CURS 7

Ambalarea produselor biotehnologice

Ambalajul este un material sau un obiect realizat din diverse
materiale cum ar fi: metale, materiale plastice, sticla, hartie si
carton, materiale multistrat s.a. cu rolul de a cuprinde un
produs sau un ansamblu de produse pentru asigurarea calitatii
si integritatii acestora in timpul depozitarii, manipularii,
transportului si desfacerii pana la consum sau pana la expirarea
termenului de valabilitate.
Rolul si functiile ambalajului:
-Funcția de conservare și protecție a produselor
biotehnologice
-Asigurarea integritatii produsului in timpul manipularilor,
depozitarii și transportului
-Comunica informatii consumatorului despre: producător,
produs conţinut, compoziţie/ingrediente, cantitate sau volum
de produs, condiţii de dpeozitare, mod de utilizare, informaţii
nutriţionale
-Promovarea produselor şi a vânzărilor
FUNCTIILE UNUI AMBALAJ:

• Protectie

• Conservare

• Informare/Promovare
 Proiectarea unui ambalaj

Costuri vs. Interactiunea

functionalitate Impact asupra produsului
Funcțiile de bază
(complexitate) mediului alimentar cu
ambalaj ambalajul

10/11/2011 Ljubljana, Slovenia

• Materialul de ambalare – este destinat învelirii şi protectiei
temporare a unui produs fără a constitui un ambalaj propriu-zis
(ex. Hartia de ambalare);
• Materialul de ambalaj – este destinat confecţionării ambalajelor
• Accesoriile de ambalare – sunt materialele, piesele sau
dispozitivele destinate sa completeze sau sa preia unele functii
ale ambalajului precum: imobilizarea continutului, amortizarea
socurilor, etansarea, inchiderea, consolidarea, identificarea
ambalajului, etc. fara a constitui insa ambalajul.
• Preambalarea – o ambalare în unităţi de desfacere, fiind
efectuată fie la locul de producţie sau de sortare a produselor,
fie înaintea vânzării, în scopul uşurării şi accelerării acestui
proces precum şi protecţia lor temporară până în momentul
consumului.
• Ambalarea este operaţia, metoda sau procedeul prin care se
asigură, cu ajutorul ambalajului, protecţia şi conservarea
produsului pe parcursului manipulării, depozitării, distribuţiei,
transportului şi comercializării până la utilizare de către
consumator.

• Ambalarea, prin efectele asupra produsului, este o operaţie

care face parte din procesul de producţie şi conservare a
produselor dar în acelaşi timp face parte şi din procesul de
distribuţie/desfacere a produsului.
 CLASIFICAREA AMBALAJELOR
• Clasificarea ambalajelor în funcţie de nivelul ambalării:
 AMBALAJE PRIMARE - ambalaje care se află în contact direct cu produsul,
asigurând bariera protectoare si/sau participând efectiv la vânzarea cu
amănuntul: cutii metalice, butelii de sticlă sau materiale plastice, pungi,
cutii de carton (pentru biscuiţi, bomboane), ambalaje tip pungă în cutie (bag
in box), etc.;

 AMBALAJE SECUNDARE – ambalaje care conţin un număr de ambalaje

primare, reprezentând practic mijlocul fizic de realizare a depozitării,
transportului, distribuţiei şi comercializării produselor ambalate: navete, cutii
de carton, etc.;
 AMBALAJE TERTIARE – grupeaza mai multe ambalaje secundare in
scopul usurarii activitatilor de depozitare, manipulare, livrare,
transport precum si reducerea spatiului necesar acestor activitati:
paleti

 AMBALAJE CUATERNARE – grupeaza mai multe ambalaje tertiare,

fiind utilizate in transportul international: containere metalice de
max. 12 m lungime, incarcate cu palete rigidizate
• Clasificarea ambalajelor din punct de vedere al materialului de
ambalaj:
– Ambalaje de sticla: borcane, butelii, flacoane, fiole, damigene;
– Ambalaje metalice: cutii, tuburi, butoaie;
• ambalaje de aluminiu: folie de aluminiu, cutii, tuburi
• ambalaje de tabla cositorita lacuita: cutii din doua sau trei
piese
• ambalaje de staniu: folie de staniu (staniol);
• ambalaje de otel inoxidabil: cutii
– Ambalaje din materiale celulozice:
• Ambalaje din lemn: cutii, navete, butoaie, paleti;
• Ambalaje de hartie: pliculete, pungi, saci;
• Ambalaje de carton: cutii, lazi,
• Ambalaje de mucava: cutii, lazi, cofraje de oua;
- Ambalaje din materiale plastice:
• Ambalaje flexibile: pliculete, pungi, saci;
• Ambalaje semirigide si rigide: pahare, cutii, galetuse,
navete, tavi, palete

- Ambalaje din materiale textile: saci, plase, etc;

- Ambalaje din materiale complexe:

• Ambalaje flexibile: folii, pliculete, pungi;
• Ambalaje semirigide si rigide: cartoane, ambalaje skin,
ambalaje tip punga in cutie;
• Clasificarea ambalajelor din punct de vedere al formei:
– Ambalaje rigide:
• Ambalaje de forma rectangulara – paralelipipedica, cubica
(rareori), in unele cazuri cu muchiile rotunjite: cutii si lazi
paralelipipedice, tavite, tavi, palete, navete, bidoane rectangulare,
etc;
• Ambalaje de forma cilindrica: butelii, borcane, bidoane, cutii,
tuburi rigide, flacoane, butoaie, etc.;
• Ambalaje de forma tronconica: pahare, galetuse, cutii;
• Ambalaje cu forme variate: borcane si butelii cu diametru variabil
pe inaltime sau cu abateri de la forma cilindrica, flacoane de
diferite forme, etc.;
– Ambalaje flexibile – ambalaje care ajung la o anumita forma dupa
umplere cu produs si inchidere: pliculete, pungi, tuburi flexibile, saci,
baloturi.
 Modificari survenite dupa ambalarea produselor
biotehnologice

Transformarile fizice si chimice ale produselor biotehnologice

ambalate, procesele care au loc in intreaga perioada de la
ambalare pana la consum sunt:
- solidificare prin uscare, cristalizare, formarea hidratilor,
autooxidare, reactii de imbrunare neenzimatica, transformari
enzimatice.

Aceste transformari care genereaza modificari sub aspect

organoleptic si toxicologic sunt in stransa legatura cu
caracteristicile ambalajului si ale materialelor folosite la
confectionarea acestora.
 Tabel 1. Originea si natura modificarilor cauzate de catre materialele de ambalare
Originea Proprietati ale materialelor de ambalare Natura modificarii
modificarilor
Fizico Permeabilitatea la vapori de apa Aglomerarea produselor pulverulente
-chimica Adsorbirea apei de catre produsele higroscopice
Cristalizarea unor substante amorfe
Dezvoltarea produselor enzimatice
Dezvoltarea reactiei Maillard
Dezvoltarea microorganismelor
Scaderea continutului de umiditate (pierderi in greutate,
modificari ale texturii si culorii)
Permeabilitatea la radiatiile din domeniul Cataliza reactiilor de oxidare a grasimilor
vizibil si ultraviolet Trasformari chimice
Trasformari oxidative
Permeabilitatea la vaporii substantelor Pierderea aromei
organice Contaminarea produsului ambalat
Chimica Trecerea ionilor metalici Fe si Cu Gust metalic
in produsul ambalat >10-15 mg/kg Cataliza reactiilor de oxidare a grasimilor
Al >50 mg/kg Modificari de culoare
Cr, Co, Zn Modificari de gust si culoare
Sn Modificari de culoare
Prezenta in materialul de ambalaj a Gust sau miros specific
monomerilor sau oligomerilor
Prezenta unor cantitati reduse de solventi
Prezenta plastifiantilor
Prezenta unor lubrefianti folosiţi la matriţare
sau extrudare
Caracterizarea materialelor de ambalare în functie de
proprietatile fizico-chimice
In afara conditiilor generale impuse materialelor
folosite la confectionarea ambalajelor (rezistenta
mecanica si chimica), materialele destinate
ambalajelor din industria alimentara trebuie sa fie,
dupa caz:

 permeabile, asigurand “respiratia” produsului

alimentar ambalat (fructe si legume proaspete,
carne proaspata) sau evacuarea gazelor de
fermentare (ambalarea branzei care se
matureaza);

 impermeabile la microorganisme daunatoare,

arome, gaze sau vapori de apa (materii grase,
produse deshidratate);
 Caracterizarea materialelor de ambalare în functie de
proprietatile fizico-chimice
 rezistente la temperaturi coborate (produse biotehnologice
congelate) sau la temperaturi ridicate (produse biotehnologice
sterilizate);

 stabile chimic fata de apa, acizi, baze, saruri, grasimi;

 usor sudabile (la inchiderea ambalajului);

 compatibile cu lacurile si vopselele de etichetare;

 lipsite de miros sau de gust propriu;

 lipsite de componente care ar putea modifica proprietatile

produselor ambalate.
 Permeabilitatea

In industria produselor biotehnologice, permeabilitatea si

impermeabilitatea materialelor pentru ambalaje se refera la vapori,
gaze, arome, mirosuri, lichide, lumina, raze ultraviolete.

Din acest punct de vedere, materialele pentru ambalaje pot fi:

 sticla si diverse metale (fier, staniu, aluminiu, otel inoxidabil) care

se caracterizeaza prin impermeabilitate la gaze, vapori, arome,
lichide; trebuie notata insa transparenta sticlei la razele din
domeniul vizibil si permeabilitatea foarte slaba la razele
ultraviolete;
 Permeabilitatea
 Hartia, cartonul, lemnul si materialele plastice care au o oarecare
permeabilitate la gaze, vapori si uneori la lichide, conferita de
structura lor poroasa.

 Dintre acestea, materialele plastice sunt dominante, deoarece

adesea hartia si cartonul impreuna cu materialul plastic formeaza
un material complex cu calitati superioare hartiei si cartonului simplu.

 Din aceste motive, in cele ce urmeaza este analizata

permeabilitatea materialelor plastice.
 Permeabilitatea la vapori si la gaze.
 Se admite ca permeabilitatea la gaze si la vapori a unei pelicule de
material plastic comporta o absorbtie (prin afinitate chimica sau prin
solubilitate) a moleculelor de gaz si de vapori la suprafata peliculei,
urmata de difuzia acestor molecule cu strabaterea peliculei si de
absorbtia pe cealalta fata.

 Permeabilitatea la vapori de apa se exprima in g/(m2.24h);

 Permeabilitatea la gaze in cm3/(m2.24h) sau cm3/ (mm.cmHg),

tinand cont de grosimea peliculei, suprafata de penetratie si
presiunea gazului.
 Factorii care influenteaza permeabilitatea sunt:
• structura cristalina, factor favorabil impermeabilitatii: polimerii
cu structura cristalina (politetrafluor etilena, policlorura de
viniliden) prezinta o foarte redusa permeabilitate la vapori de apa;

• simetria moleculelor;

• prezenta adjuvantilor (plastifianti, pigmenti etc.)

Plastifiantii indeparteaza lanturile macromoleculei facilitand difuzia

moleculelor absorbite, deci maresc permeabilitatea. Influenta lor
depinde de natura chimica a plastifiantului; astfel, glicerina, datorita
gruparilor alcoolice, ridica permeabilitatea la vapori de apa si alcool
etilic, in schimb reduce difuzia benzenului.
Permeabilitatea la raze ultraviolete.
Materialele plastice sunt putin permeabile la razele ultraviolete; sub
2800 A (ultraviolete scurte) absorbtia ultravioletelor este aproape totala la
o grosime sub 2 mm. Trebuie mentionat insa ca materialele plastice sunt
mai permeabile la aceste raze decat sticla.
Printre macropolimerii cu permeabilitate mai ridicata la raze ultraviolete
pot fi citati: polietilena, polimetacrilatul de metil, derivatii celulozici:
acetobutirat de celuloza, acetat de celuloza, etil-celuloza.
Policlorura de vinil neplastefiata, policlorura de viniliden si poliesterii
stratificati, din contra, sunt mai putin permeabili.
Microporozitatea.
La foliile de material plastic, ca de altfel la toate foliile utilizate la ambalare
(folii de aluminiu, staniu etc.) este necesar sa se cunoasca microporozitatea.
Aceasta depinde de structura monomerului.
• https://www.roaliment.ro/sanatate/ambalajel
e-produselor-alimentare-in-contextul-
pandemiei-de-coronavirus-covid-n-
19/?mc_cid=2473595955&mc_eid=4c73ee12
dd