Sunteți pe pagina 1din 95

PRODUCłIA EMISIUNILOR

RADIOFONICE

1
RADIO-UL ÎN SISTEMUL MASS MEDIA

“Nimeni nu ştie destul astăzi. ToŃi vrem să fim informaŃi. Cu privire


la ce? Nu ştim exact. Dar am voi să ştim, să aflăm, să putem spune – într-o
lume în care, în orice clipă, avem impresia că se întâmplă ceva, fără ca noi
să fim la curent. Există, în vremuri de mare densitate, cum sunt cele de azi ,
o supremă valoare, din care omul îşi face hrană zilnică: informaŃia. Să ştii
ceva, chiar inexact, dar să ştii. E aproape ca un narcotic”. (Din volumul
Constantin Noica, « 21 de conferinŃe radiofonice. 1936-1943 »)
Cu aceste cuvinte îşi începea Constantin Noica conferinŃa - una
dintr-un ciclu de 21, rostită pe postul naŃional de radio, la 25 noiembrie
1943. Era o recunoaştere – de la altitudinea filosofului - a faptului că omul
secolului XX este în stare permanentă de informare. Acest adevărat drog pe
care îl reprezintă informaŃia pentru omul modern – această constatare este
valabilă însă pentru omul tuturor timpurilor, deoarece informaŃia a fost şi
este vitală pentru însăşi existenŃa speciei – ne-a adunat într-un sat global, în
care toŃi ştim aceleaşi lucruri, avem obiceiuri şi interese similare. Pentru că
informaŃia înseamnă îmbogăŃire, dar, în acelaşi timp, induce şi fenomene
contrare: pierderi de identitate, împuŃinare intelectuală, sărăcie spirituală,
uniformizare, simplism.

Se afirma chiar că omul modern s-ar afla sub dictatura presei. Ziarul,
televizorul, postul de radio ne dictează ce să cumpărăm, cât, de unde şi cum
să ne hrănim, cum să ne îmbrăcăm şi cum să vorbim, cum să gândim şi cum
să ne creştem copiii.

2
În acest proces complex de bombardament informaŃional, creat în
secolul XXI de globalizarea informaŃiei şi de noile mijloace de comunicare
în masă
care îl asaltează pe om din toate direcŃiile, presa are, fără îndoială, un
loc principal, fiind furnizoarea celei mai mari cantităŃi de informaŃii. În plus,
procesul de informare prin intermediul presei este constant şi sistematic.

Radioul este comunicare

Radioul este, în primul rând, comunicare. Este prima lecŃie pe care a


învăŃat-o la debutul său ca redactor la un mic post de radio din Brooklyn,
celebrul show-man de la CNN, Larry King. Primul lui şef i-a explicat
lapidar şi foarte clar conŃinutul activităŃii pe care urma să o desfăşoare:
“Asta e muncă de comunicare!”
Comunicarea prin radio cere onestitate. A doua lecŃie pe care a
învăŃat-o Larry King a fost că trebuie să fii onest. “Ca să devii un crainic de
succes, fă-i pe ascultătorii şi telespectatorii tăi părtaşi la experienŃele şi
sentimentele tale”. Ce înseamnă onestitatea? Povesteşte tot Larry King,
referindu-se, de data aceasta, la debutul său pe micul ecran: “Nu mai
fusesem niciodată într-o emisiune televizată şi am lăsat acest gând să-mi dea
emoŃii. Producătorul m-a aşezat pe un scaun rotativ. Mare greşeală! Din
cauza emoŃiei mă tot roteam la dreapta şi la stânga şi m-au văzut toŃi
telespectatorii. Trebuie să fi fost amuzant, aşa că am mers pe instinct. i-am
pus pe telespectatori în locul meu. Le-am mărturisit că eram emoŃionat. Le-
am spus că lucram la radio de trei ani, dar era pentru prima oară când
apăream la televizor. Şi cineva m-a mai pus pe acest scaun rotativ. Acum,
că toată lumea îmi ştia situaŃia, nu mai eram emoŃionat. Asta m-a făcut să

3
vorbesc mai bine şi mi-a adus un şi mai mare succes în acea primă seară la
televiziune – totul doar pentru că am fost onest cu cei cărora le vorbeam”.

Comunicarea cu elementul său curent – conversaŃia – este o adevărată


artă şi cel ce o stăpâneşte poate să se considere realizat pentru că are
posibilitatea să intre în contact nemijlocit cu oameni diferiŃi, din locuri
diferite, pe care nu-i cunoaşte. Comunicarea directă interumană este acum la
fel de importantă, poate chiar mai importantă decât în urmă cu câteva
decenii, când nu se inventase internetul. “Unii se tem că, din cauza
volumului atât de mare de informaŃii transmis prin tot atât de multe mijloace
electronice, arta conversaŃiei se va demoda – scrie Larry King în lucrarea
amintită. Eu aş spune exact contrariul. ‘Vorbim’ mai mult decât oricând şi în
mai multe feluri decât oricând, tocmai datorită acestor noi mijloace. Dar
conversaŃia va rămâne cu noi atât cât vor exista oameni. Indiferent ce noi
tehnologii ne va aduce secolul XXI, primele cuvinte din această carte vor
rămâne adevărate: ‘ToŃi trebuie să vorbim’. Şi, cu toate invenŃiile şi evoluŃia
războiului stelelor, succesul va reveni la bază. Fie că stai cu cineva la masă
sau scrii o scrisoare la computer, principiile unei bune conversaŃii rămân
aceleaşi. Totul se reduce la a stabili o legătură cu o altă persoană.
FrancheŃea, entuziasmul şi dorinŃa de a asculta vor face din tine un maestru
al conversaŃiei în orice ocazie. Şi, fie că te adresezi unui grup de 12 persoane
într-un sediu al unei comunităŃi, fie că Ńii o teleconferinŃă prin satelit,
lucrurile sunt la fel ca atunci când te adresezi unui grup. Pregătirea,
cunoaşterea publicului şi simplitatea discursului te vor ajuta întotdeauna să
obŃii succesul ca vorbitor”

4
Comunicarea prin mass media înseamnă legătura prin care individul
intră în contact cu lumea. El află ce fac ceilalŃi oameni, indiferent unde s-ar
afla ei pe mapamond, poate chiar intra în conversaŃie cu ei, îşi poate
exprima, la rândul său, opiniile, îşi poate povesti necazurile, poate întreba
sau poate răspunde instantaneu la unele întrebări, prin emisiunile interactive.
Spre deosebire de telefon unde, în general fiecare comunică cu oameni sau
instituŃii cunoscute, prin intermediul radioului sau televiziunii această
convorbire nu presupune un scop anume, nici conoaşterea interlocutorului.
Subiectul convorbirii este suficient pentru ca, fiind interesat de tema pusă în
discuŃie, fiecare să aibă posibilitatea să intervină în dialog. Acesta este, de
altfel, şi unul din punctele de atracŃie pe care presa electronică la are în
rândul publicului de pretutindeni.

Comunicarea presupune participanŃi egali, care se respectă, au ceva


de comunicat şi doresc să comunice. Din punctul de vedere al publicului,
partenerii trebuie să pară că nu încearcă să se pună nici un moment în
dificultate. Un reporter prea agresiv, care nu doreşte decât să-şi “prindă”
interlocutorul adresându-i întrebări incomode nu va avea parte de un
interviu, un reportaj sau o anchetă reuşită şi cu succes la public. Intrebările
incomode îl intimidează pe interlocutor şi duc la blocarea convorbirii.
Automat, ascultătorii vor trece de partea interlocutorului, pe care vor avea
tentaŃia să-l compătimească şi, oricâtă dreptate ar avea, reporterul nu va mai
avea credibilitate. Dar se cuvine să menŃionăm şi situaŃia opusă - aceea a
unui reporter copleşit de eveniment sau de personalitatea interlocutorului său
şi pe care îl lasă să vorbească vrute şi nevrute. Un asemenea ziarist este
calificat de public drept incompetent, nechemat în breaslă.

5
DiscuŃiile din lumea teoreticienilor presei au dus la concluzia că nu
poate fi vorba de presă fără a conştientiza că scopul fiecărei ediŃii de ziar
sau revistă, al fiecărei emisiuni de radio sau de televiziune este comunicarea.
Acest proces este colectiv sau individual. Un ascultător de radio acŃionează
individual, de unul singur atunci când deschide sau închide aparatul. Tot
după voinŃa proprie, el optează pentru un post de radio sau altul. Alegerea
este şi raŃională, dar mai ales sentimentală. “Noi cucerim o naŃiune de
ascultători, cucerind-l pe fiecare în parte” subliniază Michael H. Haas, Uwe
Frigge, Gert Zimmer, în „Radio management”. Manualul jurnalistului de
radio, POLIROM, 2001, p.51). Această situaŃie i-a determinat pe unii
teoreticieni să susŃină că “radioul nu este un mijloc de comunicare în masă,
ci un mijloc de informare individuală”, susŃin aceeaşi autori. Producătorul de
radio are datoria de a-şi imagina condiŃiile în care se face ascultarea de către
fiecare receptor. El ar trebui să ştie unde se află beneficiarul efortului său de
a informa, dacă munceşte, învaŃă, se odihneşte, în ce stare de spirit se află,
această intuire fiindu-i facilitată de sondaje de opinie, scrisori, telefoane
etc. Dar mai mult decât atât, cunoaşterea cerinŃelor şi intereselor publicului
este dată de cunoaşterea şi înŃelegerea temeinică a realităŃilor sociale,
economice şi politice ale momentului. O zi în care s-au anunŃat noi scumpiri
ale tarifelor la unele servicii de interes public nu poate fi o zi fastă pentru
nimeni. Un moment în care undeva în Ńară sau într-o Ńară vecină s-a produs o
catastrofă naturală sau s-a declanşat un conflict militar poate induce în
rândul ascultătorilor o stare de tensiune, amărăciune, chiar disperare. În
aceste condiŃii, producătorul de emisiuni radiofonice îşi va echilibra
programele, în concordanŃă cu starea de spirit a receptorilor săi şi numai în
acest fel va putea dialoga cu fiecare ascultător în parte şi nu cu mase
anonime şi indiferente. Este raŃiunea pentru care posturile de radio FM se

6
bucură de asemenea succes în prezent. Aceste posturi – locale sau
comerciale – îşi cunosc destul de bine publicul căruia i se adresează pentru
că pot determina destul de precis aria de difuzare a programelor. În acest fel
ele pot răspunde mai precis nevoilor de cunoaştere ale grupurilor de
receptori, dar şi intereselor individuale ale ascultătorilor pe care îi servesc.

Comunicarea prin programe radiofonice este un proces ce se


realizează cu mult efort şi imaginaŃie. A-Ńi fermeca publicul este o datorie
profesională a fiecărui producător, redactor sau reporter. Captarea
ascultătorului se realizează mai întâi superficial, la nivelul auzului. Un sunet
nou - fiecare post de radio are propriul său sunet - poate stârni interesul.

Etapa următoare este aceea a dobândirii credibilităŃii. Este un proces


complicat şi dificil, care înseamnă, de fapt, pentru un post de radio,
câştigarea audienŃei. Ascultătorii “cred” în postul de radio, nu numai că le
place cum sună, dar au garanŃia obiectivităŃii, a respectării adevărului de
către redactorii şi producătorii lui. În sfârşit, după ce s-a impus în rândul
ascultătorilor prin sunetul său aparte, prin respectarea adevărului, postul de
radio poate considera că şi-a dobândit o personalitate. Credibilitatea unui
post de radio – obişnuia să spună marele om de radio care a fost Eugen
Preda – se câştigă foarte greu, dar se poate pierde într-o clipă. Formarea
deprinderilor de urmărire a anumitor programe la un număr apreciabil de
ascultători este un proces dificil şi de durată.

La câştigarea credibilităŃii contribuie, în primul rând, calitatea


informaŃiei difuzate. Echilibrul, echidistanŃa, onestitatea, neimplicarea
politica, operativitatea în difuzare sunt condiŃii ale credibilităŃii. Un factor

7
important în consolidarea credibilităŃii îl constituie realizatorii de emisiuni,
cei care vorbesc în direct pe post. Ascultătorul îi va urmări în mod special pe
unii dintre ei, va recunoaşte postul şi după vocile lor, iar, după voce, le va
face chiar un portret imaginar. Nevoia de vedete la radio este la fel de mare
ca şi la televiziune. Dar, fără discuŃie, starurile singure nu pot face viabil un
post de radio. De aceea, fiecare program trebuie să aibă personalitate şi o
Ńintă precisă pentru a se bucura de atenŃia şi preŃuirea unui segment de
public.

Radioul este informaŃie

Între toate componente sistemului presei, radioul deŃine prioritatea în


domeniul informaŃiei. Emisiunea de radio însăşi este sinonimă cu ideea de
informaŃie, pentru că radioul este cel care are prioritate, datorită
posibilităŃilor sale tehnice, în a anunŃa un eveniment. Deci, prima relatare
despre un eveniment, primele date noi, inedite, de actualitate şi de interes –
elemente ce constituie calităŃile informaŃiei – vor fi aflate mai totdeauna de
la radio şi apoi aceste elemente sunt completate cu ceea ce oferă alte surse –
ziare, emisiuni tv., filme etc.

Una din calităŃile de bază ale informaŃiei la radio este continuitatea.


Radioul nu numai că emite cea mai mare cantitate de informaŃie, dar acesta
este un proces ce nu se întrerupe niciodată pe întregul parcurs al programelor
emise de un post de radio. Oricând programul poate fi întrerupt pentru a se
prezenta o ştire de ultimă oră. În plus un post de radio are programe de
informaŃii din jumătate în jumătate de oră şi această realitate îi oferă
posibilitatea de urmări un eveniment pe întreaga sa desfăşurare.

8
O altă calitate a informaŃiei de radio este diversitatea. Fiecare om
poate afla din emisiuni ştirile pe care le doreşte. Ştirile politice, economice şi
de bursă, utilitare, din domeniile culturii, ştiinŃei, sportului – toate temele,
toate sectoarele activităŃii umane îşi găsesc la radio spaŃii în emisiuni. Într-
un program de 24 de ore sau chiar mai puŃin, se încearcă găsirea
răspunsurilor la o gamă de interese umane extrem de largă.

Radioul este furnizor şi păstrător de cultură

Radioul este mijlocul prin care ascultători cu nivele culturale diferite


se pot instrui în toate domeniile culturii, artei, ştiinŃei. Programe speciale
intră în casele receptorilor aducâdu-le nu numai informaŃie culturală, ci chiar
manifestări culturale la care ei nu pot participa. Spectacole de teatru,
concerte, recitaluri ale unor vedete – unele desfăşurându-se la mii de
kilometri depărtare de locul unde se află receptorul – fac parte din existenŃa
de zi cu zi a tuturor celor ce optează pentru programele culturale.
Emisiunile culturale sunt adaptate vârstelor şi nivelelor culturale diferite ale
ascultătorilor, astfel încât fiecare să afle ceea ce îşi doreşte, să poată să se
instruiască sau să-şi completeze cunoştinŃele în domeniile preferate şi la
nivelul particular de înŃelegere.

În acelaşi timp, în fonotecile lor, posturile de radio tezaurizează fapte


culturale remarcabile, voci ale unor personalităŃi din toate domeniile.
Radioul se constituie, în acest fel, într-o arhivă sonoră de importanŃă
naŃională. Aceste înregistrări se utilizează apoi în emisiuni sau sunt oferite
marelui public înregistrate pe casete sau CD-uri.

9
Radioul este creator de cultură

Spectacole de teatru şi varietăŃi, recitaluri poetice, concerte sunt


produse foarte frecvent şi pretutindeni în lume de posturi de radio. Radioul
nu numai că preia manifestări cultural distractive de la instituŃii de profil, dar
produce fapte de cultură. Scenarizările unor opere literare celebre, piese de
teatru special create pentru a fi « montate » la radio, concerte înregistrate în
studiou, emisiuni de varietătăŃi – toate pot fi considerate opere artistice
originale care îmbogăŃesc patrimoniul spiritual naŃional.

Operele dramatice radiofonice care stau la baza emisiunilor teatru la


microfon, de pildă, sunt diferite de textele teatrale destinate scenei. Mişcarea
scenică, decorul trebuie suplinite de sunete şi zgomote. Orice gest al
actorilor nu poate fi sugerat decât prin inflexiunile vocii umane sau prin
sunete sugestive. Înregistrările muzicale realizate în studiourile posturilor de
radio au o calitate excepŃională datorită mijloacelor tehnice de care acestea
dispun. Această calitate face din înregistrările muzicale sau teatrale ale
posturilor de radio adevărate bijuterii, multe înregistrări fiind apoi
multiplicate pe casete sau CD-uri.

Radioul este divertisment

Ca şi televiziunea, radioul oferă multe momente de desindere


autentică prin emisiuni speciale de divertisment. Şi programele muzicale,
adaptate tuturor gusturilor, transmisiile sportive fac din radio un mijloc de
destindere căutat şi apreciat. Trebuie să mai menŃionăm, că acest tip de

10
programe, ca, de altfel şi cele culturale, sunt şi foarte ieftine şi nu presupun
decât dispoziŃie de ascultare din partea receptorilor, prea obosiŃi şi adesea în
lipsă de bani pentru a se deplasa la locul unde are loc un spectacol sau o
manifestare sportivă.

Radioul este mijloc de educaŃie

S-a acreditat ideea că radioul se adresează îndeosebi persoanelor cu


cultură medie, ceea ce nu înseamnă că aceste persoana ar fi refractare la
îmbogăŃirea cunoştinŃelor lor. De aceea, în funcŃie de vârsta receptorilor, de
categoriile profesionale şi culturale care ascultă programele de radio la
diferite ore sunt emise în eter tot felul de emisiuni, care au rolul de a
îmbogăŃi nivelul de cunoaştere al tuturor. Mai mult, în colaborare cu
instituŃii de învăŃământ, sunt difuzate programme-şcoală, a căror frecventare
sistematică, însoŃită, fireşte , de tese de verificare a însuşirii cunoştinŃelor,
conferă anumite drepturi celor ce le frecventează în mod regulat. Multe
posturi de radio şi-au prevăzut, chiar de la începutirle existenŃei lor, canale
educative tocmai pentru că s-a intuit rolul important pe care acest mijloc de
comunicare de masă îl poate avea în procesul educaŃional.

O menŃiune specială se cuvine a fi făcută în legătură cu rolul


covârşitor pe care radioul îl are în cultivarea limbii literare, o exprimare
corectă din punct de vedere gramaticat şi ortoepic, nuanŃată şi modernă, din
care să lipsească elementele arhaice, de jargon sau de argou, ca şi
neologismele stridente.

11
Radioul este prestator de servicii

Am comparat odată un post de radio cu un magazin universal deschis


în permanenŃă. 24 de ore din 24, în toate zilele anului. Radioul oferă tuturor
ascultătorilor servicii dintre cele mai diverse, de la ora exactă şi buletine
meteo, la lecŃii de limbi străine, sfaturi medicale, sugestii pentru petrecerea
timpului liber, orarul magazinelor, informaŃii rutiere etc. Această “prestare
de servicii” înseamnă, în acelaşi timp o formă de manipulare, pentru că
presa, televiziunea şi radioul ne organizează viaŃa, consumul, educaŃia,
univdersul de cunoaştere, interesele şi, prin aceasta, chiar gândirea şi modul
de reacŃie la factorii sociali, la evenimente.

12
FORMATE PUBLICISTICE ÎN RADIO

Termenul „format” este de origine anglo-saxonă şi reprezintă un


proiect comunicaŃional, deci o manieră de alegere şi asamblare de
conŃinuturi prin care se caută personalizarea canalului, întărirea capacităŃii
de a atrage şi reŃine publicul.
Formatul unui program priveşte un anumit tip de produs mediatic, cu
formă, conŃinut şi durată determinată, elaborat pe baza unei scheme
repetitive şi recognoscibile.
Multiplicarea după 1990 a posturilor de radio de diferite tipuri: locale,
regionale, teritoriale, naŃionale specializate a determinat o mutare a
accentului de redactare din punct de vedere jurnalistic. În primul rând s-a
pornit de la capacitatea de viteză a informaŃiei atât ca circulaŃie, cât şi ca
perimare, pe de altă parte s-a luat în calcul radio-ascultătorul, care şi el este
prins într-o altă viteză de desfăşurare a activităŃii atât în familie, cât şi în
societate. Genurile redacŃionale şi formatele publicistice trebuie să Ńină cont
de normele de difuzare ale CNA. În acelaşi timp CNA monitorizează şi
forma de exprimare din punct de vedere al corectitudinii limbii române
folosite şi se fac atenŃionări posturilor care nu respectă normativul
gramatical acceptat de Academia Română. În comparaŃie cu presa scrisă,
presa radio şi televiziune are reglementări determinate de CNA, care
administrează şi supraveghează spaŃiul audio-vizual.
SpaŃiul audio-vizual înseamnă totalitatea din frecvenŃe de radio şi TV
prin care se obŃin licenŃe de emisie. În cadrul licenŃelor de emisie fiecare
post de radio şi TV îşi asumă un program editorial care dă specificul
postului. Posturile generaliste, de regulă, trebuie să conŃină până la 25-30%

13
emisiuni informative, restul fiind acoperite cu emisiuni formative şi de
divertisment.
În momentul în care licenŃa este obŃinută pentru un post specializat,
atunci formatele (tipurile, structurile) trebuie să fie în cadrul
structuriiobŃinute din licenŃă. De ex.Pro Tv CINEMA, care are ca licenŃă
specializarea pe filme, dar foloseşte în momentele de pauză caseta cu
informaŃii de la MEDIA FAX care fac parte din acest grup. Formatul din
pauză este reclama postului şi informaŃiile zilei.
La posturile de radio formatele emisiunilor în care sunt incluse genuri
jurnalistice sunt determinate de aceeaşi licenŃă obŃinută şi de condiŃiile pe
care şi le-a asumat la depunerea licenŃei.
Formatele radio s-au dezvoltat pe piaŃa concurenŃială a posturilor de
radio american în FM care au trebuit să-şi adapteze programele pentru
supravieŃuire. O dată cu apariŃia şi la noi în Ńară a posturilor de radio private
s-a simŃit nevoia adaptării la un anumit tip de format. Succesul însă, depinde
de dibăcia manifestată în alegerea formatului adecvat specificului pieŃei.
Copia fidelă a unui format care s-a bucurat de succes pe o piaŃă nu
poate fi aplicată altei pieŃe, decât dacă pe cele 2 pieŃe există o serie de
condiŃii asemănătoare. Dacă formatul emisiunii este cumpărat din altă Ńară,
se plăteşte licenŃa formatului. Plata licenŃei presupune doar plata ideii.
Ca să facă faŃă concurenŃei, formatele emisiunilor s-au structurat pe
informaŃii scurte, concise. ApariŃia telefonului mobil şi a aparaturii radio
mobilă (uşor de transportat oriunde) au făcut ca formatele emisiunilor să
includă relatarea telefonică. Ea dă oricărei emisiuni nota de autenticitate,
credibilitate şi sentimentul participativ al radio-ascultătorului.
Specializarea canalelor, staŃiilor de radio a făcut ca formatul
emisiunilor să aibă secvenŃe aproape abligatoriu de interactivitate, radio-

14
ascultătorul, publicul având capacitatea să intre în direct în timpul
desfăşurării emisiunii. Pe de altă parte, prin apariŃia internetului şi
transmisiunii on-line ex.RADIO ROMÂNIA TINERET. Radio-ascultătorul
poate accesa programul radio şi chiar dacă a pierdut un buletin de ştiri de la
13.00, el şi-l poate scoate spre ascultare din memoria site-ului şi îşi poate
crea din banca de date a radioului programul pe care îl doreşte să îl asculte.

TIPOLOGIA EMISIUNILOR DE RADIO

Criterii:
1.Simultaneitatea sau decalajul relatării cu faptul real:
-emisiuni în direct
-emisiuni înregistrate
2.Locul de filmare:
-emisiuni în interior
-emisiuni de exterior
3.Natura mesajului:
-emisiuni de tip publicistic-informativ (ştiri, reportaj documentar,
anchetă, interviu, dezbatere)
-emisiuni de tip artistic, cu scenariu, interpreŃi, pe baza unor formate
create sau achiziŃionate.
4.După structura formală:
-emisiuni unitare
-emisiuni complexe
5.După provenienŃă:
-emisiuni de producŃie proprie
-emisiuni realizate în coproducŃie

15
-emisiuni achiziŃionate
6.După adresabilitate:
-emisiuni generaliste
-emisiuni specializate

EMISIUNEA COMPLEXĂ

În componenŃa sa, alături de folosirea tuturor genurilor publicistice


mai apar şi: orchestra de suport pentru mesajul muzical şi publicul de platou.
În prezent, emisiunea complexă de radio de tip clasic ex. Radio-
jurnalul de la 7, 13, 10, 22 sau o altă emisiune a cărei întindere este între 60-
120 de minute se caracterizează prin existenŃa ei pe o grilă de programe cu o
frecvenŃă ritmică în aceeaşi zi, oră, durată, moderator, voce, care se
impregnează în memoria publicului prin prezenŃa ei ca un partener de
existenŃă.
Din punct de vedere jurnalistic o astfel de emisiune se constituie după
un sumar care conŃine tema ediŃiei, secvenŃele sonore, înregistrările,
interviurile, participarea în direct, muzica ca ilustraŃie şi potenŃial sonor şi
comperajul (suma de idei pe care se brodează un text pentru a face legătura
dintre două locuri diferite ca transmisie sau două materiale, subiecte r-tv,
pentru a fi incluse într-o emisiune de sine stătătoare) sau prezentare, însă
noŃiunea de prezentare nu are decât ideea de „ceea ce urmează”.
Pe aceste structuri din interiorul unei emisiuni complexe se dezvoltă
genurile jurnalistice. Pot fi folosite şi comentarii, interviuri, reportaje,
relatări.
Etapele principale în realizarea unei emisiuni sunt: planificarea,
producŃia şi difuzarea.

16
Alte clasificări:
-tema emisiunii
-genericul
-documentarea
-sumarul
-înregistrarea materialului
-montajul
-comperajul
-desfăşurătorul
-emisia (difuzarea)
La formatele emisiunilor de radio care sunt de divertisment – ex.
Teatru radiofonic – ele se încadrează în metoda strictă a transpunerii
radiofonice.
În emisiunile de divertisment, pamfletul, schiŃa satirică, poezia
satirică, cântecul satiric, toate însoŃite de imaginea sonoră constituie un
mozaic publicistic specific acestui format. În aceste formate complexe de
radio se pot folosi accentele sonore, diferitele forme de atragere a atenŃiei:
râsete, alte tipuri de coloane sonore, care să creeze reacŃiile la ceea ce se
înregistrează în emisiune, reacŃie care să inducă ascultătorul în starea de
participare şi să obŃină aceeaşi reacŃie.
Mai târziu, în 1990, o astfel de tehnică a fost folosită în serialele
americane prin introducerea benzii de râs pe fundalul filmului pentru a
obŃine aceeaşi reacŃie din partea telespectatorului.

EMISIUNEA INTERACTIVĂ

17
Emisiunea interactivă de radio are ca particularitate tipul de format
care determină natura contribuŃiei financiare. Dacă este o emisiune
umanitară, atunci postul de radio acceptă apelul telefonic al ascultătorului
gratuit, dacă ia ascultătorul drept finanŃator, atunci apelul telefonic costă.
Unele posturi folosesc această tehnică pentru a-şi promova imaginea:
intrarea în direct a ascultătorului este gratuită, altele pe tipul de
interactivitate participativă.
Intrarea ascultătorului în direct într-o emisiune care crează starea de
interactivitate are riscuri: telefoanele nu pot fi triate decât foarte puŃin, în
sensul nu al cenzurii, ci în sensul apropierii interesului ascultătorului de
subiectul emisiunii radiofonice. În momentul în care jurnalistul de radio este
în direct cu ascultătorul, capacitatea lui de reacŃie trebuie sa fie mobilizată
pentru a face faŃă şi la un refuz ferm al dialogului, atunci când acesta a
depăşit mijloacele decenŃei conversaŃiei, să fie pregătit să aibă răspunsuri
care să nu închidă dialogul şi nici să nu jignească ascultătorul. În concluzie,
moderatorul trebuie să aibă o mare mobilitate de comunicare.
Emisiunea interactivă presupune existenŃa pe durata ei a mai multor
genuri publicistice, în funcŃie de subiectul care se dezbate: ştire, relatare etc.
În cadrul grilelor de program, ca un specific al ultimilor ani, în spaŃiul
audio-vizual au apărut programe de shopping (cumpăraturi) sau pentru
televiziune – teleshopping. Dincolo de aspectul pur financiar, comercial,
specialiştii le acordă acestor programe şi valoarea informativă şi formativ-
educativă, argumentând că în zonele care sunt departe de viaŃa trepidantă a
unui oraş sau acolo unde presa scrisă nu reuşeşte să ajungă, aceste programe
suplinesc în mediul rural absenŃa publicităŃii stradale care în accepŃiunea
specialiştilor ar avea şi valenŃe de informare şi formare.

18
În cadrul emisiunilor complexe care sunt specializate pe medii de
ascultători diferite, ex. VIAłA SATULUI, emisiunile pentru armată,
terminologia şi limbajul folosit conŃin cuvintele care sunt specifice celor
care practică profesiunile în domeniul respectiv.

19
INFORMAłIA RADIOFONICĂ

În domeniul ziaristicii, informaŃia trebuie înŃeleasă în dublu sens.


Termenul este utilizat în accepŃiunea de gen ziaristic, dar toate modalităŃile
de exprimare în domeniul presei implică existenŃa unei informaŃii. Însă,
informaŃia a devenit un termen sinonim celui de presă. Astfel, Bernard
Voyenne, în “L’Information aujourd’hui”, defineşte informaŃia drept
“procesul comunicării sociale şi instituŃiile care asigură acest proces”. În
ceea ce priveşte informaŃia de radio, Daniel Garvey şi William L. Rivers, în
“News-writing for the Electronic Media” citează opinia unor cercetători în
domeniul comunicării – Serena Wade şi Wilbur Schramm – care cred că
“Ştirile de radio sunt principala sursă de informaŃii mai ales pentru oamenii
mai puŃin educaŃi, pentru femei, oameni de culoare, agricultori şi muncitori,
în timp ce ştirea tipărită este principala sursă de informaŃie pentru oamenii
cu educaŃie înaltă, pentru albi,. pentru bărbaŃi, pentru oamenii cu funcŃii de
conducere şi pentru cei cu venituri mai mari”. În aceste condiŃii, opinează
autorii, redactorul de ştiri de la radio trebuie să se îngrijească de conŃinutul şi
forma de prezentare a informaŃiilor, astfel încât acestea să corespundă
nivelului cultural, de înŃelegere şi de interese ale potenŃialului public
ascultător.

DefiniŃii

Deşi apreciem că definiŃiile nu servesc scopului didactic practic


urmărit în demersul pe care îl întreprindem, nu putem eluda exprimarea
sintetică a conŃinutului unui gen publicistic de mare întindere în presa de
toate tipurile, dar mai ales la radio.

20
ToŃi teoreticienii, dar mai ales practicienii, sunt de acord că ştirea este
o relatare succintă a unor fapte reale. AlŃii adaugă elementele de neobişnuit,
senzaŃional sau măcar de abatere de la regula generală pe care trebuie să le
conŃină ştirea. George Fox Mott în “New Surwey of Journalism” propune
chiar o aritmetică a ştirii:
“1 om obişnuit + o viaŃă obişnuită = 0
1 om obişnuit + o aventură extraordinară = o ştire
1 soŃ obişnuit + o soŃie obişnuită = 0
1 casier + o soŃie + 7 copii = 0
1 casier – 10.000 de dolari = o ştire
1 soŃ + o soŃie + un scandal = o ştire
1 om + o maşină + un scandal = o ştire
1 bărbat + o realizare = o ştire”

Precizând că nu faptul în sine, ci relatarea despre fapt este informaŃie,


în teoria presei s-au lansat definiŃii peste definiŃii care, în sine, nu prezintă
mare importanŃă decât în măsura în care pun în lumină elemente definitorii
ale genului. Ken Metzler, în manualul “Newsgathering”, apreciază că “ştirea
este o relatare promptă, succintăă a informaŃiei factuale despre evenimente,
situaŃii şi idei (inclusiv opinii şi interpretări) menită să intereseze o audienŃă
şi să-i ajute pe oameni să facă faŃă mediului inconjurător”.

Din realitatea înconjurătoare, reporterul selectează acele fapte despre


care presupune că publicul său ar fi interesat. Deci, subiectivitatea
reporterului îl îndeamnă să culeagă de pe teren anumite fapte pentru a
satisface setea de cunoaştere a publicului său. Aceste fapte sunt, la rândul
lor, selectate a doua oară de editor sau de realizator, care va hotărî ce

21
subiecte vor intra într-o anumită emisiune, ce întindere va avea fiecare
relatare şi în ce moment din desfăşurarea cronologică a radioprogramului se
va difuza acel material. Trebuie să reŃinem, deci, că informaŃia de presă
este relatarea unui fapt selectat din realitate, interpretat şi ierahizat
într-o succesiune de relatări. Responsabilitatea şi profesionalismul
reporterului sau editorului de radio constau în capacitatea de alege acele
fapte care pot fi definitorii pentru momentul respectiv din viaŃa social-
politică a Ńării sau a localităŃii unde funcŃionează postul de radio respectiv.
Daniel Garvey şi William L. Rivers consideră că informaŃia este o
relatare (un raport) la timp a unor evenimente, fapte şi opinii care interesează
un număr semnificativ de oameni.
Sintetizând, putem propune ca definiŃie a ştirii la radio următoarea
formulare: o relatare concisă a unor fapte, evenimente, idei reale,
semnificative, de actualitate, noi, relatare ce prezintă interes pentru
public.

Caracteristicele ştirii de radio sunt:

Noutatea. Ştirea sau informaŃia de radio este relatarea unui fapt nou
întâmplat. Spre deosebire de accepŃia dată termenului în alte domenii ale
cunoaşterii umane, informaŃia de presă presupune că undeva, într-un anumit
moment, s-a petrecut un eveniment despre care o masă mai mult sau mai
puŃin numeroasă de receptori ar fi interesată să afle. Nou înseamnă, în
presă, nou întâmplat şi nu nou aflat. Ca în toate activităŃile umane, fiecare
dintre noi are un orizont de cunoaştere limitat, în fiecare clipă un om poate
afla noi informaŃii despre lucruri, evenimente, personalităŃi deloc sau puŃin
cunoscute. Ce este nou pentru ziarist nu este neapărat nou şi pentru alŃi

22
oameni. De aceea numai relatările despre evenimente nou produse pot
deveni ştiri de presă.

Unele evenimente sunt noutăŃi absolute. Este vorba de marile şi


importantele evenimente politice, economice, culturale, ştiinŃifice. Dar alte
evenimente sunt mai puŃin bătătoare la ochi şi atunci depistarea lor ca fapte
nou întâmplate este mai dificilă. SoluŃia pentru gazetar, îndeosebi pentru
începători, este de a se documenta mult în prealabil, atât pe teren, cât şi la
serviciile speciale pentru a afla toate amănuntele posibile despre
evenimentul pe care ar trebui să-l prezinte.

Prezentarea noului este o condiŃie a însăşi existenŃei presei, pentru că


ziarele, radioul şi televiziunea răspund unei nevoi fireşti a omului modern de
a fi la curent cu tot ce se întâmplă. CerinŃa de a prezenta noutăŃile cele mai
importante ale zilei, ale orei chiar, este cu atât mai imperioasă la radio,
deoarece, între componentele mass media, radioul are datoria să anunŃe
primul un eveniment.

Operativitatea. Strâns legată de noutate se prezintă o altă calitate a


informaŃiei radiofonice: operativitatea, care presupune scurtarea drumului
dintre momentul producerii unui eveniment şi receptarea lui de către public.
În presa modernă, dezvoltarea fără precedent a mijloacelor tehnice de
difuzare a mesajului a făcut posibilă difuzarea mesajului publicistic cu
maximum de operativitate. Acest punct maxim se traduce în limbajul presei
audio-vizuale prin transmisia directă. Timpul şi spaŃiul se comprimă şi
informaŃiile ajung la receptor chiar în momentul desfăşurării evenimentului.

23
Transmisia directă îl transformă pe ascultător din simplu consumator de
informaŃie în participant la eveniment.

Interesul. Pentru a fi receptată, ştirea de radio trebuie să prezinte


interes pentru o categorie de public. Aceasta cere, din partea redacŃiei, o
bună cunoaştere a categoriilor de public cărora li se adresează pentru a putea
răspunde intereselor şi
nevoilor lor de cunoaştere. Aşa cum menŃionează Wilbur Schramm,
în The Process and Effects of Mass Media Communication, interesul şi
receptarea informaŃiei se pot exprima prin următorul raport:

(forŃa utilităŃii mesajului perceput) – (forŃa de constrângere


percepută)
Interesul = -----------------------------------------------------------------------
----
cheltuiala de efort în percepere

Deci, cu cât utilitatea mesajului va fi mai mare sau cu cât cheltuiala


de efort necesar receptării va fi mai mică, interesul şi, în consecinŃă, şi
utilitatea mesajului vor fi mai mari. ForŃa utilităŃii mesajului se traduce prin
valoarea conŃinutului. Aşadar, conŃinutul mesajului este factorul determinant
al interesului.

Interesul poate fi definit ca o nevoie de informaŃie resimŃită de


oameni, ca indivizi şi, în acelaşi timp, în calitate de membri ai diferitelor

24
comunităŃi sociale sau organizaŃionale. Există interese generale, de grup şi
personale. Un post de radio, prin informaŃiile pe care le difuzează, trebuie să
Ńină seamă de categoriile cărora le aparŃin ascultătorii. ForŃa de constrângere
despre care aminteşte raportul lui Wilbur Schramm trebuie concepută în
sensul elementelor restrictive pe care le conŃine o informaŃie. ConŃinutul
ştirii se poate adresa unei categorii de specialişti şi, astfel, ea nu va interesa
publicul larg sau îl va interesa mai puŃin. Sau, de pildă, ştirea poate conŃine
prea mulŃi termeni tehnici sau cuvinte rare – neologisme, arhaisme,
regionalisme – care vor diminua interesul receptorilor faŃă de respectiva
informaŃie. Numitorul acestui raport “cheltuiala de efort în percepere” -
semnifică comoditatea receptorului,i care refuză să facă prea mari eforturi
pentru a primi şi stoca o nouă informaŃie. Ca atare, ziaristul va face eforturi
la redactarea, prezentarea şi paginarea informaŃiilor pentru a amplifica
interesul publicului şi pentru a diminua efortul de receptare.

Interesul receptorilor faŃă de informaŃie poate fi stimulat de anumiŃi


factori:
a. Locul de unde provine ştirea. Cu cât evenimentul sau faptul relatat
s-a desfăşurat într-un loc mai apropiat de receptor, cu atât interesul lui faŃă
de fapt va fi mai mare. Aceasta este una din explicaŃiile proliferării
posturilor de radio regionale şi locale, care emit pe unde ultra scurte şi care,
cunoscându-şi foarte bine ascultătorii cărora li se adresează, pot să le
răspundă mai satisfăcător intereselor şi nevoilor lor de informare.
b. Locul unde se paginează ştirea. Ascultătorul de radio şi-a format
anumite reflexe. El ştie că primele ştiri sunt cele mai importante. De aceea
va fi atent în primele 3-4 minute. Treptat, pe parcursul derulării emisiunii,
interesul lui se va diminua până la zero. Redactorii au grijă, de aceea, să

25
rubricizeze emisiunile mai ample de ştiri, să introducă, din când în când
elemente distinctive – cortine sonore, formule de adresare directă către
ascultători, ştiri de mare interes utilitar (ora exactă sau buletinul meteo, de
exemplu etc.), care au rolul de a stimula atenŃia şi de a readuce interesul
ascultătorilor la cote maxime.
c. ConŃinutul ştirii. Acesta este elementul determinant al interesului
ascultătorului faŃă de ştiri. În ultimii ani, ştirea politică a căpătat tot mai
mult teren, datorită complexităŃii acestui domeniu şi datorită evenimentelor
politice ce se succed cu repeziciune, atât în plan intern, cât şi în viaŃa
internaŃională. În acelaşi timp, şi alte tipuri de informaŃii captează interesul
ascultătorului mai mult decât altădată. Este vorba de ştirile de interes social,
de ştirile din domeniul sportului, dar, mai ales, de ştirile utilitare, care aduc
servicii mari ascultătorilor. Dar există şi o altă categorie de informaŃii, care
poate capta interesul ascultătorilor, indiferent de categoria socială din care
fac parte. Este vorba de ştirea “fapt divers”, care satisface nevoia de
senzaŃional a oamenilor. Aşa se explică proliferarea ştirilor din viaŃa
vedetelor, a ştirilor din culisele vieŃii personalităŃilor politice, artistice,
sportive, a celor care vorbesc despre tot felul de scandaluri din existenŃa
intimă a unor personalităŃi publice, a ştirilor despre crime, violuri, accidente
etc. Aceste ştiri sunt, de multe ori, la periferia gazetăriei, pentru că spiritul
morbid, bârfa, informaŃiile neverificate şi care se insinuează în viaŃa privată
a oamenilor fără acordul lor, prezentate uneori fără discernământ şi fără grija
elementară faŃă de vocabularul folosit, nu au nimic comun cu gazetăria, cu
decenŃa sau cu respectul faŃă subiectul şi obiectul informării. Este de
semnalat că aceste “bârfe” jurnalistice nu sunt agreate la radio şi că prezenŃa
lor în emisiuni, în comparaŃie cu presa scrisă sau cu televiziunea, este foarte
redusă.

26
Actualitatea evenimentului. PrezenŃa în actualitate este o condiŃie a
însăşi existenŃei omului modern. Pentru a-şi îndeplini cu adevărat menirea
socială, ştirea de radio trebuie să prezinte fapte din actualitatea imediată.
Actualitatea unor evenimente poate fi întreŃinută o perioadă mai lungă de
timp prin campaniile de presă, în care, chiar dacă evenimentul propriu-zis s-
a consumat, efectele, consecinŃele lui persistă şi a-l menŃine în actualitate
prin informaŃii referitoare la consecinŃe şi implicaŃii este nu numai util, dar
chiar necesar.

SemnificaŃia faptului sau evenimentului. Aceasta presupune din partea


ziaristului o cunoaştere clară a evenimentului pentru a-i putea descifra
resorturile şi urmările sociale. ConsecinŃele unui fapt, implicaŃiile sale, felul
în care el poate influenŃa viaŃa oamenilor nu se relevă în totdeauna de la
sine. Descifrarea semnificaŃiei unui fapt sau eveniment înseamnă o
documentare minuŃioasă, capacitatea de a evalua dimensiunile lui sociale.
Prin evidenŃierea semnificaŃiei unui fapt, prin relevarea capacităŃii lui de
influenŃare a altor fapte, precum şi a impactului asupra unor categorii
umane, ziaristul poate transforma un fapt, în aparenŃă banal, în eveniment.
Este o calitate ce se cere ziaristului aceea ce a fi creator de evenimente prin
descifrarea semnificaŃiei faptelor cotidiene.
Interesul uman este elementul care generează succesul la public al
unei informaŃii. Ştirea este tratată ca un gen de recompensă. Publicul este
interesat de anumite fapte, iar de altele nu. SemnificaŃia unui fapt sau
eveniment este tocmai acest grad de interes pe care o informaŃie îl poate
provoca pentru o categorie cât mai largă de receptori. În general publicul va
alege acele fapte care îl interesează şi pe care le-a inclus într-un sistem foarte

27
personal de interese. Ceea ce intră în acest cadru personal va fi lesne
acceptat şi reŃinut.

Continuitatea. La radio, aşa cum menŃionam, informaŃia asupra unui


eveniment în desfăşurare este continuă. De la o oră la alta, evenimentul este
urmărit în desfăşurarea sa, adăugându-se elementele nou apărute. În
emisiunile de bilanŃ ale zilei – radioprogramele de seară şi de noapte – sunt
redactate ştiri de sinteză, care reamintesc momentele cele mai importante
ale evoluŃiei evenimentului. În felul acesta sunt create condiŃiile ca un număr
mare de receptori să cunoască evenimentul.

Efemeritatea. Ştirea de radio nu este perenă, cum este cea difuzată în


presa scrisă. ConŃinutul ei trebuie reŃinut de la prima ascultare. Nu se poate
reveni asupra conŃinutului dacă, de la prima audiŃie, un cuvânt, un număr sau
un nume nu au fost înŃelese. Pentru a remedia aceste deficienŃe ce Ńin de
oralitate, elementul specific al mesajului, ştirile la radio se reiau pentru a da
posibilitate ascultătorilor care nu au înŃeles mesajul să-şi completeze
informaŃiile. Dar, de la o oră la alta, ascultătorii se schimbă şi, de aceea, dacă
evenimentul este apreciat ca fiind foarte important, informaŃiile se repetă

Irene Joanescu, în “Radioul modern. Tratarea informaŃiei şi


principalele genuri informative”, menŃionează următoarele caracteristici ale
ştirilor:
• ştirile sunt factuale – conŃin fapte adevărate;
• ştirile sunt noutăŃi – conŃin fapte la zi;
• ştirile sunt interesante pentru un număr semnificativ de
persoane.

28
În aceste condiŃii, autoarea defineşte ştirea ca fiind “ prezentarea unor
evenimente, fapte şi opinii recente, care interesează un număr semnificativ
de persoane”. AlŃi factori care influenŃează valoarea unei ştiri sunt
amploarea, anvergura şi aspectele neobişnuite ale unui eveniment.

Daniel Garvey şi William L. Rivers consideră ca definitorii pentru


informaŃie în general, deci şi pentru cea de radio sau tv, următoarele:

* informaŃiile sunt factuale, adică au în centrul lor fapte. Ei consideră


că sunt mai multe tipuri de fapte:
- simple fapte (cum ar fi, de exemplu, anunŃarea temperaturii);
- evenimente – în general lucruri de importanŃă deosebită;
- opinii. În acest caz, evenimentul este exprimarea opiniei şi este
nevoie de o bună acoperire a prezentării adevăratelor opinii, a celor noi,
interesante şi importante pentru public. Există, în acest caz pericolul
prezentării unor “pseudo-evenimente” pentru simplul fapt că la
adevăratele evenimente reporterii nu au fost prezenŃi.
-
* informaŃia este “la timp” şi trebuie să existe o justificare: în fiecare
ştire sunt elemente ce o recomandă pentru a fi difuzată într-o anumită zi şi
oră, chiar dacă ştirea nu este strict la zi, din conŃinutul ei trebuie să reiasă
legătura ideii sau faptului trecut cu un aspect al actualităŃii;

* informaŃia trebuie să intereseze un număr semnificativ de oameni.

În aceeaşi lucrare, referindu-se la normele de selectare a ştirilor,


autorii stabilesc mai multe criterii utile pentru reporteri în procesul de

29
decizie asupra oportunităŃii alegerii unui subiect pentru a-l prezenta într-o
informaŃie :
• proximitatea. Cu cât evenimentul se petrece mai aproape de
receptor, cu atât informaŃia va prezenta mai mult interes pentru el;
• consecinŃele. Putem recunoaşte adevăratele informaŃii chiar
atunci când faptele se petrec la mare distanŃă, dacă au efecte şi asupra
altora, inclusiv asupra noastră;
• proeminenŃa. Este interesant pentru receptori ce face o anumită
persoană sau ce suferă o anumită persoană importantă, un vip;
• caracterul neobişnuit. Orice fapt ce se plasează în afara
obişnuitului este interesant pentru public sub aspectul noutăŃii.Şi, totuşi,
nu orice lucru neobişnuit este interesant. Reporterul trebuie să tragă o
linie între evenimente şi pseudoevenimente, pentru că unele fapte, deşi
pot fi şocante, sunt numai extravaganŃe, uneori chiar traivialităŃi sau de
prost gust;
• noutatea interesează întotdeauna publicul. Dacă o ştire va
conŃine expresia “pentru prima oară” va fi mereu interesantă pentru
public; .
• conflictul. Orice disensiuni între oameni, grupuri sau naŃiuni
sunt interesante. Presupunerea că liniştea este condiŃia naturală a vieŃii se
pare că este greşită. Conflictele sunt cele ce ne reŃin atenŃia: Conflictele
pot conduce la schimbări, care ne pot afecta viaŃa.;
• interesul uman. “Teoreticianul în domeniul comunicării Daniel
Lerner a sugerat că diferenŃa majoră între societăŃile primitive şi cele
avansate este abilitatea membrilor societăŃii empatia, adică capacitatea
oamenilor de a se plasa în locul altora. În societăŃile tradiŃionale, rolul

30
fiecărei individualităŃi era foarte rigid definit, fiecare individualitate
găsea aproape imposibil să-şi imagineze cum i-ar sta în altă ipostază
socială decât aceea care îi fusese predestinată. În societăŃile mai avansate
fiecare individ poate să vieseze. ‘Dacă aş fi fost preşedinte, i-aş fi spus
eu preşedintelui OPEC…’ Asemenea noŃiuni sunt vise imposibile, dar
sunt vise posibil a fi visate. Lerner observă că empatia creşte şi datorită
mass media” . Oamenii au tendinŃa de a se plasa în locul celor despre care
citesc sau aud. Oameni care suferă, oameni care depăşesc adversităŃi,
oameni ale căror speranŃe sunt distruse de o soartă crudă – toŃi sunt un
material bun pentru pentru conŃinutul unor ştiri, dacă sunt oameni cu care
receptorii pot schimba locurile. “Oamenilor le plac ştirile despre
oameni. Nimic mai simplu”.
• sexul. “În ultimele două decenii, ne-am transformat, dintr-o
societate care rar menŃiona sexul, într-o societate care pare că rar mai
poate vorbi despre altceva” Dacă în ziare şi reviste aceasta este o temă
deja veche, la radio şi la televiziune informaŃiile despre viaŃa intimă a
vip-urilor nu se bucură de mare atenŃie din partea realizatorilor pentru că
informaŃiile pe această temă rar sunt lipsite de trivialităŃi şi vulgarităŃi.
Dar există şi alte tipuri de emisiuni pe această temă. Este vorba, în primul
rând, de emisiuni educative adresate, îndeosebi, diferitelor categorii de
ascultători tineri.

Profesorul Ken Blake de la Middle Tenesse State University propune


un set de repere pentru orientarea culegătorului de ştiri aproximativ
asemănător:
• impactul – dacă evenimentul poate afecta un grup semnificativ
de oameni, atunci relatarea trebuie prezentată publicului;

31
• timpul care s-a scurs între desfăşurarea evenimentului şi
momentul receptării relatării - cu cât este mai scurt, cu atât ştirea va fi
mai interesantă; această noŃiune este relativă, fiind determinată de
periodicitatea apariŃiei publicaŃiilor, a difuzării unor emisiuni; în cazul
radioului cea mai potrivită ştire este cea despre un eveniment desfăşurat
în ultima jumătate de oră;
• proeminenŃa – informaŃia va avea impact dacă în eveniment
sunt implicate personalităŃi, persoane sau instituŃii bine cunoscute;
• proximitatea – ştirea trebuie să relateze fapte petrecute în
apropierea locului unde se află receptorul;
• conflictul – informaŃia trebuie să prezinte fapte care să implice
o contradicŃie între două sau mai multe persoane; acesta este motivul
pentru care, într-o democraŃie, publicul este deosebit de interesat de
dezbaterile politice care implică lupta de idei, confruntarea de programe
şi orientări politice între personalităŃi mai mult sau mai puŃin cunoscute;
• ciudăŃenia – informaŃia are succes dacă implică fapte
neobişnuite sau stranii. Charles Dana, un faimos editor, a spus odată:
„Dacă un câine muşcă un om, aceasta nu este o informaŃie. Dar, dacă un
om muşcă un câine, aceasta este o informaŃie”. Dana sublinia, astfel, că
oamenii sunt interesaŃi de orice lucru ieşit din comun;
• continuitatea- dacă, după informaŃie generală despre o anumită
stare a unui sector din viaŃa socială se difuzează alta despre un fapt
particular care confirmă informaŃia generală, atunci ambele vor avea
impact.

32
Andrew Boyd, faimos profesor de jurnalism radio şi tv la
universităŃile britanice şi redactor şi producător de programe radio la BBC,
în „Broadcast Journalism. Techinques of Radio and TV News”, menŃionează
următoarele elemente care dau unei relatări valoarea unei informaŃii
interesante pentru public:
• proximitatea;
• relevanŃa – cu cât efectul unei informaŃii este mai mare asupra
ascultătorilor, cu atât impactul ei va fi mai important. Redactorul şi
editorul de ştiri cunosc că un serviciu de ştiri câştigă audienŃă dacă ştirile
pe care le difuzează au impact asupra unui număr cât mai mare de
ascultători şi pe perioade cât mai lungi;
• scurtarea duratei între desfăşurarea evenimentului şi
transmiterea lui către receptori;
• interesul. Producătorii programelor radiofonice de ştiri sunt
dese ori criticaŃi pentru că cedează gustului „popular”, dar această critică
este falsă. Radioul se adresează maselor, răspunde intereselor unor mase
foarte mari de oameni şi nu unor minorităŃi;
• caracterul dramatic al unor evenimente;
• caracterul distractiv al unor evenimente. În această categorie
sunt incluse ştirile tip „fapt divers”, care, de obicei, îi fac pe oameni să
zâmbească şi care sunt incluse, în general, la sfârşitul unei emisiuni de
informaŃii.

Ghid de selectare a faptelor pentru a le prezenta în informaŃii

33
Daniel Garvey şi William L. Rivers menŃionează şapte întrebări pe
care fiecare reporter ar trebui să şi le pună atunci când se confruntă cu
evenimentele de pe teren:
l. Ar trebui ascultătorii mei să cunoască acest eveniment imediat
pentru a-şi salva sănătatea sau economiile? (Dacă da, atunci evenimentul
trebuie prezentat în primul buletin de ştiri, iar informaŃia trebuie repetată şi
în alte emisiuni ulterioare.)
2. Ar trebui ascultătorii mei să cunoască informaŃia pentru a-şi orienta
activităŃile lor curente sau pentru a se manifesta ca adevăraŃi cetăŃeni într-o
societate democrată?
3. Relatarea este necesară ascultătorilor, dar trebuie comunicată
imediat? (Relatări despre evenimente viitoare care interesează ascultătorii
trebuie difuzate, dar pot fi amânate, în cazul în care există alte evenimente la
zi care au prioritate.)
4.Relatarea este importantă pentru o parte semnificativă a
ascultătorilor? (Reporterul trebuie să-şi cunoască bine ascultătorii şi grupele
de interes în cadrul acestora.)
5.InformaŃia este importantă pentru ascultători, dar ar putea fi
amânată? (Uneori informaŃia, deşi este importantă, poate fi amânată pentru
un radioprogram de mai târziu, dacă nu este suficient timp pentru verificarea
tuturor surselor sau pentru pregătirea difuzării ei.)
6. Relatarea nu este esenŃială, dar, totuşi, interesează un număr
semnificativ de ascultători? (În multe situaŃii, evenimentele nu au un impact
direct asupra ascultătorilor, dar ei sunt interesaŃi de ştiri de senzaŃie, despre
viaŃa vip-urilor etc.)

34
7. Relatarea este distractivă? (Deşi programele de radio sunt foarte
dense, există spaŃii în care, ocazional, se pot difuza ştiri care nu au alt scop
decât să amuze.)

Documentarea. Culegerea informaŃiilor. Citarea surselor.

Starea permanentă de căutare defineşte profesiunea de ziarist. Eşti


ziarist 24 de ore din 24. Altfel nu se poate. Descoperirea noului, a unor
fapte sau evenimente ce pot interesa publicul este o preocupare de zi şi
noapte a ziariştilor. Andre Gide afirma. “Eu numesc ziaristică ceea ce va fi
mai puŃin interesant mâine decât astăzi”. Aceasta înseamnă că nu numai
opŃiunea pentru un eveniment sau altul este esenŃială în munca ziaristului, ci
şi alegerea momentului optim pentru a difuza o ştire, adică oportunitatea
difuzării. Dintr-o mulŃime de evenimente ce au loc în Ńară şi în lume la un
moment dat, radio reporterul alege câteva pentru a le prezenta publicului la o
anumită oră şi într-o anumită zi. .

Dintr-un eveniment care se desfăşoară într-o perioadă mai lungă de


timp, ziaristul alege acele momente cheie care pot configura o imagine
asupra evoluŃiei procesului şi care au capacitatea de a întreŃine interesul
ascultătorilor faŃă de eveniment. În aceste demersuri complicare,
documentarea este esenŃală.

35
Fie că este vorba de documentarea generală – din care fac parte acele
cunoştinŃe de cultură generală de factură enciclopedică, informaŃii la zi din
actualitatea internă şi internaŃională, datele despre profilul publicaŃiei,
rubricii sau emisiunii la care lucrează, despre publicul pentru care lucrează –
fie că este vorba de documentarea specială în legătură cu evenimentul
despre care urmează să redacteze o informaŃie – acest moment al activităŃii
este esenŃial în reuşita unui act jurnalistic.

Documentarea unui reporter are două etape: în redacŃie şi pe teren.


Culegerea informaŃiilor pe teren, la faŃa locului este momentul cel mai
dificil din cariera unui reporter începător şi nu s-ar putea spune că, ulterior,
pe parcursul carierei, documentarea nu rămâne elementul crucial în
realizarea unui material publicistic, indiferent de genul abordat. Se cere unui
reporter o calitate specială, din acest punct de vedere şi anume să aibă “fler”.
El trebuie să cunoască sursele de ştiri, să aibă legături bune cu
departamentele sau cu sectoarele pe lângă care a fost acredidat şi unde
trebuie să aibă oameni de legătură. Mai mult. Reporterul trebuie să studieze
actele normative referitoare la problemele despre care va trebui să relateze,
legile, hotărârile, normele de funcŃionare a instituŃiei, să-şi procure o
organigramă, astfel încât să cunoască structura instituŃiei, cine sunt şefii pe
domenii şi ce competenŃe au. În plus, trebuie să mai cunoască şi ce spune
presa despre această instituŃie din activitatea căreia va furniza informaŃii,
care este imaginea ei în opinia publică.

Documentarea nu se realizează doar în momentul în care are loc un


eveniment. Când ajunge la locul faptei, reporterul trebuie sât mai multe sau
măcar să aibă idee de ceea ce s-a întâmplat. Astfel, pregătit şi competent,

36
reporterul va face o bună impresie interlocutorilor, le va cuceri stima şi
respectul. Comportamentul pe teren este decisiv pentru reuşita în profesiune
a unui reporter.

Dar, în timpul documentării pe teren, reporterul are obligaŃia ca datele


obŃinute pe teren să le aducă la cunoştinŃa redacŃiei pentru a se hotărî ce
pondere va deŃine subiectul propus de el în economia emisiunii. Frank
Candlin, în “Teach Yourself Journalism”, îi sfătuia pe tinerii gazetari:
“łineŃi contactul cu redacŃia. Nimic nu supără mai mult pe redactorul şef,
decât faptul că un ziarist trimis pe teren, dispare ore întregi fără să dea vreun
semn de viaŃă sau fără să comunice dacă progresează în investigarea
subiectului abordat. ReŃineŃi că ştirile se referă, în primul rând, la oameni şi
nu la lucruri. NotaŃi numele şi titlurile, adresele, numerele de telefon. Ori de
câte ori este posibil, luaŃi o declaraŃie, puneŃi-i pe oameni să relateze ce au
văzut, ce au gândit. Nimic nu dă mai multă credibilitate şi autenticitate unui
material ca o declaraŃie a unui martor ocular. Să acŃionaŃi cu mult bun simŃ.
Cu cât veŃi uita mai mult de voi înşivă, cu cât veŃi rămâne mai mult în
umbră, cu atât veŃi reuşi să culegeŃi mai multe ştiri interesante. ÎncercaŃi să
vă dezvoltaŃi flerul pentru ştiri. În acest scop trebuie să cunoaşteŃi
îndeaproape oamenii şi problemele din raza voastră de acŃiune, precum şi
din alte domenii, în aşa fel încât să recunoaşteŃi, din primul moment, ceea ce
este proaspăt şi original într-un discurs sau într-un eveniment şi poate
constitui subiectul unei ştiri. UrmăriŃi până la capăt evenimentele. FiŃi
prudenŃi. Vorbele greşite pot fi rectificate când sunt auzite de un număr
redus de persoane; ceea ce se publică într-un ziar sau se difuzează la radio se
adresează tuturor şi nu mai poate fi revocat”.

37
Un moment important în elaborarea unei informaŃii este menŃionarea
sursei care a furnizat ştirea. Sursele de informaŃii trebuie să fie menŃionate
pentru ca gradul de credibilitate a postului să crească. În aceste situaŃii,
sursele – fie că sunt reporterii sau corespondenŃii redacŃiei, fie că sunt agenŃii
de presă, ziare, alte posturi de radio sau tv. - sunt menŃionate astfel încât şi
răspunderea asupra adevărului informaŃiei să revină chiar sursei. În acelaşi
timp, o multitudine de surse este o dovadă a seriozităŃii postului.

Dar menŃionarea surselor implică şi un alt aspect. Este vorba despre


menŃionarea sursei de informaŃii în legătură cu paternitatea unor declaraŃii
sau afirmaŃii, exprimări de opinii, care întăresc încrederea ascultătorilor în
seriozitatea, onestitatea şi autoritatea redactorilor postului de radio
respectiv. Faptul că ştirile sunt completate cu declaraŃii, că nu redactorii sunt
autorii unor teze, ai unor exprimări de poziŃii în probleme importante ale
actualităŃii adugă un spor de credibilitate informaŃiei. Citatele sunt menite să
convingă ascultătorii asupra adevărului informaŃiilor, dar şi asupra
credibilităŃii postului. Citatele sunt redate în vorbire indirectă, dar pot fi
însoŃite şi de inserturi sonore., fragmente din interviuri, declaraŃii sau
radioreportaje mai ample care s-au difuzat sau urmează să se difuzeze în alte
emisiuni. Aceste scurte declaraŃii sau interviuri conferă un plus de
veridicitate emisiunilor. Inserturile conŃin mai ales opinii şi nu fapte.

Regimul întrebărilor în informaŃie

38
Vom analiza regimul celor “5 W” (what, who, where, when, why) +
“1 H” (how) specifice informaŃiilor de presă, cu referire, în principal, la
informaŃia de radio.
În 1948, sociologul american Harold Laswell, în lucrarea “The
Communication of Ideas, stabilea un model al comunicării prin mass media.
El preciza că acest proces trebuie să conŃină răspunsurile la întrebările: who
says, what, to whom, with what effect. Întrucât ştirea este una din
modalităŃile de bază în difuzarea unui mesaj prin presă, deci prin una din
componentele mass media, acest model a fost adaptat şi la presă. LanŃul
comunicaŃional stabilit de Laswell ar putea fi redat grafic astfel:

------------ ------- ------- ---------- ---------


emiŃător - mesaj – canal – receptor - impact
------------ ------- -------- ----------- ----------
Cine? Ce? Prin ce Cui? Cu ce
mijloace? efect?

Această schemă lineară, care disociază funcŃiile emiŃătorului de cele


ale receptorului, prezintă comunicarea ca pe un simplu fenomen de
transmisie de la emiŃător la receptor. Însă această schemă nu este suficientă
pentru a explica procesele informaŃiei de presă.

Ce comunică mijloacele de comunicare de masă? Fără discuŃie că nu


propriul lor mesaj, ci, dimpotrivă, ceea ce s-a întâmplat chiar publicului.
Principala sursă de ştiri este, de cele mai multe ori, chiar publicul, el
îndeplinind atât rolul de emiŃător cât şi de receptor al informaŃiei de presă.
GraŃie mijloacelor moderne de comunicare, informaŃia este produsă şi

39
difuzată pentru un auditoriu de vaste dimensiuni. Mesajele, ca sisteme de
informaŃie, sunt materializate pe un suport dat (limbaj scris, vizual, audio)
şi devin documente.

În presa radiofonică elementul cel mai important este ce s-a


întâmplat, conŃinutul faptului sau evenimentului. Răspunsul la întrebarea
“ce” este însuşi conŃinutul evenimentului. În publicistica radiofonică, acest
răspuns este cel mai important, mult mai important decât autorul
evenimentului, desemnat prin răspunsul la întrebarea “cine” . De aceea într-o
ştire de radio este preferabil, ca, de la început, să se spună “ce s-a
întâmplat” şi apoi să se răspundă la alte întrebări. Această structură specială
a ştirii de radio este determinată de trăsăturile specifice ale tipului de
publicistică. La radio, calitatea receptării, depinzând numai de auz, este mult
mai dificilă, auzul nefiind unul din simŃurile foarte fine, cum este văzul, de
pildă. S-a constatat că numai prima parte a mesajului se reŃine. De aceea este
foarte important ca elementul esenŃial al mesajului – relatarea conŃinutului
evenimentului – să fie aşezată în prima parte a relatării pentru a avea
garanŃia că va fi reŃinut.

O ştire de tip „ce” (ce s-a întâmplat) se referă la evenimente


importante, care trebuie reŃinute de cât mai mulŃi receptori. Un
asemenea text va avea următoarea structură:
- ce s-a întâmplat? - prima frază relatează pe scurt conŃinutul
evenimentului;
- cum s-a întâmplat? - explicaŃia împrejurărilor sau contextului;
- amplificarea introducerii – desfăşurarea principalelor aspecte în
ordinea importanŃei lor;

40
- finalul relatării, care poate cuprinde răspunsurile la întrebările:
cine?, ce?, când?, unde?, de ce ?, cum? – derulate în ordinea apreciată ca
fiind necesatră.

Ştirile de fapt divers, ştiri de interes uman cum mai sunt denumite
(features) sunt concepute în alte modalităŃi. Ascultătorul trebuie introdus în
atmosfera evenimentului – fie că este tragic, amuzant sau palpitant. Scopul
unor asemenea informaŃii fiind acela de a distra, de a-l deconecta pe
ascultător, ele pot începe cu o introducere în care să i se explice acestuia de
ce îi este oferită relatarea. Se apelează la comparaŃii cu fenomente sau
evenimente asemănătoare – toate pentru a emoŃiona.

Răspunsul la întrebarea “unde” este foarte important în ştirea de


radio, ca de altfel în toate tipurile de presă. Publicul este interesat să afle
unde a avut loc evenimentul. Proximitatea evenimentului este un mijloc
deosebit de atractiv în presă. Cu cât evenimentele relatate se desfăşoară într-
un loc mai apropiat de ascultători, cu atât interesul lor este mai mare. Aşa
se explică interesul ascultătorilor pentru ştirile difuzate de posturile de radio
locale şi regionale, în general pentru acest tip de presă, pe care o resimt ca
fiindu-le mai apropiată.

Răspunsul la întrebarea “când” nu este foarte important la radio


pentru că, după cum se ştie, în programe, evenimentele sunt “la zi”, la oră
chiar. În toate informaŃiile dintr-un radioprogram ar trebui să se repete
adverbul “azi”. MenŃionarea momentului de desfăşurare a evenimentul nu se
face decât în cazul informaŃiilor retrospective, care se transmit, în general, în
primele emisiuni ale zilei, când se face o trecere în revistă a evenimentelor

41
din ziua precedentă, ca şi cazul celor anticipative. În cazurile în care se
intenŃionează să se scoată în evidenŃă faptul că, de la producerea
evenimentului până la momentul difuzării informaŃiei, a trecut un timp scurt
se menŃionează “în urmă cu puŃin timp”, “azi- dimineaŃă”, “acum câteva
minute” etc.

Cine este autorul evenimentului este un element important, care


apare, de asemenea, în informaŃie. Orice eveniment are un autor. Cu
excepŃia acŃiunilor impersonale care se referă la evenimente meteorologice –
“ninge”, “plouă”, “tună” etc. – orice acŃiune are un autor. (De aceea, formele
de reflexiv impersonal ale verbelor sunt, sau ar trebui să fie, în general,
evitate în presă. Formulări de tipul “se zice”, “se afirmă”, “se realizează”,
“se obŃine” etc. nu ar trebui să apară în ştirea de presă, pentru că îi dă
receptorului o imagine trunchiată şi vagă a evenimentului, nespunându-i şi
cine este autorul unui fapt sau eveniment.)
La radio, numele autorului, dacă nu este vorba de o personalitate,
poate fi eludat, mult mai importantă decât numele fiind menŃionarea funcŃiei
sau a calităŃii în care este autorul sau participant la eveniment.
Dacă, în multe cazuri “numele fac ştirea”, relatarea unor evenimente
însoŃită de înşiruirea numelor autorilor lor dăunează reŃinerii sau chiar
înŃelegerii mesajului pentru că ascultătorii vor fi tentaŃi să se oprească asupra
numelor proprii întrebându-se “cine or fi şi ăştia?”. Blocarea interesului
asupra unor nume necunoscute dăunează înŃelegerii mesajului, făcând inutil
demersul comunicării.

Răspunsurile la întrebările “de ce” şi “cum” nu sunt obligatorii în


informaŃia de radio. Investigarea cauzelor unui eveniment, ca şi prezentarea

42
modului de desfăşurare a evenimentului sunt lăsate pe seama altor tipuri de
presă sau a altor tipuri de materiale.

Dacă ştirea este importantă şi redactorul consideră necesar şi util


pentru înŃelegerea semnificaŃiei conŃinutului se mai poate răspunde şi la
întrebarea ce înseamnă acest lucru, prin care se subliniază, chiar se explică
semnificaŃia informaŃiei.

De reŃinut că la radio orice întrebare care se pune trebuie să primească


un răspuns ferm. La radio numai „vremea” este „probabilă”, celelalte
informaŃii sunt sau trebuie să pară foarte sigure pentru acest mijloc de
comunicare de masă nu admite erate. Niciodată nu se va putea şti cine, cât şi
când a ascultat un program, cât şi ce a reŃinut. Asupra ştirii nu se poate
reveni cu o corectură, chiar dacă o informaŃie se reia de mai multe ori pe
parcursul a 24 de ore şi este completată şi, sigur, corectată dacă este cazul.
Dar ascultătorii nu mai sunt aceiaşi de la o oră la alta şi ca atare fiecare
difuzare trebuie tratată ca şi cum ar fi unică

Lead-ul

Fraza de început a unei ştiri radiofonice este esenŃială pentru captarea


interesului ascultătorului. Prima frază la radio are şi rolul de titlu. De fapt
primele 20-30 de cuvinte sunt cele care atrag şi reŃin atenŃia. Între aceste
cuvinte sunt incluse numerele, nume importante şi foarte bine cunoscute de
receptori, alte cuvinte cu putere de seducŃie – cum ar fi : accident, discurs,
guvern, catastrofă, calamitate, război, atentat, aventură etc – aceşti termeni

43
devin cuvinte cheie şi vor fi reŃinute imediat de ascultători. Ele sunt cuvinte
simple, directe, cunoscute de toŃi receptorii, nu neologisme sofisticate.

John Chancellor, prezentator de ştiri la NBC, citat în manualul


“Radioul modern” de Irene Joanescu, care, la rândul său, preia citatul din
Broadcast Writing as a Liberal Art, autor Seth Finn concepe lead-urile drept
“ideile fundamentale, uverturile, loviturile la Ńintă ale scriiturii ştirilor.
Compus corect, lead-ul răspunde la întrebări înainte ca ele să fie puse şi
promite mai multe răspunsuri în continuare” .

Lead-ul răspunde la cele patru întrebări esenŃiale: ce s-a întâmplat,


cine sunt autorii, unde şi când s-a produs evenimentul.

Capacitatea unui text de deschidere a unei informaŃii de a şoca


ascultătorul este una din şansele textului de a fi reŃinut şi “gustat” de
receptor. Dacă ştirea de radio nu este receptată de la început, ea nu mai are
nici o şansă de a fi reŃinută pe parcurs pentru că sunt suficiente şi numai
câteva secunde, deci câteva cuvinte, de lipsă de interes pentru ca textul
informaŃiei să nu mai ajungă la ascultător sau să fie înŃeles distorsionat.

La radio există obişnuinŃa – cum menŃionam mai sus - de a se începe


prin precizarea a ce s-a întâmplat. Ascultătorul trebuie să reŃină că s-a
întâmplat ceva care ar trebui să-l intereseze. Important este evenimentul în
sine, elementul nou întâmplat. Celelalte elemente pot fi completate în timp;
dacă ascultătorul va considera că evenimentul este cu adevărat nou şi
interesant el îşi va căuta ulterior elementele legate de autorul evenimentului,
locul şi timpul producerii sau se va interesa, dacă este mai curios, de cauzele

44
şi circumstanŃele în care evenimentul s-a desfăşurat. Dar, desigur, se poate
începe şi cu răspunsurile la celelalte întrebări: unde, cine, când şi chiar de
ce sau cum, cu condiŃia ca elementele cuprinse în răspunsurile la aceste
întrebări să fie cele mai importante aspecte ale informaŃiei.

Apelând la literatura de specialitate, Irene Joanescu menŃionează,


următoarele tipuri de lead-uri:
• lead-ul standard sau direct, care înseamnă o expunere explicită,
dar şi selectivă, în funcŃie de importanŃă, a faptelor,
• lead-ul de fapt divers (soft) . pentru ştirile cu impact mai puŃin
serios şi prin care se subliniază interesul uman al informaŃiei;
• lead-ul întârziat (sau aruncat sau structural) care aduce mult cu
anunŃul,
• lead-ul umbrelă, care precede două sau mai multe ştiri pe
aceeaşi temă.

Cuprinsul ştirii

Stilul conversaŃional trebuie să domine atât lead-ul cât şi restul ştirii.


Dacă lead-ul poate cuprinde punctul culminant sau chiar deznodământul
unui fapt, în corpul ştirii elementele se înlănŃiue, de obicei, cronologic,
amănuntele oferite de reporter fiind necesare pentru înŃelegerea
dimensiunilor, importanŃei, consecinŃelor şi pentru plasarea în spaŃiu şi timp
a unui eveniment. Dar o abundenŃă de amănunte, în loc să facă evenimentul
mai inteligibil şi mai demn de interes, îi diluează conŃinutul, ascultătorii
reŃinând, de multe ori, detalii nesemnificative şi mai puŃin importante şi

45
uitând adesea chiar evenimentul în sine. Evident, structura informaŃiei,
compoziŃia se adaptează conŃinutului.

Ştirile la radio pot conŃine inserturi sonore – scurte declaraŃii


ale unor personalităŃi sau persoane implicate în evenimentul
narat de informaŃie. Dacă informaŃia radiofonică începe, de
obicei, cu prezentarea faptului, a evenimentului de către reporter sau
prezentatorul de buletin de ştiri, insertul conŃine opiniile despre
eveniment ale protagonistului evenimentului sau un fragment dintr-un
radioreportaj realizat la locul de desfăşurare a evenimentului, într-o
ambianŃă sonoră adecvată. Ştirea nu începe şi nu se sfârşeşte cu un
insert. Nici emisiunea de ştiri nu se termină niciodată cu o informaŃie
cu insert pentru că se poate întâmpla ca spaŃiul alocat buletinului de
ştiri să fie depăşit şi să se renunŃe exact la acest material.

Regulile redactării informaŃiilor la radio. Probleme de stil.

• Nu se folosesc metafore, epitete, hiperbole sau alte figuri de stil


pentru că îngreunează textul şi pot provoca reacŃii de respingere din
partea ascultătorilor cu mai puŃin simŃ poetic sau pot distrage atenŃia de la
adevăratul conŃinut al relatării. De asemenea, figurile de stil califică un
obiect, o persoană, o întâmplare şi ştirbesc, în acest fel, obiectivitatea
relatării.
• Trebuie preferate cuvintele cât mai scurte, atunci când există
sinonime.

46
• Timpul verbelor, cum mai precizam, este bine a fi prezentul, iar
din formele trecutului este de preferat perfectul compus pentru că apropie
în timp o acŃiune trecută şi pentru precizia pe care o prezintă.
• Dacă scurtăm o ştire nu reducem numărul cuvintelor, ci
eliminăm o parte din amănuntele considerate în plus ale relatării.
• Este bine să fie evitaŃi termenii ştiinŃifici, specializaŃi şi, ca
atare, cunoscuŃi de o masă limitată de ascultători
• Frazele sunt mai scurte şi cu mai puŃine şi mai clare
subordonări. Ascultătorul trebuie să realizeze de la primul contact auditiv
relaŃia dintre elementele comunicării. Pentru aceasta, între elementele
mesajului trebuie să existe o relaŃie clară, uşor de descifrat. Orice
dificultate în înŃelegerea mesajului poate duce la renunŃarea la recepŃie.
• PropoziŃiile trebuie, de asemenea, să fie scurte şi corect
construite, păstrându-se topica obişnuită din gramatica limbii române.
• Termenii utilizaŃi trebuie să fie cunoscuŃi de toŃi vorbitorii. Se
apelează, în general, la lexicul din fondul principal de cuvinte,
compartimentul de bază al limbii. Nu-şi au locul în ştirile difuzate la
radio cuvintele arhaice, regionalismele sau neologismele prea stridente,
barbarismele. Radioul este un mijloc de promovare a limbii literare.
Această situaŃie implică din partea celor ce vorbesc la microfon şi o mare
răspundere, pentru că modul lor de exprimare este perceput de ascultători
ca model şi normă lingvistică.
• Numele proprii la început de ştire nu-şi au locul la radio;
primele cuvinte care trebuie auzite sunt cele denumesc funcŃia sau
calitatea în care personajul este prezent în informaŃie. Nici apelativele
comune – “domnul”, “doamna” etc – nu se utilizează într-o informaŃie de

47
radio. Însă abuzul de nume proprii dăunează conŃinutului unei ştiri pentru
că seriile de nume de persoane, denumiri de localităŃi, Ńări etc. fac
imposibilă memorarea măcar a unuia dintre aceste substantive.
• Numerele, de obicei, se rotunjesc, pentru că numerele mari, cu
mai multe cifre nu se pot reŃine. De asemenea, nu se pot reŃine fracŃiile,
mai curând se reŃin procentele însă, de obicei, procentele nu comunică
mare lucru ascultătorului obişnuit. Lui nu-i spune mai nimic dacă i se
comunică, de exemplu, că salariul minim pe economie creşte cu 3%.
Mult mai mult înseamnă pentru un receptor detaliul că acest salariu
creşte cu 300.000 de lei. Dacă, de asemenea, există într-o ştire o
formulare de tipul ‘s-a înregistrat o creştere de 65 la sută’, este mai bine
să scriem ‘s-a înregistrat o creştere de două treimi’.
• Nu se utilizează nici simbolurile sau abrevierile, decât atunci
când este vorba de instituŃii foarte cunoscute (ONU, NATO, de
exemplu).
• De menŃionat că, ştirea pentru radio se scrie complet. Nici un
cuvânt nu se prescurtează, nu se folosesc simbolurile matematice (de
exemplu: 1+1 = 2 se scrie într-o ştire radio: 1 plus 1 este egal cu 2).
• Nu este recomandabilă utilizarea prea frecventă a pronumelor
personale ‘el’, ‘ea’, ‘ei’, ‘ele’ sau demonstrative ‘acesta’, ‘aceasta’,
‘aceştia’, acestea’, care mai apar din dorinŃa redactorului de a nu repeta
prea des nume proprii. Pronumele pot induce în eroare denaturând chiar
sensul unor declaraŃii.
• Se impune – ca o regulă de bază a scrierii pentru radio –
respectarea strictă a punctuaŃiei, chiar dacă textul „nu se vede”. Semnele
de punctuaŃie îl avertizează pe prezentator asupra intonaŃiei în frază,

48
asupra pauzelor mai mici sau mai mari, asupra accentelor. Virgula, de
pildă, îi indică o pauză mai scurtă, iar cratima îi va semnaliza o pauză
mai mare. Crainicii, prezentatorii îşi fac propriile lor semne pe texte, care
să le indice frazarea. Ei îşi subliniază, de asemenea, numele proprii,
cuvintele mai dificile, cifrele sau numerele, pentru a fi atenŃi la lectură.
• Unele posturi de radio sau tv. utilizează anumite semne pe
pagină care să indice dacă ştirea respectivă poate fi citită pe un ton sobru
sau, dimpotrivă, se recomandă a fi citită cu zâmbetul pe buze. Astfel,
pentru a veni în ajutorul prezentatorilor, pe colŃul fiecărei pagini se aplică
semnul cu masca plângând sau, dimpotrivă, râzând. În acest fel crainicul
îşi va adapta lectura la conŃinutul informaŃiei.

Irene Joanescu enunŃă şapte puncte relevante pentru întreaga scriitură


a ştirilor:
“1. Scriitura pentru ştiri este scurtă şi conversaŃională.
2. Fiecare ştire începe cu cel mai important fapt, deşi stilul audio
permite variaŃiuni pe această temă.
3. În radio, ştirile sunt deseori scrise astfel încât să poată încorpora
interviuri înregistrate ale surselor. Încercăm să scriem ştirea aşa încât să nu
se repete cuvânt cu cuvânt ceea ce spune interlocutorul, sau, invers,
înregistrarea să repete ceea ce spune ştirea.
4. Vom compune un text ce poate fi citit uşor cu voce tare. Aceasta
înseamnă că nu vom folosi un ‘lead rezumativ’ cum apare în ziare, în care
cine, ce, unde, când, cum sunt deseori înghesuite în prima frază – nimeni nu
poate citi cu uşurinŃă atâta informaŃie. De asemenea, ne asigurăm că toate
cuvintele pe care le scriem se pronunŃă uşor.

49
5. Ştirile radio sunt scrise pentru a fi auzite, deci trebuie să fie absolut
clare. Ascultătorii nu se pot întoarce să descifreze ceva ce nu au înŃeles.
6. Ştirile radio urmează unele convenŃii standard privind structura
frazei – inclusiv plasarea numelui sursei, indicarea acesteia, la începutul
frazei în loc de sfârşit.
7. Ştirile audio se concentrează pe cele mai noi întâmplări. Trebuie să
ne înnoim scriptul frecvent pentru a fi siguri că nu rămânem în urmă cu
evenimentele. Ascultătorii doresc să ştie ce se întâmplă acum. De aceea cele
mai multe ştiri sunt scrise la prezent”.

RepetiŃie şi redundanŃă

Sunt două aspecte ce Ńin de structura compoziŃională şi stilistică a


informaŃiei. Teoreticienii în domeniul presei sunt de acord că repetiŃia este
chiar necesară, îndeosebi în presa electronică, pentru a facilita înŃelegerea şi
fixarea conŃinutului unei informaŃii. RepetiŃia înseamnă a spune mai mult
decât o dată un detaliu, un amănunt din conŃinutul ştirii. Se poate recurge la
acest procedeu pentru a fi siguri că publicul a înŃeles mesajul. O veche
axiomă spune că, pentru a fi înŃeles, un lucru trebuie spus de trei ori. Dacă
de trei ori ar fi prea mult, de două ori o repetiŃie este admisă în presa
radiofonică, ca, de altfel, şi într-o conversaŃie obişnuită.

Dacă faŃă de repetiŃie există o oarecare înŃelegere, faŃă de redundanŃă


nu se poate arăta nici o clemenŃă. RedundanŃa înseamnă utilizarea mai
multor cuvinte sau expresii pleonastice. Deşi redundanŃa apare în stilul
conversaŃional, ea nu poate fi admisă în scrierea pentru radio şi, ca atare,
elementele redundante trebuie eliminate.

50
Tipologie

În teoria presei sunt frecvene încercările de stabilire a unei tipologii a


ştirilor. Criteriile de clasificare sunt diverse. De pildă, în funcŃie de conŃinut,
ştirile sunt economice, politice, culturale, sociale, sportive, “fapt divers”.

Andrew Boyd propune următoarele grupe de interese care îl pot ghida


pe reporterul începător în abordarea unor instituŃii şi domenii ce prezintă
maximum de interes pentru ascultători:
• UrgenŃe. Serviciile de urgenŃă reprezintă puncte ale unor drame
umane, care prezintă cel mai mare interes pentru receptori – accidente,
catastrofe naturale, incendii;
• Crime – creşterea ratei criminalităŃii reprezintă o sursă de
informaŃii. Crimele, răpirile, violurile, jafurile îi interesează pe oameni,
care vor să ştie tot ce se întâmplă în afara căminului lor. Prezentarea
unor asemenea evenimente se face în mai multe faze – de la desfăşurarea
întâmplării, la opiniile poliŃiei şi, eventual, la pronunŃarea verdictului.
Oricum, ziaristul are datoria să amintească şi pedepsele ce se aplică în
cazurile de fapte antisociale.
• Activitatea administraŃiei centrale şi locale – orice acŃiune a
administraŃiei centrale sau locale interesează publicul. Dar buletinele de
ştiri nu trebuie să devină emisiuni ale primăriilor sau ale guvernului. De
aceea, se impune o selectare a acelor noutăŃi care interesează în cel mai
mare grad cetăŃeanul şi anume fapte, hotărâri care mai mult sau mai puŃin
îi afectează viaŃa lui şi a familiei sale.

51
• Planificare şi dezvoltare. Publicul este dornic să afle ce se pune
la cale pentru creşterea nivelului său de confort – drumuri, construcŃii de
locuinŃe, magazine, şcoli, spitale etc.
• Conflicte şi controverse - confruntarea de idei, de poziŃii pro şi
contra interesează totdeauna ascultătorii.
• AcŃiuni ale grupurilor de presiune. Anumite persoane se
asociază în grupuri care au anumite revendicări. Faptele şi cererile lor –
greve, marşuri, mitinguri, alte forme de protest, precum şi reacŃiile
oficialităŃilor la aceste acŃiuni pot constitui subiecte de informaŃii de mare
interes.
• Industria – marea majoritate a oamenilor îşi are sursa de trai din
salariile obŃinute din industrie. De aceea, orice acŃiune – dezvoltarea unor
întreprinderi sau, dimpotrivă, închiderea sau reducerea activităŃii într-un
anumit sector sunt subiecte de ştiri apreciate de ascultători.
• Sănătate – orice problemă de sănătate poate constitui subiect de
informaŃie.
• Interesul uman - această categorie de informaŃii se referă la
lucruri deosebite care li se întâmplă unor oameni obişnuiŃi.
• PersonalităŃi – faptele persoanelor publice pot fi oricând
subiecte de ştiri.
• Sportul – mulŃi ascultători suportă un buletin de ştiri pentru că
ştiu că, la sfârşit, li se vor oferi câteva informaŃii din lumea sportului
preferat.
• InformaŃii de sezon – legate de anumite sărbători, de anotimpuri
şi de vacanŃe intră în preferinŃele ascultătorilor.

52
• Ştiri de interes local – acestea nu pot lipsi din buletinele de
informaŃii difuzate de staŃiile locale, pentru că oamenii sunt interesaŃi mai
ales de ceea ce se întâmplă în imediata lor apropiere.
• Vremea – companiile de radio şi de televiziune cheltuiesc mulŃi
bani pentru a obŃine informaŃii meteorologice cât mai exacte. De obicei,
informaŃiile despre vreme sunt prezentate la sfârşitul emisiunilor, dar, în
momentele producerii unor evenimente meteo deosebite, acest gen de
ştiri Ńine capul de afiş al emisiunilor.
• Trafic – după vreme, al doilea lucru pe care ascultătorii doresc
să-l afle este cum se circulă prin oraş, în zona în care locuiesc sau prin
Ńară. Redactorii de ştiri Ńin seamă de faptul că mai toate automobilele şi
camioanele posedă aparate de radio. De aceea, audienŃă pe mijloacele de
circulaŃie auto este foarte mare. Unele posturi de radio şi-au creat chiar
canale speciale pentru conducătorii auto.
• Animale – numărul iubitorilor de animale este tot mai mare în
lume şi cuprinde toate categoriile de vârstă sau profesionale. De aceea,
pentru ei, din programele de informaŃii nu trebuie să lipsească acele ştiri
despre respectarea sau nerespectarea legislaŃiei de ocrotire a animalelor,
faptele nostime sau tragice ale cător protagonişti sunt cei ce nu cuvântă.

În funcŃie de structura lor, ştirile sunt:


• simple enunŃuri (flash-uri);
• explicative (se pune accentul pe răspunsul la întrebarea „de
ce?”) ;
• contextuale (background – ce permite cititorului cunoaşterea
antecedentelor evenimentului);

53
• de sinteză (un rezumat al etapelor de desfăşurare a
evenimentului).

Mai trebuie să adăugăm acestor tipuri de clasificări şi alte observaŃii.


În dorinŃa de a capta interesul ascultătorilor şi de a face faŃă concurenŃei pe
undele hertziene, realizatorii de programe de informaŃii caută acele subiecte
bombă cu care să-şi deschidă programele. ConŃinutul ştirii reclamă difuzarea
urgentă pentru ca postul să-şi menŃină calitatea de a fi primul care difuzează
o informaŃie extrem de importantă. Uneori asemenea informaŃii se difuzează
prin transmisie directă şi prin întreruperea altor programe.. Spre deosebire de
acest tip de informaŃii denumite şi „hard news” sau „breaking news”, există
şi ştiri care pot fi difuzate şi mai târziu fără ca nimeni să piardă ceva.
Acestea sunt ştirile soft. Dar mai există şi ştiri perene, care pot fi difuzate
oricând, deoarece ideea sau problema pe care o tratează nu-şi pierde
actualitatera.

În prezent, ştirea de radio a devenit starul serviciilor de informaŃii.


Oamenii aşteaptă de la radio – în acest moment când concurenŃa televiziunii
este tot mai puternic resimŃită – în primul rând, muzică şi ştiri. Ştirile cele
mai rapide pot fi transmise numai prin radio. Datorită rapidităŃii, ştirile radio
au o mai mare credibilitate în rândul receptorilor decât cele difuzate prin alte
tipuri de presă. Superioritatea radioului constă în prioritatea transmiterii
ştirilor, iar prioritatea măreşte totdeauna credibilitatea.

Se afirmă în teoria presei că succesul este asigurat dacă anunŃi primul


ştirea. Potrivit unor sondaje, la care ne-am mai referit, jumătate dintre
americani află de la radio ştirile despre evenimente importante. Prioritatea în

54
relatarea evenimentelor este o calitate determinată de mobilitatea
programelor, costurile mai reduse de transmitere, mijloacele tehnice mai
puŃin sofisticate decât cele ale televiziunii.

Grupajul. Rubricizarea

Din totdeauna şi în toate domeniile, omul a avut şi are tendinŃa de a-şi


drămui eforturile. În raŃionalizarea strădaniilor lui de a gândi sau de a se
exprima, el şi-a născocit unelte proprii. A apărut de mult, poate chiar de la
începuturile presei, tendinŃa de a grupa tematic subiectele pentru a-i da
receptorului posibilitatea să-şi găsească mai rapid informaŃiile preferate.

Caracterizată prin unitatea de conŃinut, de titlu şi de stil, precum şi de


spaŃiul fix în pagina de ziar, rubrica a început să fie răspândită şi în radio
programe. Rubricile au mare căutare şi se difuzează în toate emisiunile.
Grupajele de ştiri din domeniul sportului, informaŃii meteo, rubricile de ştiri
culturale, utilitare, reclamele etc. – toate au aceleaşi ore de difuzare, în
fiecare zi sau în aceleaşi zile, cu aceleaşi semnale de introducere şi de final.
În acest fel, ascultătorul ar putea chiar să-şi potrivească ceasul după rubricile
preferate pe care le urmăreşte.

Recomandări

• Ştirea trebuie să fie obiectivă sau să pară cât mai obiectivă. De


aceea nu trebuie să cuprindă nici un fel de aprecieri personale ale
autorului sau autorilor.

55
• Nu sunt utile în emisiunile consacrate drept “serioase” –
buletinde de ştiri, radiojurnale – bârfele, oricât de picante ar fi. ViaŃa
intimă a personalităŃilor, scandaluri, alte ştiri de senzaŃie mai ales
negative pot fi incluse în rubrici speciale.
• Nu este obligatorie divulgarea surselor unor informaŃii, numai
că acestea trebuie temeinic verificate. În general, acele informaŃii din
surse care doresc să-şi păstreze anonimatul nu se difuzează, ci sunt
păstrate în carnetele de notiŃe personale ale reporterilor până la
confruntarea cu alte surse sau până la confirmarea producerii
evenimentului. Cei ce se grăbesc cu anunŃarea unui eveniment de senzaŃie
urmând datele furnizate de surse neverificate riscă să se compromită – şi
ei şi postul de radio pentru care lucrează – şi mai sunt în primejdie să
suporte rigorile justiŃiei.
• Orice informaŃie trebuie verificată cel puŃin din două surse.
Cine se grăbeşte şi utilizează o singură sursă de informare, riscă fie să
prezinte faptele trunchiat, lipsite de componentele relevante, fie să cadă
sub influenŃa opiniei subiective a celui ce culege informaŃia.
• Reporterul aduce de pe teren mult mai multe date decât cele i-ar
fi necesare pentru redactarea unei informaŃii. Datele suplimentare pe care
le deŃine îi sunt utile pentru alte materiale sau îi pot fi solicitate de editor
pentru a rescrie ştirea.

56
Camera ştirilor – News Room

Sistemul de organizare a producŃiei de ştiri are, la radio, o


configuraŃie aparte prin “Camera ştirilor – News Room”, al cărei model
este preluat de la BBC. Principiul după care funcŃionează acest
compartiment este acela ca toŃi cei implicaŃi în procesul de culegere,
redactare, difuzare şi prezentare a informaŃiilor şi în elaborarea şi
difuzarea emisiunilor informative – buletine de ştiri, radiojuranale – să
lucreze într-o echipă puternic sudată, în care comunicarea,
conlucrarea, chiar solidarizarea să atingă cote maxime. ExistenŃa şi
funcŃionarea spiritului de echipă este condiŃia esenŃială în reuşita
acestui demers gazetăresc, de maximă importanŃă pentru orice post
de radio.

Mai mult, spiritul de echipă la Camera ştirilor are chiar o componentă


concretă, materială. ToŃi membrii unei echipe trebuie să se afle împreună, în
aceeaşi încăpere pentru a putea comunica mai operativ, pentru ca orice
repartizare de sarcini şi atribuŃii, modificări de atribuŃii, modificări de
emisiuni prin aparŃia unor noi evenimente în spaŃiul orar al zilei acoperit de
echipă să se producă cu maximum de operativitate şi de eficienŃă, fără
discuŃii şi căutări inutile. Deci, în aceeaşi încăpere se află redactori, editori,
comentatori, realizatori de emisiuni şi prezentatori. Ei lucrează în ture pentru
a acoperi întreaga durată a programului de emisie. Fiecare tură are un
coordonator, unul sau mai mulŃi editori, unul sau mai mulŃi comentatori,
mai mulŃi prezentatori.

57
La unele posturi de radio calităŃile de redactor realizator şi aceea de
prezentator sunt întrunite de aceeaşi persoană. Se realizează în acest fel o
economie de personal, dar şi o calitate superioară a emisiunilor pentru că
prezentatorul nu mai este un simplu crainic-lector, ci el cunoaşte bine
evenimentul pe care îl prezintă în informaŃia pe care o citeşte la microfon.

Şeful de echipă sau coordonatorul alcătuieşte sumare, repartizează


membrilor echipei subiectele, veghează asupra paginării informaŃiilor, se
preocupă de realizarea comentariilor ce vor fi incluse în emisiune, de
corespondenŃele din Ńară şi din străinătate, de interviurile sau de alte
materiale ce urmează a fi incluse în emisiuni.

Fiecare radioprogram are un realizator, care colaborează strâns cu


şeful de tură din Camera ştirilor şi îşi procură de la acesta materialele
necesare, se preocupă de modificarea, rescrierea şi corectarea lor, stabileşte
cine şi ce prezintă pe post.

În Camera ştirilor se mai află şi toate sursele de ştiri: terminale pe


telexuri sau pe e-mail ale principalelor agenŃii de ştiri, colecŃii de ziare,
televizoare fixate pe canalele de ştiri .

Accesul în aceste încăperi este foarte limitat. În afara echipei de


serviciu, celorlalŃi redactori nu le este permisă intrarea în Camera ştirilor
decât dacă sunt chemaŃi de şeful de tură pentru lămuriri suplimentare sau
pentru a “livra” ştirile aduse de pe teren.

58
Camera ştirilor este “inima” unei redacŃii de informaŃii. Aici se ştie
tot, se produce fiecare informaŃie ce va fi difuzată pe post. Aici se primesc
informaŃii de la reporteri de teren, cei numiŃi de americani “foot reporters”.
Ei transmit informaŃiile în Camera ştirilor pentru a fi rescrise şi pentru a le
da o formă menită să le facă apte spre a fi difuzate pe post. Acest proces de
rescriere - “rewriting” – este un proces dificil şi plin de răspundere. În
Camera ştirilor cei ce rescriu textele informaŃiilor au datoria să verifice
fiecare detaliu.

În lumea presei radiofonice există o lege: nici o ştire nu se difuzează


dacă nu este confirmată de cel puŃin două surse. Cei ce lucrează la Camera
ştirilor au obligaŃia de a face această confruntare între surse şi de a menŃiona
eventualele diferenŃe constatate la diferitele surse consultate.

Pentru a rescrie o ştire şi a o propune spre difuzare, redactorii din


Camera ştirilor trebuie să fie persoane foarte informate, la curent cu toate
evenimentele interne şi internaŃionale, astfel încât ei să fie capabili să
selecteze şi să ierarhizeze informaŃiile. Tot redactorii de la Camera ştirilor
hotărăsc ce şi unde, pe parcursul unei emisiuni, se introduc inserturile de
interviuri, declaraŃii, radioreportaje. Ei ascultă, scurtează, redactează textele
de prezentare a benzilor.

În Camera ştirilor se află şi secretarii de emisie, care au în grijă


„bucătăria” întregii emisiuni: verificarea textelor, a paginării, întocmirea
sumarelor pentru fiecare emisiune, preluarea apelurilor telefonice. Tot

59
secretarii de emisie urmăresc emisiunea atunci când se difuzează pe post şi
sesizează în scris greşelile.

ProducŃia programelor de ştiri

Sistemul de organizare a producŃiei de programe de informaŃii este la


fel de precis pusă la punct ca şi într-o organizaŃie militară. Fiecare membru
al echipei îşi cunoaşte perfect îndatoririle, le execută fără nici un fel de
comentariu, predă materialele la timp şi imediat reia lucrul pentru
următoarea emisiune.

La începutul fiecărei ture, în camera ştirilor se desfăşoară o şedinŃă de


sumar. Sunt anunŃate principalele evenimente ale tronsonului orar acoperit
de echipă, cine va merge pe teren pentru procurarea informaŃiilor pentru ce
emisiuni, ce dimensiuni va avea fiecare relatare. ŞedinŃa este condusă de
editorul de serviciu şi la ea asistă toate compartimentele redacŃionale
implicate în programele de informaŃii. Multe dintre evenimente sunt
cunoscute din ziua precedentă, întrucât reporterii, pe teren, au aflat de la
persoane sau instituŃii competente despre ele. Aceste evenimente sunt doar
reconfirmate şi li se adaugă elementele nou aflate în legătură cu desfăşurarea
lor.

Unul din redactorii din camera ştirilor are îndatorirea de a citi în


permanenŃă informaŃiile difuzate de agenŃiile de presă sau de alte surse –
ziare, serviciile proprii de monitorizare etc. Aceste informaŃii sunt verificate

60
cu mare atenŃie. La aflarea unui subiect important, reporterii sunt trimişi pe
teren pentru a afla şi alte detalii interesante despre respectivul eveniment.

Următoarea etapă a acestui proces este echilibrarea subiectelor. Într-o


emisiune de informaŃii trebuie cuprinse toate tipurile de subiecte care îi
interesează pe ascultători – politice, economice, sociale, fapt divers, sport
etc. Ponderea fiecăreia dintre aceste grupaje este stabilită de editor.
Este stabilită, totodată, modalitatea publicistică ce va fi folosită:
informaŃia propriu-zisă, instantaneul, un scurt interviu, nota etc. În fiecare
program de informaŃii este necesară alternanŃa mijloacelor de expresie
publicistică, pentru că ştirile citite de crainici pot plictisi ascultătorul, oricât
de interesante ar fi subiectele. Dimpotrivă, vocile protagoniştilor implicaŃi
în evenimente, scurte secvenŃe sonore realizate la faŃa locului, în ambianŃa
specifică a întâmplărilor prezentate, stârnesc interesul şi conving
ascultătorii.

Orice întâmplare are mai multe unghiuri de interpretare. Fiecare


protagonist sau martor al unei întâmplări poate avea propria sa versiune în
prezentarea faptelor. Ştirile de importanŃă naŃională sunt mai simplu de
lămurit pentru că se referă la evenimente importante în sine, fie că stârnesc
reacŃii pro sau contra. Faptele cuprinse în acest gen de informaŃii implică
interesele unor mase largi de ascultători şi nu au nevoie de mai multe
unghiuri de abordare, ci doar de opinii care să exprime adeziunea sau
delimitarea de asemenea fapte. Ştirile de interes uman sau de interes local
sunt mai dificil de apreciat. În acest caz, reporterul va prezenta evenimentul
aşa cum s-a desfăşurat şi va solicita şi opiniile, punctele de vedere ale celor
implicaŃi sau ale martorilor, care vor prezenta, de multe ori, versiuni

61
originale asupra desfăşurării evenimentelor. De ce sunt necesare aceste
mărturii, chiar dacă nu aduc elemente inedite de cunoaştere ? Pentru că
sporesc credibilitatea informaŃiilor, conving ascultătorii că faptele narate
chiar au avut loc, la locul şi ora indicate de reporter.

Principala dificultate pentru reporter este găsirea persoanelor celor


mai indicate pentru a acorda aceste scurte declaraŃii sau pentru a răspunde la
câteva întrebări. El nu trebuie să-şi piardă timpul solicitând declaraŃii unor
oficialităŃi minore, ci trebuie să insiste în a aduce în emisiune cele mai
credibile persoane, oameni cu atribuŃii importante în sectorul respectiv. În
aceste cazuri, o relaŃie bună cu purtătorii de cuvânt ai instituŃiilor respective
poate fi de un real ajutor, pentru că aceştia sunt obligaŃi, prin statutul lor
profesional, să răspundă întrebărilor ziariştilor sau să-i îndrume către cea
mai competentă persoană în domeniul respectiv.

Pentru a economisi timp şi energie, reporterul nu trebuie să se lase


impresionat de o secretară sau de un şef de cabinet. El trebuie să fie tenace şi
să nu renunŃe prea uşor atunci când i se spune că demnitarul pe care îl caută
vorbeşte la telefon pe altă linie sau tocmai a intrat într-o şedinŃă. Reporterul
va aştepta, va insista, va reveni cu un nou apel pentru că rar se întâmplă ca
secretara sau şeful de cabinet să-l caute, în momentul când demnitarul va
avea o clipă de răgaz. În cel mai rău caz el se va interesa ce altă persoană îl
poate înlocui în problema respectivă pe şeful mult prea ocupat şi va apela la
serviciile acesteia.

62
UTILIZAREA GENURILOR PUBLICISTICE DE RADIO ÎN
EMISIUNI COMPLEXE

ŞTIREA
I.DefiniŃie
Literatura de specialitate conŃine o gamă vastă de definiŃii. Melvin
DeFleur şi Everette Dennis, definesc informal ştirea ca „o imagine a
realităŃii obŃinută repede în circumstanŃe dificile”.
Profesorul de jurnalism de la Universitatea din Oregon, Ken Metzler,
oferă o altă definiŃie: ştirea este o relatare promptă, succintă a informaŃiei
factuale despre evenimente, situaŃii şi idei (inclusiv opinii şi interpretări)
calculată să intereseze o audienŃă şi să-i ajute pe oameni să facă faŃă
mediului înconjurător”.
Thomas Franklin oferă o definiŃie mai extinsă: „orice expunere de
întâmplări actuale, nepărtinitoare, corecte, afectând interesele, viaŃa şi
bunăstarea persoanelor care citesc, ascultă sau privesc acea prezentare”.
Prin urmare, orice întâmplare ce poate interesa sau afecta oamenii este
ştire.

II.Caracteristici
Suntem confruntaŃi cu nenumărate posibilităŃi de ştiri în fiecare zi.
Unele situaŃii sunt în mod clar ştiri, altele nu. MulŃi cercetători şi jurnalişti
au realizat clasificări care se referă la reprezentarea aspectelor fundamentale
ale aprecierii ştirilor.

63
În primul rând, ştirile sunt factuale. Aceasta înseamnă, după câte ştiu
cei care le pregătesc, că ştirile conŃin fapte adevărate. Totuşi există mai
multe feluri de fapte: există fapte importante, adică evenimente şi există
opinii. Prezentarea unei opinii cu impact social poate fi considerată o altă
formă de prezentare a evenimentelor, evenimente rezultând din prezentarea
opiniilor. Elementul factual în prezentarea evenimentelor şi opiniilor, este că
evenimentele s-au întâmplat şi că opiniile au fost exprimate.
Ştirile sunt noutăŃi. MulŃi dintre noi sunt interesaŃi de întâmplările
recente. Uneori acest interes în ştirile noi este o funcŃie a curiozităŃii, în timp
ce alteori este o necesitate directă de a cunoaşte informaŃia de ultimă oră.
Ele sunt interesante pentru un număr semnificativ de persoane – deşi
număr semnificativ este o cantitate foarte incertă.
Avem astfel definiŃia a ceea ce constituie în general o ştire: ştirea este
prezentarea unor evenimente, fapte şi opinii recente, care interesează un
număr semnificativ de persoane.
Amploarea şi anvergura unui eveniment au un impact direct asupra
valorii sale de ştire.
Aspectele neobişnuite ale unui eveniment reprezintă o altă
caracteristică pentru mărimirea valorii de ştire. Stereotipul omului care
muşcă un cîine se menŃine adevărat în ştiri. Ştirea este generată când se
întâmplă ceva ieşit din comun. Evenimentul nu trebuie să fie neapărat
cutremurător, el poate fi de-a dreptul stupid.
Trebuie de asemenea să stabilim graniŃa dintre evenimente şi pseudo-
evenimente.
Conflictul. Orice luptă între oameni, grupuri sau naŃiuni poate fi
interesantă. Conflictul este cel care ne atrage atenŃia, poate duce la
schimbare, iar schimbarea ne poate afecta viaŃa.

64
Dacă ar fi să facem o comparaŃie, între un cotidian, o emisiune de ştiri
de televiziune şi un buletin de 5 minute de ştiri radio, am putea spune că de
fapt toate tratează aceleaşi evenimente. Limitările de timp obligă însă radioul
la două restricŃii importante: în primul rând ştirile radio sunt mult mai
selective; folosesc mai puŃine din temele zilei decât o face un ziar.
În al doilea rând, ştirile radio sunt mai puŃin detaliate decât cele
tipărite. Ele trebuie să fie mai scurte, iar această reducere este realizată mai
ales prin eliminarea detaliilor.
Se poate argumenta că se pot oferi mai multe detalii în comunicarea
radio utilizând scrierea mai concentrată, scăzând mai degrabă numărul de
cuvinte decât cel de amănunte. Abordarea fundamentală a unei ştiri radio o
reprezintă menŃinerea numărului de fapte şi detalii la nivelul minim. Trebuie
să tăiem cuvintele inutile, cum am face-o în orice tip de scriitură de presă.

III.Tipuri de ştiri
Jurnaliştii occidentali utilizează termenii de ştiri „hard” şi ştiri „soft”
pentru a descrie materialele pe care le produc.
Cei mai mulŃi jurnalişti sunt de acord cu principiile care fac o ştire să
fie „hard”. Ea este un text conŃinând o idee puternică, dramatică, ce va stârni
instantaneu interesul publicului. Ştiri despre dezastre, crime şi război; ştiri
despre evenimente politice majore; ştiri despre personalităŃi.
Cu cât este mai proeminentă o personalitate, cu atât este mai
importantă ştirea. Un eveniment care afectează o mie de persoane înseamnă
o ştire mai puternică decât un eveniment care afectează numai zece.
Ştirile hard sunt noutăŃi, deşi nu este necesar ca ele să se petreacă
exact în momentul în care sunt prezentate pentru a fi calificate ca atare.

65
Termenul de ştire soft poate induce în eroare. El dă impresia că ştirea
nu este bine focalizată, că este mai puŃin importantă decât un hard. Soft nu
înseamnă neimportant. Ştirile pot fi umoristice şi sarcastice, dar acest lucru
nu înseamnă că nu ating subiecte serioase.
O ştire soft există sub multe aspecte. În unele cazuri, soft, este
sinonim cu „interes uman”, însemnând o ştire care apelează la emoŃiile
umane fundamental, chiar dacă nu este un subiect nou, de impact.
Cercetătorii au aflat că publicul preferă să afle informaŃii despre oameni, mai
degrabă decât despre lucruri. Astfel, ştirile soft sunt deseori latura umană a
ştirilor hard.

IV.Organizarea şi structurarea ştirilor


Tipuri de structură a ştirii
Indiferent de tipul de lead, cele mai multe dintre elementele de bază –
cine, ce, când, unde, cum, de ce – trebuie incluse în ştire dar nu le putem
include pe toate într-o singură frază simplă, coerentă, pentru lead; le alegem
deci pe acelea care sunt cele mai importante pentru ştire. Cele mai utilizate
sunt:
Unde: fiindcă posturile de radio au o atât de mare audienŃă, localizare
unui eveniment este foarte importantă.
Cine: identificaŃi un vorbitor prin funcŃie înainte de a-i da numele.
Când: aproape toate ştirile din radio se petrec astăzi, evitaŃi folosirea
a.m. şi p.m.
Există patru tipuri de structuri obişnuite pentru construirea unei ştiri
radio:

66
Problemă-soluŃie. Cea mai obişnuită structură începe cu prezentarea
problemei, oferă sprijin prin inserturi sonore şi fapte, dă contextul şi discută
soluŃiile dacă ele există.
Succesiunea temporală. O ştire poate duce ea însăşi la ordonarea
ideilor în funcŃie de timp. Cum ştirile radio trebuie să fie cât mai actuale,
secvenŃa de timp este de obicei o cronologie inversă care începe cu acŃiunea
prezentă, merge spre trecut, şi sfârşeşte cu un element viitor.
Clepsidra. Aceasta structură este tot un fel de succesiune temporală.
Se începe cu un lead rezumativ şi apoi se construieşte ştirea cronologic.
Circular. ImaginaŃi-vă ştirea ca un cerc. Punctul principal este lead-ul.
Toate punctele de sprijin ar trebui să fie legate de ideea din lead. Spre
deosebire de piramida inversată unde ideile sunt plasate în ordinea
descrescătoare a importanŃei, într-o construcŃie circulară fiecare parte a ştirii
este egal importantă. Sfârşitul se poate referi la ideea din lead.

Insertul sau tăietura


Reprezintă echivalentul utilizării citatelor în presa scrisă. Dar există o
diferenŃă. În jurnalistmul tipărit, citatele întăresc ideile principale ale ştirii.
În radio, insertul duce ştirea mai departe.
O ştire bună de radio va combina inserturile şi scriptul pentru a da un
material complet de la început şi până la sfârşit. Într-o primă etapă trebuie
alese inserturile, iar scriptul construit în jurul acestuia, şi nu invers. Alegerea
tăieturilor de bandă este prin ea însăşi o artă. În timp ce sunt alese tăieturile
ziaristul trebuie să conştientizeze în fiecare clipă ce vrea să transmită: Care
sunt faptele? Care sunt evenimentele importante care au avut loc? Care sunt
ideile principale?

67
Un mod simplu de eficientizare a acestor operaŃiuni este conceperea
unei liste cu detalii. Un lucru foarte important de reŃinut pentru acela ce
redactează ştirea este următorul: „nu sacrificaŃi conŃinutul pentru formă!”
Dacă scriitura de ziar este structurată într-o piramidă inversată – ceea
ce înseamnă că informaŃia cea mai importantă este inclusă în lead, urmată de
cele mai importante detalii, scriitura radio este liniară; are un început, un
cuprins şi o încheiere.

Inserturile sonore
Este bine să utilizăm inserturi sonore atunci când:
Interviul înregistrat exprimă mai multă opinie decât fapte concrete.
Jurnaliştii pot transmite faptele de obicei mai bine decât persoana
intervievată, dar nu pot surprinde savoarea vorbelor cuiva. Există altceva în
segmentul de interviu care dă autoritate sau interes suplimentar tăieturii
(sirene în fundal sau zgomotul unei zone în construcŃie).
Segmentul de interviu reprezintă drama umană.
Inserturile nu trebuie să fie cutremurătoare pentru a fi eficiente. Orice
oferă comentariu, un plus de claritate, sau un unghi interesant merită folosit.
Inserturile sunt eficiente când conŃin sunetele evenimentului.
Jurnaliştii radio exploatează inserturile la maximum atunci când lasă
sunetul – sunetul singur, cunoscut şi ca sunet brut – şi vocile să spună ştirea.
Un alt lucru important: nu începeŃi şi nu sfârşiŃi ştirea cu un insert. Se începe
ştirea cu propria voce, şi insertul este mutat ceva mai jos.

Lansările şi anunŃurile
În redactarea unei ştiri pentru jurnalele de actualităŃi complexe,
începutul unei ştiri nu înseamnă primele cuvinte ale reporterului. Sunt

68
primele cuvinte ale gazdei, prezentatorul. Punctul de plecare este numit
lansare sau introducere gazdă.
Lansarea ar trebui să dea faptele de bază ale ştirii şi să spună
ascultătorului de ce ştirea este importantă. Ar trebui scrisă astfel încât să
conducă direct la partea de text a reporterului.
Lansările pot preceda şi pachetul de ştiri al unui reporter. Acestea sunt
scrise mai mult ca un lead dar nu trebuie să repete lead-ul reporterului.
Un anunŃ înseamnă câteva propoziŃii care au rostul de a ispiti
ascultătorul să rămână pe post pentru ştirea ce va veni după publicitate sau
următorul buletin.

V.Scrierea ştirilor
Bazele scriiturii unor ştiri de radio
Există 7 puncte relevante în redactarea unei ştiri de radio:
Scriitura pentru ştirile audio este scurtă şi conversaŃională. Fiecare
ştire începe cu cel mai important fapt astfel încât să poată încorpora
interviuri înregistrate ale surselor. Vom compune un text ce poate fi citit
uşor cu voce tare.
Ştirile radio sunt scrise pentru a fi auzite, deci trebuie să fie absolut
clare.
Ştirile radio urmează unele convenŃii standard privind structura frazei
– inclusiv plasarea numelui sursei, indicarea acesteia la începutul frazei în
loc de început.
Ştirile radio se concentrează pe cele mai noi întâmplări. Ştirile sunt
scrise la prezent.

Lead-ul

69
Lead-ul este semnalul ca audienŃa să înceapă să asculte, de aceea nu
trebuie să conŃină detalii importante. Nu este lead-ul din presa scrisă: cine –
ce – unde – cum – de ce? La una sau două din aceste întrebări tradiŃionale se
poate răspunde, dar nu la toate.
Orice detalii includem într-un lead difuzat pe calea undelor, ele ar
trebui plasate spre finalul acestuia. Trebuie să presupunem că audienŃa nu va
da atenŃie primelor câteva cuvinte ale lead-ului.
Jurnaliştii radio şi-au dezvoltate propriul lor stil de scriere a lead-ului,
unul ce a atras atenŃia ascultătorului, l-a introdus uşor în subiect cu unul sau
două fapte importante. Fraza de început într-o ştire radio este asemănătoare
unui titlu de ziar.
Din cele 6 întrebări, cele două la care este posibil să răspundem în
lead sunt „Ce?” şi „Unde?”. „De ce?” este o întrebare la care nu se răspunde
aproape niciodată într-un lead radio.
Cele mai multe lead.-uri pot fi grupate în patru tipuri fundamentale:
Lead-ul standard (direct) – este o expunere explicită a faptelor,
utilizându-le pe acelea care vor fi mai sigure pentru atragerea atenŃiei
ascultătorului. Este forma cea mai obişnuită de lead.
Lead-ul de fapt divers (soft) – pentru ştirile cu impact mai puŃin serios
şi imediat pot fi mai multe posibilităŃi de alegere în scrierea lead-ului. De
pildă se poate alege un lead ce prezintă un unghi de interes uman al ştirii, un
unghi de prevedere a viitorului sau un lead ce leagă ştirea de alte subiecte.
Lead-ul întârziat – numit uneori şi lead aruncat sau structural, această
formă reprezintă un adevărat anunŃ pentru audienŃă. El spune puŃin despre
faptele din ştire, dar introduce o afirmaŃie sau o întrebare provocatoare, la
care audienŃa răspunde „Oare despre ce e vorba” şi rămâne pe recepŃie.

70
Lead-ul umbrelă – uneori două sau mai multe ştiri pot fi strâns legate
între ele, sau pot fi de o asemenea importanŃă încât fraza lead a jurnalului
trebuie să acopere mai mult decât o ştire. În acest caz va fi necesar să scrieŃi
un lead umbrelă, numit uneori şi trecerea în revistă.

Tipuri de organizare a corpului ştirii


Lead-ul va fi urmat de corpul ştirii. Există câteva abordări folosite în
mod obişnuit în prezentarea informaŃiilor:
Succesiunea cronologică – folosită pentru ştirile în care există o
succesiune a evneimentelor. Este comună pentru ştirile despre crime,
dezastre, accidente etc
Succesiunea efect – cauză
Succesiunea acŃiune – reacŃiune – folosită mai ales pentru ştirile în
care există mai mult de un singur punct de vedere

Nume de persoane
„Numele fac ştiri” este o axiomă banală pentru jurnalişti, dar
adevărată pentru toate tipurile de ştiri – fie ele pentru ziare, reviste, radio sau
televiziune.
În textul de ziar, numele din lead este cel care atrage atenŃia. Dar în
ştirile radio, dacă începem cu un nume, ascultătorul nu este gata să-l audă, şi
probabil nu-l va auzi, petrecând restul timpului ştirii întrebându-se despre
cine vorbim. De aceea este necesar să „indicăm” ascultătorului că va apărea
un nume în ştire. Acest lucru se face printr-o frază descriptivă.
Regula generală este amânarea celor mai multe nume sau denumiri
până în a doua sau a treia frază. Dacă numele este larg cunoscut şi este un

71
instrument de atragere a atenŃiei prin el însuşi, atunci este posibil ca el să
înceapă ştirea.
Dar dacă începem cu un nume, trebuie să ne asigurăm că el este
cunoscut bine de toŃi ascultătorii. Sunt cazuri în care nu este indicată
utilizarea numelor, mai ales când ştirea nu include persoane locale. De
exemplu prezentarea unui accident aviatic în FlorenŃa care a ucis 125 de
pasageri este importantă, dar numele lor nu are nicio semnificaŃie pentru
ascultătorii care nu sunt din FlorenŃa. Este suficient să dăm numele lor.

Citatele directe
În scriitura radio, citatele care apar în script – nu cele care sunt
înregistrate – sunt în general parafrazate. Aceasta înseamnă că ele sunt
rescrise, dar reflectă cu acurateŃe ceea ce a spus persoana implicată în
eveniment. Există două motive principale pentru a face acest lucru: este
dificil de citit un text care conŃine citate exacte, nu există un mod convenabil
de a indica un citat. Ghilimelele nu servesc la nimic în textul difuzat. Nu se
uitilizează „citez” şi „am încheiat citatul” sau astfel de indicaŃii pe post, cu
excepŃia cazului când citatul este atât de important sau bizar încât vrem să ne
asigurăm că ascultătorii înŃeleg perfect că acestea sunt cuvintele
interlocutorului şi nu ale prezentatorului.
Putem alege să construim o ştire povestită parafrazând citatul, în loc
să-l difuzăm direct. Un lead anunŃ ar merge în astfel de situaŃii. SituaŃiile
sunt multiple, este imposibil să existe o regulă de aur în ceea ce priveşte
utilizarea citatelor, există însă câteva linii generale:
Nu folosiŃi citate directe lungi. Este imposibil pentru un ascultător să
urmărească o afirmaŃie lungă, complexă. Este mult mai eficient să le rupeŃi
în citate indirecte prin parafrazarea sursei.

72
Dacă este necesar să folosiŃi un citat lung, rupeŃi-l prin numirea sursei
de mai multe ori în timpul citatului.
IndicaŃi întotdeauna exact audienŃei când începe şi când se termină
citatul.

Selectarea ştirilor
Redactorii şefi şi editorii de rubrică pot utiliza următoarele criterii
pentru a alege dintre ştirile existente:
AudienŃa – o ştire trebuie să fie relevantă pentru audienŃa sa
Oportunitatea – ca jurnalişti trebuie să găsim un unghi ce dă ştirii o
anumită oportunitate
Impactul – impactul ştirii depinde de cât de multă audienŃă este
afectată, cât de direct este efectul, şi cât de imediat este acesta
ProeminenŃa – numele sunt importante în ştiri, bineînŃeles cele care
sunt uşor de recunoscut, proeminente
Proximitate – oamenii sunt interesaŃi de evenimentele care se întâmplă
cât mai aproape de ei, sau în care poate fi dezvoltat un unghi local. Acest
criteriu este strâns legat de impact, fiindcă ştirile locale vor avea un impact
mai mare asupra audienŃei locale
Conflictul – publicul va rămâne atent la astfel de teme atâta timp cât
rezultatul este incert
Ineditul
Personalizarea.

INTERVIUL
DefiniŃie

73
Interviul este genul ce constituie inima jurnalismului audio-vizual.
Succesiune de întrebări şi răspunsuri într-o întrevedere solicitată de ziarist, el
reprezintă o conversaŃie mediatizată. Interviul este genul jurnalistic cel mai
utilizat, atât ca modalitate de colectare a informaŃiei cât şi ca element de sine
stătător în conŃinutul unei emisiuni.

Tipuri de interviu
După modul de realizare:
Interviu instantaneu – este folosit mai ales ca ilustraŃie audio în
buletinele de ştiri, pentru că adaugă credibilitate prin introducerea surselor în
comunicarea directă cu ascultătorii.
Interviul pregătit – folosit pentru obŃinerea de informaŃii, opinii,
explicaŃii etc. şi poate fi folosit atât ca bază pentru realizarea altor tipuri de
emisiuni (reportaje, buletine de ştiri, anchete, comentarii, emisiuni
complexe), cât şi ca material de sine stătător.
În funcŃie de circumstanŃele realizării:
interviuri prin întâlnire directă – reporterul şi interlocutorul aflându-se
faŃă-n faŃă, într-un loc ales de comun acord dinainte (în cazul unui interviu
pregătit) sau la locul evenimentului (în cazul întâlnirilor neprevăzute)
interviuri la faŃa locului – realizate în timpul producerii evenimentului
sau imediat după eveniment şi difuzate în următorul buletin de ştiri
interviuri la o conferinŃă de presă – este mai bine ca interviul luat unui
purtător de cuvânt la o conferinŃă de presă să fie luat la sfârşitul întâlnirii. De
cele mai multe ori, ritmul cuiva care vorbeşte la o conferinŃă de presă este
lent şi poate fi iritant pentru radio. Totuşi, în unele cazuri, cuvintele
înregistrate în prima variantă a rostirii lor fac ştirea mai interesantă.

74
Interviuri în direct – inserturile de interviuri live dau senzaŃia de
participare directă a ascultătorului la emisiune, dar au dezavantajul că
reporterul pierde un anumit control asupra situaŃiei.
Interviuri prin telefon
După conŃinut:
interviul informativ – este tipul de interviu cel mai obişnuit şi poate
constitui un material factual pentru ştiri sau poate fi porcesat pentru a deveni
un material de sine stătător. Ordinea întrebărilor este importantă pentru ca
detaliile să fie clare. O discuŃie preliminară este utilă pentru a puncta
informaŃia necesară şi pentru a da timp interlocutorului să-şi amintească sau
să consulte unele date. Tot în această categorie intră interviul – descriere,
care este o mărturie dar nu din partea actorului însuşi, ci din partea celui care
asistă sau a asistat la evenimente şi care transmite ştirea – un alt jurnalist, un
observator, un simplu martor.
Interviul interpretativ – este cel în care reporterul furnizează faptele şi
cere interlocutorului să le comenteze sau să le explice. Scopul este de a
expune raŃionamentul acestuia şi de a permite ascultătorului să judece prin
prisma valorilor sau priorităŃilor lui.
În această categorie intră trei subtipuri de interviu:
interviul de analiză – este interviul în care interlocutorul încadrează
evenimentul sau situaŃia într-un cotext precis, într-o perspectivă dată, şi
răspunde la întrebarea-cheie „de ce?”
interviul de comentariu – se bazează pe întrebarea „care este părerea
dvs despre...?”
itnerviul de opinie – poate fi numit şi interviu de controversă. Este
cazul omului politic care răspunde adversarului sau a omului de ştiinŃă care

75
susŃine sau respinge o teorie. Scopul este de a afla ce gândesc cei în cauză
referitor la subiect.
Interviul afectiv – are scopul de a oferi o viziune generală asupra
interlocutorului, a.î. ascultătorul să înŃeleagă mai bine situaŃia în care este
implicat intervievatul, în termeni umani. Exemple specifice sunt
sentimentele rudelor minerilor îngropaŃi într-un accident. Puterea
sentimentului prezent este mai importantă decât raŃiunea.
Durata conversaŃiei preliminare diferă considerabil în funcŃie de
circumstanŃe; ea poate fi un proces îndelungat, dar există un moment propice
pentru a începe înregistrarea şi este important ca reporterul să fie atent să nu
piardă acest moment, deoarece o asemenea situaŃie nu lasă posibilitatea de
reluare.
interviul de personaitate – înseamnă întâlnirea cu un individ
remarcabil sau celebru, în măsură să-şi facă bilanŃul carierei, o vedetă sau o
stea a sportului care îşi povesteşte drumul în viaŃă. Unele interviuri au însă
ca obiectiv doar atragerea atenŃiei publicului asupra unui fapt excepŃional. În
asemenea cazuri, jurnaliştii sutn chemaŃi să joace un rol de promovare a
acestor fapte mai ales când sunt implicaŃi bani publici, prin finanŃare directă
sau subvenŃii.
Aceste categorii de interviu pot apărea împreună cu pregătirea unui
material pentru o anchetă, un documentar sau un reportaj.
Etapele sunt următoarele: mai întâi faptele, informaŃia de background
sau ordinea evenimentelor; apoi interpretarea, semnificaŃia sau implicaŃiile
faptelor; efectul lor asupra oamenilor, o reacŃie personală la temă.
Fiecare interviu este diferit, dar două principii rămân fundamentale
pentru reporter: să asculte atent şi să întrebe mereu „De ce?”.

76
Etapele realizării interviului
Alegerea temei şi a interlocutorului
Reporterul trebuie să ştie mai întâi ce vrea să afle şi apoi să determine
de la cine. Este esenŃial să fie bine pregătit, ceea ce înseamnă o muncă de
cercetare în intervalul de timp pe care îl are la dispoziŃie, astfel încât să ştie
de unde să ia informaŃia necesară cât mai repede.
Jurnalistul trebuie în astfel de situaŃii să fie un bun psiholog, să dea
dovadă de înŃelegere şi răbdare atunci când este cazul.
Reporterul are la îndemână câteva criterii de ghidare:
Celebritatea, personalitatea individului
Autoritatea informaŃiei deŃinute
Realizările deosebite
Implicarea într-un eveniment inedit
SimŃul umorului sau capacitatea de a crea atmosferă.

Documentarea
Jurnalistul trebuie să studieze pe cât posibil totul în legătură cu
personajul pe care îl va intervieva, pentru că numai astfel îşi poate formula
corect întrebările. Înainte de a merge la interviu, reporterul trebuie să fie
sigur că posedă mereu următoarele informaŃii: numele întreg al
interlocutorului, activitatea sa, titlul său oficial.
El trebuie de asemenea să aibă fixat foarte bine scopul interviului şi
implicit tehnicile pe care doreşte să le folosească.
Există o relaŃie directă între cât de multe ştie reporterul înainte de
interviu şi cât va afla în timpul acestuia.
Este bine ca jurnalistul să cunoască dinainte:

77
Contextul istoric al temei, de la evenimentele anterioare importante la
situaŃia actuală
Argumentele aduse în mod obişnuit atât pentru, cât şi împotriva unor
aspecte ale temei
SubtilităŃile temei, reporterul să fie atent să nu simplifice excesiv
lucrurile, în încercarea de a face subiectul mai uşor de înŃeles
Liderii sau avocaŃii temei, precum şi pe oponenŃii ei.
CondiŃiile pe care trebuie să le îndeplinească reporterul înainte de a
porni la realizarea interviului sunt:
Să obŃină suficientă informaŃie asupra subiectului şi interlocutorului,
astfel încât să poată deŃine controlul interviului;
Să cunoască în detaliu ceea ce trebuie să scoată în evidenŃă interviul;
Să-şi fixeze întrebările cheie.

Pregătirea întrebărilor
Baza interviului o constituie întrebarea. Calitatea întrebărilor
determină calitatea răspunsurilor. De aceea, exprimarea concisă a ideilor,
simplitatea, formularea la obiect sunt calităŃi esenŃiale pentru construirea
unor întrebări eficiente.
Pregătirea unui interviu presupune şi realizarea unor liste de întrebări.
Ea serveşte doar ca linie de orientare şi pentru a menŃine interviul alert, în
cazul unei pauze de discuŃie. Este de asemenea o modadlitate de verificare la
final, pentru a vedea dacă au fost acoperite toate punctele vizate.
Un interviu este o conversaŃie cu un scop. De aceea întrebările pot fi
clasificate, în diferite categorii:
În funcŃie de scop:
- Întrebări factuale sau de informaŃie – care oferă date concrete

78
- de opinie – cand se cere punctul de vedere unui specialist
- de mărturie – se urmăreşte să se obŃină confirmarea unei informaŃii
- de motivaŃie – pentru a afla cauzele unei acŃiuni sau decizii
- de urmărire – pentru a detalia sau clarifica un punct discutat anterior
- de completare – puse în special la sfârşitul interviului.

După rolul lor:


de atac – prima întrebare şi cea mai importantă, mai ales în cadrul
interviului folosit ca insert în ştire, care nu are decât una sau două întrebări
de sprijin – pentru a-l ajuta pe interlocutor să-şi precizeze afirmaŃiile,
să fie clar sau pentru a-l constrânge să răspundă, dacă jurnalistul simte că
interlocutorul ascunde o informaŃie esenŃială pentru interviu
de relansare – dacă interlocutorul se abate de la linia prevăzută a
interviului, el trebuie readus la subiectul discuŃiei
de punctare – pentru un interviu mai lung, jurnalistul trebuie din când
în când să puncteze subiectul. El va sintetiza cele spuse de interlocutor până
atunci, pentru ca ascultătorul să poată urmări mai uşor interviul şi
principalele idei vehiculate
de insistenŃă – este indicat ca, din când în când, reporterul să includă
anumite date cum ar fi – nume, funcŃie, calitate – şi în alte întrebări pe
parcursul interviului
de obiecŃie – dacă, intenŃionat sau nu, interlocutorul devine evaziv sau
divaghează, reporterul nu are voie să-i treacă cu vederea greşelile sau să lase
să se strecoare incertitudini ori enormităŃi, el trebuie să ceară explicaŃii
de controversă – uneori (deşi rar) poate fi necesar ca interlocutorul să
fie contrazis. Întrebarea de controversă îl poate forŃa pe acesta să admită un
element de la care ar fi dorit să se sustragă.

79
După forma răspunsului cerut:
întrebări deschise – sunt cele care necesită un răspuns elaborat
întrebări închise – pot căpăta un răspuns într-un singur cuvânt.
Mai există de asemenea Întrebări de întindere – introduc ideea lăsării
răspunsurilor la latitudinea interlocutorului, care alege dintr-o gamă largă de
posibilităŃi.
Un alt tip de întrebare, care de asemenea pare de ajutor, este cea de
tipul sau – sau.
Întrebările trebuie formulate scurt şi simplu, iar reporterul trebuie să
aibă grijă ca întrebările să-i fie clare mai întâi lui însuşi. Ocazional,
jurnaliştii întreabă dacă pot pune întrebări. Acest lucru este, desigur, inutil,
din moment ce acceptarea interviului reprezintă acceptarea faptului de a
răspunde la întrebări.

Interviul prin telefon


Reporterii de radio au dezvoltat o specie de interviu deosebită, prin
telefon, acesta fiind cel mai rapid şi cel mai simplu mod de a lua un interviu
pentru acest canal.
Există însă şi dezavantaje:
este cel mai uşor de ocolit de către cel vizat
reporterul nici nu poate fi sigur că discută cu persoana dorită
calitatea sunetului nu este cea mai bună pentru folosirea acestui tip de
interviu în buletinele de ştiri şi, cu excepŃia urgenŃelor înregistrările de acest
tip nu se folosesc dacă se poate aranja un alt tip de interviu
posibilitatea interlocutorului să înŃeleagă greşit întrebarea este mai
mare, deci formularea lor trebuie făcută cu mai multă atenŃie.

80
Persoana căutată trebuie neapărat informată că discuŃia se
înregistrează, iar la sfârşitul interviului reporterul trebuie să întrebe dacă
poate reveni pentru informaŃii adiŃionale.

Legile interviului radiofonic

Prima şi cea mai importantă este alegerea intervievatului. În strînsă


legătură cu această cerinŃă este aceea a adecvării întrebărilor la persoana
intervievată. Formulele stereotipe nu-şi au locul în interviu. Întrebările nu
trebuie să repete prezentarea făcută de realizatorul emisiunii. În interviurile
“live” - din ce în ce mai frecvente în emisiuni - misiunea reporterului este
mult mai complicată. El trebuie să fie atent la desfăşurarea în timp a
discuŃiei, astfel încât să nu se depăşească timpul alocat. Mai trebuie să aibă
grijă ca, în derularea discuŃiei, să nu se producă pauze, să intervină operativ
pentru acoperirea oricăror hiaturi sau ezitări ale invitatului.

Locul de desfăşurare a interviului este, de asemenea, deosebit de


important. Ideal este ca interviul să fie luat în mediul ambiant specific
interlocutorului, pentru ca el să se comporte cât mai firesc, să nu se simtă
stresat de atmosfera ultratehnică a unui studiou de radio sau de prezenŃa la
discuŃie a unor persoane necunoscute (tehnicienii din studio).

Ani de-a rândul interviurile pentru radio erau concepute mai întâi pe
hârtie şi apoi erau citite pe două voci – reporter şi intervievat -, înregistrate,
fonotecate şi, în sfârşit, difuzate. Se mima, de multe ori cu succes, dar de şi
mai multe ori fără, stilul oral, încercându-se o interpretare a textului. Era şi
dificil, şi nespecific unei prese orale prin definiŃie. Procedeul era preferat din

81
cauza fricii, în primul rând. Frică de interlocutor, care ar fi putut să spună
cine ştie ce pe post, frică de reporter, care şi el ar fi putut scăpa de sub
controlul mai marilor săi şi să ofenseze vreo persoană sus pusă. Interviul
inregistrat, fonotecat, ascultat , cenzurat şi vizat de mai marii redacŃiei era
prezentat în emisiuni. Dar, în acest fel nici interlocutorul, nici reporterul nu
mai aveau nici un fel de personalitate, nu se mai putea face vreo distincŃie
între interlocutori şi reporteri. Totul era anost, oamenii citeau ca nişte
automate texte ce nu le aparŃineau.
Vorbirea liberă a înviorat emisiunile de radio. Mai mult, vorbirea “în
direct”, de la faŃa locului, cu emoŃia specifică, le conferă emisiunilor un plus
de autenticitate şi de interes.

Concluzii:

• Radioreporterul, autor de interviuri, trebuie să se pregătească


foarte bine, să-şi alcătuiască o documentare minuŃioasă asupra
interlocutorului şi asupra temei, să-şi conceapă foarte atent întrebările,
astfel încât, în orice moment al conversaŃiei, când interlocutorul este în
pană de inspiraŃie sau dă un răspuns mai succint, să fie gata să intervină
cu o altă întrebare sau cu un comentariu care să ducă mai departe
discuŃia.
• Reporterul este, de fapt, purtătorul de cuvânt al ascultătorilor
săi. Este un fel de broker, a cărui misiune este să acŃioneze în numele şi
în interesul „clienŃilor săi” – ascultătorii. De aceea, vorbind în numele
lor, el trebuie să-i ceară invitatului său acele răspunsuri pe care
receptorii ar dori să le audă.

82
• IntonaŃia cu care sunt rostite întrebările şi răspunsurile sunt
esenŃiale pentru conferirea sensului dorit unei discuŃii. Elementele
nonlingvistice – tonul, accentul, punctele de suspensie, suprapunerea de
voci, exclamaŃiile, interjecŃiile – pot sublinia sensul dorit, exprimat prin
cuvinte sau, dimpotrivă, pot da un înŃeles contrar unei fraze. Controlul
asupra acestor elemente nonlingvistice trebuie să aparŃină în totalitate
reporterului. El trebuie să-şi controleze nu numai fiecare cuvânt, dar şi
modul cum îl rosteşte şi, de asemenea, trebuie să sesizeze orice
inflexiune a vocii interlocutorului, care ar putea denatura sensul discuŃiei
şi să solicite o explicaŃie. (De pildă se poate adresa interlocutorului cu
intervenŃii de genul: “remarc în vocea dumneavoastră o undă de
îndoială”, “sesizez o notă ironică în felul cum prezentaŃi lucrurile” etc.)
• Reporterul trebuie să-i dea şansa interlocutorului să răspundă
prezentând informaŃiile pe care le deŃine. Întrebările trebuie să-i ofere
această posibilitate. Un reporter care vorbeşte mai mult decât
interlocutorul, dându-i acestuia posibilitatea doar să rostească nişte
răspunsuri monosilabice sau să nu-şi termine nici o frază nu este un
profesionist. În aceste situaŃii prezenŃa interlocutorului nu se justifică, dar
nici reporterul nu va avea zile multe de lucru în continuare în redacŃia
respectivă.
• Întrebările la care trebuie să răspundă interlocutorul sunt cele
adresate în interviu, pe care le-au auzit şi ascultătorii. Ceea ce s-a discutat
înainte de începerea interviului reprezintă o discuŃie particulară, iar, dacă
reporterul consideră utilă prezentarea unor informaŃii aflate în afara
interviului propriu-zis, atunci el va adresa întrebările şi va primi
răspunsurile aşteptate, fără referiri la discuŃiile din afara interviului.

83
• Reporterul nu se miră pe parcursul interviului, nu aprobă şi nu
dezaprobă, indiferent de răspunsurile pe care i le invitatul său. El nu
rămâne un ascultător pasiv al răspunsurilor, ci, urmărindu-le cu atenŃie,
este gata oricând să intervină cu o întrebare suplimentară sau cu
sublinierea unei idei exprimate de interlocutor.

REPORTAJUL
DefiniŃie
„Specie publicistică apelând adesea la modalităŃi literare de expresie,
care informează operativ asupra unor realităŃi, situaŃii, evenimente de interes
general sau ocazional” (Mic DicŃionar Enciclopedic).
„Etimologic, un reportaj este un raport, şi unul şi celălalt informează.
Dar scopurile lor sunt diferite. Raportul este un mijloc de comunicare între
iniŃiaŃi. Reportajul este un mod de comunicare ce descrie marelui public
spectacolul unui eveniment”.
„Prin definiŃie un reportaj raportează ceea ce se întâmplă şi ceea ce s-a
întâmplat. El prezintă un eveniment, o situaŃie, expune fapte”.
DicŃionarul Explicativ al Limbii Române adaugă la această definiŃie
faptul că informaŃiile sunt „culese de obicei de la faŃa locului”
Ideea
Munca reporterului este una creativă. Ca reporter eşti mereu în căutare
de subiecte. Cum să le găseşti?
Fii atent la poveştile spuse de cei din jur. Pot fi o sursă de subiecte.
Nu neglija subiectele care vin spre tine.
Altă sursă de idei sunt ziarele, posturile de televiziune sau de radio.

84
Uneori ideile vin pur şi simplu din întâmplările trăite de reporter. De
aceea trebuie spirit de observaŃie şi o atenŃie veşnic trează.
Subiectele îŃi pot fi date din redacŃie.

Documentarea
Ce informaŃii cauŃi atunci când te documentezi?
Pierre Ganz consideră că după ce te-ai decis asupra subiectului,
reporterul trebuie să obŃină cât mai multe informaŃii despre:
informaŃii despre eveniment. În cazul în care evenimentul este
spontan, nu se pot găsi informaŃii în serviciul de documentare. În schimb
dacă evenimentul este previzibil, de regulă reporterul ar trebui să găsească
mai multe informaŃii în baza de date a instituŃiei în care lucrează.
InformaŃii despre protagonişti. Reporterul trebuie să cunoască
suficiente date despre protagonişitii evenimentului pentru a-i înŃelege şi a-i
prezenta
InformaŃii despre cadrul în care se desfăşoară evenimentul. Detalii
despre topografia locului, detalii geografice sau care privesc arhitectura.
InformaŃii despre contextul evenimentului (background). Fără aceste
informaŃii, reporterul riscă să nu înŃeleagă sau să înŃeleagă doar într-o mică
măsură evenimentul.
Un truc – caută evenimente similare şi vezi cum au decurs, ce
probleme au apărut pe parcursul desfăşurării lor.

ModalităŃi şi surse de documentare


ObservaŃia directă – cele mai convingătoare relatări sunt cele ale
faptelor pe care jurnalistul le observă în mod direct.

85
Intervievarea – de cele mai multe ori jurnalistul nu se află la faŃa
locului, aşa că este nevoit să-şi construiască reportajul bazându-se pe
relatările unor persoane care deŃin informaŃii despre evenimentul produs.
Aceştia sunt:
Martorii oculari – ajuns la locul unde s-a produs
evenimentul,reporterul trebuie să discute în primul rând cu martorii. În
discuŃia cu aceştia un rol important îl au flerul reporterului şi capacitatea sa
de a evalua oamenii.
Organizatorii – pot da cele mai sigure informaŃii în cazul
evenimentelor anunŃate. DiscuŃia trebuie purtată cu persoana cea mai
autorizată să dea lămuriri în problema care ne interesează.
AutorităŃile
Protagoniştii – îŃi pot da informaŃii de primă mână. Trebuie să fii atent
la informaŃiile pe care le ceri.
Jurnaliştii aflaŃi la faŃa locului – este posibil ca alŃi colegi de presă să
fi ajuns înaintea ta la locul evenimentului, să aibă surse mai bune sau să fie
specializaŃi în domeniul respectiv. Trebuie însă să-i cunoşti destul de bine
încât să ai încredere că au înŃeles exact despre ce este vorba, că sursele lor
sunt credibile şi că nu au niciun motiv să distorsioneze informaŃia.
Specialiştii – în multe situaŃii reporterul are nevoie de ajutorul
specialiştilor, care să dea anumite explicaŃii. Specialiştii sunt „o sursă de
informaŃii dificilă pentru ascultătorii care nu lucrează în domeniu”. Limbajul
lor constituie un real handicap pentru canalul mediatic ce difuzează
informaŃia pentru un public larg.
Reporterul – Ganz consideră că reporterul este el însuşi o sursă.
„Reporterul nu este o maşină de înregistrat sunete şi imagini”. Ceea ce vede
este un lucru subiectiv, dar constituie, în egală măsură o sursă. El trebuie să

86
scrie despre ceea ce vede, ce aude, despre ceea ce i se spune, să fie atent la
mirosuri, la sunete de fond: cele cinci simŃuri ale sale sunt în alertă”.
Reporterul trebuie să aibă el însuşi o părere.
Cercetarea documentelor oficiale – orice instituŃie de presă ar trebui să
aibă un serviciu de documentare. Aici se găsesc colecŃiile ziarelor, precum şi
dosare tematice.
Presa – dacă instituŃia la care lucrezi nu are documentare, sau dacă
reporterul este prea grăbit să ajungă la documentare, poate folosi informaŃiile
apărute în ziare sau difuzate de posturile de radio – tv.
Documente oficiale şi acte – titluri de proprietate, testamente,
certificate de căsătorie, certificate de deces, rapoarte de autopsie, diplome,
citaŃii, mandate de arestare, dări de seamă, autorizaŃii declaraŃii, stenograme
etc.
Internetul – este util atunci când organizatorii evenimentului au o bază
de date care poate fi consultată. Sau când faci un reportaj tematic (de ex
despre violenŃa în familie) poŃi intra în legătură cu organizaŃii care combat
violenŃa în familie, cu potenŃiali interlocutori.
Mape de presă, comunicate – sau orice alte materiale puse la
dispoziŃie de organizatori.
CărŃile de specialitate, enciclopediile, dicŃionarele.

Important de reŃinut!
dacă ai timp documentează-te cât mai mult cu putinŃă asupra
evenimentului la care urmează să participi
fii atent la utilizarea informaŃiilor „neoficiale” şi a celor off the record
evită intoxicările

87
verifică din două surse informaŃiile pe care le obŃii, foloseşte
documentarea pentru a cunoaşte lucrurile în profunzime
nu neglija documentarea zilnică
cel mai preŃios serviciu de documentare este memoria
notează corect numele. Notează cu atenŃie funcŃiile
notează cifrele exacte
foloseşte-Ńi spiritul de observaŃie

Alegerea unghiului de abordare.


Uneori unghiul de abordare se stabileşte din redacŃie. Alteori
redactorul este cel care trebuie să-l aleagă. Pierre Ganz numeşte mai multe
criterii după care se face alegerea unghiului de abordare:
actualitatea, noutatea informaŃiei
faptele observate şi elementele de care reporterul dispune
publicul căruia îi este destinat reportajul
Se întâmplă ca, în momentul în care Ńi se cere să faci un reportaj să te
gândeşti deja la un unghi de abordare, dat în urma documentării să-Ńi
schimbi compelt optica asupra subiectului. Sunt cazuri în care unghiul de
abordare se stabileşte din redacŃie.
De multe ori, alegerea unghiului de abordare arată maturitatea
jurnalistică la care a ajuns reporterul.

Important de reŃinut!
Orice reportaj trebuie să aibă un unghi de abordare
Un subiect se poate aborda din mai multe unghiuri. Important este ca
după ce îl identifici, să îl alegi pe cel mai convenabil.

88
Uneori unghiul de abordare rezultă din documentare, alteori el apare
pe măsură ce se derulează evenimentul. Nu trebuie ezitată schimbarea
unghiului de abordare dacă în timpul înregistrării, reporterul simte că a găsit
un alt unghi, mai pertinent, din care poate fi privit subiectul.

ConstrucŃia reportajului
Pentru construcŃia reportajului, reporerul are de parcurs patru etape
principale:
Alcătuirea planului de reportaj.
Manualul pentru ziariştii din Europa Centrală şi de Est precizează că
în timp ce în presă majoritatea articolelor informative sunt scrise conform
stilului piramidei inversate, în radio se foloseşte unitatea dramatică: punctul
culminant, cauza şi efectul.
Punctul culminant oferă ascultătorului esenŃa materialului, cauza
spune de ce s-a întâmplat, împrejurările în care s-a produs evenimentul;
partea cu efectul oferă ascultătorului contextul şi eventual şi câteva sugestii
despre consecinŃele evenimentului în viitor.
Planul de reportaj trebuie să:
ÎŃi ordoneze logic ideile
Să fie o proiecŃie a celui mai bun mod în care informaŃia jurnalistului
poate să ajungă la ascultător
Să distribuie unitar şi logic informaŃia a.î. ea să fie receptată în mod
optim de ascultător
Să includă toate punctele de vedere care vor trebui prezentate în
reportaj
Să facă inventarul celor mai importante informaŃii pe care va trebui sa
le contina reportajul

89
Selectarea inserturilor sonore
Inserturile cuprind de regulă: informaŃii esenŃiale; decizii; apeluri;
acuzaŃii grave, dure; declaraŃii foarte importante; declaraŃii şocante;
declaraŃii contradictorii; declaraŃii amuzante; puncte de vedere; opinii;
concluzii; mărturii.
Durata inserturilor: în medie insertul trebuie să aibă între 12 şi 20 de
secunde. Această regulă este valabilă pentru reportajele de ştiri sau pentru
cele care urmează a fi difuzate în emisiunile de actualităŃi, reportaje care de
regulă au unul sau două minute. Un insert mai lung de 25 de secunde
plictiseşte. Este indicat ca un insert de 30 de secunde să fie fragmentat în
două inserturi a câte 15 secunde. AlternanŃa insert – vocea reporterului –
insert dă dinamism textului.
Inserturi scurte: există cazuri în care insertul are 3 secunde. De cele
mai multe ori, aceste inserturi scurte au un impact mai puternic decât
inserturile de 12-15 secunde.
Inserturile lungi: în anumite situaŃii inserturile sunt mai lungi de 20
chiar 30 de secunde. Există două posibilităŃi: difuzezi insertul integral şi
contezi pe faptul că povestea este atât de interesantă, încât ascultătorul nu-şi
va pierde atenŃia: sau spargi insertul cu muzică pentru a-i da ascultătorului
timp să respire.
Scopul folosirii inserturilor: credibilitatea
Scrierea textului
Scriptul trebuie să respecte regulile de bază ale scriiturii de radio:
fraze scurte, cuvinte simple, exprimare clară, concisă etc.
O parte foarte importantă a scriptului este introducerea (atacul), care
trebuie să capteze atenŃia ascultătorului, să incite, să „vândă reportajul”.
Prima frază trebuie să indice unghiul care va fi abordat în reportaj. Ea va

90
conŃine cele mai noi, mai puternice şi mai incitante elemente şi trebuie să
dea indicii asupra ambianŃei, asupra analizei care va fi făcută sau dezvoltată
în reportaj.
Introducerea nu trebuie să vândă mai mult decât oferă reportajul.
Prima frază este folosită pentru „pregătirea terenului”.
Langlois menŃionează trei reguli pentru redactarea unui bun atac: fiŃi
scurt, captaŃi atenŃia ascultătorilor, includeŃi un element cheie al ştirii.
Scriptul trebuie să includă:
InformaŃii principale (altele decât cele din inserturi) – acestea trebuie
prezentate corect, într-o ordine logică.
Parafrazarea – de regulă se foloseşte în script pentru a reda o nuanŃă
exactă din discursul vorbitorului sau pentru a atrage atenŃia asupra unei
anumite sintagme folosite de acesta. Parafrazarea conferă dinamism scriptuli
şi apropie tonul acestuia de cel al insertului.
Descrierea – reporterul de radio trebuie să compună imagini în mintea
ascultătorului, iar descrierea este una din modalităŃile prin care realizează
acest lucru. De aceea trebuie să fie foarte atent la detalii.
Impresiile – opiniile reporterului – scriptul include impresiile,
opiniile reporterului în calitatea sa de participant direct la evenimente. Acest
lucru nu poate însă să afecteze neutralitatea materialului. A exprima o opinie
nu înseamnă a fi părtinitor sau a da verdicte. Exprimă-Ńi trăirile dar nu le lăsa
să te domine.
Finalul – trebuie construit cu multă atenŃie. El poate să exprime
concluzia la care au dus faptele – declaraŃiile despre care s-a vorbit în
reportaj. Finalul reportajului poate formula o întrebare sau poate lansa un
subiect de meditaŃie care să dea posibilitatea ascultătorului să tragă singur
concluzia. În unele situaŃii, în cazul reportajelor care oferă informaŃii utile,

91
finalul poate fi o informaŃie care să-i ajute pe cei interesaŃi să afle mai multe
despre subiect.
„Finalul este punctul de rezonanŃă al reportajului. El închide unghiul.
Dar această concluzie nu trebuie să capete forma unei morale. Ea poate să
ofere o deschidere către alt subiect sau către un punct rămas în suspensie la
momentul redactării reportajului” (Ganz)
De asemenea mai trebuie Ńinut cont şi de următoarele aspecte:
Exprimarea trebuie să fie clară. Scriptul trebuie să conŃină cuvinte
simple, comune, uşor de înŃeles şi de pronunŃat. Textul trebuie să pară
vorbit;
AlăturaŃi cuvintele astfel încât să fie uşor de exprimat;
Exprimarea trebuie să fie adecvată genului de reportaj pe care îl faci;
Nu cădea în patima exprimărilor „preŃioase”. Nu folosiŃi cuvinte pe
care nu le înŃelegeŃi.
EvitaŃi abundenŃa de adjective, numerale, superlative. FolosiŃi verbe
dinamice şi preferaŃi verbele şi cuvintele concrete celor abstracte;
EvitaŃi să repetaŃi în mod deranjant un cuvânt. Este indicată folosirea
sinonimelor;
În prima frază în care trebuie să aminteşti despre vorbitor, îi spui
numele complet şi funcŃia.
Înregistrarea scriptului, montajul şi fonotecarea
Jaques Larue-Langlois defineşte montajul „tăiere a unui text
înregistrat”. El enumeră următoarele tipuri de mesaj:
Montajul de reducere – are drept scop reducerea unui material sonor
prea lung sau a unui material în care vorbitorul nu se exprimă clar;
Montajul de curăŃire – prin care se elimină repetiŃiile, pauzele,
zgomotele, respiraŃiile care se aud deranjant, sunetele parazitare;

92
Montajul artistic – prin care se îmbunătăŃeşte calitatea artistică a
reportajului, prin adăugarea unor ilustrări sonore, a unor sunete de fond, a
unui fond muzical;
Montajul de scenariu – prin care asamblează părŃile reportajului într-o
anumită ordine, dorită de redactor.

Câteva tipuri de reportaj


După modalităŃile tehnice de realizare: reportajul în direct, reportajul
înregistrat.
Reportajul în direct – de regulă nu are inserturi, presupune o mare
putere de concentrare şi rapiditate în obŃinerea informaŃiilor; presupune
asumarea de către reporter a deciziilor de difuzare şi ierarhizare a
informaŃiilor; descrierea atmosferei are un rol foarte important în reportaj; de
cele mai multe ori nu are script; presupune o mare putere de adaptare a
reporterului la orice situaŃie; atenŃie distributivă.
Reportajul înregistrat – reporterul trebuie să fie atent la modalităŃile
tehnice de înregistrare; capacitate de a sintetiza şi de a lucra rapid materialul
sonor; dă reporterului posibilitatea de a-şi folosi simŃul artistic; au o durată
stabilită de regulă de realizatorul emisiunii sau de redactorul şef; permite
ierarhizarea informaŃiilor şi eliminarea eventualelor greşeli:
După tematică: politic, social, cultural, economic, sportiv, de
investigaŃie, de război, de divertisment, special.
Reportajele tematice sunt difuzate în emisiuni specifice, în buletinele
de ştiri, sau în emisiuni de actualitate.
După mesajul pe care îl transmite:

93
Reportaj informativ (transmite informaŃii) – are scopul de a informa
ascultătorul, este scurt şi dinamic, este cel mai folosit tip de reportaj folosit
în buletinele de ştiri
Reportaj afectiv (transmite ştirea) – transmite o anumită stare, are o
durată mai mare decât cel informativ, adesea este susŃinut de muzică şi
sunete de fond
Reportaj interpretativ – ajută ascultătorul să interpreteze informaŃiile
primite, include opinii ale specialiştilor
Reportaj de personalitate (transmite informaŃii despre personalitatea
interlocutorului)
Reportaj de atmosferă (descrie atmosfera în care s-a desfăşurat un
eveniment)
Reportaj de analiză (transmite un punct de vedere)

RELATAREA
Spre deosebire de „materialul produs”, relatarea nu conŃine inserturi
de niciun fel. Este un text prezentat. Acest gen publicistic este cel mai
întâlnit în corespondenŃele radiofonice, transmise prin telefon sau circuit
special.
Relatările pot fi prezente atât în emisiunile de tip magazin, cât şi în
rubrici, ele fiind des introduse de către prezentator. Durata relatărilor nu este
limitată, ea are în general cam aceleaşi dimensiuni ca şi materialele produse.
Dar trebuie Ńinut cont de faptul că aceste texte, care sunt prezentate de
către un singur prezentator şi nu conŃin zgomote de fond sau alte înregistrări
la faŃa locului au o putere de atracŃie mult mai limitată asupra ascultătorilor.
Ca atare, întotdeauna se va încerca să se acorde prioritate unui
material produs faŃă de o relatare simplă.

94
BIBLIOGRAFIE

1. Coman, Mihai (coord.), 2001, Manual de jurnalism, Ed. Polirom, Iaşi,


pp.237-262.
2. Coman, Mihai (coord.), 2001, Manual de jurnalism, Ed. Polirom, Iaşi,
pp.135-195, 196-240.
3. Garvey, Daniel, Rivers, William, 1982, News Writing for Elections
Principles. Examples. Applications, WPC, pp.4-13, 21-38, 89-115,
197-207 sau L’information radio-televisé, (trad.), 1987, Bruxelles,
pp.1-17, 56-71, 95-130, 140-150, 156-157, 220-230.
4. Joanescu, Irene, 1999, Radioul modern. Tratarea informaŃiei şi genuri
informative, Ed. ALL, pp.55-158.
5. Haas, Michael şi colab., (trad.), 2001, Radio management, pp.81-87,
113-122, 192-226.
6. Traciuc, Vasile, Jurnalism radio, Ed. Tritonic, Bucureşti, 2003.

95