Voiculescu B.A.

Stefan
Grupa 10

TEMA #3

I. Modalitati terapeutice pentru fractura coronara dentara:

Fracturile coronare dentare se impart in doua categorii:
1. Fracturi coronare necomplicate (fara interesare pulpara)
2. Fracturi coronare complicate (cu interesare pulpara)

1. Fracturile coronare necomplicate: Acestea se impart in doua alternative de

tratament:

a) Reatasarea fragmentului fracturat

b) Restaurarea cu rasina compozita

a) Reatasarea fragmentului fracturat:

 Reprezinta o alternativa de tratament conditionate de recuperarea fragmentului fracturat.
Atunci cand fragmentul este disponibil si de dimensiuni rezonabile, iar adaptarea la dinte
este corecta, aceasta tehnica este preferata restaurarii cu rasina compozita.

 Avantajele reatasarii fragmentului fracturat:

 Acceptarea psihologica de catre pacient;
 Timp redus de tratament;
 Restaurarea corecta a morfologiei si texturii dintelui
 Abraziune similara dintilor naturali

 Timpii reatasarii fragmentului fracturat:

 Toaleta zonei interesate cu spray de apa, ser fiziologic sau clorhexidina;
 Dezinfectarea cu hipiclorit de sodiu sau apa oxigenata;
 Izolarea dintelui cu ajutorul digai;
 Gravarea acida timp de 30 de secunde pentru smalt si 10 secunde pentru dentina;
 Conditionarea dentine pe dinte si fotopolimerizarea;
 Conditionarea dentinei fragmentului si aplicarea unei rasini composite pe
fragment;
 Aplicarea pe dinte a fragmentului incarcat, urmata de indepartarea excesului de
material;
 Fotopolimerizarea timp de 40 de secunde vestibular si lingual;
 Finisarea si lustruirea conventionala cu freze diamantate, discuri, benzi abrasive si
gume.
Voiculescu B.A. Stefan
Grupa 10

b) Restaurarea cu rasina compozita:

 Aceasta tehnica vizeaza restaurarea estetica si functionala a dintelui traumatizat
concomitant cu mentinerea vitalitatii pulpare. Pentru a restaura forma si dimensiunea
dintelui, este necesara sprijinirea mai multor factori: culoarea, opacitatea, transluciditatea,
fluorescenta si opalescenta.

 In prezent, aceasta tehnica ofera cele mai bune rezultate, utilizand un ghid de referinta din
silicon care permite medicului: aprecierea marimii si grosimii stratului de rasina
compozita, alegerea gradului de opacitate si transluciditate.

 Timpii restaurarii cu rasina compozita:

 Toaleta zonei interesate cu spray de apa, ser fiziologic sau clorhexidina;
 Dezinfectarea cu hipiclorit de sodiu sau apa oxigenata;
 Izolarea dintelui cu ajutorul digai;
 In cazul unui tratament de urgenta se aplica ciment ionomer de sticla pe suprafata
fracturata;
 In sedinta dedicate restaurarii se vor parcurge etapele specifice: gravare acida,
conditionarea si restaurarea, indicate de producatorul rasinii composite alese.

2. Fracturi coronare complicate:

 Scopul acestui tratament este pastrarea vitalitatii prin conservarea unei pulpe neinflamate
protejata de o bariera de tesut dur format prin aplicarea unui material biocompatibil pe
aria de expunere pulpara. Majoritar, acest lucru este realizat prin coafaj direct sau
pulpotomie partiala/profunda.

 Factori important pentru determinarea tipului de tratament:

 Stadiul dezvoltarii radiculare;
 Dimensiunea expunerii;
 Timpul scurs pana la instituirea tratamentului de urgenta.

 Factori care influenteaza selectia tratamentului cel mai indicat:

 Starea de sanitate a pulpei inainte de traumatism;
 Varsta pacientului;
 Prezenta si concomitenta luxatiei;
 Efectul procedurilor chirurgicale;
 Tipul materialului de coafaj direct.
Voiculescu B.A. Stefan
Grupa 10

II. Clasificarea adezivilor dentari:

Toate sistemele adezive existente pe piata prezinta un mechanism comun de adeziune la
smalt prin blocarea micromecanica a rasinii intre prismele demineralizate si adeziunea la
dentina prin hibridizare.
1. Clasificare dupa modul in care interactioneaza cu smear layer (dentritus dentar
remanent):
a) Etch-and-rinse (ER) – sistemul adeziv include o faza separate de
demineralizare cu acid fosforic 30-40%, care se aplica simultan pe smalt si
dentina, urmata de spalare. Se impart in doua grupe:
 3 step ER (acid+primer+bonding)
 2 step ER (acid+primer/bonding)
b) Self-etch – nu se bazeaza pe o faza separate de demineralizare; adezivul
contine un monomer acid ce nu este indepartat prin spalare, smear layer-ul
devine permeabil si este incorporate in stratul hibrid. Se impart in doua grupe:
 2 step SE (primer acid+bonding)
 1 step SE (o solutie, all-in-one, 3-in-1)

a) Adezivii ER:
 Sistemele adezive ER cuprind 3 etape de aplicare: demineralizare, priming si adeziune (3
step ER). Pentru simplificarea tehnicii de lucru, au fost create sistemele in 2 etape (2 step
ER). Aceasta combina faza de priming si bonding intr-una singura.

 Demineralizarea consta in indepartarea smear layer-ului si a smear plugs-urilor si

demineralizarea dentinei pe o distanta de 3-5 microni, astfel expunand fibrele de collagen
care sunt aproape in totalitate “golite” de hidroxiapatita.

 Faza de priming consta in asigurarea de suficienta umidiate fibrelor de colagen expuse

si indepartarea apei remanente, astfel pregatind dentina pentru infiltrarea rasinii adezive.

 Rasina adeziva este o solutie fara solvent, cu sau fara umplutura, continand in principal
monomeri hidrofobici. Functia principala a rasinii adezive este sa umple spatiile
interfibrilare ramase intre fibrele de colagen.

 Dezavantajul major al sistemelor ER il reprezinta “ sensibilitatea tehnicii”, adica esecul

adeziunii datorat nerespectarii timpilor de lucru si compozitiei diferite a smaltului si a
dentine.
Voiculescu B.A. Stefan
Grupa 10

b) Adezivii SE:
 Acesti adezivi nu au nevoie de faza separata de demineralizare si spalare, deoarece ei
contin monomeri acizi care simultan demineralizeaza si asigura functia de priming atat
pentru smalt cat si pentru dentina. Smear layer-ul este dizolvat, iar produsii rezultati nu
sunt indepartati prin spalare si incorporate in rasina adeziva.

 In functie de tehnica de aplicare, se clasifica in:

 Sisteme 2 step: Sunt alcatuite dintr-un primer acid (autodemineralizant,
autogravant) si o rasina adeziva.
 Sisteme 1-step: Au aparut sub forma unui singur flacon ce contine un amestec
de substante ce realizeaza atat demineralizarea cat si priming-ul si adeziunea.

 In functie de aciditate/agresivitate, se clasifica in:

 Adezivi SE slabi: Demineralizeaza dentina foarte superficial, lasand cristale
de hidroxiapatita, in jurul fribrelor de colagen disponibile.
 Adezivi SE intermediari: Prezinta caracteristici morfologice care ii situeaza
intre cei slabi si cei puternici. Ei indeparteaza smear layer-ul si determina o
demineralizare superficiala a dentine.
 Adezivi SE puternici: Fiind aplicati pe dentina, acestia seamana cu aspectul
morphologic al unui adeziv ER, cu un strat hibrid gros, care este complet lipsit
de cristale de hidroxiapatita si cu dopuri de rasina. Cu cat este mai agresiv, cu
atat mai adanca este hibridizarea.

2. Clasificarea cronologica:
 Adezivi de generatia I: Au aparut si s-au dezvoltat in perioada 1950-1970.
Compusii din aceasta generatie erau hidrofobi si realizau adeziune chimica
direct de stratul de “smear layer”, cu o forta medie de pana la 5 Mpa.
 Adezivi de generatia a II-a: Performanta adeziva nu depaseste valoare a
medie de7-10 Mpa, insuficienta pentru a impiedica microinfiltratia marginala.
 Adezivi de generatia a III-a: Acesti adezivi dezvolta o forta medie de
adeziune de cca. 10-12 MPa, care contracareaza partial contractia de
polimerizare a materialelor composite de restaurare, putand avea capacitate de
adeziune si pe substrat metalic/ceramic.
 Adezivi de generatia a IV-a: Introdusa la inceputul anilor ’90, elemental
nou, care face diferenta, este tehnica gravajului acid utilizand acid fosforic de
concentratie 35-40%, cu o forta de adeziune la substrat de 18-25 MPa.
 Adezivi de generatia a V-a: Introdus in perioada anilor ’95, combina
primerul cu bondingul intr-un singur compus. Forta de adezine realizata este
de 20-25 MPa. Mecanismul se bazeaza pe formarea stratului hibrid prin
indepartarea totala a DDR, la fel ca adezivii din generatia a IV-a.
 Adezivi de generatia a VI-a: Introduse in perioada 1999-2000, aceste
sisteme urmaresc, de asemenea, o mai mare usurinta in manipulare (mai
putine componente), prin eliminarea manoperelor de spalare a acidului de
gravaj.
 Adezivi de generatia a VII-a: Au fost introduse in perioada 2002-2005,
acestea pastrand multe dintre caracteristicile adezivilor din generatia a VI-a.
Voiculescu B.A. Stefan
Grupa 10

Au o forta de adeziune superioara, de 25-30 MPa. Se manipuleaza mai usor,

fiind sisteme monocomponente, care reunesc intr-un singur component acidul,
primerul si rasina adeziva.