ocupatie
maghiara mai bine de 1000 de ani, si totusi ardelenii nu si-au uitat limba si obiceiurile, si nici n-
au invatat maghiara in proportie de masa. La toate aceste se adauga faptul ca romanii nici nu
visau sa dispuna de mijloacele si metodele Imperiului Austro-Ungar (religie, accesul la functiile
administrative ingradit pentru cetatenii de etnie "româna", ceea ce i-ar fi "cointeresat" pe unii sa
renunte la limba, nume, obiceiuri si religie).
De asemenea, romanii, turcii, bulgarii nu au reusit sa schimbe nici limba macedonenilor,
"aromânilor", cuţo-vlahilor de la sud de Dunare, care sunt intelesi doar de "români". De
asemenea, in Malta, stapanirea romana a fost de peste 800 de ani, iar maltezii nici acum nu
vorbesc o limba de origine latina. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca italiana (deci la ei acasa!)
este alaturi de franceza, limba "de origine latina" care se aseamana cel mai putin cu latina!
Toate aceste ne demonstreaza ca istoria mai trebuie studiata, iar paradigmele acceptate candva in
istoria noastra tumultoasa (oarecum explicabil in acele momente) trebuie indepartate pentru
instaurarea adevarului istoric pe baze pur stiintifice, si nu din dorinta de afirmare sau dominare
asupra altor popoare.
Se pune totusi intrebarea, de ce limba noastra "româna" se aseamana atat de bine cu latina. De ce
70% din masa vocabularului (totalitatea cuvintelor uzuale folosite si cunoscute de toti vorbitorii
unei limbi) "provine" din latina? Unul din marii nostri istorici, Nicolae Densusianu, ne ofera un
raspuns plauzibil, in lucrarea sa "Dacia preistorica": "latina vulgara" pomenita de istorici, era
limba marelui neam al tracilor, iar latina era o "traca literara". De asemenea, el ne spune, ca
"romanii la Sarmizegetusa n-au avut nevoie de talmaci" (Nicolae Densusianu - Dacia preistorica,
Ed. Meridiane, Bucuresti, 1989)
Cum se poate explica altfel faptul ca dispunand de mijloace reduse de comunicare, neexistand un
invatamant de masa, taranii acestor locuri (vechii daci) au reusit sa invete limba latina atat de
bine, creand o limba unitara pe un teritoriu atat de vast, limba pe care istoria nu a creat-o nici
macar in Italia, unde si in zilele noastre dialectele din nord (Toscan si Lombard) si cele din sud
(Calabrian si Sardinian) fac oamenii sa nu se inteleaga intre ei. Acelasi fenomen il intalnim si in
Franta unde un provensal nu se intelege cu un normand, vorbind limbi atat de diferite. O
multitudine de dialecte exista si in tara noastra, dar diferentele dintre acestea nu sunt o piedica in
fata comunicarii dintre oameni, ele fiind foarte mici si neafectînd structura limbii. Un
maramuresean si un oltean se inteleg fara probleme, iar exemplele ar putea continua la infinit,
pentru ca situatia din "Romania" este unica aproape in Europa, unde oamenii sunt capabili sa
comunice intre ei prin limba insusita de mic copil acasa, si nu doar prin limba literara studiata in
scoli, asa cum se intampla in Franta, Italia, Anglia, etc.
Si atunci cum se poate sa credem ca, vechii tarani daci au invatat atat de bine limba latina de la
soldatii din legiunile romane, recrutati din toate provinciile imperiului, si care - culmea! - nu
stiau nici ei prea bine latina? Daca privim o harta, vom vedea ca sub stapanirea romana a intrat
aproximativ 14% din teritoriul vechii Dacii. Presupunand prin absurd ca romanii ar fi infaptuit in
Dacia Felix o opera extraordinara de romanizare, reusind sa impuna limba latina unei intregi
populatii dace, in doar 165 de ani - cea ce este o aberatie istorica); ce i-a facut totusi pe restul
dacilor liberi (carpii, costobocii, dacii mari, etc) sa se "romanizeze" de buna voie, in exact
aceeasi perioada??? Pentru ca limba "româna" este o limba unitara, vorbita pe intreg teritoriul
"României" Mari si nu doar in regiunile stapanite odinioara de romani.
Convingerea specialistilor istorici care au avut curajul sa iasa din sabloanele impuse a fost aceea
ca dacii, getii, apartinand marelui neam al tracilor erau urmasii aryenilor, acei proto-europeni,
din care s-au desprins toate popoarele indo-europene. Singura explicatie logica este aceea ca mai
bine de jumatate din lexicul de baza al limbii romane provine direct din vechea limba a
pelasgilor, a acelor proto-europeni de care am vorbit. Latinii nu au fost si ei decat un neam din
arborele tracic. Acest lucru o spun poetii si istoricii romani. Vergilius (70 - 19 i.d.H.), in a sa
epopee "Eneida" imortalizeaza faptele eroului principal Eneea, trac de origine, supravietuitor al
razboiului troian. Conform legendei, acesta a migrat in peninsula Italica, fiind considerat
intemeietorul poporului roman.
Marele neam al tracilor comporta un numar impresionant de triburi. Dupa Mircea Eliade,
numarul ramurilor giganticului arbore uman al Tracilor se ridica la cca. 200 ("Dictionar al
religiilor", pag.265).Triburile esentiale fiind cele ale Dacilor, Getilor, Ramanilor (întemeietorii
Troiei), Bessilor (metalurgisti), Latinilor etc. Herodot (425 i.e.n.) considera: "Neamul tracilor
este cel mai numeros din lume. Tracii au multe nume, dupa regiuni, dar obiceiurile sunt cam
aceleasi la toti" (Fontes, I, 65).
In 1786 W. Jones a intuit si afirmat provenienta sanskritei, elinei si latinei dintr-o "limba matca".
De atunci numerosi cercetatori s-au straduit sa reconstruiasca aceasta limba "matca", generând
doua teorii care sustin doua origini: limba indo-europeana, pe de o parte si limba aryana pe de
alta parte (localizata in Europa preistorica). Marja Gimbutas, profesor la Universitatea din Los
Angeles, California, spune: ""România" este vatra a ceea ce numim "vechea Europa", o entitate
culturala cuprinsa între 6500-3500 î.e.n., axata pe o societate matriarhala, teocratica, pasnica,
iubitoare si creatoare de arta, care a precedat societatile indo-europene patriarhale, de luptatori,
din epocile Bronzului si Fierului. A devenit de asemenea evident ca aceasta straveche civilizatie
Europeana precede cu câteva milenii pe cea Sumeriana, facând imposibila ipoteza conform
careia civilizatia razboinica si violenta a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie de pe glob".
Profesorii Leon E. Stover si Bruce Kraig în cartea "The Indo-european heritage", aparuta la
Nelson-Hall Inc., Publishers, 325 West Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc la
pagina 25 despre Vechea Europa, cea a mileniului 5 i.e.n., care-si avea locul în centrul
"României" de azi. Studiile de arheologie moderna a Universitatilor americane ne îndreptatesc sa
ne situam pe primul plan în Europa ca vechime. Studii impecabile cromozomiale, la nivel de
mitocondrie folosind PCR (polimerase chain reaction), pot determina originea materna a unor
mumii vechi de sute si mii de ani. Astfel, de la Nicholas Wade, "Science Time", New York Time,
din 2 mai 2000, aflam ca oamenii de stiinta, studiind ADN-ul matern, mostenit din generatie în
generatie, au putut urmari traseul cromozomial al speciei umane, mergând pana la originea ei.
Ultimele descoperiri genetice demonstreazã cã toate popoarele europene actuale se trag din 7
femei şi 10 bãrbaţi care au trãit pe acest continent acum câteva zeci de mii de ani. Cercetãtorii au
numit chiar fiecare dintre cele 7 femei (Ursula, Tara, Helena, Katrine, Velda, Xenia şi Jasmina).
Americanii îsi redescopera istoria, studiile recente cromozomiale aratând migratia omului
preistoric spre America, nu din Africa, ci din Asia. Dr. Wallace descopera ca aproape toti indienii
americani au o mitocondrie care apartine ramurilor, pe care el le numeste: A, B, C si D. Aceasta
migrare s-a produs din Asia acum 35.000 de ani, cu o singura exceptie, a unei femei (ramura
feminina X) venita din Europa, de undeva din nordul spatiului Carpato-Dunarean.
În anul 2000 i.e.n., triburi de origine europeana, autonumindu-se Arieni (în sanscrita
Arya=nobil), invadeaza partea nord vestica a Indiei. Originea acestor triburi europene este înca
discutata: unii îi considera de origine greaca, germana, celta, dar cei mai multi cred ca erau de
origine "latina" - datorita înrudirii multor cuvinte sanskrite cu cele "latine". Cercetari fara repros
au stabilit, dupa îndelungate cautari, ca singurul spatiu care raspunde conditiilor din vechea
literatura vedica este cel Carpatic, în care învatatii de la Universitatea din Cambridge plaseaza
sub titulatura "Ancient India" faza primara a Culturii Vedice. (E.J. Rapson "The Cambridge
History of India - pag. 65 - 76). În 1993 la editura Barnes & Noble Books apare lucrarea lui
V.Gordon Childe "The History of Civilization - The ARYANS". Autorul expune în aceasta carte
la pagina 176-177 o harta a distributiei Aryenilor în timpul primei lor aparitii din care reiese clar
amplasarea acestora în spatiul Carpato- Dunarean, între Carpati si Nistru precum si între Carpati
si Peninsula Balcanica. Acesti invadatori arieni aveau o organizare tribala, având în fruntea
fiecarui trib un Rege - Rajah a carui functie era ereditara.
Viata de familie era dominata de: TATA (Pitar în sanskrita - nu va suna acest cuvant familiar? ...
cel care aduce "PITA" în casa) care in germana este VATER, iar în latina PATER. MAMA
(MATAR în sanskrita, MUTTER în germana, MATER în latina si MITIR în greaca) se bucura de
o autoritate asupra copiilor si servitorilor.
Aceasta populatie Aryana - alba, se suprapune populatiei locale negroide, fara însa a se amesteca
cu aceasta, divizând societatea indiana-hindusa in 4 clase sociale numite CASTE:
1.Casta Preotilor - Brahmanii, Aryenii
2.Casta Domnitorilor si Razboinicilor - Ksatriya
3.Casta Negustorilor si taranilor - Vaisyas
4.Casta Servitorilor - Sudras care "asudau" muncind pentru primii.
Casta cea mai importanta era cea a Brahmanilor, a celor "nascuti de doua ori", a doua nastere
fiind considerata initierea în stiinta Arienilor, în stiinta Vedica. Literatura sacra se împarte în
doua mari grupuri:
1) auzita, stiuta - shruti (se pronunta "asruti" - traducerea fonetica este foarte asemanatoare:
"stiuti"..."sruti".)
2) scrisa - smrti - în sanskrita.
Textele din literatura "Shruti" se bucura de cea mai mare autoritate, ele fiind considerate ca
transmise oamenilor de catre ZEI. Din aceasta grupare fac parte: RIG VEDA, SAMA VEDA,
ATHARUA VEDA, BRAHMANAS, ARANYAKAS si UPANISADELE. Cuvantul "vede" or
"vid" în sanskrita, înseamna "a cunoaste", "a vedea" (cu ce limba din lume seamana... va las pe
dumneavoastra, "românilor", sa descoperiti!). Primele 4 colectii contin imne dedicate unor
zeitati, în timp ce UPANISADELE, contin gândiri speculative, filozofice, în cautarea permanenta
a realitatii absolute. Competitive cu scrierile oricarui mare filozof prezent contemporan, ele
contin instructiuni rituale, ceremonii, reguli de comportament. Sunt în numar de 108, dar mai
cunoscute sunt numai 10 din ele. Spre curiozitatea dumneavoastra, sa vedem cum începe fiecare,
chiar traduse în engleza. O alegem pe prima (din cartea "The UppanisHads" ce se poate cumpara
la Barnes & Noble Books):
"OM (KATHA)...
May Brahman protect us,
May He guide us,
"OM - PEACE, PEACE, PEACE..."
Singurul cuvânt care nu a putut fi "tradus" din sanskrita în engleza, a fost "OM" - cuvânt "de
neinteles" în "toata lumea"... Sa fie chiar asa?! Iar în prefata lucrarii autorul ni-l explica: "OM" -
symbol of Brahman or God - is to hindus Divine ... and has a solemn resonance, indefinitely
prolonged." Cuvântul OM simbolizeaza legatura dintre fiinta suprema si materie, este cuvântul
pronuntat în templele hinduse cu respect, cei ce-l rostesc stând în picioare. Dar cuvântul DEVA
ori DAVA (zeu) nu cumva îl aveau si stramosii nostri? SUCIDAVA (orasul zeului SUCI)...
MOLDAVA (tinutul zeului MOL). Cuvinte înainte fara nici un înteles, încep sa-si capete o
explicatie. Sa fie oare si alte cuvinte "asemanatoare"? Cuvântul "IAMA", nu este cunoscut în
limba româna curenta ... dar figureaza într-o expresie proverbiala, foarte frecventa: "a da iama-n
vite (cu sensul de a raspândi moarte-n vite) - "IAMA" este domnul si judecatorul mortilor în
religia vedica."
Nu de mult, la Primul Congres International de Dacologie, Bucuresti, hotel Intercontinental,
domnul profesor doctor în istorie Augustin Deac vorbea despre Codex Rohonczy, o cronica daco
- "româneasca", însumând 448 pagini, scrisa în limba "româna" arhaica, "latina vulgara" cu
alfabet geto-dac. Pe fiecare pagina se afla scrise circa 9 - 14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de
miniaturi executate cu pana, care prezinta diferite scene laice si religioase. Directia scrierii este
de la dreapta la stânga si textul se citeste de jos în sus. Codexul cuprinde mai multe texte ca
"Juramântul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostasilor vlahi înaintea luptelor cu
migratorii pecenegi, cumani, unguri, o Cronica privind viata voievodului Vlad, care a condus
Vlahia între anii 1046-1091, Imnul victoriei vlahilor, condusi de Vlad asupra pecenegilor, însotit
de note muzicale etc.
Atunci sa nu te revolti si sa te întrebi : "de ce institute de specialitate ale Academiei "Române" au
ramas pasive la descoperirea si descifrarea acestui document istoric, scris in limba daco -
"româna", latina dunareana" într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea celui
latin al romanilor? Sa existe o frica de adevar? Sa existe o teama de rasturnarea,si implicit
scoaterea din circuit a atîtor ”carţi" de specialitate, cu specialişti cu tot? Faptul ca NOI suntem
stramosii tuturor popoarelor latine si nici decum o ruda marginala, abia acceptata, ar trebui sa ne
faca sa ne mândrim si nu sa cautam contra argumente.
Iata ce spune dl. Mihai VINEREANU (City University, New York), în articolul "CU
SERIOZITATE DESPRE ORIGINEA LIMBII ROMÂNE" publicat pe internet pe serverul
"Institutului de civilizatie dacica" din R. Moldova la adresa:
http://www.iatp.md/dava/Vinereanu/vinereanu.html
"O analiza atenta a limbii "Române" indica înca de la început o serie de neclaritati. În lexicul
nostru se constata ca exista multe etimologii necunoscute sau trimise la diferite surse. Acest fapt
denota multa usurinta si graba în stabilirea etimologiei unui cuvânt. Lingvistica comparativ-
istorica s-a facut la noi în mod destul de superficial. Etimologiile s-au stabilit pe baza unor
asemanari fara sa se tina cont deloc sau aproape deloc de principiile de evolutie fonologica
specifice limbii "Române". Astfel s-a ajuns ca o multime de cuvinte care au fost împrumutate de
limbile învecinate din "româna" sa fie considerate împrumuturi ale "românei" din aceste limbi.
Cercetarea atenta a mai multor limbi Indo-Europene antice si moderne precum Sanskrita, Hitita,
Lituaniana, Letona si mai ales Albaneza dezvaluie cercetatorului multe surprize."
Limbile indo-europene se împart în doua grupuri numite conventional kentum si satem. Una din
deosebirile caracteristice dintre ele consta în faptul ca palatalelor din limbile de tip kentum le
corespund, în limbile satem spirante, aceasta înseamna ca numeroase elemente lexicale care
contin consoanele k si g(h) în limbile din primul grup cuprind consoanele s si z în limbile din al
doilea grup. Exemplu s-a dat cuvântul 100 (suta): kentum în latina (se scria centum) si satem în
persana veche. Din grupul kentum faceau parte limbi ca latina, greaca, celta, vechea germana,
etc., iar din grupul satem sanskrita, scita, persana, idiomurile balto-slave si altele. S-a putut
stabili ca limba traco-dacica face parte din grupul satem, fiind înrudita cu sanskrita, cu cele
balto-slavice, dar mai ales cu ilira vorbita în partea de apus a Peninsulei Balcanice si în tinuturile
Calabriei si Apuliei din Italia sud-estica. Foarte multe cuvinte "românesti" se aseamana mai mult
cu sanskrita decât cu latina, sau altele catalogate de DEX ca împrumutate din slavona, bulgara,
sau etimologie necunoscuta, le gasim în sanskrita.