Capitolul I

OBIECTUL ŞI METODA TEORIEI GENERALE A DREPTULUI

1. Importanţa studierii dreptului

1.Trăim o perioadă în care dreptul are, mai mult ca oricând, o importanţă

covârşitoare pentru dezvoltarea societăţii noastre, pentru fiecare cetăţean în parte.
În fiecare zi, în presă, la radio, televiziune, în dezbaterile publice se discută
probleme care vizează într-un fel sau altul viaţa juridică a societăţii, dreptul. Conceptul
care prezidează aceste dezbateri este statul de drept. Scopul principal al
transformărilor din ţara noastră este de a făuri în România democraţia, un stat de
drept.
Dreptul – după cum vom vedea pe parcursul cursului – este un ansamblu de reguli
de conduită obligatorii ce consfinţesc anumite drepturi, libertăţi şi obligaţii ale
oamenilor în relaţiile lor reciproce, a căror respectare este asigurată, la nevoie, de către
forţa publică.
Orice comunitate umană, încă de la primele colectivităţi, a simţit nevoia unei
organizări, a unei discipline, fără de care convieţuirea ar fi imposibilă. S-au format
inevitabil anumite reguli, norme, obiceiuri a căror respectare era necesară colectivităţii
respective şi care la început era asigurată de şeful familiei, apoi în gintă, în trib de
şeful de gintă, trib, direct sau împreună cu sfatul bătrânilor, pentru ca apoi să se creeze
un organism special chemat să aplice şi să asigure respectarea acestor norme. Acest
organism întruchipa puterea publică şi era constituit ca ceva distinct de colectivitatea
respectivă, care s-a chemat pe rând cetate (civitas polis) apoi republică sau imperiu,
cu timpul a căpătat denumirea de stat.
Evoluţia societăţii umane a confirmat dictonul “ubi societas, ibi ius” (“unde este
societate, acolo este şi drept”). Omul este o fiinţă politică – “zoon politikon” – spunea
Aristotel. El trăieşte în societate, fiind o fiinţă socială. Se vădeşte aici legătura dintre
drept şi politică , dintre drept şi puterea publică, aspecte asupra cărora vom reveni.
Deci omul, ca fiinţă socială trăieşte într-o colectivitate în care se formează în funcţie
de anumite situaţii complexe diferite norme de conduită care la început sunt mai
simple, rudimentare, dar care încă di vechime s-au manifestat uneori în adevărate
monumente legislative, ca de exemplu Legile lui Manu în India, Codul lui Hammurabi
în Mesopotamia, Lega celor 12 table la Romani ş.a., pentru ca apoi în societatea
modernă şi mai ales în cea contemporană, legislaţia să ia o extindere foarte amplă,
cerută de viaţa socială, de transformările care au loc, de nevoile dezvoltării vieţii
sociale. Nu fără temei se vorbeşte azi, chiar de o inflaţie legislativă în numeroase ţări.
Desigur că apariţia şi dezvoltarea dreptului se produce în funcţie de epoca
istorică, de condiţiile economice, sociale, politice, culturale, naţionale din fiecare ţară.
Tocmai de aceea este necesar şi important a se studia dreptul, condiţiile care
influenţează modificarea, transformarea lui, pentru a-i determina direcţiile dezvoltării
sale viitoare, modalităţile potrivite pentru a asigura aplicarea, respectarea lui, precum
şi asigurarea drepturilor şi libertăţilor membrilor societăţii, ale oamenilor.

Capitolul I 1