UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE MUZICĂ

BUCUREȘTI
FACULTATEA DE COMPOZIȚIE, MUZICOLOGIE ȘI
PEDAGOGIE MUZICALĂ

Managementul clasei
Eficiența profesorului din punctul de vedere al
managementului clasei – gestionarea problemelor

COORDONATOR: Lector Univ. Dr. Victor Chitic

STUDENT: Ana Maria Oancea, an III, grupa 1

București 2020

1
 Eficienta profesorului din punctul de vedere al managementului clasei – gestionarea
problemelor

Problema managementului clasei este o reala provocare pentru un profesor care isi
doreste o atmosfera optima de predare si invatare. Desi termenul de „management al clasei”
ne-ar duce cu gandul la elevii unei clase si atributele specifice fiecaruia, cred ca o mai mare
atentie ar trebui acordata cadrului didactic.

Prima unealta in managementul clasei si poate cea mai accesibila pare a fi insasi
comunicarea. Ea include ambele si managerul, cat si manageriatii si se manifesta in diverse
moduri (modul pasiv, modul agresiv si idealul mod asertiv).

Desi, la o varsta relativ frageda, elevii care abia incep un ciclu de invatamant tind sa
comunice pasiv (fie din cauza timiditatii sau a altor traume, cum ar fi rigurozitatea parintilor),
profesorul eficient ar detecta problema si nu ar interpreta gresit aceasta comunicare, agresand
verbal copilul si ingreunandu-i si mai mult integrarea.

Identificarea corecta a cauzei problemei comportamentale este un proces riscant,

intrucat metoda operationalizarii poate fi o capcana creatoare de etichete prost plasate in
primele etape. Spre exemplu, profesorul poate folosi eronat etichetele ca explicatii pentru
problema de comportament. „Exemplu: spunem că un elev trânteşte caietul pentru că este
agresiv şi este agresiv pentru că trânteşte caietul (definiţie circulară). În această situaţie
suntem tentaţi să considerăm că nu există nici o soluţie pentru modificarea acestui
comportament agresiv (trânteşte caietul), deoarece el se datorează faptului că elevul este
agresiv. Etichetele pot fi folosite pentru a denumi o clasă de comportamente, dar aceste
comportamente trebuie identificate şi descrise specific atunci când se doreşte
modificarea lor” (Bogdana Bursuc şi Alina Popescu, 2007). Sa nu uitam nici de faptul ca
etichetele ar fi preluate cu usurinta de catre colegi, afectand copilul si mai mult.

Aceasta operationalizare trebuie efectuata cat se poate de obiectiv pentru a avea

eficienta. Asadar, cand elevul X este neatent (in mod regulat), vom nota actiunile sale care ne
fac sa ajungem la aceasta concluzie (de exemplu, X este neatent cand: deseneaza pe banca, ii
ia caietul lui Y, vorbeste cu Z etc.). Odata ce am depistat aceste comportamente, cel mai
eficient pas il consider discutia privata. Elevul nu trebuie umilit si tras la raspundere in fata
colegilor, intrucat va deveni defensiv si nu va putea iesi din bucla comunicarii pasive (sau
agresive, dupa caz).

2
 Dupa minim o discutie intre patru ochi cu elevul putem sa verificam daca etichetele
plasate de profesor sunt potrivite. Mai mult, atentia trebuie mereu indreptata inspre ce face
elevul, nu ce NU face. Ce nu face va fi mereu un mod mult prea subiectiv de analiza care duce
catre plasarea gresita a etichetelor si la agravarea relatiei dintre profesor si elev.

Ultimul pas in ar fi solutionarea problemei. Acesta este un pas dificil intrucat multi
profesori vor apela imediat la pedeapsa. Cele doua tipuri de pedeapsa – cea pozitiva (ce
presupune aplicarea unui stimul neplacut, cum ar fi abuzul verbal sau chiar agresivitatea
fizica) este pe departe cea mai ineficienta forma de pedeapsa, si nu se poate considera nici pe
departe o forma de solutionare. A doua forma de pedeapsa este ce negativa, sau penalizarea
(presupune diminuarea privilegiilor, dar aceasta este aplicabila mai mult de catre parinti decat
de profesor). Oricare dintre cele doua tipuri de pedepse prezentate anterior nu solutioneaza
problema decat pe terment foarte scurt. „Pedeapsa opreşte comportamentul dacă este
aplicată în timp ce el se desfăşoară. Acesta este efectul imediat al pedepsei. Pe termen lung
însă comportamentul nedezirabil continuă să apară. Când comportamentul nedorit al unui
copil este corectat prin pedeapsă, şansele ca acel comportament să se repete este de 80% în
aceeaşi zi şi 50% în următoarele 2 ore. Pentru mulţi copii “recidiva” apare chiar în
următoarele 2 minute. (…)Pedeapsa îi învaţă pe copii modalităţi de a reacţiona pentru a
rezolva situaţii neplăcute. Copiii pedepsiţi învaţă pedeapsa ca modalitate de a rezolva situaţii

neplăcute. Un mediu educaţional bazat pe pedeapsă promovează comportamentele

antisociale – agresivitate, violenţă şcolară, vandalism.” (Bogdana Bursuc şi Alina Popescu,
2007)

Referitor la problema pedepsei expusa mai sus, trebuie luata in considerare si relatia
copilului cu parintii. Din pacate, multi parinti aplica diverse forme de pedeapsa copiilor lor,
acest lucru determinandu-i pe acestia din urma sa minta si sa se ascunda. Timp de opt ani am
fost eleva in aceeasi clasa cu colega a carei abuziv-de-autoritara mama a dus-o in situatia de
abandon scolar, chiar in ultimul semestru al clasei a XIIa. Frica si frustrarea colegei mele s-au
transformat in timp in indiferenta fata de scoala ce a culminat in abandonul scolar definitiv.
Pe scurt, opusul intentiilor mamei.

Trecand mai departe, doresc sa subliniez important relatiei dintre profesor si parinte.
Consider ca managementul clasei trebuie sa includa si relatia profesorului cu parintii, multe
comportamente datorandu-se relatiei dintre copil si parinte. Asadar, pentru a solutiona eficient
o problema, pe langa discutia dintre profesor-elev, de multe ori este nevoie si de o discutie cu

3
parintii acestuia pentru a aprofunda subiectul si pentru a intelege cu adevarat toate straturile
problemei. Din nefericire, profesorul sau chiar parintele, relationeaza cu celalalt doar cand
este vorba de chestiuni administrativ-financiare si mai putin cand elevul trece printr-un real
impas.

Cu toate acestea, parintii ar trebui sa fie prima oprire dupa discutia cu elevul.
Indiferent de varsta, constient sau inconstient, copiii preiau comportamentele adultilor pe care
ii au in preajma, dar din pacate asta include si comportamentele negative sau agresive. De
exemplu, daca un elev are tendinta de a-si jigni colegii si este si la o varsta vulnerabila,
sansele sunt destul de mari ca el sa fi preluat acest comportament agresiv prin observarea
parintilor sai. Intr-un caz de acest fel, in niciun caz pedeapsa nu ar solutiona problema, ba,
mai mult, i-ar intari agresivitatea comportamentului elevului.

In concluzie, consider managementul clasei o problema larga ce deseori de revarsa si

inafara clasei (spre familie si prieteni). Profesorul trebuie sa fie mereu alert la semnele din jur
si sa trateze corect problemele ce apar, intr-un mod obiectiv si rational.

4
Bibliografie
„Exemplu: spunem că un elev trânteşte caietul pentru că este agresiv şi este agresiv pentru că
trânteşte caietul (definiţie circulară). În această situaţie suntem tentaţi să considerăm că nu
există nici o soluţie pentru modificarea acestui comportament agresiv (trânteşte caietul),
deoarece el se datorează faptului că elevul este agresiv. Etichetele pot fi folosite pentru a
denumi o clasă de comportamente, dar aceste
comportamente trebuie identificate şi descrise specific atunci când se doreşte
modificarea lor” - „Managementul clasei – Ghid pentru profesori” (2007) - Bogdana Bursuc
şi Alina Popescu

„Pedeapsa opreşte comportamentul dacă este aplicată în timp ce el se desfăşoară. Acesta

este efectul imediat al pedepsei. Pe termen lung însă comportamentul nedezirabil continuă să
apară. Când comportamentul nedorit al unui copil este corectat prin pedeapsă, şansele ca
acel comportament să se repete este de 80% în aceeaşi zi şi 50% în următoarele 2 ore.
Pentru mulţi copii “recidiva” apare chiar în următoarele 2 minute. (…)Pedeapsa îi învaţă pe
copii modalităţi de a reacţiona pentru a rezolva situaţii neplăcute. Copiii pedepsiţi învaţă
pedeapsa ca modalitate de a rezolva situaţii neplăcute. Un mediu educaţional bazat pe
pedeapsă promovează comportamentele antisociale – agresivitate, violenţă şcolară,
vandalism.” - „Managementul clasei – Ghid pentru profesori” (2007) - Bogdana Bursuc şi
Alina Popescu