Ana Maria Oancea

An III, grupa 1

Fuga sonatei nr. 1 debutează cu un o temă de două măsuri (prima celulă

enunță un micro-ambitus, iar cea de a doua îi extinde clar limitele) expusă la alto
ce alcătuiește subiectul. Procedeul de dezvoltare prezent chiar din primul motiv
dezvăluie principala strategie a variației temei în întreaga fugă. În măsura 5 și 6 se
desfășoară același procedeu prezentat anterior, dar extremele sunt acum
„completate” de alte sunete ce aparțin modului expus (1, 4, 1, 5).

În măsura 19 începe interludiul, iar în măsura 22 aceasta se dezvoltă prin

eliminare și secvențare. În măsura 24, subiectul este expus de sopran, la o terță
mică ascendentă.

Cea de a treia voce debutează abia în măsura 51, la o secundă mărită

ascendentă față de expunerea precedentă. Acest interval fiind enarmonic cu terța
mică, se observă șablonul apariției subiectului din terță mică în terță mică.
Procedeele prezentate mai sus se repetă amplificat, registrul fiind extins și formând
structuri acordice.

Din măsura 89 reapare subiectul (la terță mică ascendentă, din nou) în canon
de data aceasta la toate cele trei voci. La măsura 95 cu auftakt incepe marele
interludiu, iar, în măsura 113 găsim subiectul inversat la vocea primă.

Mai mult, de la măsura 130 inversarea recurenței temei este expusă octavizat
în registrul grav, suprapusă cu un lanț de clustere ce se sincronizează ritmic cu
subiectul spre finalul frazei. Imediat după fraza menționată mai sus, de la măsura
135, subiectul apare in registrul supraacut acompaniat in registrul opus. Urmează
un interludiu până la măsura 153 inclusiv.

Tot în măsura 153, tema subiectului apare in registrul foarte grav, părăsindu-
l treptat și îmbinându-se cu celelalte două voci formând un canon din inversarea,
recurența subiectului și varianta inițială.

Molto sostenuto este augumentarea temei din punct de vedere al duratelor,

întreruptă de scurte accente, variind dinamica fiecărei voci.

Andantino tranquillo formează o scurtă codă, în care subiectul este

direcționat în supraacut și risipit, finalul fugii fiind în contrast cu începutul mult
mai declamativ.