Noul Cod penal.

Note • Corelații • Explicații, ediția 1

    1. Prezentare comparativă. Textul nu are corespondent în C. pen. din 1968, deoarece acesta nu reglementa instituția cauzelor
justificative sub această denumire. Este adevărat că în C. pen. din 1968 se regăseau legitima apărare  și starea de necesitate,
care în noul C. pen. sunt incluse în categoria cauzelor justificative, dar în reglementarea anterioară acestea erau cauze care
înlătură caracterul penal al faptei datorită lipsei vinovăției ca trăsătură esențială ainfracțiunii. În literatura de specialitate se
arată că, din coroborarea acestor dispoziții cu cele ale art. 15 alin. (1) prin care se definește conceptul general de infracțiune și
ținând seama de sistematizarea reglementărilor privitoare la cauzele justificative și de neimputabilitate, rezultă că organele de
aplicare alegii penale, în soluționarea unei cauze cu care au fost învestite, trebuie să verifice, mai întâi, existența unei
concordanțe între elementele sau cerințele de ordin obiectiv ale faptei săvârșite cu cele descrise de norma de incriminare, după
care urmează să examineze dacă există vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege și, în final, să constate dacă fapta
afost comisă cu vinovăție în forma și modalitatea prevăzute de norma de incriminare (I. Pascu, P. Buneci, Noul Cod penal.
Partea generală și Codul penal. Partea generală în vigoare. Prezentare comparativă, Ed. Universul Juridic, București, 2010, p.
31). [ Mai mult... ] 

Codul penal. Comentariu pe articole, ediția 2

    1. Precedent legislativ și situații tranzitorii. Art. 18 reglementează oinstituție nouă, respectiv conceptul de cauză justificativă.
Formal nu există un precedent legislativ, practic însă, sub denumirea de cauze justificative sunt reunite două instituții care se
regăseau și în Codul penal anterior; acestea sunt legitima apărare și starea de necesitate (calificate, în reglementarea
anterioară, drept cauze care înlătură caracterul penal al faptei). [ Mai mult... ] 

Drept penal. Partea generală ediția a 4-a

    Cauzele justificative sunt reglementate în Capitolul II al Titlului II din Partea generală a Codului penal (art. 18-22). 
    Dispozițiile art. 18 alin. (1) C. pen. consacră regula că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există
vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege (legitima apărare - art. 19; starea de necesitate - art. 20; exercitarea unui
drept sau îndeplinirea unei obligații - art. 21; consimțământul victimei - art. 22). [ Mai mult... ] 

Noul Cod penal. Comentarii pe articole

    Reglementarea analizată, articol de debut în materia instituției cauzelor justificative, nu are corespondent în Codul penal din
1969. Noul legiuitor penal lărgește sfera cauzelor de excludere a infracțiunii, distingând expres, în rândul cauzelor care înlătură
caracterul infracțional al unei fapte incriminate, atât între diverse cauze extinctive generale (din punctul de vedere al diferitelor
trăsături esențiale ale infracțiunii care sunt neutralizate de variate stări, situații ori împrejurări), cât și delimitându-le pe acestea
față de cauzele speciale cu efect similar. Includerea instituțiilor grupate sub denumirea de cauze justificative în titlul referitor la
infracțiune conduce la evitarea oricăror confuzii față de alte instituții/cauze operante în materie juridico-penală, cum sunt
cauzele care înlătură răspunderea penală sau cauzele de nepedepsire (în prezența cărora infracțiunea există cu toate trăsăturile
prevăzute de art. 15 NCP, însă este înlăturată doar instituția fundamentală subsecventă - răspunderea penală - sau infractorul
este apărat de pedeapsă). [ Mai mult... ] 

Drept penal. Partea generală ediția a 4-a

    Cauzele justificative sunt reglementate în Capitolul II al Titlului II din Partea generală a Codului penal (art. 18-22). 
    Dispozițiile art. 18 alin. (1) C. pen. consacră regula că nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă există
vreuna dintre cauzele justificative prevăzute de lege (legitima apărare - art. 19; starea de necesitate - art. 20; exercitarea unui
drept sau îndeplinirea unei obligați