Capitolul 3

Studiu de caz privind gestionarea crizelor din regiunea marii negre

Ce se întâmplă în și în jurul Mării Negre și cum afectează NATO?

Regiunea Mării Negre are o importanță crucială pentru Europa, fiind o

răscruce importantă și o intersecție critică a coridoarelor est-vest și sud-nord. Mulți
experți consideră că cine controlează sau domină Marea Neagră poate proiecta cu
ușurință puterea către continentul european, în special în Balcani și Europa
Centrală, dar și în estul Mediteranei, precum și în Caucazul de Sud și în nordul
Orientului Mijlociu.
Regiunea găzduiește trei membri NATO (Bulgaria, România și Turcia) și
mai multe țări partenere NATO, astfel încât orice instabilitate sau ostilitate în zonă
afectează direct Alianța. Acțiunile Rusiei s-au concentrat în cadrul Summit-ului
NATO de la Varșovia din iulie 2016, când liderii aliați au declarat clar că
„activitățile și politicile recente ale Rusiei au redus stabilitatea și securitatea, au
crescut imprevizibilitatea și au schimbat mediul de securitate.”
În ultimii ani, Rusia și-a îmbunătățit constant poziția militară și s-a asortat
cu o campanie de informare fără compromisuri și afirmative. Majoritatea experților
din Rusia consideră că Moscova face acest lucru în primul rând în urmărirea
obiectivului său strategic de mare statut de putere și înființarea unor zone de
influență privilegiată.
Fapte grele susțin această afirmație. Ultimele și, probabil, cele mai grave
amenințări la adresa arhitecturii europene de securitate, provocând în mod deschis
ordinea mondială stabilită, au avut loc în regiunea Mării Negre: conflictul Rusiei
cu Georgia în 2008, anexarea ilegală a Crimeei în 2014 și activitățile sale de
destabilizare continuă în estul Ucrainei . Dincolo de folosirea forței militare
convenționale, Rusia aplică mijloace asimetrice de război în această regiune,
menite să perturbe și să incapaciteze deciziile suverane ale națiunilor și procesele
lor de democratizare și integrare euro-atlantică.

Care sunt principalele provocări pentru NATO?

Provocările securității în regiunea Mării Negre sunt toate interconectate și

inextricabil legate între ele într-un context mai larg de securitate euro-atlantică.
Construcție militară rusă și A2 / AD

Anti-Access / Denial Area (A2 / AD) este un jargon militar pentru a descrie
situația în care un stat implementează sisteme de arme, adesea cu capacități de
lungă durată, pentru a strangula forțelor străine libertatea de mișcare în teatru.
Rachete sol-sol, rachete balistice sau de croazieră, precum și rachetele anti-nave
sunt capacitățile utilizate cel mai des pentru construirea A2 / AD. În sistem pot fi
adăugate elemente suplimentare - de exemplu, avioane avansate, nave de suprafață
și submarine și capacitățile lor pentru superioritatea aerului și pentru controlul
mărilor. Sistemele îmbunătățite de comunicații și supraveghere și capacitățile de
război cibernetic contribuie, de asemenea, la această rețea completă A2 / AD, care
va încerca să perturbe spectrul electromagnetic și să priveze forțele străine de
utilizarea sa.
Conceptul A2 / AD nu este unul nou. Dar desfășurarea unor cantități
substanțiale din acest nou echipament militar ridică întrebări cu privire la scopul și
intențiile ascunse în urma extinderii Rusiei. Încă din 2010, Programul de armament
al statului rus a acordat prioritate Flotei Mării Negre pentru o îmbunătățire
semnificativă a capacității. În 2015 și 2016, Flota Mării Negre a primit primul
dintre cele șase submarine KILO modernizate planificate și prima dintre șase
fregate planificate ale clasei Amiral Grigorivich. Acestea s-au adăugat la sistemul
sofisticat A2 / AD cu rachetele anti-navă de rază lungă, precum și cu rachetele de
croazieră cu atacuri terestre de rază lungă.

Influența malefică rusă

O serie de state membre NATO și organizații neguvernamentale au fost

vocale și sincere în privința activităților dăunătoare ale Rusiei care au drept scop
erodarea instituțiilor democratice prin exploatarea caracteristicilor economiilor și
societăților deschise. Numeroase rapoarte descriu setul de instrumente și opțiunile
pe care le folosește Rusia pentru acest lucru. Printre acțiunile cele mai vizibile se
numără campania activă de propagandă, care are drept scop crearea de noi sau
reluante probleme istorice vechi, care fac ca cooperarea în regiune să fie mai puțin
probabilă, în timp ce subminează încrederea în instituțiile euro-atlantice - inclusiv
NATO și Uniunea Europeană .
Drept urmare, întreaga regiune, în josul fiecărei țări individuale, este mai
slabă, mai puțin deschisă pentru integrare și predispusă periculos la subversiune.
Un instrument regulat la alegere este răspândirea falselor știri și a teoriilor
conspirației, multe dintre ele sugerează o agendă occidentală ascunsă. Mai des,
obiectivul este de a alimenta nemulțumirile anti-înființare, inclusiv sprijin direct
pentru partidele politice cu agende anti-NATO și agende anti-europene, alimentând
euro-scepticismul în general. O tendință recentă dezvăluie eforturi pentru
polarizarea în continuare a societăților care au arătat deja semne de diviziune cu
privire la problema imigrației sau a valorilor democratice liberale.

Conflicte prelungite

Conflictele post-sovietice prelungite (adesea numite „înghețate”) sunt

concentrate în regiunea Mării Negre. Ele creează „zone gri” care ar putea sau pot
alimenta deja criminalitatea organizată, contrabanda și radicalizarea. Este nevoie
de puțin efort pentru a vedea cum Rusia îi exploatează pe toți pentru intimidarea
politică a statelor nou independente din fosta Uniune Sovietică.
Pentru NATO aceasta este în mod clar o provocare, deoarece toate aceste
conflicte au un potențial semnificativ de a destabiliza întreaga regiune rapid.
Strategia globală a UE, adoptată în 2016, identifică, de asemenea, conflictele
prelungite din regiunea Mării Negre ca o provocare „pentru ordinea europeană de
securitate”.

Securitate energetică (în)

Întrucât Marea Neagră este un coridor de tranzit cheie pentru resursele

energetice, o problemă majoră este securitatea aprovizionării. Mediul de securitate
existent creează, de asemenea, îngrijorări cu privire la capacitatea de a exploata
combustibili fosili în apele litorale. În același timp, interdependența importurilor de
gaze creează implicații politice inevitabile, iar aceste importuri sunt ușor utilizate
în scopuri politice. Cu toate acestea, membrii Uniunii Europene și alte țări au făcut
măsuri pentru a rezolva această problemă, iar piața gazelor naturale începe să
semene cu piața petrolului, unde prețul - mai degrabă decât locația - determină
tranzacțiile. Desigur, există o mare nevoie de conectivitate între rețelele locale de
gaze din Europa.

Securitatea liniilor de comunicare

Timp de milenii, regiunea Mării Negre a reprezentat o intersecție a liniilor

de comunicare între Europa și Orientul Mijlociu, din Balcanii de Est până în
Caucazul de Sud. Securitatea acestor linii de comunicare este crucială pentru
comerț și prosperitate în regiune și nu numai. În acest context, este evident că
instabilitatea actuală sufocă dezvoltarea economică și potențialul din regiune, ceea
ce comerțul maritim și o integrare economică mai strânsă ar putea să nu se aplice.
Care este răspunsul NATO?

NATO a precizat în numeroase rânduri că Alianța nu avea intenția de a

dispune forțe în estul sau sud-estul Europei. Cu toate acestea, anexarea ilegală a
Crimeei de către Rusia a determinat Alianța să își îndeplinească sarcina de bază -
apărarea colectivă - și să-și asigure credibilitatea. Au fost luate măsuri pentru
consolidarea prezenței NATO în regiunea Mării Negre, care reprezintă un răspuns
defensiv și proporțional la utilizarea forței militare de către Rusia împotriva
vecinilor săi de la Marea Neagră. În același timp, aliații au fost de acord să mențină
canalele deschise de comunicare cu Rusia, demonstrându-și voința de a asigura
predictibilitatea și transparența.

Abordarea căii duale

Regiunea Mării Negre este flancul sud-estic al Alianței. Având în vedere

realitățile regionale și provocările de securitate, NATO și-a consolidat poziția de
descurajare și de apărare cu măsuri de prezență adaptate. Acestea sunt o
demonstrație pe timp de pace a hotărârii NATO de a asigura descurajarea eficientă
și apărarea colectivă credibilă.
Măsurile adaptate la prezența înaintată includ o componentă terestră, o
brigadă-cadru multinațională pentru formare integrată, precum și măsuri pentru
prezența aeriană și maritimă consolidată în regiune.

Printre măsurile anunțate, au fost deja dezvoltate următoarele:

 Brigada multinațională de la Craiova, pentru care România este o națiune cadru,

constituie componenta terestră a prezenței înaintate. În prezent, zece aliați s-au
angajat în acest sens și anume Bulgaria, Canada, Germania, Spania, Ungaria,
Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Polonia și Portugalia, contribuind la sediul
brigăzii și la coordonarea instruirii îmbunătățite;
 În domeniul aerian, Canada și Italia consolidează eforturile României și
Bulgariei pentru poliția aeriană;
 În domeniul maritim, forțele maritime permanente NATO sunt prezente cu mai
multe nave și mai multe exerciții navale. În cadrul Comandamentului Maritim
al NATO a fost creat un centru funcțional pentru Marea Neagră, care se
concentrează pe problemele specifice securității regionale și menține legături
strânse cu navele regionale;
 Nu în ultimul rând, o nouă inițiativă de formare îmbunătățită își propune să
aducă mai multă coerență în toate eforturile de formare.
 În lumina noii poziții militare ruse și în pofida descurajării și a posturii de
apărare pe care NATO le-a dezvoltat ca răspuns, Alianța și liderii săi se angajează
să urmărească o abordare duală. Așa cum s-a convenit la Summit-ul de la
Varșovia, în timp ce consolidează capacitățile de descurajare și de apărare, Alianța
rămâne deschisă dialogului concentrat și semnificativ cu Rusia pe baza
reciprocității. Consiliul NATO-Rusia s-a întâlnit de șase ori din aprilie 2016,
oferind aliaților oportunități de a discuta deschis cu Rusia problemele legate de
activitățile militare, transparența și reducerea riscurilor.
La Summit-ul de la Varșovia, liderii aliați au declarat că vecinii NATO mai
stabili înseamnă mai multă securitate pentru Alianță și că „... pe fundalul unui
mediu global de securitate din ce în ce mai instabil ... NATO încearcă să contribuie
mai mult la eforturile comunității internaționale în proiectarea stabilității și
consolidarea securității în afara teritoriului său, contribuind astfel la securitatea
generală a Alianței. ”
Pentru a realiza acest lucru, Aliații și-au consolidat atenția asupra zonelor cu
risc crescut și se angajează cu partenerii din regiunea Mării Negre cu întregul
spectru de instrumente din cutia lor de instrumente de securitate cooperativă.
Aceasta include consultări periodice cu privire la evaluarea strategică a situației de
securitate în regiunea Mării Negre, planificarea exercițiilor relevante și sprijin
practic accelerat pentru Georgia, Moldova și Ucraina.
NATO a susținut ferm poziția sa de nerecunoaștere a anexării ilegale a
Rusiei din Crimeea, care a fost repetată în timpul vizitei Consiliului Atlanticului de
Nord la Kiev în iulie 2017. Pe lângă sprijinul său politic, NATO și-a sporit
semnificativ sprijinul practic pentru Ucraina, oferirea de asistență personalizată
pentru a sprijini reforma în sectorul său de securitate și apărare, precum și pentru a
dezvolta capacitatea și capabilitatea printr-un pachet de asistență cuprinzător,
convenit la Summit-ul de la Varșovia. Unele dintre elementele acestui pachet sunt
legate direct de securitatea Mării Negre. De exemplu, printr-un proiect regional de
securitate a spațiului aerian, Ucraina își va îmbunătăți capacitatea de a gestiona
incidentele de securitate aeriană. Alte proiecte vizează îmbunătățirea capacităților
Ucrainei pentru comanda și controlul securizat și conștientizarea situației. De
asemenea, NATO contribuie la dezvoltarea Academiei maritime a Ucrainei, care a
fost mutat la Odessa în urma anexării ilegale a Crimeei de către Rusia.
Georgia este unul dintre partenerii de oportunități îmbunătățite ale NATO,
care permite o interacțiune politică și practică extinsă. În plus, pachetul substanțial
de cooperare NATO-Georgia în domeniul consolidării capacității de apărare, lansat
la Summit-ul NATO din Țara Galilor 2014, a evoluat pentru a se potrivi cu
evoluțiile negative ale securității în regiunea Mării Negre. Pachetul include suport
pentru 13 zone, care cuprinde toate cele trei servicii militare. Aceasta implică
consultanță și legătură la nivel strategic, consolidarea capacităților de apărare și
activități de instruire și exerciții multinaționale.
Angajamentul NATO cu Moldova a fost, de asemenea, intensificat, la
solicitarea guvernului, pentru a sprijini construirea și reformele instituțiilor de
apărare. La Summit-ul din Țara Galilor a fost convenit un pachet de consolidare a
capacității de apărare, iar la Chișinău a fost înființat un birou de legătură cu NATO
la sfârșitul anului 2017.

S-ar putea face mai mult pentru a spori securitatea în regiune?

NATO are o influență politică din cele 29 de state membre și cele mai
avansate capacități de apărare la dispoziția sa pentru apărarea colectivă a fiecăruia
dintre membrii săi. Acordă sprijin politic partenerilor săi, precum și ajutor la
construirea instituțiilor solide de apărare care să genereze capacitatea de a-și
proteja suveranitatea națională.
Totuși, NATO are anumite limitări. În special, se dovedește dificil să se
adapteze și să răspundă la tactici și amenințări hibride, analizând în detaliu
operațiunile dăunatoare rusești. Astfel de activități se află la marginea războiului
tradițional, dar încă în afara domeniului de apărare. Prin urmare, este
responsabilitatea fiecărei națiuni să-și dezvolte rezistența instituțională și socială
pentru a contracara astfel de tactici.
Totuși, NATO are un partener natural care poate aduce o valoare adăugată
mult abordării tuturor provocărilor menționate mai sus - Uniunea Europeană.
Douăzeci și doi de aliați NATO sunt, de asemenea, membri ai Uniunii Europene.
Așadar, este firesc ca ambele organizații să lucreze împreună pentru a promova
dezvoltarea regiunii Mării Negre și să abordeze provocările sale de securitate. Într-
adevăr, cele două organizații au convenit să consolideze cooperarea în lumina
provocărilor comune către est și sud, inclusiv combaterea amenințărilor hibride,
îmbunătățirea rezistenței, consolidarea capacității de apărare, apărarea cibernetică,
securitatea maritimă și exerciții. În special, Uniunea Europeană poate adăuga
valoare prin promovarea democrației și a bunei guvernări - acesta este fundamentul
de bază pentru a obține o stabilitate durabilă și pe termen lung în regiunea Mării
Negre.