1.

Stele căzătoare, eclipse, cutremure şi alte semne ale sfîrşitului lumii,

prezentate într-o publicaţie a milleriţilor.
2. Noe construieşte arca, pregătindu-se pentru sfîrşitul lumii cunoscute de el.
Xilogravură din secolul al XV-lea.
3. De la amibă la călugăriţă şi la somon, sexul şi moartea sînt asociate într-un
mod bizar.
4. Tehnologia a transformat determinarea momentului morţii într-un coşmar
medical, legal şi familial.
5. Membrii tribului Dayak din Borneo amînau înhumarea vreme de cîteva luni,
oferind cadavrului mîncare, băutură şi conversaţie.
6. Vulturii aşteptau expunerea celor morţi şi puteau curăţa un cadavru într-o oră.
7. Complexitatea incinerărilor romane le-a transformat pe acestea într-un ultim
simbol al statutului social al celui decedat.
8. Egiptenii eviscerau cadavrele, în vreme ce papa Bonifaciu al VIII-lea a
poruncit ca trupurile creştinilor să fie îngropate intacte.
9. Creştinii au fost iniţiatorii practicii de înmormîntare în cripte din interiorul
bisericilor.
10. O epidemie din anul 1822 a lăsat oraşul New York plin de mii de cadavre şi
lipsit de spaţii de înmormîntare.
11. În Epoca Romantică, moartea a ajuns dintr-un fenomen temut într-unul dorit;
Doamna cu Coasa devenise demodată, în vogă fiind sentimentalismul.
12. Mişcarea pentru cimitire-grădini a transformat cimitirul mlăştinos din curtea
bisericii într-un spaţiu împădurit şi plin de verdeaţă.
13. Franklin Pierce admira mormintele în stil egiptean din Mount Auburn în
momentul în care a aflat că este nominalizat pentru preşedinţie.
14. Un actor frustrat a dorit să i se folosească craniul în Hamlet.
15. Lăsînd o avere Bisericii, un om îşi putea asigura un loc în rai.
16. Platon, preocupat de soarta sufletului şi a propriei stări financiare.
17. Naşterea Romei în Eneida lui Vergiliu. Romulus şi Remus alăptaţi de
lupoaică.
18. Shakespeare a dat naştere multor speculaţii lăsîndu-i soţiei sale moştenire „cel
de-al doilea pat“ al său.
19. Henric al VIII-lea şi Anne de Cleves.
20. John Donne a pozat pentru efigia de pe mormîntul său.
21. Tînărul Charles Dickens dorea să devină actor.
22. Dorinţa finală a lui George Bernard Shaw de a se pune bazele unui nou alfabet
a rămas neîmplinită.
23. Mormîntul lui Benjamin Franklin.
24. Firele de păr fixate în masca mortuară a lui Napoleon şi cele lăsate moştenire
prietenilor conţin otravă.
25. Houdini, maestru desăvîrşit al iluzionismului, a apelat în momentele de durere
la spiritism şi a dat în vileag escrocheria şedinţelor de acest gen.
26. Locul de naştere şi rezidenţa lui Washington, Mount Vernon. Cufărul său cu
medicamente.
27. John Adams. Soţia lui a întins sîrme de rufe în Casa Albă.
28. Clădirea în care Thomas Jefferson a semnat Declaraţia de Independenţă.
29. Andrew Jackson a supravieţuit unei tentative de asasinat, prima comisă asupra
unui preşedinte american.
30. John Tyler, tatăl a cincisprezece copii, a scris un testament dedicat politicii
armoniei familiale.
31. Cîndva s-a crezut că apa şi fructele, contaminate cu microbul tifosului, l-ar fi
ucis pe Zachary Taylor, ce a murit în urma unei insolaţii.
32. Parada din ziua inaugurării lui Millard Fillmore, Washington, D.C.
33. Casa natală a lui Franklin Pierce, de la Hillsborough, New Hampshire – un
preşedinte detestat în momentul morţii sale.
34. Ceremonia funerară a lui Lincoln, organizată în New York City pe data de 25
aprilie 1865, pe Broadway.
35. Aflat pe moarte, Ulysses S. Grant şi-a scris memoriile, ce i-au sporit averea
falită cu o jumătate de milion de dolari.
36. Rutherford Hayes a interzis consumul de alcool la Casa Albă iar soţia lui a
devenit cunoscută cu porecla de „Lucy Limonadă“.
37. Un asasin l-a împuşcat pe Garfield în gara din Washington, însă neglijenţa
medicală a fost cea care l-a ucis pe preşedinte.
38. Chester Arthur a scos la licitaţie obiecte de artă de la Casa Albă pentru a
umple reşedinţa cu mobilă în stil victorian.
39. Grover Cleveland, ce a afirmat că „funcţia publică înseamnă încrederea
publicului“, s-a implicat într-o muşamalizare medicală a Casei Albe.
40. Benjamin Harrison a comandat electrificarea Casei Albe, însă prima doamnă,
temîndu-se să nu se electrocuteze, nu îndrăznea să se atingă de întrerupătoare.
41. Taft (în dreapta) şi Roosevelt pescuiesc delegaţi. Prima doamnă a plantat trei
mii de puieţi de cireş japonez.
42. F. D. R., primul preşedinte ce a numit femei în înalte funcţii administrative.
43. În timpul administraţiei Truman, armele de război au ajuns de la tancuri la
bombe nucleare.
44. Kennedy şi-a început testamentul cu cuvintele: „ţinînd cont de nesiguranţa
vieţii“. Balansoarul său a fost primul obiect de mobilier pe care Johnson l-a
îndepărtat din Casa Albă.
45. Pe vremea cînd pedeapsa capitală nu era deloc rapidă şi umană.
46. Execuţiile publice şi spînzurările la marginea drumului nu au redus niciodată
infracţionalitatea; o xilogravură din anii 1800 prezintă potera pe urmele unui
hoţ de buzunare apărut la o spînzurare.
47. Romanii au perfecţionat metoda răstignirii şi au iniţiat spectacole cu execuţii
multiple.
48. Henric al IV-lea a conceput greutăţi pentru execuţia prin strivire.
49. Spînzurătoarea de tip anglo-saxon. O spînzurare „curată“ atrage spectatori.
50. Doar în patru state americane nu a avut niciodată loc un linşaj: Massachusetts,
New Hampshire, Rhode Island şi Vermont.
51. Moartea iute cu ajutorul securii era preferată spînzurării; Sir Walter Raleigh pe
cale să-şi piardă capul (medalion).
52. Capul lui Thomas More expus în public a provocat blocarea traficului vreme
de două zile.
53. Precursoare ale ghilotinei: fecioara scoţiană; un model medieval.
54. Electrocutările eşuate i-au scandalizat pe cei ce se opuneau pedepsei capitale,
însă poveştile de groază făceau ziarele să se vîndă.
55. Schimbarea clepsidrelor: speranţa de viaţă a omului de Neanderthal, treizeci
de ani; a grecilor antici, treizeci şi şase; a omului renascentist, treizeci şi opt; a
omului contemporan, peste şaptezeci.
56. Pe măsură ce receptorii de gust se atrofiază, oamenii îşi pierd interesul faţă de
mîncare.
57. Vederea la apropiere şi la distanţă se deteriorează, la fel şi percepţia culorilor,
strălucirea acestora atenuîndu-se.
58. Chiar şi atunci cînd nu mai poate fi distins nici un alt sunet, capacitatea de a
auzi un strigăt de ajutor rămîne acută pînă la vîrste înaintate.
59. Mamifere ce împărtăşesc o viaţă lungă, alături de oameni: elefantul (cincizeci
şi şapte de ani), măgarul (cincizeci), hipopotamul (patruzeci şi nouă), şi
maimuţa (patruzeci şi cinci).
60. Bazîndu-ne pe „timpul biologic“, constatăm că balena uriaşă, ursul greoi şi
şoarecele iute trăiesc la fel de mult.
61. Darwin a sprijinit legitimizarea fosilelor şi popularizarea muzeelor de istorie
naturală.
62. Înşelătoria divină: crearea lui Adam cu buric şi schelete ale unor animale
„imaginare“.
63. Viaţa ajunge pe uscat: comparaţie între un peşte devonian (stînga) cu specii
mai tîrzii de amfibieni, reptile, reptile asemănătoare mamiferelor şi mamifere
primitive.
64. „Şopîrlele înspăimîntătoare“ puteau fi mici şi stranii: Naosaurus (stînga) şi
Triceratops flabellatus.
65. Iguanadonul, un dinozaur voluminos cu picioare de pasăre din Cretacicul
timpuriu, avînd un cioc fără dinţi şi gheare. Schelet de Camptosaurus din
Jurasicul tîrziu, din Wyoming.
66. Brachiosaurus, cel mai greu dinozaur şi cel mai popular în rîndul copiilor după
Tyrannosaurus rex.
67. Mastodontul şi cerbul de munte uriaş. Pe continentele americane au dispărut
67% dintre animalele de mari dimensiuni.
68. Pasărea dodo a fost desenată, pictată şi satirizată intens. Versiunea lui Lewis
Carroll din Alice în Ţara Minunilor.
69. Zimbrii semănau cu o încrucişare între un bou sălbatic (sus) şi un bizon.
Siegfried, în Inelul Nibelungilor, ucide patru astfel de animale.
70. Relatările privind gustul excelent de carne de vită al sirenianului lui Steller a
condamnat animalul la pieire.
71. Pasărea moa (dreapta), incapabilă de zbor, semăna cu un struţ uriaş.
72. Marele pinguin dispărut; o specie supravieţuitoare de pinguin.
73. Copt, prăjit sau făcut tocăniţă, porumbelul migrator era „găina“ de acum cîteva
secole.
74. Indiscriminarea infecţiei: boala atacă episcopul, ţăranul, medicul şi
muzicianul.
75. Cadavrele erau stivuite în turnurile forturilor sau trimise în larg pe corăbii.
Împăratul Iustinian şi împărăteasa Teodora. Rattus rattus.
76. Papa Clement al VI-lea (stînga) a amplificat epidemia de ciumă invitînd
pelerini la Roma (sus). Un medic deschide nodulii limfatici de la subsuoară.
77. Costumul de protecţie al unui medic în timpul molimei din 1665. Leacurile din
tarhon, mărar, arpagic, busuioc şi usturoi erau mai potrivite pentru o tocană.
78. Variola, adusă din Europa, i-a ajutat pe spanioli să-i cucerească pe azteci.
79. Bolnavii de sifilis împinşi într-o „casă de sifilitici“. Dionysios (medalion),
sfîntul protector al bolii.
80. Mary Mallon, o purtătoare asimptomatică, a refuzat să-şi abandoneze ocupaţia.
81. „Moartea palidă“, tuberculoza, umplea morgile în secolul al XIX-lea.
82. Frédéric Chopin, bolnav de tuberculoză, pe patul de moarte, tratat asemenea
unui lepros.
83. Inocularea împotriva tuberculozei cu noul vaccin al lui Koch.
84. Gripa din anul 1918 a luat la nivel mondial douăzeci şi cinci de milioane de
vieţi, impunînd necesitatea gropilor comune.
85. „Bila neagră“ reprezenta o garanţie a morţii, iar mai tîrziu cauza unui
temperament melancolic.
86. Pentru a înăbuşi pasiunea sexuală, călugării vîrstnici le provocau sîngerări
celor tineri, în mod frecvent şi regulat.
87. Infirmerie cu tăvi de lipitori; un doctor tratează o migrenă cu lipitori „de gît“.
88. Demenţa colectomiei a făcut loc unei pieţe de laxative extrem de profitabile.
Sherlock Holmes a fost inspirat de dr. William Lane.
89. Microscopul a dovedit că un fetus nu apărea doar din spermă, şi a pus capăt
credinţei în generarea spontană a animalelor.
90. Pruncuciderea a debutat sub forma unui sacrificiu ritual. Sfîrcurile înmuiate în
otravă ucideau treptat un prunc nedorit.
91. Pedeapsa unei femei ce îşi ucidea nou-născutul consta în legarea ei într-un sac
cu un şarpe şi înecarea în rîu.
92. Martin Luther a oferit definiţia canibalistică a Împărtăşaniei. Aztecii „mîncau“
cincisprezece mii de victime anual.
93. O observaţie perspicace: un taur castrat devenea un animal de povară mai util.
94. Împăraţii August (dreapta) şi Tiberiu preferau eunucii testiculari.
95. Răpirea într-un serai a fost soarta multor femei frumoase. Eunucii păzitori de
haremuri au supravieţuit pînă în secolul XX.
96. În anul 1599, papa Clement VIII a lansat fenomenul cîntăreţilor castrati
declarînd că vocea acestora este „suavă şi flexibilă“.
97. Caricatură reprezentînd un castrato ce cîntă la Conservatorul Sant’ Onofrio
din Napoli.
98. Declinul cîntăreţilor castrati datorat lui Wagner (stînga) şi lui Verdi (centru),
şi ascensiunea vedetelor feminine precum soprana Jenny Lind.
99. Circumcizia a debutat sub forma unui ritual de fertilitate al tinerilor, prepuţul
fiind oferit zeilor.
100. Virginele din zona Pacificului de Sud erau circumcise la pubertate în cadrul
unor ritualuri de fertilitate.
101. Superstiţie: o noapte petrecută dormind lîngă o fecioară întinereşte bărbaţii;
osemintele unei fecioare împiedică prăbuşirea podurilor.
102. Dreptul primei nopţi: un mire plăteşte pentru deflorarea noii sale soţii de către
seniorul feudal.
103. Fecioria Mariei a provocat apariţia legendei fictive a Sf. Caterina (sus).
Călugăriţe ursuline, sursa denumirii Insulelor Virgine.
104. Soţia într-o centură de castitate şterpeleşte cheia de la soţul ei pentru a i-o da
amantului.
105. Ultima cină a lui Buddha Gautama.
106. Arhimede, descoperitorul flotaţiei, a fost un maestru al invenţiilor militare.
107. Cartuşul numelui Cleopatrei de pe piatra de la Rosetta; muşcătura de viperă ar
putea fi o născocire.
108. Ioana d’Arc; viziunile sale erau însoţite de stări de vomă şi de ameţeală.
109. Cristofor Columb; xilogravură din raportul său privind descoperirea Antilelor.
110. John Paul Jones: resimţea o atracţie faţă de fetele tinere.
111. Casanova: un bărbat desfrînat ajuns bibliotecar impotent.
112. Samuel Pepys avea o slăbiciune pentru pipăirea sînilor.
113. Jane Austen: preocupată de modificarea culorii tenului său.
114. Casa lui Goya de la periferia Madrid-ului; pictorul a fost victima intoxicării cu
plumb.
115. Keats (în stînga), întrebîndu-şi prietenul, Joseph Severn: „Cît va dura viaţa
mea postumă?“
116. Beethoven: tulburarea lui de auz este vindecabilă în prezent.
117. Familia Browning, imaginată de un pictor romantic.
118. Pe cînd era un copil bolnăvicios, Robert Louis Stevenson nu s-a bucurat de
prea multe nopţi odihnitoare.
119. Înainte de a muri, Poe a delirat; pe piatra sa funerară este sculptat un corb.
120. Charles Darwin: a suportat glumele făcute pe seama sprîncenelor sale ca de
maimuţă.
121. Oscar Wilde. Acuzatorul său, marchizul de Queensberry, îşi loveşte fiul,
amantul lui Wilde.
122. Florence Nightingale: Doamna cu Lampa s-a bucurat de sănătate doar pentru o
scurtă perioadă.
123. Thomas Edison: inventatorul fonografului era parţial surd.
124. Sigmund Freud: aflat în agonie, el a cerut moartea.
125. Nepăsătoare în dansul său, Isadora Duncan a fost înconjurată de tragedie.
126. Uciderea lui Wild Bill Hickok. Mîna mortului.
127. Tecumseh: toate tratatele de pace negociate de el au fost încălcate de către
albi.
128. Înfruntarea finală a lui Custer: el şi-a păstrat ultimul glonte pentru el însuşi.
129. Dansul fantomei a dus la înscenarea şi moartea Taurului Aşezat.
130. Belle Starr: împuşcată de fiul şi, ocazional, amantul său.
131. Buffalo Bill: sfîrşitul Vestului Sălbatic.