Sunteți pe pagina 1din 52

Propolisul şi extractele de propolis

CRISTINA MATEESCU*, I.F. DUMITRU**

* Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură , 42 Blvd. Ficusului, 7 1 544 Bucureşti 1 , fax 0 1 -2320287 ** Centrul de Cercet ă ri Ón Enzimologie, Genetică şi Chimie Analitică, Universitatea Bucureşti, fax 01 -4 113 17 1

Introducere

Dezvoltarea societăţii umane a permis cunoaş terea unor resurse naturale deosebit de valoroase ñ produsele albinelor. Mulţ i vindec ători din antichitate au folosit mierea, polenul cules de albine, propolisul ş i l ă ptiş orul de matc ă , ceara de albine şi veninul pentru tratarea unor boli. Œn epoca modernă , studiile şi cercetările efectuate asupra resurselor naturale capabile să asigure organismului uman echilibrul nutriţ ional ş i buna funcţ ionare, au evidenţiat valoarea biostimulentă , nutritivă şi terapeutică a acestor valoroase produse. Œntre acestea, propolisul reprezint ă la ora actuală una din cele mai puternice provoc ări pentru lumea nutriţ ioniş tilor şi cea medical ă . Calit ăţ ile curative ale propolisului au fost cunoscute Óncă din vremea antichit ăţ ii. Produsul era foarte bine cunoscut Ón Egiptul antic. Cu c‚teva milenii Ónainte de Cristos, propolisul era cunoscut de marii preoţi, singurii ce posedau cuno ştinţ e de medicin ă şi de chimie şi chiar arta de Ómbă ls ă mare a cadavrelor. Faptul c ă propolisul era cunoscut şi de grecii antici este dovedit de Ónsăşi denumirea greac ă a produsului : ìproî ñ Ónaintea , ìpolisî ñ cetate. Exist ă o dovad ă foarte veche ce face aluzie directă la propolis. Faimosul filosof grec Aristotel care dorea s ă cunoasc ă Óndeaproape activitatea albinelor a construit un stup transparent. Albinele nu au vrut Óns ă s ă -ş i dezvă luiasc ă ìsecretulî şi au acoperit partea interioară a peretelui transparent cu o substanţă de culoare Ónchis ă ñ probabil propolis. Originea propolisului a fost obiectul unei polemici Óntre doi scriitori romani ñ Plinius şi Dioscoride. Primul credea c ă albinele recoltează propolisul din r ăşinile secretate de mugurii de salcie, de plop, de castan ş i de la alte plante, Ón timp ce cel de-al doilea afirma că acesta este recoltat din styrax. Mult mai t‚rziu date despre propolis se regă sesc Ón lucră rile lui Galenus ş i ale lui Varron. Œn bine cunoscuta lucrare ìCanonul ştiinţei medicaleî Abu Ali Ibn Sina (Avicenna) vorbe şte de dou ă tipuri de ceară : ceara pur ă şi ceara neagr ă . Œn opinia sa, ceara pură este cea folosit ă la construc ţia pere ţilor fagurilor Ón care albinele cresc puietul ş i depozitează mierea; ceara neagr ă este partea de debriuri din stup. Este foarte clar c ă ceara neagră nu este altceva dec‚t propolisul.

67

Cristina Mateescu, I.F. Dumitru

Aş adar, propolisul sau ìcleiul de albineî, Ón stare natural ă sau sub formă de extracte obţinute prin aplicarea unor procedee bl‚nde, reprezintă o sursă naturală deosebit de interesant ă de produşi cu acţiune biologic ă complexă ş i care, a ş a cum s-a demonstrat, prezint ă o paletă deosebit de largă de ac ţiuni terapeutice, chiar Ón afecţ iuni cu care se confruntă civiliza ţia secolului nostru. Pe plan internaţ ional, studiile efectuate la nivelul unor cunoscute laboratoare de farmacologie şi medicină au confirmat rolul deosebit pe care acest produs al stupului Ól poate juca pentru organismul uman Ón profilaxia ş i tratamentul

unor afecţiuni. Œn acest sens, cunoa şterea ş i folosirea empirică şi conform tradiţiei medicinei populare a ìcleiului de albineî a fost treptat Ónlocuită de studii ştiinţifice aprofundate care au confirmat nu numai complexitatea compozi ţ iei sale biochimice

ci şi efectele deosebite pe care le oferă acest produs natural Ón prevenirea şi

tratamentul unor afecţ iuni degenerative, boli infecţ ioase, virale etc. Descoperirea rolului esenţ ial pe care Ól de ţine echilibrul dintre factorii pro- oxidanţi ş i sistemele antioxidante Ón viaţ a organismelor aerobe Ón general ş i a omului Ón mod special ñ care tră ie ş te Óntr-un mediu deosebit de complex şi expus unei palete largi de factori de agresiune ñ a condus la că utarea acelor resurse naturale capabile să asigure un aport cantitativ, dar mai ales calitativ, de compuş i

cu acţ iune antioxidant ă care s ă permit ă protejarea structurii vitale celulare ñ acidul

deoxiribonucleic şi Óntregul sistem de transmitere a informaţ iei genetice şi membranele celulare. Prin marea afinitate a antioxidanţ ilor fa ţă de radicalii liberi,

ace şti compuş i constituie ţinta preferat ă a acţ iunii oxidative, protej‚nd astfel

microstructurile celulare sau alţ i compuş i esenţ iali. Œn acest sens, propolisul, care s-a dovedit a fi o surs ă extrem de interesant ă din punct de vedere al compozi ţ iei sale Ón compuş i cu acţiune antioxidantă - cu

deosebirecompuş i flavonoizi ñ poate contribui sub formă de supliment Ón alimentaţ ie, la prevenirea la om a mortalit ăţii premature, prin corectarea deficitului din interac ţiunile dintre antioxidan ţii endogeni. Œn stare naturală sau sub formă de extracte, tincturi ş i diferite forme farmaceutice, propolisul reprezintă la ora actual ă pe plan mondial unul dintre cele mai importante mijloace de studiu ş i de lucru pentru apiterapie. Aplicarea apiterapiei este cunoscut ă , a ş a cum s-a amintit, din vremuri

stră vechi ş i astă zi, interesul pentru aceast ă variant ă a medicinei naturale este din ce

Ón ce mai larg Ón Óntreaga lume. Prezenta lucrare se constituie Óntr-o prezentare generală a compozi ţ iei biochimice complexe a propolisului şi a extractelor sale precum ş i a c‚torva dintre mecanismele de ac ţiune ale principalelor componente ale acestui produs natural la

nivelul organismului uman.

68

Propolisul şi extractele de propolis

I. No ţ iuni generale despre propolis

1 .1 . Propolisul ş i rolul s ă u Ón cadrul coloniei de albine

Cei ce nu cunosc prea multe despre albine, le asociază pe acestea adeseori numai producţ iei de miere. Dar apicultorii ş tiu foarte bine c ă albinele, pe l‚ngă miere recoltează şi polen, ap ă ş i propolis. Este foarte probabil ca acesta să fie ultimul dintre aceste patru produse ale stupului cu care apicultorii au f ăcut cunoş tinţă . Destul de des apicultorii Ó şi dau seama de existenţa propolisului c‚nd lucrează la stupi ş i observă c ă pe m‚inile lor sau pe dalt ă se acumulează o substan ţă foarte lipicioasă . Aceast ă substanţă este Ón general de culoare brun-roş cat ă şi aderă puternic la piele. Pentru a Óndep ărta aceast ă substanţă se folose ş te un solvent ñ de obicei alcool ñ dar benzina sau terebentina sunt la fel de eficiente. Propolisul se gă se şte lipit (depus) Ón fisurile stupului, la capetele ramelor, Ón gă urile din stup ş i chiar pe păr ţile cu suprafaţ a neted ă . Œn general, albinele nu folosesc propolisul pentru a umple spaţ iile superioare dar Ól folosesc Óntotdeauna pentru a mic ş ora dimensiunile urdini ş ului.

1.2. De ce recoltează albinele propolis ?

Propolisul poate fi folosit Ón stup Ón 5 scopuri. Œn primul r‚nd el este utilizat la astuparea fantelor sau fisurilor din adă postul ocupat de colonia de albine. Œn al doilea rÓnd, Ón regiunile cu climat rece, propolisul este utilizat de că tre albine pentru reducerea urdini ş ului. Al treilea scop este acela de a face provizii pentru situa ţiile critice cum ar fi nevoia de a-l combina cu ceară pentru a Ómbă ls ă ma un oaspete nedorit care a murit Ón interiorul stupului ş i care a fost izolat ca Óntr-un sarcofag pentru că acesta a fost prea mare sau prea greu pentru a fi evacuat. De multe ori apicultorii gă sesc astfel de mumii care pot fi ş oareci sau ş op‚rle ucise ş i tratate astfel. Œn al patrulea r‚nd propolisul este utilizat de către albine pentru fixarea ramelor verticale la baza podi ş orului. Œn fine, Ón al cincilea r‚nd ş i poate cel mai important din punct de vedere al propriet ăţ ilor sale este acela de a acoperi fagurii noi şi mai ales interiorul celulelor acestora cu o peliculă fină din aceast ă substanţă . Cercet ările au ară tat că propolisul utilizat pentru aplicarea acestei pelicule poate fi constituit din substanţe asemă n ă toare diferitelor materii răşinoase obi ş nuite recoltate de pe mugurii plantelor şi numai pu ţin modificate prin adă ugarea de enzime secretate de glandele faringiene ş i mandibulare ale albinelor lucră toare.

69

Cristina Mateescu, I.F. Dumitru

Pelicula de substanţă aplicată de albine pe fagurii noi, pe pereţ ii interiori ai celulelor precum ş i pe o mare parte din suprafaţ a interioar ă a stupului, care adă posteş te cuibul de puiet a fost denumită de P.W.PHILLIP ( 1 928)[ 1 ] ìbalsamî. Unii cercetă tori consider ă c ă pentru fabricarea ìbalsamuluiî albinele folosesc polenul ca surs ă principal ă de materie primă .

1 .3. Recoltarea propolisului de c ătre albine

Recoltarea propolisului pare a fi rezervată unui numă r restr‚ns de albine lucră toare care prezint ă o predispozi ţ ie genetic ă exclusivă . Din numă rul total de albine al unei colonii numai c‚teva sunt angajate Ón aceast ă activitate iar acestea nu efectuează dec‚t foarte rar alte activităţi cum ar fi colectarea de nectar ş i acest lucru nu se Ónt‚mpl ă de obicei chiar dac ă el este foarte necesar coloniei. Culegă toarele de propolis pot fi deturnate de la eforturile lor şi angajate Ón recoltarea de nectar dacă Ón apropierea sursei de propolis exist ă o surs ă de nectar atractivă care con ţine o cantitate ridicat ă de zaharuri; Ón general Ónsă , ele Ó şi reiau rapid activitatea de colectare de propolis. Culegă toarele de propolis sunt foarte rar mai Ón v‚rstă de 15 zile. Din acest punct de vedere ele se aseamă n ă celorlalte lucră toare din stup.

1 .4. Tendinţ a de propolizare la c‚teva rase de albine

Cercet ătorii care au studiat albina Apis indica, Apis florea ş i Apis dorsata, afirmă c ă acestea nu propolizează . Acela ş i lucru se afirmă ş i despre albina africană . Œn lucrarea sa intitulată ìŒn c ă utarea celor mai bune suş e de albine: că lă torii concludenteî,[2] călugă rul ADAM de la M‚năstirea St. Mary, Buckfast, South Devon, Anglia, arat ă c ă anumite rase de albine şi Ón particular cele din zona Asiei Mici manifestă o tendin ţă foarte puternic ă de propolizare. De fapt, acesta vorbeş te de o albină galbenă frecvent Ónt‚lnită Ón regiunea munţ ilor Atlas şi Sahara, cunoscut ă sub denumirea de Apis sahariensis. El presupune c ă aceast ă albină a fost adus ă Ón Orientul Mijlociu de că tre evreii emigranţ i. Vorbind despre albina autohtonă din Anatolia Centrală Ón Asia Mic ă , unde iernile sunt foarte aspre, că lugă rul Adam spune că această albină , cunoscut ă sub denumirea de Apis mellifera var. anatolica utilizează propolisul pentru protec ţie la fel ca toate celelalte specii care fac acest lucru Ón zonele cu climat foarte aspru. Tot el este cel care spune că :înu se poate spune c ă Ón Egipt albinele nu propolizează . La Fayum unde se cresc albine italiene, am vă zut interiorul

70

Propolisul şi extractele de propolis

stupilor că ptuş iţ i cu propolis din cel mai răşinosî. Se cunoa şte de asemenea c ă albina gri caucaziană de munte are o tendinţă de propolizare mult mai pronunţ at ă dec‚t cea italiană .

1.5. Teorii asupra form ării propolisului

La Ónceputurile activit ăţii de creş tere a albinelor, propolisul a fost Ón general identificat cu ceara. Mai t‚rziu, cercetă rile asupra vieţ ii albinelor au ar ătat c ă propolisul este un material de construc ţie şi de protecţie cu care albinele astupă orificiile din stup dar care are ş i alte calităţi. Aceasta este perioada Ón care au apărut Óntrebări asupra formă rii propolisului. Primele teorii asupra formă rii şi originii propolisului au fost foarte simple dar pe mă sura obţ inerii de noi cunoştinţ e asupra vieţ ii albinelor, acestea au fost respinse ast ă zi ele fiind doar etape parcurse p‚nă la stabilirea teoriilor actuale. Œn prezent, exist ă dou ă teorii privitoare la originea propolisului. O teorie afirmă c ă albinele recoltează propolisul din r ăş inile şi secre ţiile de pe mugurii ş i scoar ţa anumitor arbori din familia r ăş inoaselor ş i foioaselor din zona de amplasare a stupilor. Adep ţii acestei teorii afirmă c ă albinele colectează propolisul astfel: Óntr-o primă etapă albinele desprind cu mandibulele o mic ă bucată de r ăş ină sau de secre ţie pe care o tratează ulterior prin masticare la nivelul mandibulelor. Materialul astfel recoltat ş i prelucrat este transportat de picioarele anterioare şi medii Ón corbiculele de polen aflate pe picioarele posterioare. Albinele formează deci niş te pelote, Ón acelaş i mod ca şi la polen. Apoi zboară spre stup unde alte albine le ajută s ă se debaraseze de aceste Ónc ă rc ături pe care le transport ă Ón locurile Ón care ele sunt necesare. Principalii adepţ i ai acestei teorii sunt ROSCH, EVENIUS, BERLEPSCH, CIESELSKI ş i alţ ii. Şi Óntruc‚t ROSCH a fost cel ce a pus bazele acestei teorii, teoria este cunoscută sub denumirea de ìteoria lui Roschî.

[3] Œn 1 907, o nouă teorie [4] a fost avansată de Dr.KUSTENMACHER care explic ă formarea şi originea propolisului Óntr-o alt ă manier ă . Conform acestei teorii, propolisul provine din polen; albinele lucră toare Ónghit polen şi Ól acumulează Óntr-o por ţiune din intestin denumit ă ìchylus magenî, adic ă ìstomac de polenî. Procesul propriu-zis de formare a propolisului Óncepe prin absorbţia unei mari cantităţi de apă . Gr ă uncioarele de polen sufer ă un proces de umflare datorit ă cantităţii de 5 ori mai mare de apă dec‚t propria lor greutate ş i de dezintegrează . Din peretele gr ă uncioarelor de polen rezultă un balsam pe care albinele Ól elimină

7 1

Cristina Mateescu, I.F. Dumitru

sub formă de pică turi cu diametrul de 2 p‚nă la 3 mm. Conform p ă rerii Dr. Kustenmacher acest balsam constituie materia primă ş i esenţ a propolisului. Trebuie totuş i remarcat faptul că nu toate gr ă uncioarele de polen sunt de aceea ş i calitate şi o parte dintre acestea nu se dezintegrează ca urmare a umfl ă rii ş i din acest motiv ele reprezintă un balast Ón hrana albinelor, de care acestea Óncearcă s ă se debaraseze. Din cauza densit ăţ ii specifice mai reduse, acest balast de polen ajunge Ón partea posterioar ă a intestinului unde se combină cu balsamul. Prin mi ş c ă ri de ìunduireî ale ìstomacului de polenî, albinele lucr ă toare elimină aceast ă mas ă de balsam ş i gr ă uncioare de polen nedigerate pe care o depun pe pere ţii sau Ón cr ă pă turile stupului. Acolo, materialul capă t ă consistenţă form‚nd o mas ă de culoare galbenă sau galben-roş iatic ă . Acestui material albinele Ói adaugă ñ Ónainte de a se modifica ñ praf şi impurit ăţ i mecanice d‚nd propolisului o consistenţă care permite transportul lui dintr-un loc Ón altul. Deci, conform dr. KUSTENMACHER propolisul este format din balsamul provenit din pă rţile exterioare ale gr ă uncioarelor de polen pe care albinele Ól amestec ă cu cear ă ş i alte materiale, impurităţi Ón cantit ăţi variabile. Cunoş tinţele obţ inute Ón domeniul apiculturii de la apariţia acestor teorii şi p‚nă Ón prezent sus ţin dar ş i neagă anumite p ă rţ i sau detalii ale acestora; de aceea este necesar s ă se facă o analiză critică asupra lor. Dac ă polenul este ñ conform teoriei dr. Kustenmacher ñ la baza formă rii propolisului ar trebui ca Ón acesta să se regă seasc ă mai multe substanţ e sub formă de compuş i azota ţi, zaharuri şi lipide pe care polenul le conţine Ón cantităţi relativ mari. Rezultatele analizelor chimice nu confirmă c‚tuş i de puţ in aceasta teză . Œn plus, nici una din aceste substan ţe conţ inute Ón polen nu a fost identificat ă Ón propolis. Multe aspecte fiziologice, morfologice, biologice ş i anatomice legate de propolis ñ expuse de HAYDAK, EVENIUS ş i ROSCH contrazic teoria lui KUSTENMACHER. [5]; [6] Œn ultima vreme, cercet ările efectuate asupra propolisului au furnizat numeroase date obiective Ón favoarea teoriei dr. ROSCH. Studiul compoziţ iei chimice a propolisului au demonstrat clar că baza acestei teorii este mai realistă şi mai bine fondat ă . Conform acestei teorii se susţine că mai ales substanţele identificate de o manieră indiscutabilă Ón propolis se regăsesc Óntr-una sau mai multe specii de plante vizitate de albine şi că secreţiile acestor plante pot fi sursa de producere a propolisului. Un lucru deosebit de important pus Ón evidenţă este participarea activă a albinei la formarea propolisului. Prin secre ţiile sale glandulare pe care le adaugă materiilor vegetale se obţ ine propolisul recoltat de apicultor din stup.

72

Propolisul şi extractele de propolis

Se demonstrează c ă majoritatea substanţ elor de natur ă flavonoidă identificate şi separate din propolis (GHISALBERTI, 1 979) [7] se gă sesc Ón stare liber ă ca agliconi şi nu ca glicoside, formă sub care acestea se gă sesc Ón sursele vegetale. Se pare deci că albina dispune Ón secreţ iile sale salivare de o substanţă ce are capacitatea de a descompune glicosidele sau componentele lor principale pe care le transformă apoi Ón propolis şi Ón hran ă .

1 .6. Surse naturale de propolis

Aş a cum s-a menţ ionat, componentele propolisului pot fi identificate Ón sursele vegetale vizitate de albine. Adeseori albinele vizitează plante din familia coniferelor, plopi (Populus sp.) precum ş i alte specii: fagul (Fagus sylvatica), castan (Aesculus hippocastanum) pentru a colecta răşini de pe scoarţ a şi mugurii acestor arbori. Œn Europa, principalele surse de propolis cuprind: alunul (Alnus spp.), mesteac ă nul (Betula spp.), alunul de pă dure (Corylus spp.), stejarul (Quercus spp.), plopul (Populus spp.) şi salcia (Salix spp.). Œn Statele Unite ale Americii, principalele specii sunt plopul şi pinul (conifere). Conform lucr ă rilor lui KONIG ( 1 985) [8], mugurii de plop reprezint ă principala sursă de propolis Ón Europa, America de Sud, Asia de Vest şi Africa de Nord.

Œntre sursele secundare, acela şi autor menţ ionează : mesteac ă nul, stejarul, salcia ş i alunul, iar pentru alte zone geobotanice situaţia este urmă toarea:

- arborele Acacia Karroo Ón Africa de Sud

- Xanthorrhoea pressii ş i Xanthorrhoea australis Ón Australia şi zonele de climat tropical

- Mugurii ş i scoarţ a arbuştilor Plumeria accuminata, Plumeria acutifolia, Schinus terebinthifolius şi Psidium guajava Ón insulele Pacificului, Óndeosebi Ón Hawaii Studiile recente asupra originii botanice a propolisului din continentul sud american, mai ales din Brazilia au demonstrat prezenţ a de compuş i specifici unor plante ca: Araucaria angustifolia, Eucalyptus globulus şi Rosmarinus officinalis.

1.7. Propriet ăţi fizice ale propolisului

73

Cristina Mateescu, I.F. Dumitru

Din punct de vedere al aspectului, propolisul se prezintă ca o mas ă

heterogenă răşinoas ă de consistenţă solidă , uneori compactă ceroas ă provenind din particule maleabile şi aderente, alteori granuloasă ori friabil ă , lu‚nd aspectul unor sf ăr‚mă turi pulverulente. Această mas ă ce prezint ă o oarecare duritate la temperatura ambiant ă devine friabil ă la temperaturi sc ă zute, sub 15 C, chiar şi pentru sorturile ceroase. La temperaturi ridicate se Ónmoaie ş i devine r ăşinos ş i lipicios, iar Ón intervalul de temperatură cuprins Óntre 60 ñ 69 C sau dup ă VELESCU ş i MARIN ( 1975), [9] 81 ñ 83 C. Aş a cum s-a mai menţ ionat, propolisul mai este cunoscut şi sub denumirea de ìclei de albineî. Culoarea propolisului este Óns ă deosebit de variabil ă Ón func ţie de surs ă vegetal ă vizitat ă de albine. Conform studiilor efectuate de RICCIARDELLI DíALBORE ( 1 979)[ 10] pe eş antioane de propolis provenind din 5 continente, din diferite regiuni ale acestora a demonstrat că :

- propolisul din zonele cu climă temperată prezintă o gamă de culoare ce

variază de la brun deschis la brun Ónchis, uneori cu reflexe galben verzui;

- Ón Australia şi Ón zonele cu climat tropical culoarea propolisului poate ajunge p‚nă la negru;

- propolisul din zonele apropiate de cercul polar (Finlanda) are o culoare

portocalie

- propolisul cubanez prezintă mai multe varietăţi: roşu, brun, verde şi violet

Ónchis.

- propolisul brazilian are o culoare predominant verzuie cu nuanţe galben-

brune.

Mirosul propolisului este foarte specific Ón general, complex, balsamic amintind ceara, mierea şi vanilia. Şi acest parametru este Óns ă variabil Ón funcţ ie de sursa de cules. Fumul pe care Ól scoate la ardere poartă o aromă de balsamuri ş i r ăşini de cea mai fină calitate (HEGAZI, 1 998) [ 11]. Greutatea specifică a propolisului variază mult: se citează valori cuprinse Óntre 1 ,033 şi 1 , 1 45. Gustul este deasemenea un parametru specific dependent tot de sursa vegetal ă dar este Ón general iute, arză tor. Solubilitate - Propolisul este insolubil Ón apă şi par ţial solubil Ón alcool, aceton ă , eter, cloroform, propilenglicol, benzen, dimetilsulfoxid, etilendiamină . Œn funcţ ie de temperatur ă , variază nu numai viteza de dizolvare ci şi trecerea Ón soluţ ie sau nu a unor fracţ iuni cum ar fi de exemplu ceara ñ care se dizolvă Ón alcool fierbinte, dar este greu solubil ă Ón alcool la rece.

74

Propolisul şi extractele de propolis

Reziduurile de la dizolvare cuprind Ón majoritate impurităţi şi corpuri stră ine, al ă turi de una sau sau mai multe dintre frac ţiunile care ră m‚n par ţial solubile sau insolubile, Ón funcţ ie de selectivitatea dizolvantului. Trecerea par ţială Óntr-un anumit solvent este luată Ón considerare at‚t la ob ţ inerea extractelor de propolis, c‚t ş i la stabilirea calităţ ii propolisului prin aprecierea substanţ elor solubile, proporţ ia acestora put‚nd fi dat ă ca indice de control calitativ Ón farmaceutică . Conform pă rerii lui POPRAVKO ( 1 975)[ 1 2], caracteristică este solubilitatea Óntr-un amestec de cloroform + acetonă (2+ 1).

75

Cristina Mateescu, I.F. Dumitru

2. Compozi ţ ia chimic ă a propolisului

2. 1 . Compoziţ ia general ă a propolisului

Œn compozi ţ ia chimic ă a propolisului brut au fost semnalate Ón principal r ăşini, ceruri, uleiuri volatile, polen, glucide, aminoacizi, vitamine, enzime, s ă ruri minerale ş i impurităţi.[7, 11 ] Un tablou general de compozi ţ ie cantitativă prezintă urmă toarele concentraţii ale grupelor majore de substanţ e:

- 55% r ăşini ş i balsamuri (balsamurile sunt definite ca substanţe naturale lichide sau semi-lichide obţ inute de obicei prin metode speciale din scoarţ a unor arbori ñ OPRIS, 1990) [ 13]

- 7,5 ñ 35% ceruri de natură vegetal ă cu solubilităţi diferite ş i cear ă de albine (cerurile sunt Óntotdeauna prezente Ón compozi ţ ia propolisului)

- 10% uleiuri volatile (esenţiale) sunt compuş i caracteriza ţ i de obicei prin prezenţa unor arome specifice

- 5% polen

- 5% acizi gra şi

- 4,40 ñ 19% impurit ăţ i

- terpene

- vitamine: A, B, E, PP

- oligoelemente: aluminiu, argint, crom, cobalt, fier, magneziu, etc.

- aminoacizi liberi: prolină ş i arginină

- substanţ e taninice, secre ţii ale glandelor salivare de la albine şi componente prezente Ón mod accidental Ón propolis (aş chii de lemn, fragmente de corp de albină etc. Œn propolis se poate gă si un numă r foarte mare de compuş i. Œn 1 990 GREENAWAY et al., [ 1 4] a constatat c ă Ón timp ce exudatele de pe mugurii diferitelor specii de plop sunt frecvent asemă n ătoare din punct de vedere al compozi ţ iei calitative, acestea pot fi foarte diferite din punct de vedere cantitativ, diferenţ e ce se regă sesc la nivelul compozi ţ iei propolisului Ón care este incorporat exudatul respectiv. Aceste variaţ ii cantitative pot fi uneori considerabile.

2.2. Compoziţ ia calitativ ă a propolisului

Se poate afirma c ă Ón general, orice compus identificat Ón exudatele vegetale pe care le colectează albinele, poate fi regă sit Ón propolis. Cea mai mare parte a componentelor prezente Ón exudatele vegetale sunt incorporate Ón propolis f ă ră a fi alterate, de şi este posibil ca unele glicozide s ă fie supuse unei hidrolize enzimatice efectuată de albine prin secreţ iile lor salivare Ón timpul colect ării exudatelor sau Ón cursul adăugă rii de cear ă pentru obţ inerea propolisului.

76

Propolisul şi extractele de propolis

compu ş ii

individuali sunt prezenţi Ón unul sau mai multe eşantioane de propolis care provin de la una sau mai multe specii vegetale; unii compuş i sunt probabil prezenţi Ón toate eş antioanele de propolis şi contribuie la proprietăţ ile sale caracteristice; unii

compuş i pot fi prezenţ i Ón multe eş antioane de propolis de origini diferite, dar alţ ii aproape sigur sunt prezenţi numai Ón propolisul recoltat dintr-o anumită specie vegetal ă . Studiile de spectroscopie Ón infra-roş u au relevat prezenţa Ón diferitele sorturi de propolis a urmă toarelor grupuri de radicali organici (MAKASHVILI, 1 978) [ 16]:

Conform

autoarelor

WALKER

ş i

CRANE

( 1 987)

[ 1 5],

- legă turi duble C-C

- gruparea CH a nucleului furanic

- gruparea carbonil

- gruparea CH2-O-CH2

- grupul furan

- gruparea ariloxi Ón compuş i ce conţin gruparea metoxi

- grupurile ñ (CH3)2C şi ñ(CH3)3C

- gruparea =C-OH

- sisteme ciclice aromatice

- sisteme aromatice

- gruparea delta-lactonă a butandienolilor

- grup ă ri CH3 ş i CH2

- gruparea CH aromatică

- grup ă ri OH asociate hidrogenului molecular

- monooxiflavone care nu conţin grup ări OH Ón poziţ iile C3 şi C5

- inele piranice cu C, H beta (antrachinone cu 3 grup ă ri alfa)

2.3. Principalele grupe de substan ţe izolate din propolis

Constituenţii farmacologic activi din propolis se gă sesc Ón frac ţiunile solubile Ón diferiţ i solvenţi organici, cum este cazul alcoolului etilic ñ principalul solvent utilizat la obţ inerea de extracte de uz farmaceutic. Cei mai importanţ i sunt flavonoizii Ón grupa că rora intra flavonele, flavonolii ş i flavanonele precum ş i diferi ţi compuş i fenolici ş i aromatici. Din punct de vedere biochimic flavonoizii sunt derivaţ i ai benzo-gamma- piranului prezenţi Ón toate celulele vegetale apte de fotosinteză . Localiza ţi Ón membrana tilacoidă a cloroplastelor, această grup ă de compuş i participă Ón calitate de catalizatori Ón lanţ ul transportor de electroni Ón faza luminoasă a fotosintezei ş i/sau ca reglatori ai canalelor ionice implicate Ón procesele de fosforilare. Acest lucru are o semnifica ţie deosebit ă din punct de vedere al activit ăţ ii lor chimice. Larg reprezentaţ i Ón regnul vegetal, p‚nă Ón prezent au fost recenzaţ i peste 1 00 de reprezentanţi.

77

Cristina Mateescu, I.F. Dumitru

C‚nd celulele vegetale mor, flavonoizii sunt ìdeversaţ iî Ón sucurile, sevele, r ăşinile ş i chiar Ón nectarul recoltat de insecte (un astfel de exemplu este pinocembrina incorporată Ón miere care contribuie la activitatea antibacteriană a acesteia). Produsele lor de degradare sunt Ón mare mă sur ă responsabile de colorarea frunzelor copacilor toamna.

Tabel nr.1

Flavonoizi din propolis

Denumirea comun ă

Denumirea biochimic ă

Flavone

Crizin ă

5,7-dihidroxiflavon ă 5-hidroxi-7-metoxiflavon ă 3,5,7-trihidroxiflavon ă

Tectocrizin ă

Galangin ă

Galangin-3-metil eter

5,7-dihidroxi-3-metoxiflavonă

Acacetin ă

5,7-dihidroxi-4í-metoxiflavon ă 3,5-dihidroxi-7-metoxiflavon ă 3,5,7,4í-tetrahidroxiflavon ă 5,7,3í,4í-tetrahidroxiflavon ă

Isalpinin ă

Kaempferol

Luteolin ă

Kaempferid ă (kaempferol-kaempferol-7,4í-dimetil eter)

Rhamnocitrin ă

3-acetil-pinobanksină

3,4í,5-trihidroxi-7-metoxiflavon ă

Ermanin ă

5,7-dihidroxi-3,4í-dimetoxiflavon

ă

Pectolinarigenin ă

5,7-dihidroxi-4í,6-dimetoxiflavon

ă

Quercetin ă

3,5,7,3í,4í-pentahidroxiflavon ă

Quercetin-3,3-dimetil eter Quercetin-3,7-dimetil eter Betuletol Apigenin ă

5,7,4í-trihidroxiflavon ă

Apigenin-7-metil eter Rhamnazin ă Rhamnetin ă Isorhamnetin ă Alnusin ă Fisetin ă Flavanone Alpinetin ă Alnustinol Pinocembrin ă Pinostrobin ă Pinobanksin ă

pinobanksin-3-butirat

pinobanksin-3-hexanoate

pinobanksin-3-metil eter sakuranetin ă isosakuranetin ă naringenin ă

5,7-dihidroxi-4í-metoxiflavanon ă 5,7,4í-trihidroxiflavanon ă

78

Propolisul şi extractele de propolis

Conform studiilor lui PAPAY ş i col., ( 1 985)[ 1 7] ş i DONADIEU ( 1 994) [ 18] flavonoizii din propolis pot fi clasa ţi Ón:

Flavone:

acacetină

crizină

tectocrizină

apigenină

pectolinarigenină etc. Flavonoli:

galangină

galangin-3-metil eter

isalpinină

kaempferidă

kaempferol

quercetină

quercetin-3,3-dimetileter

rhamnocitrină

rhamnetină

isorhamnetină

Flavonone:

pinostrobină

sakuranetină

Flavononoli:

pinobanksin ă etc.

Datele din care rezult ă că flavonoidele din propolis sunt bine reprezentate cantitativ, iar sub acest aspect ele capăt ă importanţ a unor componente principale, cu proporţ ii de 15-20%, au fost publicate abia recent (POLINICENCU ş i col., 198 1)[ 1 9]. Astfel de concentraţii flavonoidice au fost determinate de autori şi Ón mostre reprezentative de propolis din Ungaria ş i Uruguay. Crizina sau 5,7-dihidroxiflavona sau 5,7-dihidroxi-2-fenilcromona a fost fost descoperit ă Ón 1927 de G.T.JAUBERT[20] at‚t Ón propolis c‚t ş i Ón mugurii de plop, ea fiind prezent ă , de asemenea, Ón miere ş i Ón cear ă. Cu toate c ă nu este singurul flavonoid de culoare galbenă din amestecul prezent Ón propolis, cear ă , miere ñ fiind din punct de vedere cantitativ componenta majoritară ñ a fost la Ónceputuri singura semnalat ă ş i astfel culoarea galbenă a cerii de albine ş i a mierii se atribuia numai crizinei. Tectocrizina sau tectogenina, a c ă rei prezenţă Ón propolis a fost semnalată de G.T.JAUBERT [20] este 7-metil-eterul crizinei. Œn studiile ulterioare efectuate

79

Cristina Mateescu, I.F. Dumitru

asupra acestui compus au demonstrat proprietăţile sale diuretice, pentru care s-a eliberat un brevet de inven ţ ie SUA din 1 964, al firmei Laroche Navarron, autor PERRAULT ( 1976) [2 1 ]. Galangina este flavonolul crizinei, adic ă 3-hidroxicrizina. Concentraţ ia sa Ón propolis o plasează al ături de crizină , Óntre bioflavonoizii bine reprezentaţ i cantitativ. Ea a fost evidenţ iat ă de VILLANUEVA ş i col., ( 1 964) [22] iar Ón mugurii de plop ñ diferite specii ñ de EGGER şi col., ( 1969) [23]. Izalpinina a fost prima dat ă evidenţiat ă Ón propolis de VILLANUEVA ş i col., Ón 1 964 [22]. Pinocembrina Ó ş i datorează numele descoperirii sale Ón mugurii speciei Pinus cembra (Pinaceae) de că tre ERDTMAN ( 1946)[24]. Ca şi crizina, pinocembrina este prezent ă Óntre componentele r ăşinii de pe mugurii de plop. Ca structur ă este flavanona corespunză toare crizinei. Pinostrobina, descoperit ă Ón 1946 Ón mugurii speciei Pinus strobus apoi separată şi din specia Prunus avium (Rosaceae). Pinobanksina este 3-hidroxi-pinocembrina, adică un flavanonol din seria flavonoidelor specifice din propolis, caracterizate prin lipsa oric ărei func ţiuni fenolice pe inelul B. A fost descoperită Ón compozi ţ ia unor specii de Pinus Óntre care Pinus banksiana. Abia Ón 1 979, SCHNEIDEWIND ş i col.,[25] o citează Ón propolis. 3-acetatul de pinobanksin ă este la r‚ndul să u identificat Ón totalul flavonoidic al propolisului şi pare s ă nu fi fost identificat Ón vreo plant ă . Exist ă opinia conform c ă reia principiile active cel mai bine reprezentate cantitativ ş i Óntotdeauna prezente Ón propolis, implicit susceptibile de a da cele mai constante şi mai caracteristice efecte farmacologice ale acestui produs, sunt bioflavonoidele care au ca particularităţi de structură starea liber ă , de compuş i de neglicozidaţi, precum ş i lipsa vreunei funcţ ii fenolice Ón inelul B. Este poate important de menţ ionat faptul că toate aceste componente menţ ionate, fă r ă excepţie, se regă sesc Ón compozi ţ ia chimică a multor specii de

Pinus, r ă sp‚ndite Ón cele mai Óndepărtate ş i variate regiuni de pe glob şi mai ales Ón mugurii de pin, la r‚ndul lor utiliza ţ i pretutindeni pentru proprietăţi terapeutice bine cunoscute. Pe de alt ă parte, este cunoscut ă ş i utilizarea răşinii unor muguri, ca cei ai speciilor Populus, Prunus, ca materie primă pe care albinele o asociază unor ceruri ş i altor componente, la elaborarea propolisului. Este de asemenea e adă ugat c ă şi mugurii de plop sunt medicinali ş i Ómpreună cu mugurii de prun ş i de Zingiberaceae sunt depozite de astfel de bioflavonoizi. Al ţ i compuş i flavonoidici prezenţi Ón propolis Ón cantităţi mai mici sunt:

- acacetina sau linarigenina izolată de POPRAVKO ( 1 975) [ 1 2];

- 7-metil-eterul-acacetinei, separat din mugurii de Betula verrucosa;

80

Propolisul şi extractele de propolis

- campferida ñ izomer de pozi ţ ie al rhamnocitrinei identificată de

POPRAVKO (1 969) [26];

- pectolinarigenina sau 6-metoxi-acacetina sau 6-metoxi-linarigenina,

- 4í-metil-eterul-sakuranetinei ñ o flavanon ă a c ărei origine ş i structură se afl ă Ón pinostrobin ă de la care derivă prin metoxilare a fost semnalat ă Ón propolis de c ătre METZNER ş i col., (1 975) [27]. Toate aceste flavonoide semnalate frecvent Ón propolis sunt prezente sub formă de agliconi ş i care au ca specificitate ñ prezenţ a de funcţ iuni fenolice libere, reactive, grefate pe inelul B. Cvercetina (quercetina) ñ agliconul rutozidei ş i al mai multor alte glicozide flavonoidice este foarte ră sp‚ndit ă Ón regnul vegetal. A fost descoperit ă Ón stare pur ă de PERKIN ş i HUMMEL Ón 1 896 [28] Ón hamei Humulus lupulus ş i Ón cojile de ceap ă (Allium cepa). Este utilizat ă Ón terapie, alături de alte bioflavonoide, ca substanţă activă pentru menţ inerea stă rii normale a vaselor sanguine prin descre şterea permeabilit ăţ ii şi fragilităţii capilarelor BUDAVARI ( 1 989) [29] Alte grupe de compuş i prezente Ón propolis sunt chalconele ş i dehidrochalconele, acizi alifatici şi esterii lor, uleiuri volatile cu catenă scurtă ş i esteri ai acestora, acizi aromatici şi esteri ai acestora, acid benzoic şi derivaţ i ai acestuia, aldehide, alcooli, acid cinnamic ş i derivaţii acestora, al ţi acizi şi derivaţ i, cetone, fenoli ş i ompuş i heteroaromatici, terpene, alcooli sesquiterpenici ş i derivaţi ai acestora, terpenoizi şi alţi compuşi, hidrocarburi sesquiterpenice ş i triterpenice, compuş i volatili, hidrocarburi (C21 -C33), hidrocarburi alifatice, steroli şi hidrocarburi steroidice, zaharuri, lactone, aminoacizi, derivaţi de acizi nucleici, vitamine, minerale, transhidrogenaze anaerobe, substan ţe donoare de H. Œntre chalcone şi dehidrochalcone GREENAWAY ş i col.,( 1 990) [ 14] se pot men ţ iona:

- chalcona alpinetinei

- chalcona pinostrobinei

- chalcona pinocembrinei

- chalcona pinobanksin-3-acetatului

- chalcona sakuranetinei

- 2í,6í ñdihidroxi-4í-metoxi dihidrochalcona

Acizi alifatici ş i esteri ai acestora (GREENAWAY ş i col., 1 990) [ 14]:

- acid butiric, 2-metoxi-butiric, succinic, crotonic, angelic,, fumaric, behenic, acetic, benzil-acetat, izobutil-acetat, izopentil-acetat, izopentenil- acetat,

- acid palmitic, cerotic, montanic, stearic, oleic, linoleic, miristic, lignoceric,

8 1

Cristina Mateescu, I.F. Dumitru

Uleiuri volatile cu catenă scurtă :

- acid butiric, acid 2-metil-butiric

- acid crotonic

- acid angelic

- acid acetic

- acid izobutiric

Esteri ai uleiurilor volatile cu caten ă scurt ă:

- izobutil-acetat

- izopentil- acetat

- izopentenil-acetat

Acizi aromatici şi esteri ai acestora:

- acid benzoic

- benzil-benzoat

- acid protocatechic

- acid veratric

- etil-benzoat

- metil-salicilat

- benzil-salicilat

- acid hidroxibenzoic

- acid vanilic

- acid p-anisic

- metil-benzoat

- cinnamil-benzoat

- acid hidroxicinnamic

- acid cinnamic

- acid metoxicinnamic

- acid p-metoxicinnamic

- acid 3,4-dimetoxicinnamic

- benzil-3,4-dimetoxi-cinnamat

- acid caffeic ş i esteri

- acid cumaric, acid p-cumaric ş i esteri ai acestora

- acid ferulic, acid izoferulic ş i esteri ai acestora

- deriva ţi ai acidului benzoic: acid salicilic, acid gentisic, protocatechic, acid galic

82

Propolisul şi extractele de propolis

Aldehide:

- benzaldehid ă

- aldehidă protocatechic ă

- p-hidroxibenzaldehid ă

- vanilină

- izovanilină

- aldehidă caproic ă

Alcooli:

- alcool cinnamic

- alcool benzilic

- hidroquinon ă

- alcool prenilic

- izobutenol

- alcool fenetilic

- alfa-glicerofosfat

- beta-glicerofosfat

- glicerol

Al ţ i acizi ş i derivaţi ai acestora:

- esterul metilic al acidului 2,8-dimetilundecanoic

- esterul fenilmetilic al acidului 1 4-metilpentadecanoic

- esterul etilic al acidului palmitic

- acid sorbic

- esterul butil-2-metilpropilic al acidului ftalic

- metil esterul acidului alnustic

Cetone, fenoli ş i compuş i heteroaromatici:

- acetofenon ă ş i deriva ţ i

- p-acetofenol şi deriva ţi

- eugenol

- pterostilben

- xanthorrhoeol

- cumarină

- esculetol

- scopoletol

- pinosilvină

- trigliceride fenolice

83

Cristina Mateescu, I.F. Dumitru

Alcooli terpenici, sesquiterpenici ş i derivaţi:

- geraniol

- nerolidol

- guaiol

- farnesol

- dihidroeudesmol

- beta-bisabolol

- alfa-acetoxibetulenol

Terpenoide şi al ţi compuş i:

- cimen

- limonen

- alfa-copaen

- stiren

- 1 ,8-cineol

Hidrocarburi sesquiterpenice ş i triterpenice:

- beta-burbonen

- cariofilen

- patchoulen

- selen etc.

Hidrocarburi alifatice:

- eicosan, eicosin ă , heneicosan

- 1-octadecen

- tricosan

- pentacosan

Steroli ş i hidrocarburi steroidice:

- cholestrilen

- cholinasterol

- stigmasterol

- beta-dihidrofucosterol

- lanosterol

- colesterol

Zaharuri:

- d-ribofuranoză

- d-fructoză

- d-glucitol

84

Propolisul şi extractele de propolis

- d-guloză

- taloză

- zaharoză

- d-glucoză

- polizaharide

Aminoacizii determinaţ i cantitativ 1 6 (KARDAKOV, 1 980) [30] sau 24 (GABRYS, 1986) [3 1] au ca reprezentanţ i semnificativi acidul piroglutamic, arginina şi prolina. Provenienţ a acestora Ón propolis este pus ă at‚t pe seama polenului dar şi a secre ţiilor salivare ale albinelor. Acelaş i lucru se poate afirma ş i despre prezenţ a vitaminelor cu reprezentanţi: B1, B2, B6, C, E, acid nicotinic, acid pantotenic, vitamina A. Elementele minerale sunt determinate din reziduul ob ţ inut după calcinarea propolisului. Œn diferite e şantioane de propolis provenind din diferite regiuni ale globului, VANHAELEN ş i VANHAELEN-FRASTRE ( 1 979) [32] au determinat urmă toarele proporţ ii: 0,5 1 -0,86% Ón mostre din Fran ţa, 0,55% - China, 0,67% - SUA, 0,68%- Australia. Principalii reprezentanţi ai acestora sunt: sodiul (Na), potasiul (K), magneziu (Mg), calciul (Ca), bariu (Ba), bor (B) ñ urme, stronţ iu (Sr), zinc (Zn), cadmiu (Cd), aluminiu (Al), siliciu (Si), plumb (Pb), - urme (datorate mai ales poluării din traficul rutier sau prin amplasarea stupinelor Ón aceste zone sau zone industriale), seleniu (Se) ñ urme, fer (Fe), nichel (Ni), crom (Cr), mangan (Mn), titan (Ti), argint (Ag), cupru (Cu), cobalt (Co), molibden (Mo), vanadiu (V). Substanţele r ăş inoase. De şi Ón datele curente de specialitate nu sunt informa ţ ii foarte clare despre izolarea fracţ iunii răş inoase din propolis ş i caracterizarea ei, prezenţ a r ăşinilor nu este pusă la Óndoial ă de nimeni. Multe dintre propriet ăţ ile propolisului se pot raporta la conţ inutul mare de r ăşini. Se citează şi prezenţ a unor acizi rezinici, ca acidul abietic şi acidul pimaric care fac parte din constituenţ ii cei mai caracteristici ai r ăşinilor naturale. Alte componente amintite deja, frecvent Ónt‚lnite Ón răş ini, ca acidul benzoic, acidul cinamic, acidul ferulic, acidul cafeic, cumarine şi triterpenoide pentaciclice au fost identificate Ón propolis. Acidul benzoic atinge 1 ,33-20% (BRĂ ILEANU ş i col., 1978)[33] ş i ală turi de acidul cinamic este una dintre substanţ ele cele mai caracteristice din r ăş ina de Styrax benzoin de la care Ó ş i trage numele, fiind totodat ă o component ă comună a mai tuturor răş inilor de pe muguri, ca şi acizii ferulic şi cafeic. Cercetarea esterilor aromatici din propolis de tipul celor citaţi anterior şi chiar mai complicaţi ca structură (prin identificarea unor acizi polifenolici esterificaţ i) a condus la descoperirea deosebit de valoroaselor proprietăţi

85

Cristina Mateescu, I.F. Dumitru

antimicrobiene ale propolisului, prin prezen ţa sau absen ţa lor, put‚nd fi explicat ă inconsecvenţa de activitate antimicrobiană a diferitelor sorturi de propolis (METZNER ş i col., 1 975, 1 977, 1 978) [27, 34, 35]. Din punct de vedere cantitativ, fracţ iunea r ăşinoas ă se consideră c ă reprezintă cca. 55% din propolis, cu men ţ iunea cuprinderii Ón aceast ă frac ţiune şi a unor balsamuri. Se ştie că balsamurile se definesc ca amestecuri de r ăş ini şi uleiuri volatile (esenţiale) Ón care ultimele, ca regul ă general ă , trebuie s ă fie Ón proporţ ie de cel puţin 40%. Este posibil ca numai mirosul balsamic al propolisului s ă fi generat aceast ă exprimare deoarece studiile efectuate nu au relevat prezenţ a de uleiuri volatile Ón astfel de propor ţii.

3. Extracte de propolis ñ tehnologii de ob ţ inere a extractelor standardizate

3. 1 . Tehnologia prelucră rii propolisului

Aş a cum se poate observa din prezentarea compozi ţ iei chimice a propolisului, principalele grupe de componente ale propolisului brut, Ón ordinea descresc‚ndă a concentraţiilor, sunt: substanţ ele r ăşinoase, ceara, bioflavonoizii, impurit ăţ ile ş i corpurile str ă ine, s ă rurile minerale, vitaminele, enzimele etc. Fiind un amestec at‚t de complex, primele Óncercări de caracterizare a acestuia au avut ca scop fracţ ionarea sa. Urmare a extrac ţiei alcoolice se obţine a ş a numita ìfrac ţiune rezinică î. Dup ă extrac ţie r ă m‚ne fracţ iunea insolubil ă Ón alcool sau frac ţiunea de ceruri. Fracţ iunea cunoscută sub denumirea de ìbalsamî se refer ă la componentele ce pot fi extrase cu alcool de concentraţ ie 70%. Propolisul brut este supus mă runţ irii la dimensiuni a particulelor c‚t mai mici pentru a se putea mă ri suprafaţ a de contact a solventului cu materialul extractibil. Pentru a facilita mă runţ irea, dar ş i pentru a pă stra c‚t mai bine frac ţiunea volatilă de compuş i, propolisul este păstrat la temperaturi foarte sc ă zute ñ chiar congelat după care este mă cinat (devenind friabil). Œn instalaţ ii speciale ñ specifice industriei farmaceutice ñ instalaţii de extracţ ie ñ percolatoare, produsul este supus extracţiei cu alcool etilic absolut la temperatura ambientală . Alcoolul etilic absolut prezint ă avantajul unei foarte bune selectivităţi . extr ă g‚nd cel mai bine flavonoidele şi substanţele răş inoase, elimin‚nd din extract ceara. Prin acest procedeu se obţ ine totuş i o mic ă frac ţiune de cear ă , solubilă Ón alcool, respectiv ceroleina, care Óns ă Ón propolis nu este prezent ă dec‚t Ón cantit ăţ i de 0,78 ñ 1 ,63% (POLINICENCU ş i col., 1 98 1, 1 984) [ 1 9, 36].

86

Propolisul şi extractele de propolis

Capacitatea extractivă a etanolului absolut este secondată de alcoolul etilic de 70 , aceton ă, metanol, alcool etilic de 50 , cloroform ş i clorura de metilen. Tehnologia de preparare prin aplicarea acestei metode urmă re ş te realizarea

a două variante : un extract fluid cu conţ inut de 1 0% bioflavonoide exprimate Ón crizină şi un extract uscat cu conţinut de 5% bioflavonoide exprimate Ón crizină (POPESCU ş i col., 1985) [37].

Prepararea extractului de propolis fluid standardizat cu 10% bioflavonoide exprimate Ón crizină ñ tehnologie I.C.C.F-Cluj-Napoca

Œn principiu procedeul de preparare a EPS fluid se bazează pe obţ inerea unei soluţ ii extractive din propolisul brut, concentrarea acestei soluţ ii sub presiune

sc ă zut ă , la temperaturi mai mici de 50 C ş i standardizarea extractului obţinut la concentraţia de 10% bioflavonoide exprimate Ón crizină . Un detaliu important Ón obţ inerea EPS fluid este calitatea propolisului brut

luat Ón lucru: propolisul trebuie s ă fie de uz medicinal ñ caracterizat deci prin lipsa corpurilor str ăine (impurit ăţ i) vizibile cu ochiul liber ş i printr-un conţ inut minim de 15% bioflavonoide specifice. Cercet ările efectuate au demonstrat necesitatea combină rii a două procedee exxtractive: macerarea repetat ă şi percolarea. Utiliz‚nd numai macerarea repetată , extracţ ia principiilor active din propolis nu este cantitativă . La aplicarea combinat ă

a percolă rii se obţ ine extragerea cantitativă a principiilor active, operaţ ia Óns ă

decurg‚nd foarte Óncet datorită conţ inutului ridicat de substanţ e r ăşinoase din propolis ş i a colmat ă rii filtrelor. Deaceea aplicarea preliminară de macer ări repetate ş i apoi a percol ă rii conduc la cele mai bune rezultate. Œn vederea extracţiei, propolisul brut trebuie mă runţ it la fineţ ea sitei cu latura ochiurilor de 6,3 mm (sita I, FR.IX.). Mărun ţirea se realizează cu ajutorul unor dispozitive mecanice de tăiere şi ră zuire. Deoarece Ón timpul acestei operaţ iuni propolisul se Ónc ălze şte şi devine plastic, se recomandă Ónghe ţarea (r ăcirea) propolisului brut prin men ţ inerea 6 ñ 1 2 ore la temperaturi cuprinse Óntre 10 ñ 20 C, c‚nd acesta devine casant, iar operaţ iunea se desfăş oar ă cu mai mult ă

uş urinţă .

Propolisul mă run ţit se supune la trei macer ă ri repetate, fiecare a c‚te 24 ore, Óntr-o primă etap ă utiliz‚ndu-se o cantitate dublă de alcool concentrat faţă de cantitatea de propolis luat ă Ón lucru, apoi Ónc ă de două ori cu o cantitate egal ă de alcool faţă de cantitatea iniţ ială de propolis. Œn timpul macer ă rii, solu ţia se agită ocazional. Solu ţiile extractive obţ inute se decantează , se filtrează şi se reunesc. Materia primă extrasă par ţial prin macerare repetat ă , este supusă , Ón continuare, extracţ iei prin percolare. Reziduul de la macerarea repetat ă se introduce Ón percolator, se acoper ă cu alcool, se elimină aerul şi se reglează astfel viteza de curgere a percolatului, Ónc‚t Ón 24 de ore s ă se percoleze 1 ,5 p ăr ţi faţă de cantitatea

87

Cristina Mateescu, I.F. Dumitru

de propolis introdus ă Ón percolator. Se continu ă percolarea p‚nă la epuizarea propolisului, respectiv p‚nă la obţinerea unui lichid de culoare slab gă lbuie, cu indicele de refracţie cuprins Óntre 1 ,3720 ñ 1 ,3655. Soluţia extractivă obţ inut ă prin percolare se colectează separat de soluţia extractivă obţ inut ă prin macerare repetat ă . Faza urmă toare cuprinde determinarea concentraţ iilor de bioflavonoide ale celor două soluţii extractive obţinute prin macerare repetată şi respectiv prin percolare, stabilindu-se volumul aproximativ la care trebuiesc concentrate pentru a realiza extractul fluid cu conţ inutul standard de 1 0% bioflavonoide specifice. Concentrarea soluţiilor se face la presiuni reduse şi temperaturi care să nu depăşeasc ă 50 C. Cele două concentrate obţinute se omogenizează , se determină conţinutul de bioflavonoide şi se aduce extractul fluid la concentraţia finală de 10% bioflavonoide exprimate Ón crizin ă . (Figura 1 ) Alcoolul etilic concentrat, recuperat prin distilare, se poate utiliza la o nouă extracţ ie.

Prepararea EPS uscat cu 5% bioflavonoide exprimate Ón crizină (tehnologie ICCF- Cluj Napoca)

Ob ţ inerea EPS uscat se face pornind de la EPS fluid; acesta se adsoarbe pe o pulbere inertă , se usuc ă , se pulverizează şi se aduce la concentraţ ia de 5% bioflavonoide specifice. Dintr-o parte EPS fluid se ob ţine 2 p ă rţ i EPS uscat. Procedeul de preparare este urmă torul: se amestecă 1 parte EPS fluid cu

1 ,5 p ă rţ i pulbere adsorbantă (amidon). Amestecul obţ inut se Óntinde pe t ă vi ş i se

usuc ă la temperaturi sub 50 C, iar dacă este posibil şi la presiune redus ă . Extractul

uscat obţ inut se pulverizează , se omogenizează , se face determinarea cantitativă a flavonoidelor ş i se aduce la concentraţia de 5% principii active exprimate Ón crizină , adă ug‚ndu-se pulbere adsorbant ă . Extractul uscat se reomogenizează ş i se aduce Ón final la fineţ ea sitei cu laturile ochiurilor de 250µ (sita VI, FR.IX).

Tehnologia de obţ inere a extractului moale

(spiss) de

propolis pentru

uz

farmaceutic (tehnologie original ă ICDA-Bucure şti) (PALOŞ şi col., 1975) [38]

Toate produsele cu destinaţ ie terapeutic ă pe bază de propolis realizate pentru prima oar ă Ón lume Ón Rom‚nia, folosesc ca materie primă activă extractul de propolis spiss (moale). Prin extract moale (spiss) de propolis se Ónţ elege preparatul ob ţinut prin extracţ ia selectivă a principiilor active din propolis cu ajutorul alcoolului etilic utilizat ca solvent şi concentrarea soluţiei extractive ob ţ inute p‚nă la realizarea unei mase v‚scoase care prezint ă cel mult 20% solvenţ i.

88

Propolisul şi extractele de propolis

Procesul tehnologic de fabrica ţie a extractului de propolis spiss cuprinde urmă toarele etape:

- selectarea propolisului ( acesta nu trebuie s ă conţină un procent ridicat de ceară , impurit ăţ i sau semne de degradare);

- m ărunţ irea blocurilor de propolis p‚nă la o granulare de 2-4 mm care permite creş terea suprafe ţei de contact cu solventul facilit‚nd extracţia. M ă run ţirea propolisului este o operaţ ie foarte dificil ă av‚nd Ón vedere consistenţa sa dură , lipicioas ă, care face ca echipamentele folosite Ón mod obi ş nuit Ón acest scop s ă nu dea rezultate pozitive. Procesul se mă run ţire se face Ón două etape: mă runţ irea blocurilor de propolis p‚nă la dimensiuni de 20- 30 mm, după care granulele mari sunt aduse la dimensiunea de 3-4 mm. Pentru prima operaţiune se foloseş te o pres ă mecanică de 1 50 kg/cm la care se adapteaază ştanţ e cu cuţ ite din oţ el foarte dur. Pentru faza a doua se foloseş te o moar ă cu cuţ ite prevă zut ă cu un tambur robust, mobil, pe care sunt fixate cuţitele ş i care Ón timpul rotirii tamburului trec printre cuţ itele unei pl ăci fixe.

- Macerarea: extracţ ia principiilor active din propolis se realizează cu alcool etilic de 90 Ón şarje formate din 70 litri alcool şi 30 kg propolis Ón granule. Materiile prime se introduc Óntr-un extractor din inox cu pereţ i dubli prin care circulă apă caldă la temperatura de 40 C. masa este agitată mecanic cu un agitator de turaţ ie mic ă ( 1 rpm); folosirea agit ă rii ş i a temperaturii moderate accelerează şi Ómbună tăţe ş te procesul de extracţie; după 48 ore se obţ ine o cantitate de 75-80 kg extract fluid de propolis care este supus filtră rii;

- Filtrarea se execută Ón scopul separ ării reziduurilor nedizolvate. Œntr-o primă fază se aplic ă o decantare, apoi filtrare grosier ă printr-un filtru de vid tip nuce ş i Ón final o filtrare fin ă prin h‚rtie de filtru la aparat prevă zut cu pompă de vid.

- Concentrarea extractului const ă Ón reducerea cantităţii de solvent p‚nă la limita de 20% şi recuperarea acestuia cu ajutorul unui aparat de concentrare la vid. Aparatul este format dintr-un blaz de distilare, din tabl ă de inox, cu pere ţi dubli prin care circul ă apă Ónc ălzită la temperatura de 70-80 C. evaporarea la vid ş i Ónc ălzirea moderată asigur ă conservarea principiilor active ale propolisului Ón condiţ iile unei concentră ri rapide. Vaporii de solvent trec din blazul de distilare Óntr-un condensor format dintr-o serpentină cufundată Ón ap ă rece cu circula ţie continu ă; condensatul recuperat se colectează Óntr-un vas special la care este conectat ă pompa de vid.

- Verificarea calit ăţ ii produsului se face prin determinarea densităţii care este cuprins ă Óntre 1,096 - 1 , 1 59, identificarea flavonelor conform specificaţ iilor din farmacopee ş i identificarea acizilor aromaţ i. Extractul de propolis spiss este caracterizat din punct de vedere calitativ ş i cantitativ prin determinarea concentraţiei Ón flavonoizi totali exprimaţ i Ón quercetină , procedeu aprobat de Agen ţ ia Naţ ională a Medicamentului.

89

Cristina Mateescu, I.F. Dumitru

Tehnologia

de

obţ inere

a

extractului

de

propolis

hidrosolubil

liofilizat

ñ

procedeu original brevetat la ICD Apicultur ă ñ Bucureş ti

Extractul de propolis moale (spiss) este folosit ca materie primă pentru ob ţ inerea extractului hidrosolubil liofilizat ñ produs obţ inut printr-un procedeu original şi care permite solubilizarea propolisului Ón solvenţi apoş i cu destinaţ ie terapeutic ă ñ apă distilat ă , ser fiziologic, solven ţi specifici cu destinaţ ie Ón oftalmologie, etc.(OITA ş i col., 1 98 1) [39] Principiul metodei de preparare se bazează pe solventarea compuş ilor activi din propolis Óntr-un solvent organic (etilendiamină sau dietilaminoetanol), solubilizarea extractului obţ inut Ón soluţ ie fiziologică , filtrarea reziduurilor de ceară , şi apoi liofilizarea extractului Ón flacoane de tip antibiotic. Extractul hidrosolubil obţ inut se prezintă sub forma unei mase de consistenţă spumoas ă care se solubilizează Ón orice propor ţie cu apa distilat ă , serul fiziologic şi solvenţi apoş i specifici destinaţiei terapeutice pentru care este folosit. Cu acest extract hidrosolubil se prepară solu ţii pentru aerosoli Ón tratamente ORL şi bronhopulmonare precum ş i soluţii ş i aerosoli de uz oftalmic.

3.2. Solventarea principiilor active din propolis

Prin aplicarea metodelor de Ónaltă performanţă ñ cromatografie lichid ă

(HPLC) (BANKOVA şi col., 1 982) [40] gaz-cromatografie cuplat ă cu spectrometrie de mas ă (ABD EL-HADY ş i col., 1 994 (a,b) [41,42] au izolat din propolis urmă toarele grupe de compu ş i:

- esteri ai acizilor fenolici

- 72,7%

- acizi fenolici

-

1 , 1 %

- acizi alifatici

-

2,4%

- dihidrochalcone

-

6,5%

- chalcone

-

1 ,7%

- flavanone

-

1 ,9%

- flavone

-

4,6%

- Pentru detectarea acestor compuşi, propolisul a fost supus extracţiei Ón următorul amestec de solvenţi: metanol-eter etilic-acetonă-cloroform Ón raport 1:1:1:1. Alte extracţ ii aplicate propolisului brut au utilizat ca solvenţi alcoolul etilic 1 5% (v/v), alcool etilic 70% şi alcool etilic absolut rece sau fierbinte. Aş a cum arată rezultatele obţinute, Ón extractele alcoolice de propolis se regă sesc compuş i flavonoizi, terpene, derivaţi ai acidului cinamic, acizi alifatici şi acizi fenolici.

- deriva ţ i de tetrahidrofuran

0,7%

90

Propolisul şi extractele de propolis

Fracţ iunea volatil ă de distilat prin antrenare cu vapori de apă a prezentat urmă torii compuş i: acid benzoic, alcool benzilic, acid sorbic, vanilină şi eugenol. Distilatul prin antrenare cu vapori conţine: eter fenil vinilic, anisil-vinil-eter ş i ciclohexil benzoat ñ compuş i presupuşi a fi artefacte experimentale. Studiile efectuate pe propolisul recoltat de pe mugurii ş i scoar ţa de eucalipt ñ specific Braziliei şi zonelor cu climat mediteraneean ñ s-au identificat un mare numă r de hidroxi şi metoxi stilbeni, explicaţia unei astfel de prezenţ e put‚nd fi faptul c ă albinele la recoltarea materialului răş inos transformă stilbenii naturali prin metilare sau demetilare Ón pterostilbeni. Alte tipuri de extracţ ii aplicate propolisului brut au fost cele care utilizează ca solvenţ i apa ş i diferite concentraţ ii de etanol. Capacitatea de extracţ ie a acestor solvenţi se poate estima prin mă surarea spectrului de absorbţie Ón UV.

Prepararea extractelor apoase ş i etanolice de propolis

PARK ş i col., ( 1998) [43] au Óncercat obţinerea unui extract etanolic de propolis pentru care s-a aplicat urmă torul procedeu: propolisul brut, uscat, a fost mă cinat pentru obţ inerea unei pudre fine din care s-au prelevat mostre a c‚te 2 g tratate cu c‚te 25 ml soluţ ie apoas ă de etanol 80%. Amestecul obţ inut este men ţ inut timp de 30 de minute sub agitare continuă la temperatura de 70 C. Dup ă extrac ţie, amestecul este centrifugat, iar supernatantul obţ inut este denumit extract etanolic de propolis. Pentru obţ inerea extractului apos MATSUSHIGE ş i col., ( 1 996) [44] au folosit eşantioane de 2 g de propolis care au fost tratate cu 25 ml apă deionizat ă , agitate timp de 2 ore la temperatura de 95 C, după marcarea prealabil ă a nivelului din tuburile de testare; după agitare, extractele se r ă cesc la temperatura camerei ş i se revine la nivelul iniţ ial al soluţiei prin adă ugarea de apă deionizat ă . Conţinutul tuburilor este centrifugat pentru obţ inerea supernatantului desemnat ca fiind extractul apos de propolis. Este important de menţ ionat c ă s-a lucrat pe e ş antioane de propolis recoltat din diferite regiuni ale Braziliei. Pentru determinarea conţ inutului Ón principii active din extractele obţ inute s-a aplicat metoda de mă surare a spectrelor de absorbţ iei Ón UV . Extractele au fost scanate la lungimile de und ă cuprinse Óntre 200 ñ 500 nm, la un spectrofotometru UV. Pentru determinarea spectrelor de absorbţie analiza s-a efectuat pe complexul metal (aluminiu)-flavonoid (chelatizare). Reactivul folosit a fost azotatul (nitratul) de aluminiu 10% - 0, 1 ml, 0,1 ml acetat de potasiu 1M şi 4,3 ml etanol 80%. C‚te 0, 1 ml din fiecare extract de propolis au fost trata ţi cu c‚te 0,5 ml de amestec de reactivi.

Nivelul de absorbţ ie (absorbanţ a) al extractelor etanolice şi a extractului apos de propolis sunt prezentate Ón tabelul 2. Toate probele analizate au prezentat un maxim de absorbţ ie la lungimea de undă de 290 nm. Totuşi gradul de absorbţie

9 1

Cristina Mateescu, I.F. Dumitru

la 290 nm a fost variabil Ón funcţ ie de concentraţ ia soluţ iilor de etanol. Extractul apos a prezentat cea mai scă zută valoare a absorbţiei, care totuşi a crescut progresiv cu concentraţ ia de etanol p‚nă la 80%. Extractele cu concentraţ ii de etanol de 90% ş i 95% au prezentat o scă dere a absorbţ iei la 290 nm. Aş a cum s-a menţ ionat Ón lucră ri anterioare (MARKHAM, 1 982; KUNO, 1 987), [45, 46] apari ţia benzilor de absorbţie la lungimile de undă de 270 ñ 330 nm este atribuit ă flavonoizilor şi fenolilor. Cu alte cuvinte cea mai mare concentraţie de flavonoizi a fost eliberată la utilizarea etanolului de 80%. Pe de alt ă parte, amestecurile de extracte etanolice de propolis cu nitrat de aluminiu ş i acetat de potasiu modifică complet spectrele de absorbţie, cu formarea unui nou peak de absorbţie maximă la lungimea de undă de 3 1 0 nm. Modificarea maximului de absorbţie se datorează formă rii complexului (chelat) metalic cu flavonoizii. Cea mai mare parte a flavonoizilor naturali sunt polifenoli care conţin una sau mai multe grup ă ri O-dihidroxil şi hidroxiceto care sunt implicate Ón formarea complecşilor metalici. Formarea complexului metal.flavonoizi induce o schimbare a spectrului de absorbţ ie maxim (JURD ş i GEISSMAN, 1956; PORTER ş i MARKHAM, 1 970) [47, 48].

Tabelul nr.2

Absorban ţ a extractelor etanolice şi apos de propolis

Extracte de propolis

Absorbanţ a extractelor La 290 nm

Absorbanţa complex la 31 0 nm

Extract apos

0,4434

0,434 1

1 0% etanol

0,5 11 5

0,4782

20% etanol

0,5965

0,547 1

30% etanol

0,740 1

0,7002

40% etanol

1 ,0575

0,9290

50% etanol

1 ,7802

1,5637

60% etanol

2,4668

2, 1