INTRODUCERE

Existenţa statului şi funcţionarea autorităţilor publice este dependentă în mod

direct de fiscalitate, aceasta exercitând o puternică influenţă asupra economiei în ansamblul său,
dar şi asupra membrilor societăţii. În acest context, este evident faptul că fiscalitatea este o
noţiune inseparabilă de stat, fiind o component esenţială a politicii generale a statului ce
influenţeaz
influenţeazăă în mod hotărât
hotărâtor
or viaţa economic
economico-socia
o-socială.
lă. Ea este o temă incitant
incitantă,
ă, generat
generatoare
oare de
  polemici frecvente, în special între autorităţi şi contribuabili. Astfel, necesităţile de resurse
financiare totmai mari determină tendinţa statului de a obţine venituri cât mai mari din impozite
şi taxe. Pe de altă parte, cei care suportă obligaţiile
obligaţiile fiscale,
fiscale, doresc în permane
permanenţă
nţă o diminuare
diminuare a
 presiunii fiscale, în caz contrar practicând evaziunea fiscală sau trecerea la economia subterană.
Es
Este
te ne
nevo
voiie de
deci
ci,, de st
stab
abiilire
lireaa unui
unui gr
grad
ad de fiscalitate suportabil, care să stimuleze
dezvoltarea economiei şi acceptarea de către contribuabili a sarcinilor fiscale. Din
  păcate, nu se poate cuantifica exact acest nivel iar tendinţa contribuabililor de a
re
resp
spin
inge
ge ob
obli
liga
gaţi
ţiil
ilee fi
fisc
scal
ale,
e, de a se sust
sustra
rage
ge de la im
impu
pune
nere
re,, de a spec
specul
ulaa
imper fecţi unil e legi slaţie i prec um şi cea a au
auto
tori
rită
tăţi
ţilo
lorr pu
publ
blic
icee de a oobţ
bţin
inee o ma
masă
să ddee
venituri bugetare cât mai mare fără să ia în considerare întotdeauna realităţile economice
ori de a obţine efecte de natură politică prin manevrarea pârghiilor oferite de sistemul fiscal
generează multe dificultăţi în asigurarea funcţionalităţii unui sistem fiscal.Sistemul fiscal poate fi
utilizat
utilizat ca inst
instrument
rument de reglar
reglaree a vieţi
vieţiii economi
economice,de
ce,de intervenţ
intervenţie
ie a stat
statului
ului în economi
economiee pentru

eliminarea dezechilibrelor din diferiteperioade ale vieţii economice. De altfel, relaţia dintre
fis
fiscal
calita
itate
te şi niv
nivelu
elull de dez
dezvol
voltar
taree al eco
econom
nomiei
iei est
estee de con
condiţ
diţion
ionare:
are: o eco
econom
nomie
ie sta
stabil
bilă,
ă,
dezvoltată reflectă întotdeauna un mediu propice pentru o relaxare fiscală (acest fapt nu este
valabil întodeauna la nivelul unei economii în tranziţie, diminuarea presiuniifiscale neavând
efectul scontat asupra dezvoltării
dezvoltării economice ca urmare a tendinţei operatorilor economici de a
deturn
deturnaa veni
venitur
turile
ile supl
suplime
imenta
ntare
re din circui
circuitul
tul econom
economic)
ic).Fi
.Fieca
ecare
re sta
statt prom
promove
ovează
ază prop
propria
ria
 politică în domeniul fiscal, stabilind numărul, tipul şi mărimea impozitelor şi taxelor suportate
de contribuabili. Acestea sunt structurate în raport de diferite criterii în scopul evaluării şi
analizei efectelor impozitării asupra dinamicii economiei. Cel mai uzitat criteriu este cel referitor 
la caracteristicile juridice şi administrative, în raport de care impozitele sunt divizate în impozite
 

directe şi impozite indirecte.Impozitele directe se stabilesc asupra materiei impozabile, în sarcina

unuicontribuabil şi se consideră că generează atât avantaje cât şi dezavantaje. Astfel, în categoria
avantajelor se înscriu randamentul fiscal stabil, elasticitatea lor (sunt dependente în principal de
obiectivele urmărite de legiuitor), asigurarea unei impuneri în raport de mărimea veniturilor 
obţinu
obţinute
te sau a aver
averii
ii deţ
deţinu
inute.
te.Inco
Inconve
nvenie
niente
ntele
le princi
principal
palee sun
suntt conc
concret
retiza
izate
te de înr
înregi
egistr
strarea
area
unuii decalaj
unu decalaj înt
întrem
remomen
omentul
tul gene
generat
rator
or al obl
obliga
igaţie
ţieii fisca
fiscale
le şi cel al înc
încasă
asării
rii,, man
manife
ifesta
starea
rea
tendinţeide sustragere de la impunere, în special în situaţiile majorării presiunii fiscale,existenţa
unor ramuri sau profesii în care evaluarea veniturilor obţinute se realizează cu dificultate. Cu
toate acestea, impozitele directe reprezintă principalele instrumente ale politicii fiscale, fiind
necesară însă asigurarea unei compatibilităţi cu sfera impozitelor indirecte, astfel încât să poată fi
obţinute resursele financiarenecesare statului pentru satisfacerea nevoilor publice.
Obiectivul acestei lucrări este de a realiza un studiu comparativ al sistemuluide fiscalitate
din România şi din restul ţărilor membre ale Uniunii Europene.

Prezenta lucrare este structurata in trei capitole :

Capitolul
Capitolul 1 conti
contine
ne aspect
aspectele
ele teoretice
teoretice privind
privind polit
politica
ica fisca
fiscală
lă în uniunea europeană,i
europeană,inn
capitolul 2 am prezentat obiectivele politicii
politicii fiscale in ţările uniunii europene,iar in capitolul 3
sunt prezentate
prezentate impoz
impozitele
itele din Romani
Romaniaa compar
comparativ
ativ cu cel practicate in Uniunea
Uniunea Europea
Europeana.
na.
În acest sens, voi compara
compara mai multe compo
componente
nente ale sist
sistemului
emului de fiscal
fiscalitat
itate,
e, precum
impozitul pe venit, impozitul
impozitul pe profit şi ttaxa
axa pe valoare adăugată.Principalele state ale Uniunii
Europen
Europenee cu care voi
voi com
compara
para ni
nivel
velul
ul sis
sistem
temulu
uluii de fiscal
fiscalita
itate
te sun
suntt urm
următo
ătoarel
arele:
e: Aus
Austri
tria,
a,
Belgia,
Belgia, Bulgari
Bulgaria,Germ
a,Germania,
ania, Malta, Olanda, Poloni
Polonia,
a, Portug
Portugalia,
alia, Slovacia, Slovenia
Slovenia,, Spania,
Suedia,Cehia, Grecia, Franţa etc.
 

CAPITOLUL I ASPECTE TEORETICE

TEORETICE PRIVIND POLITICA
FISCALĂ ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

1. Conceptul de politică fiscală

Conceptul de politică fiscală este prezentat adesea cu nuanţe diferite, accentuându-se, de

regulă, asupra laturii sale referitoare la sistemul de impozite promovat de un stat. De fapt,
  politica fiscală nu poate fi concepută decât ca un mixaj între modalităţile de procurare a
resu
resurs
rsel
elor
or la disp
dispoz
oziţ
iţia
ia st
stat
atul
ului
ui şi cele
cele pri
privi
vind
nd des
desti
tina
naţi
ţiil
ilee ce se da
dauu ace
acest
stor
or resu
resurs
rse,
e, în
îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor ce-i revin.
Politica
Politica fisc
fiscală
ală reprezi
reprezintă
ntă ansam
ansamblul
blul deciziilo
deciziilorr prin care se realizează
realizează model
modelarea
area
structurală a sistemului fiscal, asigurarea funcţionării acestuia în scopul obţinerii finaltăţilor 
dorite de către decidentul public, în economie.
Politica fiscală este, deci, o componentă a politicii financiare a statului, care cuprinde,
atâtt ans
atâ ansamb
amblul
lul regl
regleme
ementa
ntaril
rilor
or pri
privin
vindd sta
stabil
bilire
ireaa şi perc
perceper
eperea
ea impozi
impozitel
telor
or şi tax
taxelo
elorr şi
concretizând opţiunile statului în materie de impozit şi taxe, cât şi deciziile privind cheltuielile
 publice
 publice ce se finan
finanţează.
ţează. Dar, componentele sale trebuie concertate cu cele de polit
politică
ică bugetară
sau monetară, respectiv cu politica preţurilor şi cu cea a ocuparii forţei de muncă etc., pentru a se
integra în politica generală.
Politi
Politica
ca european
europeanăă în dom
domeni
eniul
ul imp
impozit
ozitări
ăriii are două mar
marii com
compon
ponent
ente:
e: impozi
impozitar
tarea
ea
directă – care este responsabilitatea statelor membre şi impozitarea indirectă, ce afecteaza libera
circulaţie a bunurilor şi serviciilor.
St
Stat
atel
elee memb
membre re au luat
luat dej
dejaa mă
măsu
suri
ri pent
pentru
ru a preve
preveni
ni ev
evaz
aziu
iune
neaa fisc
fiscal
alăă şi du
dubl
blaa
impozitare, iar politica europeană in domeniu are ca scop să se asigure că pe piaţa internă
concurenţa nu este distorsionată de diferenţe între sistemele şi ratele de impozitare indirectă. În
  plus,
plus, au fos
fostt luate
luate măs
măsuri
uri pen
pentru
tru a pre
preveni
veni efe
efecte
ctele
le neg
negati
ative
ve ale com
compet
petiţi
iţiei
ei în dom
domeni
eniul
ul
impozitării, ce pot apărea în cazul transferurilor de fonduri între statele membre ale Uniunii
Europene.Ultimul secol a fost caracterizat, în Europa de Vest, de extinderea rolului sectorului
 public, prin intermediul reglementărilor economice şi fiscale. În domeniul fiscal ţările UE au
menţinut niveluri ale cheltuielilor şi veniturilor publice de aproximativ 40% din PIB. Acestea au
finanţat parţial furnizarea bunurilor publice clasice, cum ar fi apărarea naţională. Însă cea mai
 

importantă parte a creşterii cheltuielilor publice a fost datorată extinderii funcţiei de redistribuire
a statului (prin protecţie socială). Din punct de vedere fiscal, cheltuielile publice au fost finanţate
 prin impozitarea consumului (impozite indirecte), impozitarea veniturilor atât de natură salarială,
cât şi a profiturilor firmelor. Această structură a fiscalităţii în Europa transpune centrul de
greutate al sarcinii fiscal asupra menajelor care consumă mult, obţin venituri importante şi/sau
care deţin proprietă
proprietăţi
ţi import
importante.
ante. Desi
Desigur,
gur, sistemul
sistemul fiscal european afectează diferit categoriil
categoriilee
de menaje sau firme datorită diferenţelor structurale, dintre acestea, privind veniturile, consumul
şi proprietăţile deţinute, dar şi datorită diferitelor grade de reglementare, diferitelor moduri de
administrare a ramurilor sistemului fiscal şi diverselor posibilităţi de evitare a fiscalităţii. Pentru
că astfel de trăsături ale sistemelor fiscal implică pe lângă procesele de redistribuire a veniturilor 
vizate direct şi redistribuiri accidentale 1.

1.1 Dimensi
Dimensiunea
unea spaţial
spaţialăă a politi
politicii
cii fiscale
 Nivele fiscale de referinţă:
- Cadrul local şi naţional 
- Cadul internaţional 
Cadrul local , dreptul de a institui impozite este limitat, deoarece prin presiunea fiscală se
urmăreş
urmăreşte
te evi
evitar
tarea
ea concent
concentrări
răriii popula
populaţie
ţieii în unel
unelee zon
zonee pe mot
motive
ive fiscal
fiscale.
e. Pol
Polit
itica
ica fiscal
fiscalăă
urmăreşte dimpotrivă, atenuarea diferenţelor economico-sociale dintre diferitele zone. Teoria
fiscală modernă consideră că trebuie asigurată ehitatea orizontală înte colectivităţi, iar dreptul de
a institui impozite de către administraţiile publice să fie limitat.
Cadrul naţional vizează:

• Cost
Costul
ul admi
admini
nist
stră
rări
riii impo
impozi
zite
telo
lor;
r;
• Opţiunea guvernelor fiecărei ţări de a alege criteriile de impunere, tehniciile impunerii;
• Redistr
Redistribu
ibuiri
irile
le de imp
impozi
ozite
te între
între dif
diferi
eritel
telee niv
nivele
ele ale adm
admini
inistr
straţi
aţiei
ei pub
public
lice,
e, făr
fărăă a cre
creaa
distorsiuni între diferitele nivele ale acestora şi fără a ştirbi gradul de autonomie financiară a
acestora.
Cadrul internaţional .Interdependenţa dintre presiunile fiscale naţionale:
• Apariţia dublei impuneri juridice
- evi
evitar
tarea
ea dubl
dublei
ei im
impune
puneri
ri jur
juridi
idice
ce interna
internaţio
ţional
nalee se baz
bazeaz
eazăă pe dec
decizi
iziii fiscal
fiscal;;

1
 Vacarel Iulian, “ Finante Publice”, Ed.Didactica si Pedagogica, Buc.2003
 

- ex
exis
iste
tenţ
nţaa pa
parad
radis
isuri
urilo
lorr fi
fisc
scal
ale,
e, ccaa fa
fact
ctor
or pr
prepo
epond
ndere
erent
nt eexo
xoge
gen,
n, car
caree de
dete
term
rmin
inăă de
deci
cizi
ziii
 pentru măsuri de evitare şi descurajare a evaziunii fiscale internaţionale;
• Deciziile fiscale structurale de armonizare a politicilor fiscale sunt supuse unor restricţii
generate de diferenţele existente între ţări;
• Tendinţa de integrare, politica fiscală este influenţată de condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru
a fi acceptate în uniunile respective.
1.2 Teorii contemporane privind fiscalitatea.
Rolul acestora în determinarea opţiunilor de politică fiscală Teoria economică şi practica
 politică au impus, în timp, două mari abordări fiscale, strâns legate de concepţiile privitoare la
rolul
rolul statul
statului
ui în eco
econom
nomie.
ie. Acele
Acele teo
teorii
rii econom
economice
ice şi doct
doctrin
rinee pol
politi
itice
ce care se axe
axează
ază pe
stimularea liberei iniţiative, cu menţinerea unui rol redus al statului în economie sunt, în mod
clar, adeptele unei fiscalităţi reduse, considerând că orice formă suplimentară de impunere
înseamnă, de fapt, reducerea capacităţii private de decizie pentru investiţie şi consum, decizie

considerată a fi, din start, mult mai eficientă decât cea a statului „nivelator”. Aceste teorii a fost
dezvoltate,
dezvoltate, în perioa
perioada
da postb
postbelică
elică,, de adepţii
adepţii neocla
neoclasici
sicismului
smului economic, curent reprezen
reprezentat,
tat, în
special,
special, de profes
profesorul
orul Milton Friedma
Friedman,
n, şi a devenit
devenit parte a doctrinei politi
politice,
ce, în speci
special,
al, pentru
 partidele conservatoare din lumea anglo- saxonă.
În viziunea neoclasică impozitul este perceput, mai degrabă, ca o variabilă financiară
decât ca o variabilă instrumentală. Spre deosebire de keynesişti, care sunt preocupaţi de găsirea
unei rate a presiunii fiscale susceptibile să permită realizarea obiectivelor macroeconomice (cum
ar fi, de exemplu, utilizarea deplină a forţei de muncă), neoclasicii se preocupă mai ales de
determinarea modalităţilor optime de finanţare a cheltuielilor publice, adică de obţinerea unei
structuri fiscale optime. Problema constă în găsirea acelui impozit care să perturbe, cât mai puţin
 posibil, mecanismele pieţei. Numai în asemenea condiţii, se afirmă, impozitul poate fi utilizat ca
o variabilă de politică economică.Obţinerea impozitului optimal i-a condus pe neoclasici la
elaborarea teoriei „superiorităţii impozitului direct asupra impozitului indirect”. Un impozit
direct pe venit este, în mod colectiv, preferabil unui impozit indirect pe cheltuieli. În plus, acest
impozit
impozit direct trebuie să fie cât mai progresiv, pentru a fi just din punct de vedere social.
social. Dacă,
dimpotrivă, statul utilizează cu precădere impozitul pe cheltuieli, atunci trebuie avut în vedere
faptul că acesta este generator de„distorsiuni fiscale”, datorită fenomenului de translaţie pe care

îl ocazionează şi care este de natură să perturbe echilibrul pieţei. Toate aceste critici erau
 

 justificate, numai că nu atingeau adevărata problemă de fond: nu teoria fiscală care pornea de la
necesitatea reducerii rolului statului în economie era de natură să producă aceste dezechilibre, ci
aplicarea ei, parţială, numai asupra nivelului fiscalităţii fără o abordare dură, chiar dureroasă, a
nivelului cheltuielilor publice. În ceea ce priveşte taxa pe valoarea adaugată există un acord între
statele membre de a o fixa la minim 15%. Evident sunt şi exceptii de la această regulă, existând
 bunuri exceptate de TVA sau cărora li se aplică un TVA mai scăzut. În general bunurile şi
serviciile ce beneficiază de aceste excepţii nu sunt în concurenţă directă cu bunuri şi servicii
similar din celelalte state membre, cum ar fi preţurile meniurilor din restaurante. Diferenţele în
nivelurile accizelor practicate de statele membre pot distorsiona foarte uşor concurenţa, de aceea
se supun unor reglementări comune. Cu toate acestea, intervin anumite diferenţe culturale
(decizia unei ţări de a acciza sau nu băuturile alcoolice cum ar fi vinul şi berea) şi diferenţele
economice – spre exemplu, unei ţări care se bucură de un sector al finanţelor publice sănătos nu i
se poate impune să aplice diverse impozite doar de dragul impozitării. 2

În domeniul
domeniul impozitări
impozităriii compan
companiilo
iilor,
r, UE are două obiective majore: să evite competi
competiţia
ţia
neloială în domeniul impozitării şi să asigure libera circulaţie a capitalurilor. Regulile Uniunii
impiedică statele membre să folosească sistemul impozitelor pentru a influenţa deciziile de
investiţii în detrimentul altor state membre. Mai mult, UE urmăreşte stabilirea unei baze de
impozitare comune pentru toate companiile din UE, adică acelaşi tip de tranzacţie să se supună
unui singur set de reguli, lăsând totodată la nivelul statelor membre să stabilească nivelul ratei
impozitării.
În acelasi timp, politica fiscală are şi scopuri specifice, între care, în opinia lui Paul
Samuelson, sunt de avut în vedere şi acelea de a contribui la atenuarea oscilaţiilor caracteristice
ciclurilor economice sau de a favoriza menţinerea unei economii progresive, care să asigure un
grad ridicat de ocupare a forţei de muncă.
În viziune modernă, se consideră că politica fiscală presupune folosirea conştientă a
veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat pentru a influenţa viaţa economică şi socială. În mod
deosebit, conţinutul său face imperativă utilizarea ansamblului de instrumente şi procedee cu
caracter fiscal pentru a stabili nivelul şi structura prelevărilor obligatorii; operaţiile, activităţile şi
veniturile impozabile; regimul exonerarilor şi reducerilor de impozite sau cel al subvenţionarilor,
conturând modul de a realiza redistribuirea produsului creat între sfere de activitate, ramuri

2
Profiroiu Marius, Popescu Irina, “Politici europene”, Ed. Economica Bucuresti 2003
 

economice, entităţi administrativ-teritoriale, persoane fizice şi juridice.

Polit
Politic
icaa fisc
fiscal
alăă îş
îşii poate
poate pune
pune am
ampre
prent
nta,
a, infl
influe
uenţ
nţân
ândd asup
asupra
ra derul
derulăr
ării
ii proce
procese
selo
lor 
r 
economico-financiare şi implicit asupra evoluţiei întregii societăţi. Dar, la rândul său, ea este
condiţ
condiţion
ionată
ată de med
mediul
iul eco
econom
nomic,
ic, pri
printr
ntr-o
-o ser
serie
ie de fac
factor
tori,i, din
dintre
tre car
caree se rem
remarcă
arcă:: sta
starea
rea
economiei, raporturile dintre sectorul public şi cel privat, nivelul veniturilor cetăţenilor etc.
În sinteză, politica fiscală se reprezintă prin totalitatea metodelor, mijloacelor, formelor,
instrumentelor şi instituţiilor folosite de stat pentru procurarea resurselor financiare fiscale şi
utilizarea lor în finanţarea de acţiuni publice, inclusiv pentru influenţarea vieţii economice şi
sociale. Ea abordează, în mod firesc, atât problematica impozitelor (prelevărilor fiscale), cât şi pe
cea a cheltuielilor publice, care adesea joacă rolul determinant în cadrul politicii financiare a
statului. Apariţia şi consacrarea noţiunii de fiscalitate, până la accepţiunea sa actuală, se înscrie
organic în evoluţia societăţii omeneşti, fiind legatş indisolubil de crearea şi funcţionarea statului,
de la formele incipiente până la instituţiile şi organismele de tip statal moderne, cu funcţii şi

sarcini multiple şi complexe.

Sub aspectul originii sale în plan lingvistic, se poate admite că fiscalitatea îşi are
rădăcinile în cuvântul fiscus din limba latina, cu circulaţie în imperiul roman timpuriu, care avea
înţ elesul de - paner (cos) folosit pentru colectarea veniturilor ce formau cămara Principelui şi
acopere
acopereau
au cheltui
cheltuieli
elile
le sal
sale,
e, coe
coexis
xistân
tândd o vrem
vremee cu tezauru
tezaurull aflat
aflat la dis
dispozi
poziţia
ţia Sena
Senatul
tului.
ui.
Subordonarea Senatului de către Împărat a condus însă şi la contopirea celor două entităţi prin
înglobarea resurselor tezaurului (public) cu cele ale fiscului şi implicit a destinaţiilor date acestor 
resurs
resursee fin
financ
anciar
iaree pub
public
lice,
e, den
denumi
umite
te generic
generic res
resurse
urse fiscal
fiscale,
e, pen
pentru
tru finanţ
finanţare
areaa che
cheltu
ltuiel
ielilo
ilor 
r 
 publice.
În contextul conturării sale ca fenomen socio-economic, tipic organizarii de tip statal a
societăţii omeneşti, noţiunea de fiscalitate a vizat derularea proceselor de prelevare obligatorie de
resurse băneşti la dispoziţia statului, în corelaţie cu cele de alocare / utilizare a acestor resurse
 pentru satisfacerea nevoilor considerate a avea caracter public, implicând raporturi economice în
forma banească între stat şi supusii săi. Este însă de admis că, în concordanţă cu întelesul atribuit
iniţial fiscului, accepţiunea dată cel mai adesea conceptului de fiscalitate s-a grefat, mai ales, pe
semnificaşia proceselor de prelevare a unor părţi din veniturile sau averile persoanelor fizice şi
  juridice la dispoziţia statului. Aceasta abordare nu face trimiteri explicite şi la procesele de

alocare / utilizare a resurselor respective, concretizate prin finanţarea de cheltuieli publice pe

 

seama cărora se oferă gratuit utilităţi publice în beneficiul societăţii, respectiv al cetăţenilor,
organizaţii
organizaţiilor,
lor, întrep
întreprinderi
rinderilor
lor etc., deşi ele consti
constituie
tuie eleme
elementul
ntul indis
indispensabi
pensabill manif
manifestăr
estării
ii
fiscalităţii.
1.3 Exprimarea fiscalităţii în economia de piaţă.

Impozitele şi taxele, subvenţiile şi alocaţiile bugetare de fonduri, împrumuturile de stat şi

ce
cele
lelal
lalte
te che
chelt
ltui
uiel
elii guve
guverna
rname
ment
ntal
alee con
const
stit
itui
uiee comp
compon
onen
ente
te tot
tot ma
maii impor
importa
tant
ntee ale
ale vieţ
vieţii
ii
economice şi sociale. Prin intermediul lor se acumulează şi repartizează resursele financiare la
dispoziţia statului. În cadrul finanţelor publice, fiscalitatea se delimitează ca un sistem de
  percepere şi încasare a impozitelor şi taxelor printr-un aparat specializat precum şi ca un
ansamblu coerent de legi care reglementează impunerea contribuabililor şi fundamentează juridic
impozi
impozitel
telee şi tax
taxele
ele.. Ca urmare
urmare a inc
incide
idenţe
nţeii fi
fisca
scalit
lităţi
ăţii,i, atâ
atâtt în cal
calita
itate
te de ins
instru
trumen
mentt de
redistr
redistribu
ibuire
ire a ven
venitu
ituril
rilor,
or, cât şi ca ele
elemen
mentt de pres
presiun
iunee asu
asupra
pra con
contri
tribua
buabil
bilior
ior,, problem
problemaa
fiscalităţii trebuie abordată la contactul dintre economic şi social.

Termenul de fiscalitate se obţine prin însumarea mai multor componente definitorii:

exprimarea nivelului prelevărilor obligatorii prin diferite raportări; cadrul juridic cu privire la
veniturile fiscale, instituţiile financiar-bugetare cu răspunderi şi competenţe fiscale; veniturile cu
caracter fiscal (prlevări obligatorii); metodele, tehnicile şi procedeele utilizate în aşezarea şi
 perceperea veniturilor fiscale.

Exprimarea fiscalităţii, apare în lucrările de specialitate, cu referire la indicatorii utilizaţi

şi la spaţiul de adresare ( regiuni, zone, ţări). De cele mai multe ori însă, fiscalitaea este redusă la

sensul dat de noţiunile de impozit, taxă, contribuţie şi prelevare obligatorie. Resursele statului
necesa
necesare
re pent
pentru
ru sat
satisf
isface
acerea
rea che
cheltu
ltuiel
ielilo
ilorr publ
publice
ice sunt alc
alcătu
ătuite
ite în pri
princi
ncipal
pal din prel
prelevăr
evării
obligatorii, care reprezintă o parte importantă a produsului intern brut al unei ţări. Nivelul acestor 
 prelevări se poate măsura pe baza unor indicatori ce reprezintă o expresie a fiscalităţii. De cele
mai multe ori astfel de exprimări se reduce la rata (Rf) sau gradul (Gf) ori nivelul fiscalităţii (Nf)
reprezentând procentul din produsul intern brut mobilizat la dispoziţia statului, prin bugetele
 publice, cu ajutorul impozitelor, taxelor şi contribuţiilor. Conform datelor prezentate mai sus se
ajunge la relaţia3:

3
Gabriel Ştefura- op. citată, p.66
 

 P 0 *V   f   *100

Rf(Gf sau Nf)=
 PIB

P 0 = Prelevări obligatorii;

V f   = Venituri fiscale;

PIB = Produsul intern brut.

Ţinând cont de cele prezentate mai sus se poate pune uneori semnul egal între ceea ce
înseamnă prelevări obligatorii şi noţiunea de venituri fiscale. În funcţie de felurile cum se
exprimă fiscalitatea (rată, grad, nivel) apar ş indicatorii de eficienţă potrivit cu relaţia de calcul
menţionată, la care se adauga şi alţii cum ar fi: venituri fiscale medii pe locuitor, grad de
fiscalitate în scopuri sociale; ponderea veniturilor publice în totalul veniturilor bugetului general
considerat sau in produsul intern brut; ponderea veniturilor fiscale în bugetele publice; ponderea
4
impozitelor directe sau indirecte în totalul veniturilor fiscale etc . Nivelul fiscalităţii, în ce
 priveşte raportul de mai sus, mai poate fi redat şi prin operarea de schimbări asupra numitorului,
care poate fi înlocuit cu totalul veniturilor bugetare (fie prin sistem bugetar, fie prin bugetul
consolidate al statului sau pe fiecare buget public în parte etc), concomitant cu modificarea
numărătorului, unde prelevările obigatorii se folosesc ca dimensiune în funcţie de numitor.

Realiz
Realizarea
area veni
venitur
turilo
ilorr publ
publice
ice de către
către Adm
Admini
inistr
straţi
aţiaa pub
public
licăă est
estee in rapo
raport
rt dir
direct
ect
 proporţional cu finanţarea cheltuielilor publice în cadrul juridic aprobat şi adoptat de puterea
legislativă a unui stat. Pe un alt plan de exprimare şi intervenţie, datorită importanţei lor,

veniturile din bugetele publice exercită influenţe asupra economiei şi societăţii.

Din categoria prelevărilor obligatorii fac parte de regulă două categorii de venituri
 bugetare: impozitele şi contribuţiile sociale. Prin raportarea la acestea apare şi expresia de
 presiune fiscală la nivel macro şi microeconomic. Unii autori au dat acestui fenomen înţelesul de
apăsare sau gravare asupra fondurilor ori veniturile de care dispun persoanele fizice şi juridice 5.
În planul exprimărilor legate de presiunea fiscală, se merge mai departe cu noţiuni ca: presiune
fiscală
fiscală in mod strict (raportarea impozit
impozitelor
elor încasate de stat la produsu
produsull inte
intern
rn brut) şi presiu
presiune
ne

4
Văcărel Iulian şi alţii –  Finanţe
 Finanţe publice , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,2003, p. 345 şi urm.

5
Gabriel Ştefura – op. citată. p.68
 

fiscală in sens larg (prin includerea la numărător şi a atribuţilor fiscale) sau indicatori ca rata
 presiunii fiscale şi rata prelevărilor obligatorii.

Rata
Rata de presi
presiun
unee fi
fisc
scal
alăă poate
poate fi con
consi
side
derat
ratăă din
din pu
punct
nctua
uall de ve
veder
deree al an
anal
aliz
izei
ei
economice,
economice, o manifes
manifestare
tare a dreptului exclus
exclusiv
iv al statulu
statuluii de a preleva
preleva sume de bani, fără a se

explica, în sensul de continuitate, reinvestirea lor în circuitul economic sub forma cheltuielilor 
 publice. Limitarea sensului dat ratei de presiune fiscală la un indicator de comensurare a părţii de
venituri provenite din producţie conduce la restricţionarea iniţiativei private 6.

Daca ar fi să comparăm nivelul fiscalităţii în ţări din spaţiul economic european am

observa diferenţe importante în cea ce priveşte presiunea fiscală asupra contribuabililor. În
România, de exemplu, la începutul perioadei de tranziţie către economia de piaţă, se înregistra un
nivel ridicat al fiscalităţii (în jur de 57%), ca urmare a unor acţiuni de răspuns la unele unele
  presi
presiuni
uni bug
bugeta
etare.
re. Astăzi
Astăzi,, nivelu
nivelull fis
fiscal
calită
ităţii
ţii în proaspă
proaspătt integra
integrata
ta în Uni
Uniunea
unea Euro
Europea
peană,
nă,

calculate pe baza datelor statistice din execuţia bugetară şi a celor privind produsul intern brut, se
situează în jurul valorii de 33-34% (nivel similar cu limita de jos a fiscalităţii practicate în ţările
considerate dezvoltate din punct de vedere economic ca: Statele Unite ale Americii, Marea
Britanie, Germania etc). Cu toate acestea, forţa de suţinere a fiscalităţii în statele dezvoltate este
de cel puţin 12 ori mai mare faţa de România (unde produsul intern brut pe locuitor este de 12 ori
mai mic decât în statele menţionate).

1.4 Principiile unui sistem fiscal optimal

O problemă importantă care se află astăzi în atenţia multor economişti şi factori de decizie
este aceea a optimizării sistemului fiscal. Introducerea sau modificarea unui impozit constituie o
 problemă căreia trebuie să i se acorde o importanţă majoră datorită consecinţelor generate, de
aceasta, pe multiple planuri: economic şi financiar, social şi nu în ultimul rând politic.
Pentru a răspunde anumitor cerinţe de calitate şi performanţă, sistemele fiscale moderne,
trebuie să fie organizate şi să funcţioneze pe baza unor principii unanim acceptate. Dintre acestea
se detaşează principiul
principiul echităţii şi cel al eficienţ
eficienţei,
ei, a căror contrapunere
contrapunere face, de cele mai multe
ori, obiectul disputelor legate de fiscalitate, fiecare impozit căutând să împace mai mult sau mai
 puţin, aceste două exigenţe. Considerat de Adam Smith ca principiu definitoriu pentru un bun

6
Gabriel Ştefura – op. citată. p.68
 

sistem fiscal, principiul echităţii fiscale este cerut nu numai din considerente de ordin filozofic,
respectiv asigurarea unei dreptăţi sociale în materie de impozite, dar şi din considerente de ordin
 practic, ştiut fiind faptul că un sistem fiscal inechitabil generează o stare de rezistenţă din partea
contribuabililor, care se materializează în amplificarea fenomenului de sustragere de la plată a
obligaţiilor fiscale. Mai mult decât atât, acumularea în timp a nemulţumirilor populaţiei poate
contribui la căderea de la putere a factorilor politici, care nu îşi conturează politica fiscală pe
criterii de echitate.
Te
Teore
oreti
tic,
c, noţ
noţiu
iunea
nea de ech
echit
itat
atee fisc
fiscal
alăă este
este uşor
uşor de înţe
înţele
less şi de exp
expli
lica
cat,
t,ace
aceas
asta
ta
 presupunând îndeplinirea cumulativă unor condiţii, cum ar fi:
- stabilirea unui minim neimpozabil în funcţie de natura venitului ce cade sub incidenţa
impozitului, precum şi stabilirea unor scutiri şi reduceri de impozite care să permită satisfacerea
cerinţelor decente de viata;
- aplic
aplicarea
area generală a impoz
impozitel
itelor
or şi taxelor, astfel încât acestea să afect
afecteze
eze toate

categoriile sociale care realizează venituri din aceeaşi sursă sau care posedă acelaşi gen de avere;
- stabilirea sarcinii fiscale în funcţie de puterea de contribuţie, acesta presupunând
diferenţierea sarcini fiscale de la un subiect impozabil la altul, atât în funcţie de cuantumul şi
natura materiei impozabile cât şi de situaţia personală a acestora;
- la aceeaşi putere de contribuţie sarcina fiscală să fie aceeaşi pentru toate persoanele
fizice
fizice,, ind
indife
iferen
rentt de cat
categor
egoria
ia soc
social
ialăă căre
căreia
ia îi apa
aparţi
rţin,
n, res
respec
pectiv
tiv toa
toate
te pers
persoan
oanele
ele jur
juridi
idice,
ce,
indiferent de forma juridică în care sunt organizate şi funcţionează.
Conform principiului eficienţei încasării impozitelor (sau al randamentului) impozitele
trebuie percepute cu minim de cheltuieli şi prin obţinerea unui volum cât mai mare de venituri la
 bugetul statului. 7

Maximizarea
Maximizarea venituri
veniturilor
lor încasate din impoz
impozite
ite trebuie privită din două puncte de vedere,
 pe de o parte, din punct de vedere al nivelului de impozitare până la care există un grad de
suportabilitate din partea populaţiei şi, pe de altă parte, din punct de vedere al gradului în care se
încasează impozitele cuvenite bugetului de stat. Trebuie avut în vedere faptul că, în cazul unei
impozitări mai „uşoare”, se obţine un grad mai mare de încasare (gradul de conformare voluntară
a contribuabililor – plata integrală , benevolă şi la termen- este mai ridicat), ceea ce face ca
veniturile obţinute de stat sa fie mult mai mari, în unele cazuri, faţă de cele obţinute în situaţia
7
Moseanu Tatiana, “Structura fiscală şi impunerea echilibrata”
 

unei fiscalităţi „ apăsătoare”, în care gradul de încasare este mult mai mic, şi care conduce, de
regulă,, la creşterea cheltuielilor
regulă cheltuielilor cu încasa
încasarea
rea impozi
impozitelor
telor (creşte numărul persoanel
persoanelor
or care riscă
în sustragerea de la plata impozitelor impunându-se, deci, atât o mărire a aparatului fiscal cât şi o
intensificare a acţiunilor de control).
În general, se consideră că un impozit cu o arie largă de cuprindere şi cu cote scăzute are
un randament mai ridicat decât un impozit cu o arie restrânsă şi cu cote ridicate. Eficienţa
încasării impozitelor este condiţionată de o serie de factori, printre care foarte importanţi, mai
ales în condiţiile ţării noastre, consider a fi următorii: - stabilitatea legislaţiei, emiterea de acte
normative şi norme de aplicare a acestora clare, care să nu creeze confuzii în interpretare. În
acest sens, A. Smith considera că „ un mic grad de nesiguranţă este un defect mai mare decât un
considerabil grad de nedreptate”;
- pregătirea profesională, capacitatea intelectuală şi morală a personalului care - şi
desfăşoară activitatea în cadrul diverselor structuri organizatorice ale organelor fiscale;

- aplicarea unui tratament fiscal echitabil tuturor contribuabililor;

- redu
reduce
cere
reaa la ststri
rict
ctul
ul nece
necesa
sarr a chel
cheltu
tuie
ieli
lilo
lorr gu
guve
vern
rnam
amenenta
tale
le ne
nepr
prod
oduc
ucti
tive
ve şi
neeconomicoase;
- o analiză mult mai temeinică asupra acordării unor facilităţi fiscale, astfel încât să se
atingă obiectivele urmărite prin acestea şi nu doar să contribuie la reducerea drastică a veniturilor 
 bugetare, aşa cum s-a întâmplat, de multe ori, în ultimii 15 ani;
- descurajarea evaziunii fiscale şi lichidarea economii subterane.
Având în vedere diversele tipuri de impozite, se poate face aprecierea că impozitele
  percepute prin metoda stopajului la sursă generează cele mai mici costuri cu încasarea şi
descop
descoperi
erirea
rea cazuri
cazurilor
lor de eva
evaziu
ziune
ne fis
fiscal
cală.
ă. La ext
extrem
remaa opu
opusa
sa se situea
situează
ză acci
accizel
zele,
e, ace
aceste
ste
im
impo
pozi
zite
te fiin
fiindd gene
generat
ratoa
oare
re de cele
cele ma
maii mari
mari chel
cheltu
tuie
ieli
li cu înca
încasa
sare
reaa lor
lor şi în sp
speci
ecial
al cu
descoperirea cazurilor de evaziune fiscală. În cazul acestor impozite tentaţia de sustragere, chiar 
in condiţii de risc maxim, de la plata obligaţiilor fiscale, prin diferite forme, este foarte mare,
datorită veniturilor uriaşe ce se pot obţine prin eludarea legii, venituri generate de cotele de
impunere foarte ridicate şi de modalitatea de calcul, în cascadă, a acestora.
Literatura de specialitate a impus şi alte principii, care se adaugă celor expuse anterior,
 principii ce trebuie îndeplinite de un sistem fiscal modern, şi anume:

• Principiul stabilităţii - reflectând maxima fiscală potrivit căreia ”un impozit bun este un
 

impozit vechi”, respectarea acestui principiu constituie, nu numai, o cerinţă pentru asigurarea
efi
eficie
cienţe
nţeii înc
încasă
asării
rii impozi
impozitel
telor
or dar şi pen
pentru
tru a perm
permit
itee cont
contrib
ribuab
uabili
ililor
lor lua
luarea
rea deci
decizii
ziilor
lor de
investiţii în condiţii de certitudine, din punct de vedere al legislaţiei fiscale.
• Principiul flexibilităţii, parţial în contradicţie cu principiul stabilităţii, este foarte
important în condiţiile în care fiscalitatea este utilizată ca mijloc de politică conjuncturală,
impozitul, a cărui bază de impozitare este sensibilă la evoluţia activităţii economice, putând să
 joace, astfel, un rolul de stabilizator economic automat.
• Principiul simplicităţii, devenit prioritar în ţările care au trecut la reformarea sistemelor 
fiscale în ultimii ani, are în vedere faptul că un impozit este mai uşor de administrat, mai uşor de
înţeles şi deci susceptibil de a fi mai uşor acceptat de contribuabili cu cât acesta este mai simplu,
fără să conţină prea multe excepţii de la regula generală.
• Principiul certitudinii se referă la faptul că orice contribuabil trebuie să ştie, dinainte,
termenele, modalităţile şi cuantumul obligaţiilor sale fiscale, în felul acesta acţionându-se pe

linia creşterii încasărilor bugetare.

• Principiul comodităţii se referă la faptul că impozitele trebuie să fie percepute la
termenele şi după o procedură cât mai convenabilă pentru contribuabili. În acest sens, impozitele
 percepute prin metoda stopajului la sursa sunt de preferat.
• Principiul neutralităţii cere ca impozitele să fie selecţionate, legiferate şi aplicate în aşa
fel încât să reducă la mini
minim
m infl
influenţa
uenţa acestora asupra deciziil
deciziilor
or econom
economice.
ice. Din optic
opticaa statu
statului,
lui,
aceasta neutralitate nu trebuie radicalizată, impozitele urmând a fi folosite pentru corectarea
ineficienţei diverşilor agenţi economici şi, în general, pentru atingerea unor obiective economice,
sociale, etc.

CAPITOLUL II OBIECTIVELE POLITICII FISCALE IN ŢĂRILE

UNIUNII EUROPENE
2.1 Reglementarile politicii fiscale
 
La nivelul UE politica fiscală este subordonată tratatului de înfiinţare a Comunităţii

Europene, care prevede:

 

-eliminarea taxelor vamale între ţările membre şi a oricăror altor măsuri cu efect similar;
- asigurarea liberei concurenţe în cadrul pieţei comune.
În acest sens se au în vedere în special impozitele indirecte (TVA şi accizele).
Impozitele directe fiind doar subordonate scopului de neafectare a liberei concurenţe pe piaţă,
însă se recomandă membrilor încheirea de convenţii de evitare a dublei impuneri internaţionale.
În plus, Tratatul de la Maastricht (1992) impune membrilor uniunii monetare limitarea deficitelor 
 bugetare la 3% din PIB, membrilor neparticipanţi la uniunea monetarã fiindu-le recomandat sã
evite deficitele substanţiale.
În ţările membre ale Uniunii Europene, politica fiscală este departe de a fi câştigat
consensul tuturor, deoarece nici un stat nu este dispus să renunţe la dreptul de a încasa impozite
de la cetăţenii săi în modul în care doreşte.
Pentru a exista o comparabilitate a datelor furnizate de fiecare stat membru privind
impozitele a fost creat în anul 1995 Sistemul European de Conturi (European System of 

Accounts) – denumit ESA958, prin care s-a încercat aducerea la un numitor comun a clasificãrii
cont
contur
uril
ilor
or na
naţi
ţion
onal
ale,
e, şi înca
încadr
drul
ul lor,
lor, a impo
impozi
zite
telo
lorr şi taxe
taxelo
lorr în Uniu
Uniune
neaa Eu
Euro
rope
pean
ană.
ă.
Conform clasificării ESA95, impozitele indirecte sunt definite ca fiind impozitele legate
de producţie şi importuri. Acestea includ TVA, taxe vamale de import, accize şi alte impozite
asupraunor servicii specifice (transport, asigurãri), impozitele asupra producţiei care sunt definite
ca fiind„impozite ce apar ca urmare a desfãşurării unei activităţi de producţie” (licenţe de afaceri,
compensare de TVA în sistemul cu ratã uniformã etc).Reformele în domeniul impozitelor 
indirecte au fost destul de dure. După 1995 multe ţări membre ale UE, 15, au implementat o serie
de reforme privind introducerea aşa numitelor „impozite verzi” – impozite menite să ajute la
  pprot
rotej
ejare
areaa medi
mediul
ului
ui înco
înconj
njură
urăto
tor.
r. Ţări
Ţările
le car
caree au impus
impus aces
aceste
te impo
impozi
zite
te au fo
fost
st:: Sue
Suedi
dia,
a,
Danemarca, Olanda, Germania, Austria şi Marea Britanie.

Principalele reglementãri legislative în domeniul impozitãrii indirecte sunt:

La nivelul taxei pe valoarea adăugată:
• A şasea Directivă a Consiliului nr. 77/388/CEE din 17 mai 1977 privind armonizarea
legislaţiei statelor membre în domeniul impozitelor pe cifra de afaceri – sistem comun de
TVA;
• A Treisprezecea Directivă a Consiliului nr. 86/560/CEE din 17 noiembrie 1986 privind
 Structura sistemelor fiscale în Uniunea Europeană” – Comisia Europeană (2004);
8
 

armonizarea legislaţiei statelor membre în domeniul impozitelor pe cifra de afaceri – modul

de rambursare a TVA pentru persoanele impozabile situate în afara teritoriului Comunităţii
Europene;
• Directiva Consiliului nr. 91/680/CEE din 21 decembrie 1992 privind anularea frontierelor 
fiscale;
• Directiva Consiliului nr. 92/111/CEE din 14 decembrie 1992 privind introducerea
măsurilor de simplificare în domeniul TVA;
• Regulamentul Consiliului nr. 1798/2003 din 7 octombrie 2003 privind cooperarea
administrativă în domeniul TVA.
La nivelul accizelor:
• Directiva Consiliului nr. 92/12/CEE din 25 februarie 1992 privind măsurile generale
cum sunt deţinerea, mişcarea şi monitorizarea produselor supuse accizării;
• Directiva Consiliului nr. 92/79/CEE din 19 octombrie 1992 privind impozitele asupra

ţigaretelor;
• Directiva Consiliului nr. 92/80/CEE din 19 octombrie 1992 privind impozitele asupra
tutunului fără ţigarete;
• Direct
Directiva
iva Consil
Consiliul
iului
ui nr. 92/83/
92/83/CEE
CEE din 19 oct
octomb
ombrie
rie 1992 pri
privin
vindd armoni
armonizar
zarea
ea
structurii accizelor asupra alcoolului şi băuturilor alcoolice;
• Directiva Consiliului nr. 92/84/CEE din 19 octombrie 1992 privind nivelul accizelor 
asupra alcoolului şi băuturilor alcoolice;
• Directiva Consiliului nr. 2003/96/CE din 27 octombrie 2003 privind restructurarea
cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii.
Taxa pe valoarea adăugată. Reglementare fiscală şi armonizare
Taxa pe valoarea adăugată a fost introdusă în anul 1970 în Comunitatea Economică
Europeană şi a înlocuit o serie de taxe existente atunci asupra producţiei şi consumului, care
îngreunau schimburile comerciale între state.
În anul 1977, prin Directiva a şasea9, se pun bazele armonizării taxei pe valoareaadăugată în
statele membre, legislaţie care a fost modificată ulterior. Statele membre pot aplica următoarele
tipuri de cote de TVA: o taxă normală şi una sau două taxe reduse. Taxa normală de TVA nu
trebuie să fie mai mică de 15%, iar taxele reduse să nu fie mai mici de 5%.
9
 77/388/CEE din 17 mai 1977 în materie de armonizare a statelor membre în ceea ce priveşte taxele asupra cifrei de
afceri
 

Principiul de taxare al TVA-ului este cel al consumului (destinaţiei bunurilor), taxa urmând a
fi percepută asupra livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii în statul în care se consumă. Sunt
supuse TVA-ului şi importurile.
În anul 2003, în urma unui bilanţ10 care s-a realizat în legătură cu rezultatele strategiei privind
ameliorarea funcţionării sistemului TVA s-a menţionat:
• anularea, după 1 ianuarie 2003, a posibilităţilor statelor membre de a impune operatorilor 
• intre-comunitari obligaţia desemnării unui reprezentant fiscal pentru operaţiunile efectate
în alte state membre decât cele în care sunt stabiliţi;
• după 1 ianuarie 2003 toţi contribuabilii (rezidenţi şi nerezidenţi) au dreptul de a depune
declaraţiile de TVA sub formă electronică;
• s-a stabilit cadrul legal pentru facturarea electronică şi stocarea electronică a facturilor;
• uniformizarea cotei reduse de TVA şi a sferei sale de acţiune.
Contribuabilii sunt persoanele care realizează în mod independent una din următoarele activităţi
economice: producţie, comerţ, prestare de servicii, activităţi extractice şi agricole, profesii
liberale. Contribuabili mai sunt consideraţi şi cei care se ocupă cu vânzarea unui imobil sau a
unui teren.
Baza de impozitare este diferenţiată în funcţie de tipul livrării de bunuri sau prestărilor de
servicii.Dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată, este acordat în statele membre ale
Uniunii Europene în egală măsură pentru toţi contribuabilii, atunci când bunurile şi serviciile
sunt effectuate pentru operaţiunile lor economice, efectuarea de schimburi, care dau naştere la
acest drept de deducere. Se mai acordă şi operaţiunilor scutite de taxă pe valoarea adăugată, dar 

care dau acest drept de deducere.

În legislaţia europeană sunt prevăzute şi o serie de regimuri speciale în ceea ce priveşte TVA
 pentru: societăţile mici, agricultori, bunuri second-hand, opere de artă, antichităţi, aur, agenţiile
de turism.
În ţările membre ale Uniunii Europene - 1511, cu excepţia Austriei, Belgiei, Franţei şi Germaniei,
societăţile comerciale care au sediul social în acel stat primesc la înregistrarea lor ca firmă un
nu
numă
mărr de în
înreg
regis
istr
trar
aree TV
TVA,
A, care
care va fiut
fiutil
iliz
izat
at în scop
scopul
ul dedu
deducer
cerii
ii TVA-u
TVA-ulu
lui.
i. S-a
S-a cre
creat
at
 posibilitatea ca şi societăţile comerciale care nu dispun de un sediu social într-un anumit stat
10
 COM (2003) 614 – Bilanţul realizărilor strategiei în materie de TVA.
11
 Conform DGTAXUD/2001/DE/307;
DGTAXUD/2001/DE/307;
 

membru al Uniunii Europene, dar desfăşoară activităţi acolo, să solicite un număr de înregistrare
TVA, pentru a-şi putea depune declaraţiile şi de a plăti TVA direct acelui stat unde îşi desfăşoară
activitatea, fără a mai apela la un reprezentant fiscal. A mai fost introdus sistemul VIES=Vat
Information Exchange System, adică Sistemul de schimb al informaţiilor în domeniul TVA, care
 permite verificarea numărului de identificare a TVA-ului de către cei implicaţi – societăţi
comerciale, autorităţi fiscale.
Ultima propunere12 în domeniul armonizării legislaţiei a fost introducerea unui nou sistem numit
„Ghişeul unic” – o societate putând să-şi depună o singură declaraţie pentru absolut toate
operaţiunile supuse impozitării TVA-ului, indiferent de statul în care acestea au fost realizate.
Reglementările comunitare în materie de accize
Reglementările fiscale13 la nivelul accizelor au impus un regim definitiv şi general asupra
deţinerii, circulaţiei şi controlului produselor supuse accizelor. Produsele supuse acizelor printr-
un regim comun (acciz
(accizee armoni
armonizate)
zate) sunt: uleiu
uleiurile
rile minerale, alcoolul şi produs
produselor
elor din alcool
alcool,,

tutunul şi produsele din tutun.

Acest regim al accizelor armonizate a intrat în vigoare după 1 ianuarie 1993 şi se înscrie în
str
strate
ategia
gia glo
global
balăă de armoni
armonizar
zaree a imp
impozi
ozitel
telor
or ind
indire
irecte
cte.. Prod
Produse
usele
le sup
supuse
use acc
accize
izelor
lor sun
suntt
impozitate în statul în care acestea sunt consumate. Circulaţia produselor supuse accizării se face
în re
regi
gim
m su
susp
spens
ensiv
iv prin
prin inte
interm
rmedi
ediul
ul unor
unor ant
antre
repoz
pozit
itee fisc
fiscal
alee şi trebu
trebuie
ie să fie
fie înso
însoţi
ţită
tă de
documente fiscale.
Legislaţia
Legislaţia privind accizele, prevede şi exist
existenţa
enţa unei accize minime asupra fiecărei categorii de
 produse. Acciza minimă a fost stabilită în anul 1992 pentru alcool şi băuturi alcolice, ţigarete şi
tutun, pentru celelalte produse supuse accizelor urmând să intre în vigoare mai târziu. Fiecare
st
stat
at memb
membru
ru al Un
Uniu
iuni
niii Eu
Europ
ropen
enee va st
stabi
abili
li cadru
cadrull legi
legisl
slat
ativ
iv în ma
mate
teri
riee de pro
produc
ducer
ere,
e,
tr
tran
ansf
sform
ormare
are sa
sauu deţ
deţin
iner
eree de pro
produ
duse
se supus
supusee acci
accizel
zelor
or armo
armoni
nizat
zate,
e, da
darr cu resp
respec
ecta
tare
reaa
dispoziţiilorcomunitare.În anul 1998, Parlamentul European a adoptat un program comunitar 
multia
multianual
nual care viz
vizeaz
eazăă acţ
acţiun
iunea
ea imp
impozit
ozitelo
elorr în Uni
Uniunea
unea Euro
Europea
peană,
nă, şi anu
anume
me prog
programu
ramull
Fiscalis. Primul program Fiscalis a fost pentru perioada 1998-2002, ulterior a fost extins şi pentru
 perioada 2003-2007.Programul Fiscalis 1998-2002 a avut ca obiective impozitarea indirectă şi
anume asigurarea pentru funcţionarii publici a unui nivel ridicat de cunoaştere şi înţelegere a
12
 COM (2004) 728;
13
 Directiva
92/12/CEE privind regimul general al deţinerii, circulaţiei şi controlului produselor supuse accizelor, cu
modificările şi completările ulterioare
 

dreptului comunitar şi în particular a dreptului fiscal în domeniul impozitării indirecte prin

simpli
simplific
ficare
areaa şi mod
moderni
ernizar
zarea
ea leg
legisl
islaţi
aţiei,
ei, apl
aplica
icarea
rea uni
unifor
formă
mă a leg
legisl
islaţi
aţiei,
ei, mod
moderni
ernizare
zareaa
cooperării administrative şi lupta contra fraudei fiscale. Programul Fiscalis 2003-2007 continuă
obiectivele celui anterior, dar este mai lărgit,cuprinzând pe lângă obiectivele politicii fiscale
 privind impozitarea indirectă şi fiscalitatea directă.
2.2 Obiectivele fiscale urmărite de Uniunea Europeană .

Cele 27 de state membre ale Uniunii Europene şi-au exprimat intenţia de aşi modifica
sistemele
sistemele fiscale
fiscale în cadrul proiecte
proiectelor
lor de converg
convergenţă
enţă şi stabi
stabilitat
litate.
e. Reform
Reformele
ele lor fisca
fiscale
le difer
diferăă
atât în durată cât şi în profunzime. Trebuie să fim conştienţi de implicaţiile unui sistem fiscal
comun pentru ţările membre al e Uniunii Europene şi standa
standartele
rtele impuse de acest lucru. Prin
 programele implementate în domeniul fiscal, statele membre, atât cele mai vechi cât şi cele mai
noi şi-au demons
demonstrate
trate intenţia
intenţia de aşi modifica sistemel
sistemelee lor fiscale existente
existente.. Reform
Reformele
ele fisc
fiscale
ale
diferă, dar majoritatea ţintesc reducerea taxelor şi impozitelor în special pentru persoanele cu
venituri mici.

Prin proiectele de stabilitate şi convergenţă elaborate şi actualizate, cele 27 state membre

îşi exprimă intenţia de a modifica sistemele lor fiscale. Reformele sistemelor lor fiscale diferă şi
ca întindere, dar şi ca profunzime. Pentru a putea fi uniformizate şi aplicate oarecum unitar 
trebuie să înţelegem şi să cunoaştem ce presupune coordonarea fiscală comună a ţărilor membre
ale Uniunii Europene. În Uniune există 27 sisteme fiscale aferente fiecărui stat membru, cu
im
impo
port
rtan
ante
te dife
diferen
renţe
ţe,, în func
funcţi
ţiee de poli
politi
tica
ca fisc
fiscal
alăă a fiec
fiecăr
ărui
ui stat
stat me
memb
mbru
ru.. În fu
funcţ
ncţie
ie de
obiectivele la care trebuie să răspundă, politicile fiscale au fost subiecte controversate, dar statele
membre, la unison, sunt de acord că scopurile acestor politici fiscale ar trebui să urmeze
următoarele limite:

În primul rand ar trebui să permită tuturor categoriilor de agenţi economici, dar şi

  popul
populaţi
aţiei,
ei, să benefi
beneficie
cieze
ze de ava
avanta
ntajel
jelee unei pie
pieţe
ţe uni
unice.
ce. Următo
Următoarel
arelee lim
limite
ite ar trebui
trebui să
urmărească realizarea obiectivelor stabilite ale politicii fiscale a Uniunii Europene. În ultimul
rand trebuie să existe concordanţă cu alte politici ale Uniunii Europene şi anume politica
locurilor de muncă, politica mediului etc.
 

Pentru a putea ca agenţii economici şi populaţia acestor ţări să beneficieze de avantajele

unei pieţe unice, trebuie eliminată ineficienţa coexistenţei celor 27 regimuri fiscale diferite,
deoarece sunt afectate datorită diferenţelor, atât circulaţia pe piaţă a produselor, serviciilor şi
forţei de muncă, cât şi competiţia ca motor al dezvoltării economice. Competiţia fiscală între
ţările membre poate apărea tocmai din cauza existenţei celor 27 regimuri fiscale şi poate avea
două laturi:

Una negativă – competiţia devine dăunătoare şi distorsionează caracterul pieţei unice. De

exemplu.: politici fiscale diferite ar putea distorsiona politica firmelor cu privire la investiţii,
dacă acestea ar avea filialele şi sucursalele în diferite ţări ale Uniunii Europene.

Una pozitivă – de exemplu.: populaţia ar fi avantajată de faptul că guvernele ar oferii

servicii publice la costuri mici, suportate de aceasta.

Obiectivul principal al Uniunii Europene este ca până în anul 2010, economia Uniunii să
devină cea mai competitivă şi mai dinamică din lume, obiectiv stabilit de Consiliul European la
Lisabona, în anul 2000. Pentru a se putea realiza acest obiectiv trebuie redus gradul general al
fis
fiscal
calită
ităţii
ţii din Uni
Uniunea
unea Eur
Europea
opeană,
nă, conc
concomi
omiten
tentt cu realiza
realizarea
rea unui
unui ech
echili
ilibru
bru între
între ace
aceast
astăă
reducere şi susţinerea consolidării financiare prin diminuarea datoriei publice şi investiţiile în
serviciile publice esenţiale. Spaţiul economic european a dezvoltat politici pentru protecţia
muncii, crearea de noi locuri de muncă, raţionalizarea consumului de energie, dar nu a reuşit încă
armonizarea pentru a se ajunge la o politică fiscală unitară.

Modalitatea sau modalităţile prin care Uniunea Europeană inflenţează politicile fiscale ale
celor 27 ţări membre pentru a-şi realiza obiectivele preconizate este coordonarea fiscală care
funcţi
funcţionea
onează
ză şi se realize
realizează
ază cu res
respec
pectar
tarea
ea cel
celor
or două princi
principii
pii ale integră
integrării
rii euro
europene
pene::
  princ
principi
ipiul
ul accept
acceptării
ării pol
politi
iticil
cilor
or fis
fiscal
calee ale tuturo
tuturorr ţăril
ţărilor,
or, cu anum
anumite
ite cond
condiţi
iţiii şi pri
princi
ncipiu
piull
subsidiarităţii – relaţii verticale între instituţiile europene şi guvernele
guverne le naţionale.

Coordonarea fiscală s-ar putea realiza prin armonizare fiscală (un sistem fiscal unic), dar 
şi prin înlăturarea tuturor barierelor în circulaţia liberă pe piaţa unică a produselor şi serviciilor, a
forţei de muncă şi a capitalului. Din experienţa Uniunii Europene, în coordonarea politicilor 
fiscale se desprind următoarele:
 

In primul rând coordonarea politicilor fiscale în domeniul impozitelor este necesară şi

trebuie să ţină cont de natura impozitelor:

• impozitele indirecte – necesită un grad mai mare de armonizare deoarece sunt legate de
circulaţia liberă a produselor şi serviciilor;

• im
impo
pozi
zite
tele
le dire
direct
ctee – ma
maii ales
ales im
impo
pozi
zita
tarea
rea veni
venitu
turi
rilo
lorr mari
marilo
lorr co
comp
mpan
anii
ii na
naţi
ţion
onal
alee şi
internaţionale, dar şi veniturile persoanelor cu activităţi în mai multe ţări (eliminarea dublei
impuneri).

În al doilea rând coordonarea fiscală în politicile privind alocarea resurselor bugetare nu

este necesară, deoarece în ţările membre ale Uniunii Europene se menţine oricum disciplina
 bugetară pentru stabilitatea economiei şi a monedei unice. Există însă două excepţii:

1. cheltuielile pentru bunurile publice (Uniunea Europeană coordonează anumite proiecte cum

sunt reţelele de transport şi comunicaţii);

2. ajutorul acordat de stat întreprinderilor se supune regulilor Uniunii Europene, deoarece poate
influenţa concurenţa de pe piaţa unică.

În ultimul rând coordonarea fiscală în politicile de redistribuire a resurselor bugetare este

limitată de nivelul fondurilor existente în bugetul Uniunii Europene.

Pentru a accelera coordonarea politicilor fiscale şi aşa foarte lente datorită votului unanim
al statelor membre ale Uniunii Europene, încearcă folosirea unor mecanisme care să înlăture

 barierele existente în circulaţia pe piaţa unică a produselor şi serviciilor, a forţei de muncă şi a

capitalului. Aceste mecanisme, deşi nu au caracter de lege, ar putea ajuta Uniunea Europeană să-
şi atingă obiectivele generale şi ar viza:

 – presiunea exercitată de statele care au adoptat reforme fiscale;

 – extinderea indicaţiilor date de Comisia Europeană;

 – folosirea mecanismului de cooperare extinsă (introducerea de sancţiuni ţărilor membre ale

Uniunii Europene care nu cooperează). Folosirea acestor mecanisme care nu au forţa legii nu

diminuează efortul Uniunii Europene pentru armonizarea politicilor fiscale prin reglementări
 

obligatorii cel puţin în anumite probleme de impozite, mai precis acolo unde eficienţa şi
funcţ
funcţio
iona
nali
lita
tate
teaa pieţ
pieţei
ei uni
unice
ce sunt
sunt afect
afectat
ate.
e. În aces
acestt sens
sens,, Co
Comi
misi
siaa Econ
Econom
omic
icăă pro
promo
mova
va
  propun
propunerea
erea ca, în dom
domeni
eniul
ul pol
polit
itici
icilor
lor fis
fiscal
cale,
e, să se apl
aplice
ice regu
regula
la maj
majori
orităţ
tăţii
ii cal
calif
ificat
icatee în
adoptarea
adoptarea deciziilo
deciziilor.
r. Propunerea este în continuare
continuare promovat
promovatăă cu toate că ea nu a fost acceptată
de către Consiliul European de la Nisa, din anul 2000.

În privinţa contribuţiilor la securitatea socială tendinţa este de reducere cu nuanţări de la

ţară la ţară. Câteva state membre ale Uniunii Europene au luat în considerare reduceri globale ale
costurilor
costurilor cu munca, adiacente
adiacente salari
salariilor.
ilor. În German
Germania,
ia, contribuţi
contribuţiile
ile la sist
sistemul
emul de pensi
pensiii vor fi
reduse cu 0,8%, iar în Austria contribuţiile vor fi reduse cu 0,4% din Produsul intern brut. Alte
state, precum Belgia, Franţa, Italia, Olanda şi Marea Britanie, urmăresc reducerea costurilor 
nonsalariale pe factorul de muncă numai pentru salariile mici, în timp ce alte state doresc să
stimuleze crearea de noi locuri de muncă (Grecia, Italia) sau să favorizeze încheierea de
co
cont
ntra
ract
ctee perm
permane
anent
ntee de mu
munc
ncăă (Sp
(Span
ania
ia).
). În Por
Portu
tuga
gali
lia,
a, ref
reform
ormaa urm
urmăre
ăreşt
ştee co
core
rela
lare
reaa
contribuţiilor la securitatea socială plătite de salariaţi cu cele plătite de liber-profesionişti, în timp
ce în Dan
Danema
emarca
rca se dore
doreşte
şte perm
permanen
anentiz
tizarea
area cont
contrib
ribuţi
uţiei
ei tem
tempor
porare
are la sis
sistem
temele
ele de pen
pensii
sii
suplimentare.

În privinţa impozitului
impozitului pe venit
venitul
ul personal, majorit
majoritatea
atea statelo
statelorr au în vedere o reformă a
cotelor
cotelor şi tranşelor
tranşelor de impozit. Această reformă, constă mai ales în scăderea cotei marginale de
impozit la limita de jos a distribuţiei venitului, însoţită de creşterea venitului minim neimpozabil
şi sporirea deducerilor familiale. Aceste măsuri au mai mult un caracter general.

Astfel, în Germania, procentul din tranşa minimă va scădea cu 6 puncte procentuale, în

timp ce procentul din tranşa maximă va scădea cu 4,5 puncte procentuale. În Irlanda, atât cota
standard, cât şi cota maximală vor scădea cu 2 puncte procentuale, în timp ce în Spania a avut loc
cea mai semnificativă reducere a cotei marginale superioare de impozit – cu 8 puncte procentuale
(în 1999). În Finlanda impozitul pe venitul personal a înregistrat (încă din 1997) o reducere de
ansamblu cu 1,7 puncte procentuale, până la sfârşitul anului 2003 urmând a fi operate noi
reduceri. Şi în Suedia, în perioada 2000-2001, a avut loc o reducere globală a acestui impozit. Cu
toate acestea, nici un stat membru al Uniunii Europene nu are în vedere o reformă fundamentală
a impozitelor indirecte. Se propune mai ales reducerea taxei pe valoarea adăugată în sectoarele
cu muncă intensivă (Belgia, Grecia, Spania, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda şi, parţial, Marea
 

Britanie). Ca o excepţie apare Olanda, care a majorat TVA-ul cu 1,5 puncte procentuale în 2001,
în timp ce Irlanda şi Austria au sporit accizele la tutun. Pe de altă parte, în state precum
Danemarca, Germania, Franţa, Italia, Finlanda şi Marea Britanie este de aşteptat o creştere a
taxelor pe energie şi/sau mediu. Dacă în Germania şi Marea Britanie taxele ecologice sunt
menite să compenseze costurile cu munca nonsalariale, în Franţa vor finanţa scăderea timpului
de muncă.

Îmbunătăţirea funcţionării pieţelor de capital este un scop major al impozitelor pe venitul

din capital (Germania, Danemarca, Spania, Italia). Un alt obiectiv este acela de a genera incitaţia
 pentru risc (Grecia, Spania, Franţa, Italia, Irlanda). Germania intenţionează să reducă impozitul
  pe profitul societăţilor comerciale la 25%, introducând o reducere de 15 puncte procentuale
 pentru profitul nedistribuit şi de 5 puncte procentuale pentru profitul distribuit. În schimb, în anul
2000, Finlanda a mărit impozitul societăţilor comerciale cu 1 procent (de la 28% la 29%).

În viitor este interesant de urmărit impactul reformelor fiscale asupra ratelor fiecărei
categorii de impozit, care exprimă presiunea fiscală asupra contribuabililor. Reducerea ratelor 
asupra
asupra contri
contribuţi
buţiilo
ilorr pentru
pentru sec
securi
uritat
tatee soc
social
ialăă au fos
fostt sem
semnif
nificat
icative
ive în ţări
ţări prec
precum
um Belgia
Belgia,,
Germania şi Olanda, iar în alte ţări, aceste reduceri au avut un impact neglijabil, lucru care nu
este surprinzător, dacă ne gândim că aceste măsuri vizează crearea de noi locuri de muncă sau
  protejarea tranşelor salariale inferioare. Este de aşteptat ca reducerea ratelor impozitului pe
veniturile personale să fie importantă, în special în Germania, Danemarca, Olanda, Austria şi
Suedia. Reducerea ratelor impozitului pe veniturile personale este principalul factor ce va
conduce la scăderea presiunii fiscale pe factorul muncă.

Ratele impozitului asupra capitalului sunt previzionate a se reduce cu peste 1 punct

 procentual în Germania, Franţa, Irlanda, Italia, Olanda, Austria şi Marea Britanie. Portugalia este
singura ţară unde este de aşteptat ca sarcina fiscală pe capital să crească. Recent, Consiliul
Europei a adoptat „Codul de disciplină pentru combaterea posibilelor cazuri de dublă impunere“,
 prin care s-a stabilit lista practicilor potenţial dăunătoare pentru fiecare stat membru.

Scopul realizării pieţei comune şi a uniunii monetare a antrenat schimbări în ceea ce

 priveşte fiscalitatea. Înlăturarea restricţiilor privind mobilitatea capitalului a generat teama că

 baza impozabilă la nivel naţional se poate reduce prin migraţia acesteia între statele membre,
 

datorită
datorită concurenţei fiscale
fiscale dintre acestea, ceea ce va afecta grad de ocupare şi capaci
capacitatea
tatea de a
asigura protecţia socială. De aici s-au conturat obiectivele politicii fiscale:
A. Cel mai important obiectiv pe termen lung constă în înlăturarea diferenţelor în
ceea ce priveşte cotele şi metodele de aplicare al impozitelor indirecte. Obiectivul vizează TVA
şi accizele.
B. 1. În domeniul fiscalităţii directe, se urmăreşte în principal minimizarea posibilităţilor 
de evaziune şi evitarea dublei impuneri, pe baza acordurilor bilaterale între statele membre.
B. 2. Scopul avut în vedere de măsurile de armonizare a politicii fiscale constă în evitarea
efectelor negative ale concurenţei între statele membre, în special evitarea transferului bazei
fiscale prin fenomenul de migraţie a firmelor aflate în cãutarea regimului fiscal cel mai favorabil.
C. Tra
Tratat
tatul
ul de la Maa
Maastr
strich
ichtt lim
limite
itează
ază strict
strict pos
posibi
ibilit
litatea
atea guve
guverne
rnelor
lor de a fin
finanza
anza
cheltuielil
cheltuielilee publice
publice prin creşterea datoriei publice. Prin Pactul de Creşt
Creştere
ere şi Stabilitate,
Stabilitate, statele
membre participante la zona euro nu trebuie sub nici o formă sã ruleze deficite bugetare peste

nivelul de 3% din PIB. Scopul general al pactu

nivelul pactului
lui este păstr
păstrarea
area bugetelor echilib
echilibrate
rate la nivel
nivelul
ul
de ciclu economic. Astfel creşterea cheltuielilor publice poate fi finanţată numai prin creşterea
încasă
încasăril
rilor
or venitu
venituril
rilor
or publice
publice la niv
nivelu
elull ciclul
ciclului
ui eco
econom
nomic.
ic. Deş
Deşii au accepta
acceptatt în pri
princi
ncipiu
piu
obiectivele politicii fiscale a UE, totuşi, guvernele statelor membre au fost reticente în ceea ce
 priveşte paşii principali spre armonizarea fiscală, iar Pactul de Creştere şi Stabilitate prevede că
deciziile cu privire la aceasta trebuie adoptate cu unanimitate în Consiliul Europei. Pentru că, pe
de o parte, politica fiscală este privită ca o componentă a suveranităţii naţionale, iar sistemele
fiscale ale statelor membre se deosebesc substanţial, datorită diferenţelor în ceea ce priveşte
structurile economice şi sociale ale acestora şi diferenţelor conceptuale privind rolul fiscalităţii,
în general, şi al unui anumit impozit, în particular. De exemplu: gradul general al fiscalităţii şi al
contribuţiilor sociale, ca procent în PIB, variază între 34%, în Grecia, şi aproape 55%, în Suedia,
media
media UE fii
fiind
nd 42,6%.
42,6%. Impo
Impozit
zitele
ele dir
direct
ecte,
e, for
format
matee în pri
princi
ncipal
pal din imp
impozi
ozitul
tul pe ven
venitu
itull
 persoanelor fizice şi cel pe profitul companiilor, variază între 9% din PIB în Grecia, la peste 32%
în Danemarca, media UE fiind 13,7%. Impozitele indirecte, formate în principal din TVA şi
accize, variază între 11% din PIB, în Spania, şi peste 19%, în Danemarca, media UE fiind
13,8%. Iar contribuţiile sociale variazã de la 1,7% din PIB, în Danemarca, la peste 19%, Franţa,
media UE fiind 15,1%. Privită în ansamblu, Uniunea Europeana este o zonă cu fiscalitate
ridicată, în anul 2007, rata fiscalităţii, calculată ca pondere a veniturilor totale colectate în PIB, în
 

toate cele 27 state europene, situându-se la nivelul de 39,6%, calculată ca medie ponderată.
Aceastăă valoare este cu până la 13% mai mare decat media SUA sau a Japoniei.
Aceast Japoniei. Aceasta medie
ridicată nu dovedeşte însă că toate statele membre au o fiscalitate mare, dimpotrivă, opt dintre
statele membre au un nivel al fiscalităţii de sub 35% din PIB. Per total, diferenţele dintre nivelul
fis
fiscal
calită
ităţii
ţii înt
între
re sta
statel
telee euro
europene
pene sun
suntt semnif
semnifica
icativ
tive;
e; med
media,
ia, inc
incluz
luzând
ând şi con
contri
tribuţ
buţiil
iilee la
asigurările sociale, înregistrează diferenţe de peste 20%, de la nivelul de 51,3% în Suedia la sub
28% în România, dovedind diferenţe semnificative între statele Uniunii în ceea ce priveşte rolul
statului în economie.
Politi
Politica
ca fi
fisca
scală
lă inf
influe
luenţe
nţează
ază în mar
maree măs
măsură
ură mod
moduri
urile
le de econom
economisi
isire,
re, consumu
consumul,l,
investiţiile, munca şi implicit modul de operare a pieţelor de bunuri, servicii, capital şi muncă.
Reformele lansate de Consiliul Europei au avut rolul de a asigura ca diferenţele dintre sistemele
fiscale ale statelor membre, care au devenit şi mai vizibile de la introducerea monedei euro, nu
stânje
stânjenes
nescc şi nu fragme
fragmente
ntează
ază pia
piaţa
ţa uni
unică
că şi nu împ
împiedi
iedică
că alocar
alocarea
ea eficie
eficientă
ntă a res
resurs
urselo
elor,
r,
impozitele şi taxele nationale, contribuţiile la asigurările sociale specifice fiecărui stat au acum şi
alte scopuri, decât de simp
simpla
la operare pe piaţa naţio
naţională,
nală, şi trebui
trebuiee judeca
judecate
te în lumi
lumina
na diferitel
diferitelor 
or 
criterii, variabile ca importanţă de la un stat membru UE la altul. Numai printr-o apropiată
coordonare a politicilor fiscale naţionale se poate obţine un echilibru între sisteme fiscale diferite
şi drept
ptuul nestanj
njeenit de liberă circulaţi
aţie şi de silire în Uniune
neaa Euro
roppeană
nă..
O problema importantă cu care se confruntă politica fiscală în statele membre este legată de
fenomenul de globalizare economică şi de actuala dezvoltare tehnologică.În ultimele decenii,
evoluţia economiei mondiale a determinat creşterea volumului şi sporirea diversificării structurii
de mărfuri a schimburilor comerciale. Aceasta evoluţie este determinată de mai mulţi factori:
» creşterea demografică face necesară sporirea producţiei pentru acoperirea nevoilor pieţei
interne, în continuă modificare şi diversificare;
» mecanizarea, automatizarea şi organizarea stiinţifică a producţiei şi a muncii conduc, în mod
inedit, la sporirea productivităţii muncii şi a venitului naţional, dar şi la disponibilizarea unei
 părţi din forţa de muncă ocupată. Creşterea somajului determină factorii de decizie să ia măsuri
 pentru crearea de noi locuri de muncă, ceea ce conduce, în ultima instanţă, la sporirea producţiei;
» pe măsura creşterii economice, apare necesitatea ridicării nivelului de trai. Acest lucru este
indispensabil legat de menţinerea producţiei la un nivel ridicat şi a costurilor la un nivel cât mai
redus cu putinţă;
 

» întrucât în mod obişnuit volumul producţiei depăşeste necesarul pieţei interne, se creează un
surplus de produse, ce trebuie valorificate peste graniţă. Aceasta întrucât, pe de o parte, creşterea
 producţiei necesită sporirea importului de materii prime, combustibil, energie, etc, iar pe de altă
 parte, ridicarea nivelului de trai nu ar putea fi asigurată fără sporirea producţiei şi, respectiv a
venitului naţional. Aşadar, libera mişcare a capitalului şi libertatea de prestare a serviciilor,
combinate cu noi posibilităţi oferite de tehnologia internaţională fac ca politica fiscală naţională
să fie mai dificilă. Acordurile bilaterale dintre statele membre nu sunt suficiente pentru a asigura
coordonarea dintre sistemele fiscale. Doar o apropiată coordonare la nivel comunitar, pe întreaga
întindere a Uniunii Europene poate fi eficientă. Scopul este de a permite libera mişcare de capital
şi în acelaşi timp de a preveni evaziunea fiscală.Planul de acţiune pentru o singura piaţă
financiară prezentată de Comisia din mai 1999 furnizează începutul unui răspuns la asemenea
  probleme şi cere continuarea eforturilor în coordonare, pentru eliminarea diferentelor prind
impozi
impozitar
tarea
ea prod
produse
uselor
lor expo
exporta
rtate.
te.Dez
Dezvolt
voltarea
area com
comert
ertului
ului electr
electroni
onicc est
estee de asemen
asemenea
ea o
  provoc
provocare
are pentru
pentru sistem
sistemele
ele fi
fisca
scale
le act
actual
uale,
e, fii
fiind
nd de altfel
altfel un subiec
subiectt ades
adeseori
eori ana
analiz
lizat
at în
rapoartele Comisiei Europene. Motivul este ca tranzacţiile care se derulează trebuie să se supună
regulilor fiscale tradiţionale pentru a nu deranja competiţia, dar regulile fiscale nu trebuie să
descurajeze dezvoltarea afacerilor pe Internet.Aceste probleme au fost discutate de numeroase
organizaţii internaţionale, precum WTO (Organizaţia Pietei Mondiale) şi OCDE (Organizaţia
 pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică). O comunicare a Comisiei Europene (nr. 98/374)
solici
solicită
tă ca e-comer
e-comerţul
ţul (com
(comerţ
erţul
ul ele
electr
ctroni
onic)
c) să fie neu
neutru
tru impozi
impozitat
tat în rapo
raport
rt cu com
comerţ
erţul
ul
tradiţional. Taxa pe valoarea adaugată se aplică la locul de consum, iar transmisia electronică să
fie impozitată. Comisia discută aceste probleme cu statele membre şi se ocupă de găsirea
soluţiilor potrivite. Consider oportună intenţia manifestată de Comisie pentru o îmbunatăţire a
legislaţiei fiscale în acest domeniu, fiind extrem de necesară.O altă problemă pentru politica
fiscală din statele Uniunii Europene este subliniată de un obiectiv al acesteia, respectiv creşterea
eficienţei administraţiei fiscale din ţările comunitare. În Uniunea Europeană s-a considerat în
 permanenţă ca pentru o politică fiscală eficientă trebuie acordată atenţie eficientizării activităţii
administraţiilor fiscale din statele membre.
"Programul de Reformă şi Modernizare a Impozitării", declanşat în 1999 de Comisia
Europea
Europeană,
nă, prev
prevede
ede str
strate
ategia
gia de mod
moderni
ernizare
zare a adm
admini
inist
straţ
raţiei
iei fisca
fiscale,
le, car
caree are ca obi
obiect
ectiv
iv
dezvoltarea capacităţii acesteia de a implementa în mod eficient acquis-ul comunitar. Procesul a
 

început cu elaborarea, de către Comisia Europeană, a Cărtilor albastre fiscale" şi are ca finalitate
el
elabo
abora
rarea
rea,, de căt
către
re adm
admin
inis
istr
traţ
aţii
iile
le fisc
fiscal
alee naţio
naţiona
nale
le,, a Plan
Planul
ului
ui de Ma
Mana
nagem
gement
ent pe
pent
ntru
ru
Sc
Schi
himb
mbar
area
ea Af
Afac
acer
erii
ii"" care
care rep
repre
rezi
zint
ntăă mo
modi
difi
fica
carea
rea şi de
deta
tali
liere
erea,
a, într
într-un
-un num
număr
ăr de 86 de
subproiecte, a acţiunilor ce trebuie indeplinite pentru alinierea la standardele cuprinse în Cărţile
albastre fiscale".La nivelul întregii Comunităţi Europene se remarcă în prezent că funcţionarii
din administraţia fiscală folosesc deja noi tehnologii pentru a-şi spori eficienţa şi pentru a creşte
interacţiunea cu plătitorii de impozitelor. Recent s-au facut progrese în a permite contribuabililor 
să-şi iîntocmească declaraţiile fiscale pe linie electronică, iar aceasta înseamnă silirea unor reguli
un
unic
icee pe
pent
ntru
ru fa
fact
ctur
urar
aree şi acce
access li
libe
berr pent
pentru
ru plăt
plătiitori
toriii de imp
mpoz
ozit
it la baza
baza de date
date..
Politica fiscală trebuie să facă faţă problematicii determinate de extinderea Uniunii Europene
 prin aderarea de noi state. Articolul 237 al Tratatului de la Roma stipulează: Orice stat european
îşi poate depune cererea pentru a deveni membru al Comunităţii". Prin urmare, încă de la
instituirea Comunităţii Europene, s-a avut în vedere faptul că alte state europene, în afara celor 
şase state fondatoare, vor fi admise ulterior în Uniunea Europeană. Această perspectivă ridică
următoarea intrebare: care sunt problemele cu care se confruntă politica fiscală a statelor 
cand
candid
idat
atee şi a Co
Comu
muni
nită
tăţi
ţiii Eu
Euro
rope
pene
ne în cadr
cadrul
ul pr
proc
oces
esul
ului
ui de ex
exti
tind
nder
eree al Un
Uniu
iuni
nii?
i?
Membrii aspiranţi la UE sunt chemaţi să pună în aplicare tot corpul de legi ale Uniunii Europene
şi în acelaşi timp să se abţină de la introducerea oricăror măsuri ce sunt contra acestor legi.
Actualele ţări candidate işi continuă efortul de adaptare la legile Uniunii Europene. Ele au
datori
datoriaa ca politi
politica
ca lor fis
fiscal
calăă să fie com
compat
patibi
ibilă
lă cu regu
regulil
lilee fiscal
fiscalee silite
silite de Com
Comuni
unitat
tatea
ea
Europea
Europeană.
nă. Acea
Aceasta
sta est
estee o pri
priori
oritat
tatee a ara
aranja
njamen
mentel
telor
or part
partene
eneriat
riatulu
uluii adop
adoptat
tatee de Uni
Uniunea
unea
Europeană pentru a ajuta aceste ţări să îşi pregătească aderarea.Comisia a elaborat o strategie
detailată,
detailată, incluzând
incluzând anali
analizarea
zarea şi monit
monitorizare
orizareaa schim
schimbărilo
bărilorr polit
politicil
icilor
or fisc
fiscale
ale şi admini
administraţi
straţiei
ei
fiscale a ţărilor în curs de aderare şi asistenţă cu cursuri de pregătire pentru oficiali. Uniunea
Europenană pregăteşte personalul din aparatul fiscal al acestor ţări pentru a face faţă noilor 
responsabilităţi pe care le vor avea îndată ce vor lucra împreună în proiectele coordonate de
 programul Phare, prin implicarea oficialilor în program şi prin implicarea în actităţi comune a
administraţiei ţărilor membre cu cele candidate.Într-un document al Comisiei Europene din
februa
februarie
rie 2003 sunt
sunt prez
prezent
entate
ate prob
problem
lemele
ele de pol
politi
itică
că fiscal
fiscalăă cu care
care se con
confrun
fruntă
tă ţăril
ţărilee
candidate. Astfel, toate ţările care urmeaza a adera la Uniunea Europeană;") au solicitat măsuri
de tranziţie şi un anumit număr de derogări, majoritatea
majoritatea în domeni
domeniul
ul taxei pe valoare
valoareaa adaugate
 

şi accizelor. Unele din aceste state au cerut aranjamente tranzitorii şi în campul fiscalităţii
directe. Nivelul şi cotele de impozitare reprezintă probleme sensibile pentru majoritatea statelor 
candidate pe perioada negocierilor. 14Cotele de TVA sunt foarte diferite de cele prevăzute de
aquisul
aquisul comunitar, iar, în ceea ce priveş
priveşte
te accizele, majorit
majoritatea
atea acestor ţări au cote de impune
impunere
re
considerabil mai scăzute decât cele practicate în Uniunea Europeană. Guvernele acestor ţări se
tem de implicaţiile economice şi sociale determinate de cotele de impozitare semnificativ mai
mari, care se reflectă în preţuri, ceea ce afectează accesul la anumite bunuri sociale mai sensibile.
În general, toate statele candidate au solicitat perioade intermediare pentru bunurile şi serviciile
speciale, având în plus nevoie de intervale de timp mai mari pentru ajustarea cotelor de impunere
şi reducerea implicaţiilor economice şi sociale.
Prin urmare, obiectivele politicii fiscale a Uniunii Europene trebuie să ţină seama
de procesul de extindere a Uniunii, aflat în desfăşurare. Deciziile de politică fiscală nu pot ignora
 probleme ce derivă din lărgirea blocului comunitar.
Un al
altt as
aspec
pectt de care
care trebu
trebuie
ie ţi
ţinu
nutt cont
cont în ana
anali
lizar
zarea
ea fisc
fiscal
alit
ităţ
ăţii
ii din
din Co
Comu
muni
nita
tate
teaa
Europeană ţine de referinţele demografice care caracterizează în prezent spaţiul european, în
zonaa Uniuni
zon Uniuniii Eur
Europen
opene,
e, se con
consta
stată
tă în prez
prezent
ent ten
tendin
dinţe
ţe dem
demogra
ografic
ficee rău prevest
prevestito
itoare,
are, cu
numeroase efecte asupra fiscalităţii.
Creşterea vârstei populaţiei în Europa şi schimbările structurale în organizarea muncii şi
timpul de muncă au creat noi şi îngrijoratoare probleme în multe state membre prind modul de
finanţ
finanţare
are a pens
pensiil
iilor.
or. Glo
Global
baliza
izarea
rea şi dez
dezvol
voltar
tarea
ea ins
instru
trumen
mentel
telor
or fin
financ
anciar
iaree pri
privat
vatee obl
obligă
igă
Uniunea Europeană să acorde atenţie acestor probleme. Trebuie să existe concordanţă între
 problemele financiare care sunt pe larg reglementate la nivelul Uniunii Europene şi cele cu care
se confruntă statele în curs de aderare (de exemplu, sistemul de sănătate). La nivelul Comunităţii
Europene se consideră că folosirea cu grijă a instrumentelor fiscale poate ajuta la asigurarea
eficienţei pieţei interne şi a cerinţelor privind solidaritatea naţională.

În conc
conclu
luzi
zie,
e, pute
putem
m anti
antici
cipa
pa că redu
reduce
cere
reaa pr
pres
esiu
iuni
niii fisc
fiscal
ale,
e, ma
maii ales
ales asup
asupra
ra
contribuabililor, va avea un impact favorabil asupra investiţiilor, producţiei şi ocupării forţei de
muncă. Efectele vor fi accentuate dacă reducerile impozitelor se regăsesc în programele de
reformă economică, iar dacă reducerea impozitelor va fi însoţită de scăderi ale transferurilor 
curente vor apărea şi beneficiile. Multe state dezvoltate urmăresc, de altfel, aceste obiective prin
14
Dumitru Miron, Economia Uniunii Europene, Bucuresti 2006
 

reformele
reformele fiscale ce vor fi promova
promovate
te în anii următori
următori.. Acest
Acestee reform
reformee se concentrea
concentrează
ză mai ales
 pe reducerea sarcinii fiscale asupra muncii, în special la limita de jos a tranşelor salariale. Ele se
extind şi asupra impozitelor pe veniturile din capital pentru a îmbunătăţi funcţionarea pieţelor 
financiare. Eficienţa şi pragmatismul sistemelor fiscale vor fi sporite prin aceste măsuri. Însă,
deocamdată, în cele mai multe cazuri, măsurile tind să fie solitare şi nu fac parte din programe
globale de reformă – trăsătură vitală pentru a le spori efectele pozitive asupra producţiei şi
ocupării forţei de muncă.

2.3 Fundamentele politicii fiscale europene

Ultimul secol a fost caracterizat, în Europa de Vest, de extinderea rolului sectorului

 public, prin intermediul reglementãrilor economice şi fiscale. În domeniul fiscal ţările UE au
menţinut niveluri ale cheltuielilor şi veniturilor publice de aproximativ 40% din PIB. Acestea au
finanţat parţial furnizarea bunurilor publice clasice, cum ar fi apărarea naţională. Însă cea mai
importantă parte a creşterii cheltuielilor publice a fost datorată extinderii funcţiei de redistribuire
a statului (prin protecţie socială). Aceasta se referă la sistemul public de pensii şi sănătate care
genereazã
genereazã cele mai import
importante
ante trans
transferuri
feruri între generaţii şi intra
intrageneraţ
generaţii:
ii: transferuri de resurse
financiare de la forţa de muncă activă către şomeri, către angajaţii necalificaţi cître studenţi, către
familiile cu copii, către agricultori, către angajaţii în anumite ramuri industriale caracterizate de
condiţii grele de muncă (cum ar fi construcţii navale sau minerit), către locuitorii sau chiar 
întreprinzătorii din zonele defavorizate sau către alte categorii sociale. Din punct de vedere
fiscal, cheltuielile publice au fost finanţate prin impozitarea consumului (impozite indirecte),

impozitarea veniturilor atât de natură salarială, cât şi a profiturilor firmel asupra menajelor care
consum
consumăă mul
mult,t, obţ
obţin
in ven
venitu
ituri
ri imp
import
ortant
antee şi/
şi/sau
sau care deţ
deţin
in prop
proprie
rietăţ
tăţii imp
import
ortant
ante.
e. Des
Desigu
igur,
r,
sistemul fiscal european afectează diferit categoriile de menaje sau firme datoritã diferenţelor 
structurale, dintre acestea, privind veniturile, consumul şi proprietăţile deţinute, dar şi datorită
diferitelor grade de reglementare, diferitelor moduri de administrare a ramurilor sistemului fiscal
şi diverselor posibilităţi de evitare a fiscalitţiii. Pentru că astfel de trăsături ale sistemelor fiscale
implică pe lângă procesele de redistribuire a veniturilor vizate direct şi redistribuiri accidentale.
 

CAPITOLUL III 3. SISTEMUL IMPOZITELOR DIN ROMÂNIA

COMPARATIV CU CEL PRACTICAT ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
3.1 Influenţa normelor Uniunii Europene asupra politicilor fi
fiscale
scale a statelor membre

Mulţi dintre vechii membri  ai Uniunii Europene sunt îngrijoraţi că impozitele reduse din
noile state membre  vor tenta companiile din Occident să-şi transfere activităţile în Est, în ţări
care vor beneficia, în paralel, şi de fondurile structurale eliberate de Uniunea Europeană. În
schimb,
schimb, noii membri din Europa de Est consideră că regim
regimurile
urile fisca
fiscale
le sunt un eleme
element
nt cheie al
dezvoltării economice din zonă şi insistă asupra principiului potrivit căruia trebuie să li se
 permită să-şi stabilească în mod independent cotele de impunere.

Franţa şi Germania au solicitat Comisiei Europene să propună o armonizare a modului în

care compan
companiile
iile calculează impozite
impozitele
le corporatist
corporatiste,
e, inclu
incluzând
zând stabi
stabilirea
lirea unei cote minime de

impunere, dacă va fi posibil. Comisia a respins din nou apelul pentru o cotă de impunere minimă,
 

dar
dar a conf
confir
irma
matt că este
este,, de asem
asemen
enea
ea,, în favoa
favoare
reaa armo
armoni
niză
zări
riii  mod
modali
alităţ
tăţilo
ilorr de cal
calcul
cul al
obligaţilor fiscale de către companii . . O bază unică de impozitare, în cât mai multe state membre,
va însemna şi contracţia costurilor pentru firme cu operaţiuni transnaţionale, costuri numite „de
conformitate .. O fiscalitate mai transparentă şi mai previzibilă, cu o bază unică de impozitare, va
spor
sporii gr
grad
adul
ul de atra
atract
ctiv
ivit
itat
atee al medi
mediul
ului
ui de afac
afacer
erii în Un
Uniu
iune
neaa Eu
Euro
rope
pean
ană,
ă, pr
prec
ecum
um şi
compet
competiti
itivit
vitate
ateaa Europei
Europei.. Unifor
Uniformiz
mizare
areaa cot
cotelo
elorr de imp
impozi
ozitar
tare,
e, îns
însă,
ă, deoc
deocamd
amdată
ată,, nu fac
facee
obiectul discuţiei. Atâta timp cât baza de calcul este diferită, nici cifrele care reprezintă cota de
impozitare nu sunt comparabile 

Abia
Abia du
după
pă unif
unifor
ormi
miza
zare
reaa baze
bazeii de impo
impozi
zita
tare
re,, care
care ar pu
pute
teaa av
avea
ea loc
loc co
conf
nfor
orm
m
 previziunilor optimiste peste cel puţin 2-3 ani, s-ar putea pune problema unor limite maximale şi
minimale ale cotelor de impozitare , aşa cum sugeras
sugerasee recent Germani
Germania,
a, impacientat
impacientatăă de nivelul
atractiv
atractiv al impozitel
impozitelor
or mici din noile state-me
state-membre.
mbre. Deocamdat
Deocamdată,
ă, impozi
impozitul
tul pe profi
profitt variaz
variazăă în
Uniunea Europeană între 12,5% în Irlanda (sau chiar 10 în Cipru) şi 34,5% în Olanda. Impozitele
corporatiste din cele zece state care au aderat la Uniunea Europeană în 2004 variază de la zero în
Estonia la 15% în Letonia, Lituania, la 19% în Polonia şi Slovacia, la 35% în Malta.

O tendinţă generală este aceea că, aproape în toate ţările Uniunii Europene, în ultimii ani,
au avut loc corecţ
corecţii
ii în jos ale nivelelor
nivelelor de impoz
impozitare
itare şi aceasta nu pentru că ar fi cerut Comisi
Comisiaa
Europeană, ci pentru că aşa a cerut piaţa .

Uniunea Europeanaă este finanţată, în principal, din resursele proprii puse la dispoziţie de
către
către ţăr
ţările
ile-mem
-membre.
bre. Ansamb
Ansamblul
lul resu
resurse
rselor
lor bugetaree  este
bugetar este det
determ
ermin
inat
at an
anua
ual,
l, în fu
func
ncţi
ţiee de
cheltuielile totale decise de autoritatea bugetară (Parlamentul şi Consiliul), în sensul respectării
 principiului echilibrulu bugetar.

În cadrul resurselor proprii, se disting patru categorii de prelevări:

În primul rand există prelevările agricole, prime, sume suplimentare sau compensatorii
(percep
(percepute
ute asupra
asupra imp
import
ortulu
uluii de produse
produse agri
agricol
colee ce prov
provin
in din ţări-m
ţări-memb
embre
re ale Uni
Uniuni
uniii
Europene, precum şi din cotizaţii prevăzute în cadrul pieţei comune a sectorului zahărului);

În al doilea rând există taxele vamale (care provin din aplicarea tarifului vamal comun

aplicat schimburilor comerciale realizate cu alte ţări nemembre ale Uniunii);

 

Taxa pe valoarea adăugată este o altă(care provine din aplicarea unei cote uniforme de
TVA de către fiecare stat-membru, conform reglementărilor comune);

 Nu în ultimul rând există resurse complementare (care se determină asupra Produsului
naţional brut al fiecărui stat membru
membru şi reprezintă o resursă de echilibrare a bugetului) .

Resursele proprii se determină prin aplicarea unei cote asupra Produsul naţional brut 15 al
statelor-me
statelor-membre,
mbre, cotă ce se fixează în fiecare
fiecare an, în cadrul procedurii bugetare
bugetare ţinân
ţinându-se
du-se cont
de toate celelalte
celelalte venit
venituri
uri bugetare. Ponderea cea mai importantă în totalul resurselor proprii o
bugetare
deţin resursele complementare (spre ex., în anul 2000, acestea au constituit 50% din totalul
resurselor proprii), în timp ce Tax ape valoarea adăugată a constituit în aceeaşi perioadă, 35%,
iar prelevările agricole şi taxele vamale – doar 14% din totalul resurselor proprii.

Resursele proprii ale bugetului european  au o istorie a lor, caracterizată prin numeroase
modificări vizând componenţa acestora: chiar de la origine, din momentul intrării în vigoare a
Tratatului de la Paris (1952), existau resursele proprii ale Comisiei Europene, de cărbune şi oţel.
Apoi (1957), după Tratatul de la Roma, s-a recurs la contribuţiile financiare ale statelor-membre
-prelevări agricole, taxe vamale şi TVA, pentru ca, mai târziu, să se recurgă la împrumuturile
 purtătoare de dobânzi, apoi la avansuri nerambursabile etc. Din 1988, o nouă categorie de resurse
(determinată asupra Produsului naţional brut) este pusă la dispoziţia comunităţii. Din start (1992-
1994), plafonul global s-a situat la nivelul de 1,2% din PNB; ajungând în 1995 la 1,21%, iar în
1999 – la 1,27% din PNB. Pentru perioada 2000-2006, resursele proprii nu pot depăşi (conform
deciziei Consiliului şi Parlamentului European) 1,27% din PNB al Uniunii Europene. În acelaşi
timp, se cere menţionat faptul că Uniunea Europeană nu este abilitată să creeze sau să impună
impozite . În această ordine de idei, politica fiscală europeană  poate
 poate fi privită din două puncte de
vedere:

1) coordona
coordonarea
rea politic
politicilor
ilor naţiona
naţionale
le (coordo
(coordonare fiscală)),
nare fiscală fără sau cu foarte puţine
resurse centrale. Aceasta este esenţială pentru ţările din zona EURO (vezi Pactul de Stabilitate şi
Creştere) şi totodată are un rol important reprenzantat prin ECOFIN / Comitetului Monetar;
Monetar;

15
PNB este definit ca fiind venitul naţional brut calculat în preţuri de piaţă în conformitate cu Sistemul European de
Conturi
 

2) gestionarea bugetului central al Uniunii Europene (nivelul maxim variind de la 1,27%

din
din PNB
PNB al Uni
Uniuni
uniii Eu
Europ
ropen
enee până
până la 1%
1%),
), ale
ale cărui
cărui ve
veni
nitu
turi
ri pr
provi
ovinn din
din taxe
taxele
le va
vama
male
le,,
 prelevările agricole, cotă din TVA colectat şi cota din PIB-le statelor-membre.

În privinţa cheltuielilor, acestea sunt delimitate pe secţiuni în şase grupe: Parlamentul

European;
European; Cons
Consil
iliul
iul Euro
Europei
pei;; Com
Comisi
isiaa Eur
Europea
opeană;
nă; Curtea
Curtea de Justiţ
Justiţie;
ie; Curt
Curtea
ea de Contur
Conturi;
i;
Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. Acest sistem permite Uniunii Europene
finanţarea (într-o manieră stabilă şi continuă) tuturor politicilor propuse Extinderea europeană
implică noi sarcini, soluţionarea cărora va genera noi eforturi financiare.

Studii
Studiile
le efe
efectu
ctuate
ate de Com
Comisi
isiaa Eur
Europea
opeană
nă relevă
relevă,, în princi
principal
pal,, că ext
extind
indere
ereaa Uni
Uniuni
uniii
Europenee este imposib
Europen imposibil
il de realiz
realizat
at fără costu
costuri
ri supliment
suplimentare
are efect
efectuate
uate de ambel
ambelee părţi. După
calculele
calculele Institutul
Institutului
ui de Anali
Analize
ze Economi
Economice
ce Compar
Comparate
ate de la Viena (estimă
(estimări
ri 1997), costuril
costurilee
  pentr
pentruu adm
admite
iterea
rea în Uni
Uniunea
unea Europe
Europeană
ană a Pol
Poloni
oniei
ei (6,5 mili
miliarde
arde ECU) şi a Rom
Români
âniei
ei (9,3
miliarde ECU, cele mai mari costuri pentru o ţară central sau est-europeană din cele 10) vor cere
un efort financiar de 15,8 miliarde ECU, adică 27% din bugetul agregat al Uniunii Europene.
Povara monetară şi fiscală pentru cele 27 ţări membre ar creşte la peste 70 miliarde ECU.

Specialiştii germani consideră că integrarea României şi Bulgariei în Uniunea Europeană

va costa 44,3 miliarde de euro. Din această sumă, aproximativ un sfert va fi suportată de
Republica Federală Germania. Parlamentarii germani s-au declarat nemulţumiţi la începutul lunii
aprilie 2005 de campania Comisiei de informare de la Bruxelles, care nu a atras atenţie asupra
costurilor ridicate impuse de aderarea celor două state.

Impactul, prin costuri a integrării în Europa a ţărilor Europei de Est şi celor din Europa
Centrală, poate fi caracterizat prin diferite valori: conform unor scenarii costurile extinderii s-ar 
ridica de la 0,03% din PIB-ul Uniunii Europene –25 la 0,23% din PIB în 2013; conform altor 
scenarii - la numai 0,18% din PIB-ul Uniunii-25 sau şi mai puţin – 0,11%. Se estimează, că în
cazul României, costurile tranziţiei (costurile bugetare curente, costurile asociate cu reforma
asigură
asigurăril
rilor
or soc
social
iale,
e, cos
costur
turile
ile sup
suplim
liment
entare
are alo
alocat
catee pent
pentru
ru săn
sănăta
ătate,
te, educ
educaţi
aţie,
e, arm
armată
ată etc
etc.)
.)
suprapuse pe costurile legate de aderarea la Uniunea Europeană (aproximativ 1,3% din PIB – 
contribuţia la bugetul comunitar, 1% din PIB - cofinanţarea fondurilor structurale) pot conduce la
 

deficite bugetare ridicate  în următorii ani (exemplele Ungariei şi Poloniei arată deficite bugetare
de 4-6% din PIB după intrarea în Uniunea Europeană.

În consecinţă, pentru perioada 2007-2009, România va contribui la bugetul organismului

comunitar   cu 1,4% din PIB, la care se adaugă şi contribuţia la programele pentru care s-a

angajat. În 2007, contribuţia României la bugetul comunitar  se va ridica la cca. 800 mln. euro, în
2008 – la 850 mln. euro, iar în 2009 - la 900 mln. euro. Doar pentru primii trei ani de după
integrare România trebuie să contribuie cu 5,6 mlrd. euro la bugetul comunitar  . La acestea, se
adaugă
adaugă che
cheltu
ltuiel
ielile
ile pentru
pentru mod
moderni
ernizare
zareaa inf
infras
rastru
tructu
cturii
rii şi inv
invest
estiţi
iţiil
ilee în pro
protec
tecţia
ţia med
mediul
iului.
ui.
Efortul bugetar   pentru
 pentru cele două domenii se ridică la aproximativ 10-11 mlrd. euro până în 2010,
conform unor studii efectuate de Institutul European din România (IER).

În noile condiţii se aşteaptă reorientarea bugetului comunitar. Se consideră că cheltuielile

  buget
bugetare
are ale Uniuni
Uniuniii Europene
Europene trebui
trebuiee să se foc
focali
alizeze
zeze în dom
domeni
eniile
ile care sus
susţi
ţinn creş
creşter
terea
ea
 

econom
economică
ică şi coe
coeziu
ziunea
nea (ob
(obiec
iectiv
tivele
ele de la Lis
Lisabona)16. Din aceast
abona) aceastăă per
perspe
specti
ctivă
vă ar rezu
rezulta
lta
constituirea a trei fonduri: pentru creşterea economică; pentru convergenţă; pentru restructurare.
Pe baza informaţiilor furnizate de studiul de impact, efectuat sub auspiciile IER, referitoare la
aceste costuri, valoarea lor pe cinci ani poate ajunge la valoarea bugetului de stat   pe
 pe un an, adică
cc
ccaa 10
10-15
-15 mlrd.
mlrd. euro
euro (aceş
(aceşti
ti bani
bani vor
vor rez
rezul
ulta
ta din
din taxe
taxe şi impo
impozi
zite
te).
). Cos
Costu
turi
rile
le lega
legate
te de
implementarea standardelor Uniunii Europene vor fi suportate doar parţial de către bugetul de
stat  (20%), o mai mare parte urmând a fi acoperită din fonduri europene   (30%) sau de către
agenţii economici  (5%), precum şi din alte surse. In ceea ce priveşte contribuţia României la
 buget
 bugetul
ul Uni
Uniuni
uniii Eur
Europen
opene,
e, Rom
Români
âniaa se află
află în pozi
poziţi
ţiaa de benefi
beneficia
ciarr net  în primii ani după
integrare, primind de 1,6 ori mai multe fonduri europene decât efortul bugetar propriu. În aceste
condiţii, se impun cu o importantă doză de stringenţă întrebările: Care vor fi sarcinile (în planul
contribuţiei la formarea bugetului european) puse în faţa statelor ce doresc să se integreze în
Uniunea Europeană ? Ce modificări urmează să intervină în politicile fiscale ale acestor state din
 perspectiva aderării la Uniunea Europeană.?
În literatura de specialitate se susţine că, politica fiscală   este un atribut al suveranităţii
naţionale şi componentă importantă a politicii economice. Deşi politica fiscală continuă să
rămână în mâinile guvernelor naţionale, reglementările fiscale impuse de participarea la Uniunea
Europeană, obligă statele participante să respecte prevederile Pactului de Stabilitate şi Creştere.
Pactul este parte a acquis-ului, iar prevederile sale sunt obligatorii pentru toate noile state-
membre.. În princi
membre principal,
pal, acest lucru înseam
înseamnă
nă oblig
obligativi
ativitatea
tatea încadrării în limi
limitele
tele stabilit
stabilitee pentru
deficitul bugetar (3% din PIB) , astfel încât să fie evitată posibilitatea recurgerii la procedura
 privind deficitele excesive, care se va aplica imediat după intrarea în Uniunea Europeană.
Conform „Tratatului de la Maastricht. (Protocolul asupra procedurii de deficite excesive),
deficitul  (respec
(respectiv,
tiv, excedentul)
excedentul) publi
publicc  este definit ca necesitatea (respectiv, capacitatea) de
finanţ
finanţare
are a adm
admini
inistr
straţi
aţiilo
ilorr publ
publice
ice (adm
(admini
inistr
straţi
aţiii cen
centra
trale,
le, regional
regionalee şi loc
locale
ale,, fon
fonduri
duri de
16
  Implementation of the Community Lisbon Programe The Contribution of Taxation and Customs Policies to the
 Implementation
Lisbon Strategy, Brussels, 25.10.2005 COM(2005) 532 final Sursa http//
ec.europa.eu/taxation_customs/taxa
ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/gen_info/tax_pol
tion/gen_info/tax_policy/index_en.htm
icy/index_en.htm
 

securi
securitat
tatee soc
social
ială).
ă). El e cal
calcul
culat
at după con
concept
ceptele
ele cont
contabi
abilit
lităţi
ăţiii naţ
naţion
ionale
ale (SE
(SEC
C 95). Datori
Datoriaa
 publică este datoria brută consolidată de ansamblul sectorului administraţiilor publice la sfârşitul
anului
anului (în val
valoare
oare nom
nomina
inală)
lă).. Un sol
soldd primar 
primar   corespunde unui deficit/excedent public fără
dobânzi, consolidat.

În 2003, deficitul şi datoria publică s-au deteriorat faţă de 2002, atât în zona euro , cât şi în
Uniunea Europeană. În zona euro, deficitul public a crescut de la 2,3% din PIB în 2002, la 2,7%
în 2003, iar în Uniune
Uniuneaa Europeană, defici
deficitul avansatt de la 2,0% în 2002, la 2,6% în 200317. În
tul a avansa
total, unsprezece ţări au cunoscut o deteriorare a soldului lor public exprimat în procente faţă de
PIB şi anu
anume:
me: Dan
Danema
emarca,
rca, Germ
Germani
ania,
a, Grec
Grecia,
ia, Fran
Franţa,
ţa, Itali
Italia,
a, Lux
Luxemb
emburg,
urg, Ola
Olanda,
nda, Aus
Austri
tria,
a,
Portugalia,
Portugalia, Regatul Unit, Finlanda. După tendi
tendinţa
nţa de scădere observat
observatăă în ultimii ani, datori
datoriaa
 publică raportată la PIB a crescut  în zona euro de la 69,2% în 2002, la 70,4% în 2003, iar în
Uniunea Europeană - 15 de la 62,5% la 64,0%. Şase state-membre au afişat un raport mai mare
de 60% din PIB în 2003, respectiv Belgia, Germania, Grecia, Franţa, Italia, Austria, faţă de cinci
state-membre în 2002 (cele amintite mai sus, mai puţin Franţa). În 2003, cele mai mari deficite
dintre
dintre ţăr
ţăril
ilee ade
aderent
rentee (Re
(Republ
publica
ica Ceh
Cehă,
ă, Est
Estoni
onia,
a, Cip
Cipru,
ru, Letoni
Letonia,
a, Lituani
Lituania,
a, Ung
Ungari
aria,
a, Mal
Malta,
ta,
Polonia, Slovenia, Slovacia), în procente faţă de PIB, au fost observate în Republica Cehă (-
12,9%), Malta (-9,7%), Cipru (-6,3%) şi Ungaria (-5,9%), doar Estonia înregistrând un surplus
(+2,6%). Cele mai înalte niveluri ale datoriei publice au fost relevate în Cipru (72,2%) şi în
Malta (72,0%), iar cele mai joase în Estonia (5,8%), în Letonia (15,6%) şi în Lituania (21,9%)18.

Deficitele bugetare ale Franţei şi Germaniei au depăşit, în ultimii 3 ani, limita de 3% din
Produsele
Produsele interne brute impuse de Uniun
Uniunea
ea Europeană.
Europeană. Grecia a încăl
încălcat
cat unele prevede
prevederi
ri ale
Pactului de Stabilitate şi Creştere (PSC), a cărui menire a fost de sprijinire a stabilităţii monedei
euro. În acest context, adoptarea unor reforme structurale şi integrarea pieţelor financiare sunt
 paşi cruciali privind viitorul economic al Europei.

Aplicarea Pactului de stabilitate şi creştere de către noii veniţi implică o serie de

 provocări: pentru noile state, încercarea de a menţine deficitul sub pragul de 3% poate intra în
conflict cu măsurile întreprinse în sensul continuării procesului de convergenţă, mai ales dacă
aceast
aceastaa presupun
presupunee o con
contra
tracta
ctare
re a inv
invest
estiţi
iţiilo
ilorr publ
publice
ice.. Existe
Existenţa
nţa unor fin
finanţ
anţee săn
sănăto
ătoase
ase
17

Studiu realizat de Banca Modială, sursa http://www

http://www.worldbank.org/
.worldbank.org/
18
Studiu realizat de Banca Modială, sursa http://www
http://www.worldbank.org/
.worldbank.org/
 

repre
reprezi
zint
ntăă o co
condi
ndiţi
ţiee im
impo
port
rtan
antă
tă în pro
proce
cesu
sull de recu
recuper
perare
are a de
deca
cala
laje
jelo
lor,
r, de me
menţ
nţin
iner
eree a
stabilităţii macroeconomice şi de atragere a investitorilor.

Ceaa mai
Ce mai ma
mare
re pro
provo
voca
care
re a poli
politi
tici
ciii fi
fisc
scal
alee eur
europe
opene
ne  de ast
astăzi
ăzi est
estee reco
reconci
ncilie
lierea
rea
interesului
interesului general european cu suvera
suveranitat
nitatea
ea stat
statelor
elor în materi
materiee de fiscalita
fiscalitate.
te. Interesul
Interesul general
european  constă, însă, în buna funcţionare a pieţei interne unice . Deschiderea frontierelor, în
cadrul pieţei interne unice, permite agenţilor privaţi să arbitreze mai uşor diversele fiscalităţi
naţionale, pentru ca particularii să-şi plaseze fondurile sau să cumpere bunuri, iar întreprinderile
să investească şi să producă. Acest arbitraj este periculos pentru toţi actorii economici: nu este de
dorit ca localizarea activităţilor să depindă de factorii fiscali şi nu de factorii economici . În plus,
acest arbitraj generează riscul situaţiilor de confruntare a ţărilor cu armele fiscalităţii: fiecare ţară
  poate
poate ave
aveaa int
intere
eresul
sul de a-şi dimi
diminua
nua fi
fisca
scalit
litate
atea,
a, într-un
într-un sec
sector
tor sau altul,
altul, pent
pentru
ru a atrage
atrage
întreprinderile, consumatorii sau capitalurile financiare. Apare riscul de a se ajunge la o presiune
a fiscalităţii asupra veniturilor de capital şi la reducerea puternică a impozitelor indirecte şi
directe, fapt care ar leza întreprinderile. Pe plan global, dacă toate ţările urmează această
strategie de reducere fiscală,  nimeni nu are beneficii, iar regimurile fiscale ale fiecăruia se
diminuează. În aceste condiţii, apar două riscuri:

Un pri
prim
m ri
risc
sc ar fi paupe
pauperi
riza
zare
reaa st
stat
atul
ului
ui,, aces
acesta
ta ne
nema
maif
ifii
iind
nd capa
capabi
bill să fina
finanţ
nţez
ezee
transferuril
transferurilee sau cheltuiel
cheltuielile
ile publice necesare, modelul de economi
economiee socia
socială
lă de piaţă, pe care se
 bazează, în general, toate economiile ţărilor din CE, fiind pus, astfel, sub semnul întrebării;

Cel de al doilea risc este reprezentat de concentrarea prelevărilor fiscale asupra factorilor 
cei mai puţin mobili  - lucrători şi capital imobiliar   - ceea ce constituie sursa ineficacităţii
economice şi nedreptăţilor sociale .

Pentru evitarea acestor riscuri, este necesară o armonizare a politicilor fiscale   sau cel
 puţin un acord pentru un număr minim de reguli de conduită. Acest lucru presupune negocieri
înt
între
re sta
state,
te, sau deci
decizii
zii comuni
comunitar
tare.
e. În amb
ambele
ele cazu
cazuri,
ri, libert
libertatea
atea fiecă
fiecărei
rei ţări
ţări de a-ş
a-şii ale
alege
ge
fiscalitatea este pusă sub semnul întrebării. Această diminuare a suveranităţii fiscale   se va
traduce oare prin reducerea importanţei statului? Va fi ea, oare, compensată de o creştere a
 puterii
 puterii organismel
organismelor
or comuni
comunitare?
tare? Se poate întreve
întrevedea
dea o astfel
astfel de eventu
eventualita
alitate,
te, având în vedere
că Europa politică nu şi-a elaborat încă reguli de funcţionare, care să satisfacă pe deplin
 

 principiile democratice? Cum să se concilieze atât de necesara armonizare a fiscalităţilor cu

menţi
menţinere
nereaa autono
autonomii
miilor
lor naţ
naţion
ionale
ale în cee
ceeaa ce priveş
priveşte
te mar
marea
ea masă
masă a chel
cheltui
tuieli
elilor
lor publ
publice
ice,,
organizarea sistemului de protecţie socială şi politica bugetară conjuncturală?

 Armonizarea fiscalităţii în Europa se poate organiza pe trei niveluri:

 Primul nivel constă numai în evitarea dezechilibrelor imediate care ar putea să rezulte din

deschiderea totală a frontierelor pentru schimburile de mărfuri şi fluxurile financiare. Acest fapt
necesită o armonizare, care ar putea fi, mai mult, sau mai puţin, ambiţioasă, în funcţie de
mărimea
mărimea dist
distorsiun
orsiunilor
ilor care trebui
trebuiee evita
evitate.
te. Armonizarea trebuie să fie decisă colectiv, ca să nu
apară riscul unei concurenţe
concurenţe ffiscal
iscalee  (deşi acest lucru începe să se producă, deja, în cazul
veniturilor din plasamente).

 Al doilea nivel , mult mai ambiţios, constă în încercarea de a crea rapid o fiscalitate
uniformă la scara Comunităţii Europene . Dar acest lucru nu este de actualitate, chiar pe termen
lung: cheltuielile publice, sistemele de protecţie sociala nu sunt nici unificare, nici măcar pe cale
de a fi unificate; redistribuirea rămâne într-un cadru pur naţional: nu se pune problema ca bogaţii
germani să le poarte de grijă grecilor săraci, nici ca tinerii portughezi să finanţeze pensiile
germanilor în vârstă. O fiscalitate uniformă ar necesita asemenea tulburări la nivel naţional,
încât, pentru moment, ea nu poate fi luată în considerare.

  Nivelul trei presupune o cale de mijloc, care este de preferat şi constă în punerea
obligatorie de acord a fiscalităţilor naţionale pentru naţionalizarea, în fiecare ţară, a ansamblului
fiscalităţii, pentru evitarea pierderii eficacităţii atât la nivel naţional, cât şi comunitar, pentru
 promovarea reformelor fiscale “europene”, lucru care se va face, probabil, diferit în fiecare ţară,
dar cu un rezultat convergent.
convergent. Procesul
Procesul de armoni
armonizare
zare comportă unele riscuri, fără îndoială, dar 
este şi o ocazie de a face transparente sistemele fiscale, care s-au opacizat progresiv şi s-au
complicat prin acumularea măsurilor pe puncte şi pe termen scurt. Ar fi, de asemenea, de dorit ca
armonizarea să nu consiste în a cere tuturor ţărilor să se alinieze la majoritatea comunitară, ci
mai degrabă să ia exemplul practicilor celor mai bune . În acest context se pot delimita anumite
etape de realizare a celor scontate .

 Prima etapă  constă în exemplificarea diferenţelor care există, în prezent, între sistemele
fiscale  ale diferitelor ţări din Uniunea Europeană, indiferent că este vorba de nivelul taxelor 
 

obligatorii, de centralizarea reglementărilor fiscale sau de importanţa diferitelor impozite; se face

în acelaşi timp o comparaţie cu sistemele fiscale din Statele Unite şi din Japonia.

Următoarea
Următoarea etapă  ar înse
însemn
mnaa un st
studi
udiuu al pri
princ
ncip
ipii
iilo
lorr care
care ar treb
trebui
ui să con
condu
ducă
că
cercetarea în domeniul unei fiscalităţi eficace şi echitabile : ce tip de fiscalitate trebuie să fie
 promovat în Europa; care sunt avantajele şi inconvenientele diferitelor impozite; care sunt
 problemele specifice ale armonizării fiscalităţii: ce impozite trebuie armonizate? Care nu se pot
armoniza? Pe care nu trebuie să le armonizăm deloc? Trebuie să se facă o armonizare negociată
sau trebuie să se lase să acţioneze piaţa?

Principala întrebare la care se cuvine găsirea unui răspuns: este armonizarea compatibilă
cu politicile bugetare conjuncturale diferite din fiecare ţară?

Într-o
Într-o eta
etapă
pă ulteri
ulterioară
oară  est
estee nece
necesar
sarăă analiz
analizare
area,
a, imp
impozi
ozitt cu impozi
impozit,t, a dif
diferen
erenţel
ţelor 
or 
existente
existente între ţăril
ţărilee din Uniunea Europeană; care este justificarea
justificarea economic
economicăă a uneia sau alteia
din dispoziţiile fiscale? Care sunt - pentru impozitul în cauză - exigenţele de armonizare? Foarte
importantă
importantă este etapa în care se analizează resursel
resurselee proprii ale Uniunii Europene  şi necesitatea
de a le mări şi de a instaura, în unele domenii, o reală fiscalitate comunitară. Însă nu toate ţările
suntt în aceeaş
sun aceeaşii sit
situaţ
uaţie
ie din punc
punctt de ved
vedere
ere al fin
finanţ
anţelo
elorr publ
publice:
ice: pentru unele, arm
armoni
onizare
zareaa
fiscală trebuie să se traducă imperativ printr-o modificare a reglementărilor fiscale; pentru altele,
o oarecare diminuare pare a fi cea mai bună soluţie. În concluzie, este necesar să se definească
axele
axele şi pri
priori
orităţ
tăţil
ilee ref
reforme
ormelor
lor fis
fiscal
calee din  Uni
Uniune
uneaa Euro
Europea
peană.
nă. Comuni
Comunitat
tatea
ea euro
european
peanăă se
 bazea
 bazează
ză pe solida
solidarit
ritate
ate fin
financi
anciară.
ară. Rea
Realit
litatea
atea act
actual
uală,
ă, îns
însă,
ă, imp
impune
une revi
revizui
zuirea
rea pers
perspect
pective
ivelor 
lor 
financiare.
Divergenţa esenţială, asupra căreia poziţiile par a fi aproape ireconciliabile, se referă la
 bugetul Uniunii Europene (al patrulea buget multianual ). Comisia europeană caută o formulă
care să ofere Uniunii Europene resursele de care are nevoie  pentru a putea face faţă provocării
extinderii  în perioada 2007- 2013. Cele 25 de state-membre ale Uniunii Europene (încă la
începutul anului 2005) au ajuns la un acord cu Parlamentul European, convenind ca bugetul
comunitar în perioada 2007-2013 să se situeze la limita de 106,3 mlrd. euro, adică 1% din
Produsul Intern Brut al Uniunii Europene. Conform aranjamentelor actuale, Marea Britanie
 beneficiază de un rabat de 4,5 miliarde de euro anual, care îi este returnat din contribuţia ei la
 

 buget
 bugetul
ul Uni
Uniuni
uniii Europen
Europene,
e, iar Franţa
Franţa ben
benefi
eficiaz
ciazăă de cele
cele mai mar
marii sum
sumee pen
pentru
tru sus
susţi
ţinere
nereaa
agriculturii. Niciuna din cele două ţări nu doresc să renunţe la aceste avantaje. Dacă în problema
constituţiei se ajunge la un compromis aşteptat şi necesar în această etapă, în ceea ce priveşte
 bugetul, lucrurile sunt mai complicate şi pentru faptul că Germania, care până acum acoperea o
sumă mare la bugetul Uniunii Europene, se află în situaţia de a nu o mai putea face din cauza
dificultăţilor economice în care se află. Politica agricolă comună solicită peste 40% din buget.
Franţa, cel mai mare beneficiar al fondurilor agricole, insistă ca cheltuielile  să rămână la nivelul
actual până în 2013. Marea Britanie, care primeşte mai puţin din aceste fonduri, solicită să
 beneficieze în continuare de un rabat al contribuţiei sale la buget, în vigoare din 1984.

Majoritatea celorlalte ţări doresc eliminarea totală sau reducerea rabatului (pe care
Europa cu 21 de ani în urmă i l-a acordat Marii Britaniei; valoarea rabatului de atunci până în
2005 s-a ridicat la aproape 100 de miliarde de euro) care să reflecte creşterea nivelului de trai în
această ţară. Ministerul de Finanţe al Austriei a cerut Marii Britanii să renunţe la rabat, într-un
momentt în care alte state sunt solicita
momen solicitate
te să-şi majoreze
majoreze contri
contribuţii
buţiile.
le. Comparativ cu bugetel
bugetelee
naţionale ,  bugetul Uniunii Europene este relativ mic. Bugetul Uniunii Europene pentru 2005 a
fost echivalent cu 240 euro/locuitor al Uniunii.

Variant
Variantaa de com
comprom
promis
is a proi
proiect
ectulu
uluii de buge
bugett pe 2007
2007-201
-20133  poziţiona cheltuielile la
nivelul de 1,07% din Venitul Naţional Brut (VNB) al Uniunii Europene peste limita fixată de
 principalii şase contribuabili – Germania, Franţa, Marea Britanie, Suedia, Austria, Olanda. Cele
şase state urmăresc menţinerea cheltuielilor pentru 2007-2013 la un procent din VNB (insistând
asupra unui buget de austeritate de 800 de miliarde de euro), valoare mai scăzută faţă de cele
1,14% din PNB european (echivalentul a unui trilion de euro) la care spera Comisia Europeană.

Cadrul financiar   dezbătut este un plan de cheltuieli multianual, care transpune în termini
financiari
financiari priorităţil
priorităţilee polit
politicilo
icilor 
r   Uniun
Uniunii
ii Europene
Europene,, fixea
fixează
ză limi
limitele
tele chelt
cheltuieli
uielilor
lor într-o anumită
 perioadă de timp, impunând, astfel, disciplină bugetară. Obiectivele sunt:

- asigurarea controlului evoluţiei cheltuielilor bugetare;

- planificarea programelor şi proiectelor multianuale;

 

- facilitarea activităţii de adoptare a bugetelor anuale  de către Parlamentul European şi

Consiliul Uniunii Europene, cele două autorităţi bugetare care iau decizii pe baza propunerilor 
Comisiei Europene.

Acest cadru financiar este al patrulea: primul cadru (Pachetul Delors-I) a fost realizat
 pentru perioada 1988-1992 şi s-a concentrat pe consolidarea pieţei interne şi a programului-cadru
de cercetare-dezvoltare; al doilea cadru (Pachetul Delors-II) a fost elaborate pentru perioada
1993-1999 şi a acordat prioritate politicilor sociale şi de coeziune şi introduceriii monedei euro;
cadrul
cadrul act
actual
ual (Agend
(Agenda-20
a-2000)
00) aco
acoperă
peră interva
intervalul
lul 2000
2000-200
-20066 şi se conc
concent
entrea
rează
ză pe extind
extindere
ereaa
Uniunii Europene; Comisia Europeană a propus ca cel de-al patrulea cadru financiar să fie
elaborat pentru 2007- 2013 şi să se axeze pe dezvoltarea durabilă şi competitivitate şi crearea de
mai multe locuri de muncă19 .

În concluzie s-ar putea spune la capitolul Impozitare, ţările membre ale Uniunii Europene
încă mai au de lucrat la găsirea unui cadru comun. Deocamdată nu poate fi vorba în viitorul
apropia
apropiatt de stabil
stabilire
ireaa la nivel
nivelul
ul întregi
întregiii Uni
Uniuni
uni Europ
Europene
ene a une
uneii cot
cotee uni
unice
ce de impozi
impozitar
tare.
e.
Politica fiscală a fiecărui stat ţine de suveranitatea naţională şi deocamdată Uniunea nu a ajuns la
un asemena stadiu în care să poată reglementa de exemplu o cotă unică de impozitare a profitului
în ţările membre. Au fost făcuţi unii paşi, însă mai trebuie lucrat la acest capitol.

 3.2 Politica fiscală europeană. Sistemul impozitelor din romania comparativ cu cel
practicat în Uniunea Europeană

Codull fis
Codu
impozite: fiscal
cal din Rom
Romani
aniaa regl
regleme
emente
nteaza,
aza, pot
potriv
rivit
it artico
articolul
lului
ui 2, urm
urmato
atoare
arele
le tax
taxee si

a. impozitul pe profit;
 b. impozitul pe venit;
c.impozitul pe veniturile micro întreprinderilor;
d. impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi;

19
Gabriela Carmen Pascariu -  Integrare europeană,  Ed. Universităţii “Al.Ioan Cuza”, Iaşi, 2006

 
 

e. impozitul pe reprezentanţe;
f. taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.);
g. accizele;
h. impozitele şi taxele locale.
Despre siste
Despre sistemul
mul fifisca
scall din Romani
Romania,
a, Peter
Peter de Rui
Ruiter
ter,, par
parten
tener
er in Pri
Price
ce waterho
waterhouse
use
Coopers a declarat ca este “unul dintre cele mai dinamice din lume, dar daca masurile fiscale
sunt gresite pot avea consecinte devastatoare siun impact negativ asupra mediului de business”20.

3.2.1 Impozitului pe profit in România şi în ţările Uniunii Europene

Raportandu-ne la impozitul pe profit, Romania se situeaza in randul statelor membre ale

Uniuni
Uniuniii Eur
Europen
openee cu cel
celee mai sca
scazut
zutee cot
cote.
e. Pentru
Pentru persoa
persoanel
nelee fiz
fizice
ice,ra
,rata
ta de imp
impozi
ozitare
tare a
divide
dividendel
ndelor
or est
estee de 16%
16%,, ast
astfel
fel că prof
profitu
ituril
rilee une
uneii soc
societ
ietăţi
ăţicom
comerci
erciale
ale sun
suntt imp
impozi
ozitat
tatee cu
29,44%,, în caz
29,44% cazul
ul acţ
acţion
ionari
arilor
lor persoan
persoanee fiz
fizice
ice şi cu24,4%
cu24,4%,, în cazul
cazul pers
persoan
oanelo
elorr jur
juridi
idice.
ce.In
In
celalal
celalalte
te sta
state
te ale Uni
Uniuni
uniii Eur
Europen
opene,
e, sit
situat
uatia
ia im
impozi
pozitul
tului
ui pe prof
profit
it arat felul  urmator:
arataa in felul
* In Austria, cota de impozitare pe profit este de 25%; se plăteşte unimpozit minim pentru
 persoane juridice: SRL - 1750 euro; SA -3.500 euro; bănci şi societăţi de asigurări 5.452 euro.
Amortizareafiscala se calculeaza in functie de durata de viata a activului folosindmetoda liniara,
cu cateva except
exceptii,
ii, cum ar fi rate fixe pentru clădi
clădiri
ri 2-3%, autoveh
autovehicule
icule 12,5%, utilaj
utilajee şi maşini
10-20%. Se percep deducerispeciale pentru cercetare, dezvoltare şi pentru profiturile realizate
dinbrevete de invenţie.

*In Belgia, cota este de 33%. Pentru sume mai mici de 322.500 euro,se aplica transe de
im
impo
pozi
zita
tare
re cu
cupri
prins
nsee intr
intree 24,25
24,25%
% si 33%. Ex
Exis
ista
ta ded
deduc
uceri
eri sp
spec
ecia
iale
le pe
pent
ntru
ru inves
investi
titi
tiii in
domeniul ecologic, pentru cercetare, dezvoltare şi pentru profiturile realizate din brevete de
invenţie.

* In Franta, 33,3%. De asemenea, se aplica si o suprataxa sociala de3,3%. Amortizarea fiscala se

realizeaza prin metoda liniara, iar
iar deducerile spciale se aplica pentru companiile care deţin 95%
dincapital se impozitează cu impozit pe profit mimim.

20
 
http://www.wall-street.
http://www.wall-street.ro/slideshow/Fina
ro/slideshow/Finante-Banci/93334/Un-
nte-Banci/93334/Un-sistem-fisca
sistem-fiscal-mai-predictibi
l-mai-predictibill
 

In Germ
German
ania
ia,, se aplic
aplicaa 15% asup
asupra
ra pro
profi
fitu
tulu
luii im
impo
pozab
zabil
il,, 14
14%
% taxa
taxalo
local
calaa si 5,5
5,5%
% - taxa
taxa
suplimenta
suplimentara.
ra. Amortizarea
Amortizarea fisc
fiscala
ala se realiz
realizeazapri
eazaprinn aplic
aplicarea
area metode
metodeii lini
liniare.
are. Exist
Existaa
deduceri speciale de 25% pentruimpozitul pe dividende şi pentru câştigurile de capital.

3.2.2 Impozitului pe venit in România şi în ţările Uniunii Europene

Particularităţile prin care sistemul de fiscalitate din România se diferenţiază decel din
Uniunea Europeană sunt reprezentate de veniturile fiscale şi bugetare care,în România , sunt
dependente de veniturile din taxele şi impozitele indirecte (TVA,accize, taxe vamale etc.), în
comparaţie cu Uniunea Europeană, unde contribuţiilecelor
contribuţiilecelor trei mari categorii de impozite şi taxe
(impozi
(impozite
te dir
direct
ecte,
e, ind
indire
irecte
cte şic
şicont
ontrib
ribuţi
uţiile
ile social
sociale)
e) la for
formar
marea
ea ven
venitu
ituril
rilor
or sunt
sunt oare
oarecum
cum
egale.Referitor la impozitul pe veniturile persoanelor fizice, România este printrepuţinele ţări
care păstrează o cotă unică de impozitare (16%), alături de Bulgaria şiSlovacia, în comparaţie cu
alte ţări ale Uniunii Europene, care au cote deimpozitare ce variază de la o situaţie la alta.În
România, sistemul de impunere estereglementat pentru persoanele fizice ce au venituri din
activităţi
activităţi independente
independente din salarii,
salarii, cedarea folos
folosinţei
inţei bunurilor, pensii
pensii,, activ
activităţi
ităţi agricole,
venituri dininvestiţii, venituri din alte surse. De asemenea, există deducere personală înt
între
re 250– 
650 RON în funcţie de numărul de persoane aflate în întreţinere. Câştigurile dintransferul
titlurilor de valoare se impozitează cu o cotă de 1% sau 16% în funcţiede perioada de deţinere.
Venitu
Venituril
rilee din tra
transf
nsferul
erul prop
proprie
rietăţ
tăţilo
ilorr imo
imobil
biliare
iare se imp
impuncu
uncu cote
cote deg
degres
resive
ive de 3%, 2%,
1%.Potrivit unui studiu comparativ privind impozitarea în statele UE 21, situaţia înrestul ţărilor 
membre ale Uniunii Europene este următoarea:
 Austria – cote de impozit: 21%-50%. Sistemul de impunere este unulglobal, unde se  
cuprindd veni
cuprin venitur
turile
ile din agricul
agricultur
turăă şi sil
silvic
vicult
ultură,
ură, com
comerţ
erţ şia
şiafac
faceri
eri,, prof
profesi
esiii lib
liberal
erale,
e, sal
salari
arii,i,
investiţii şi alte venituri. Sunt deduceripentru un plafon de 10.000 euro/an şi pentru scopuri
cari
carittab
abiile,
le, înt
ntre
reţţin
iner
eree delo
delocu
cuin
inţţe etc.
etc. Su
Sunt
nt imp
mpus
usee regu
regulli spec
speciiale
ale pent
pentru
ru divi
divide
dent
nte,
e,
dobânzi
dobânzi,mo
,moşte
şteniri
niri etc
etc.. Bel
Belgia
gia–– cot
cotee de imp
impozi
ozit:
t: 25%-
25%-50%
50%.. Sistemul
Sistemul de impu
impunere
nere est
estee unul 
global,unde se cuprind veniturile din proprietăţi imobiliare, mobiliare, câştiguriprofesionale şi
alte venituri. Sunt deduceri pentru un plafon de 6.040euro/an, pentru persoane cu handicap,
deducerea fiind majorată cu 1.280euro/an şi pentru copii, între 1.280 şi 4.570 euro/copil/an. Sunt
impu
impuse
se regu
reguli
lisp
spec
ecia
iale
le pent
pentru
ru veni
venitu
turi
rile
le din
din prop
propri
riet
etăţ
ăţii mo
mobi
bili
liar
are,
e, an
anum
umit
itee tipu
tipuri
ri de

21
Florin Chioreanu / Direcţia Legislaţie Impozite Directe - Studiu comparativ privindimpozitarea în statele membre
U.E./15.02.2011
 

ve
veni
nittur
uriiînt
ntâm
âmpl
plăt
ătoa
oare
re,, de exem
exempl
plu:
u: câş
câşti
tigu
guri
ri de capi
capittal,
al, sume
sume comp
compen
ensa
sattor
orii
ii în
cazulconcedierilor, venituri din asigurări de viaţă.

 Bulgaria– cotă de impozitare unică de 10%.

 Germania
Germania – cote de impoz
impozit:
it: 15%-45%. Sistem
Sistemul
ul de impun
impunere
ere este unul global, unde 
se cuprind veniturile din agricultură şi silvicultură, comerţ,afaceri, servicii independente. Pentru
salarii, deducerea de bază este de 920euro/an. Sunt impuse reguli speciale pentru veniturile
din investiţii,închirieri, drepturi de autor şi al
alte
te venituri.

 Malta – cote de impozit: 0%-35%. Sistemul de impunere este unul global,unde se  

cuprind veniturile şi anumite câştiguri de capital.Sunt deduceri pentru şcolarizare, pentru copii şi
 pentru pensia alimentară. Reguli specialesunt impuse pentru câştiguri din valori imobiliare se
aplică o taxă de 12% lavaloarea de vânzare.

 Olanda – cote de impozit: 33,6% - 52%, cu o cotă fixă de 30% pentrueconomii şi

investiţi
investiţii.i. Sistem
Sistemul
ul de impuner
impuneree este unul global
global,, pentruveni
pentruvenituril
turilee din salarii
salarii,, din activit
activităţi
ăţi
independente, din proprietăţi imobiliare şialte venituri. Sunt deduceri pentru educaţie, cheltuieli
excepţionale şi creditfiscal. Reguli speciale sunt impuse pentru veniturile din economii şi
investiţi
investiţii.i. Poloni
Polonia–
a– cote de impoz
impozit:
it: 19% - 40%. Si
Sistemu
stemull de im
impunere
punere es
este
te unul
unulglobal
global,, pentru
veniturile din toate sursele cu excepţia veniturilor dinagricultură şi silvicultură, moşteniri sau
donaţii etc. Sunt deduceri pentrucontribuţii sociale, cheltuieli pentru folosirea internetului în
limita plafonului de 760 PLN, donaţii (în limita a 6% din venitul contribuabilului), deducere
  pentru copii (1173 PLN/copil), deduceri pentru noi tehnologii. Reguli speciale sunt impuse
 pentruu contribuabili
 pentr contribuabiliii care obţin venit
venituri
uri din alte sursedec
sursedecât
ât agricultura
agricultura,, pot opta pentru o taxare
cu o cotă unică de 19%.

 Portugalia – cote de impozit: 10,5% - 40%. Sistemul de impunere este unulglobal,  

  pentru veniturile din salarii, din activităţi independente, dinproprietăţi imobiliare, investiţii,
câştiguri de capital, pensii. Sunt deduceri depână la 72% din salariul minim (3.680 euro), iar 
  plafo
plafonn neimpo
neimpozabi
zabill pent
pentru
ru pen
pensii
sii 6000 euro
euro/an
/an.. Regu
Reguli
li spe
specia
ciale
le sun
suntt pentru
pentru venitur
veniturile
ile din
activităţiindependente, numai 50% din câştigul net de capital altul decât cel rezultat din vânzarea
de acţiuni este subiectul impozitării.
 

 Slovacia – cota unică de impozitate – 19%. Sistemul de impunere este unulglobal, pentru
venitur
veniturii din activi
activităţ
tăţii depe
dependen
ndente,
te, act
activi
ivităţ
tăţii ind
indepen
ependen
dente,
te,ven
venitu
ituri
ri din capita
capital,l, alte
alte
venituri. Există deduceri pentru contribuţii deasigurări sociale şi pentru pensii private în
limita a 12.000 de SKK. Regulispeciale sunt dobânzi, premii şi jocuri de noroc, câştiguri
 pentru pensii private suplimentare.

 Slovenia – cote de impozit între 16% şi 41%. Sistemul de impunere esteunul global, pentru
veniturile
veniturile din salarii,
salarii, activităţi
activităţi independent
independente,
e, agricultură
agricultură şi silvi
silvicultu
cultură,
ră, venit
venituri
uri din
închirieri şi venituri din dreptul de proprietate.Există o deducere generală de 2.959 de
euro, şi alte deduceri pentru persoane cu handicap, de 15.824 de euro, şi persoanele cu
vârsta peste 65 de ani, undededucerile sunt de 1.273 euro. Reguli speciale sunt pentru
câştiguri de capital, dividendele şi dobânzile sunt impozitate cu o cotă unică de 20%.

 Spania – cote de impozit între 15,66% şi 27,13%. Sistemul de impunereeste unul global,
 pentru venit
 pentru veniturile
urile din salar
salarii,
ii, din activ
activităţi
ităţi profesion
profesionale,ve
ale,venituri
nituri din capit
capital,
al, câşti
câştiguri
guri din
ca
capi
pita
tal.
l. Ex
Exis
istă
tă deduc
deducer
erii în func
funcţi
ţiee desi
desitu
tuaţ
aţia
ia fami
famili
lial
alăă înce
începâ
pând
nd de la un plafplafon
on
ne
neim
impoz
pozabi
abill de 515
51511 eur
euro/
o/an
an.R
.Reg
egul
ulii speci
special
alee de impo
impozi
zita
tare
re su
sunt
nt stip
stipul
ulat
atee pe
pent
ntru
ru
comunităţile autonome.
 

Ordonan
Ordonanta
ta de Urge
Urgenta
nta a Guv
Guvernu
ernului
lui 58/
58/2010
2010 pent
pentru
ru mod
modif
ifica
icarea
rea si com
comple
pletar
tarea
ea Legii
Legii nr.
571/2003 privind Codul fiscal si alte masuri financiar-fiscale prevede majorarea taxei pe
va
valo
loar
aree adau
adauga
gata
ta de la 19%
19% la 24%.
24%. Pr
Prin
in acea
aceast
staa ma
masu
sura
ra,T
,T.V
.V.A
.A.. din
din Ro
Roma
mani
niaa
tranziteaza de la mijlocul clasamentului in Uniunea Europeana in topul tarilor cu cel
mai mare T.V.A. din Uniunea Europeana, fiinddevansat doar de Suedia si Danemarca.Cel
mai scazut TVA din Uniunea Europeana il au Luxemburg si Cipru, 15%.Diferenta dintre
 politica TVA din Romania si cea din restul tarilor member estedata de lipsa reducerii de
TVA in cazul Romania. Aproape toate tarile Uniunii Europene au reduceri de TVA ce
variaza intre 5 si 18%, chiar “super reduceri” depana la 4% (in Spania), 2,1% (Franta) si
3% in Luxe
Luxemb
mburg
urg.. Tari
Tarile
le me
memb
mber
er aleU
aleU.E
.E.. disp
dispun
un de reduc
reduceri
eri de TVA
TVA in cazul
cazul
alimentelor de baza de pana la 3-4%. In cateva tari, precum Malta, Irlanda si Marea
Britanie, nu se percepe TVA pentrualimentele de baza.Nu numai alimentele de baza sunt
scutite de TVA in toate tarile UE, exceptand Romania, ci si furnizarea de apa, produse
farmaceutice, echipamente medicalepentru persoane cu dizabilitati, transport pasageri,
carti, ziare, reviste, cablu TV,scriitori, compozitori, catering, hotel etc.

3.3 Fiscalitatea din România îînn comparaţie cu cea din Uniunea Europeană

Armonizarea impozitelor indirecte şi indirecte a fost unul din principalele obiective ale
Uniunii Europene în domeniul fiscal. Astfel, articolul 93 al tratatului de constituire a Comunităţii
Europene invita la armonizarea impozitelor directe, taxei asupra cifrei de afaceri, accizelor şi a
altor impozite indirecte.

În prezent, nivelul fiscalităţii în România este la limita inferioară a fiscalităţii practicate

în ţările
ţările dezvol
dezvoltate
tate (sp
(spre
re exempl
exemplu,
u, SUA – 32%, Ma
Marea
rea Britanie
Britanie – 34%, Ge
Germani
rmaniaa şi Greci
Greciaa – 
40%, Franţa şi Austria – 42%, Norvegia şi Belgia – 43%, Suedia şi Danemarca – peste 50% şi
România 33-34%).

 Nivelul fiscalităţii este influenţat şi determinat de o serie de factori, mai semnificativi

fii
fiind:
nd: perf
perform
ormanţ
anţele
ele econ
economi
omiei
ei la un mom
moment
ent dat;
dat; eficie
eficienţa
nţa folosi
folosirii
rii che
cheltu
ltuiel
ielilo
ilorr pub
public
licee
finanţate prin impozite şi taxe; necesităţile publice stabilite prin politica guvernamentală şi
 

aprobată de Parlament; gradul de înţelegere a contribuabililor a necesităţilor bugetare şi de

adeziune la politica guvernului; stadiul democraţiei atins în ţara respectivă.

În general se constată că ţările mai puţin dezvoltate sau în curs de dezvoltare (printre care
şi România)au o rată a agresiunii fiscale mai redusă în timp ce ţările dezvoltate economic au o
 presiune fiscală în creştere (putem include aici şi majoritatea ţărilor din Uniunea Europeană). Din
 punct de vedere psihologic, o presiune fiscală ridicată crează, cel puţin în mod subiectiv, motive
contribuabilului de a se sustrage de la plata impozitelor şi taxelor prevăzute de lege, fapt ce
generează, printr-o diversitate de forme, un nivel ridicat de evaziune fiscală şi fraude fiscale.

Profe
Profeso
soru
rull am
amer
eric
ican
an Arth
Arthur
ur Laff
Laffer
er a reu
reuşi
şitt să dem
demons
onstr
trez
ezee că tocm
tocmai
ai ma
majo
jora
rarea
rea
impozitelor este aceea care atrage după sine de la un anumit procent o scădere a veniturilor 
fiscale, apreciind că o rată micşorată de impozitare poate atrage la buget venituri cel puţin egale
cu o rată mai ridicată, prin efectul de antrenare pe care l-ar avea asupra activităţii generale.

Ceea ce trebuie urmărit prin impozit este stimularea activităţii şi producţiei, deoarece prin
stimularea anumitor activităţi se măreşte baza de impozitare, deci şi volumul veniturilor la
 bugetul statului. Aşadar, printr-o politică fiscală care să nu fie îndreptată spre continua creştere a
impozitelor, ci spre lărgirea bazei de impozitare va creşte rentabilitatea. În acest fel, utilizarea
impozitelor şi taxelor ca pârghii de influenţare a comportamentului macroeconomic, ar putea
conduce la relansarea economiei.

Tratat
Tratatul
ul de Constit
Constituir
uiree a Com
Comuni
unităţ
tăţii
ii Eur
Europen
openee nu are pre
prevede
vederi
ri expl
explici
icite
te pri
privin
vindd
armonizarea în domeniul impozitarii directe22. Acest lucru se explică prin faptul că în cea mai
mare măsură nu este nevoie să se armonizeze impozit
impozitarea
area directă, aceasta fiind aplicabilă
aplicabilă stric
strictt
în int
interi
erioru
orull fie
fiecaru
caruii sta
statt mem
membru.
bru. Astfel
Astfel,, mar
marea
ea maj
majori
oritat
tatee a prev
preveder
ederilo
ilorr ref
referi
eritoa
toare
re la
impozitarea directă sunt lăsate în întregime la latitudinea statelor membre, ele fiind un atribut al
suveranităţii acestora.

Reglementarile fiscale cu privire la impozitele directe sunt stabilite la nivelul fiecarui stat
membru în functie de necesitatea de resurse a acestora, de tradiţie, de tipologia operaţiunilor 
ef
efect
ectua
uate
te et
etc.
c... Es
Este
te pos
posib
ibil
il,, însă
însă,, ca im
impo
pozi
zita
tarea
rea direc
directă
tă să afec
afecte
teze
ze cele
cele pa
patr
truu libe
libert
rtăţ
ăţii
fundamentale necesare pentru crearea şi menţinerea Uniunii Europene, respectiv: libertatea de
22
A se vedea art. 93 din Tratatul de Constituire a Comunităţii Europene
 

mişcare a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor. De aceea este necesar ca impozitarea

directă să respecte asigurarea acestor libertăţi. Cu toate acestea nu putem spune că există o
armonizare a impozitelor directe aşa cum există în domeniul impozitelor indirecte. De altfel,
 primele măsuri legislative în domeniul impozitarii directe au fost luate în anul 199023, ceea ce ne
arata faptul ca reglementarile cu referire la impozitarea directa sunt înca la început.

În ceea ce priveste România, conform Documentului Complementar de Pozitie din

Şedinta de Guvern din 4 Martie 2004, s-a solicitat o perioadă de tranziţie de 4 ani, din momentul
ad
adera
erari
riii la Uniu
Uniune
neaa Eu
Euro
rope
peană
ană,, respec
respecti
tivv pâna
pâna la da
data
ta de 31
31.12
.12.2
.2010
010 pentr
pentruu apl
aplic
icare
areaa
 prevederilor . Directivei 2003/49/CE privind un sistem comun de impozitare aplicabil plăţii
plăţii de
dobânzi şi dividende între societăţi afiliate apartinând unor state membre diferite. Au fost însă
implementate unele prevederi privind definirea termenilor prin Legea 571/2003 Codul fiscal cu
modificarile şi completările ulterioare.

În ceea
ceea ce pri
priveş
veşte
te im
impozi
pozitar
tarea
ea pers
persoane
oanelor
lor fizice
fizice,, arm
armoni
onizare
zareaa la niv
nivelu
elull Uni
Uniuni
uniii
Europene urmăreşte două categorii de venituri: veniturile din dobânzi obţinute din străinatate şi
veniturile din dividende. În domeniul impozitării persoanelor fizice singura directiva adoptată s-a
referi
referitt la imp
impozi
ozitare
tareaa veni
venitur
turilo dobânzi24, scopul ei fiind evitarea dublei impuneri a
ilorr din dobânzi
acestora. Directiva ar fi trebuit sa intre în vigoare la 01 ianuarie 2005, însă aplicarea ei a fost
amânată până la 01 iulie 2005. Astfel, directiva îşi propune să asigure impozitarea veniturilor din
dobânzi platite de un plătitor dintr-un stat membru către un beneficiar individual dintr-un alt stat
membru conform legislaţiei ultimului stat membru. Pentru realizarea acestui obiectiv statele

membre vor aplica un sistem automat de schimbare a informaţiilor.

În ceea ce priveşte impozitarea dividendelor, nu există încă o reglementare a Uniunii
Europene, însă acesta este un domeniu în care va trebui să acţioneze cât mai repede în anii
următori. În acest scop, Comisia a tras un semnal de alarmă prin comunicarea pe care a trimis-o
Consiliului, Parlamentului si Comitetului Economic şi Social în decembrie 2003.

În ceea
ceea ce priv
priveş
eşte
te taxa
taxa pe valo
valoare
areaa adă
adăug
ugat
ată,
ă, co
comp
mpar
arat
ativ
iv cu pr
preve
evede
deri
rile
le Un
Uniu
iuni
niii
Europene, România se încadrează în reglementarile privind nivelul cotei de impozitare: cota
23
Când au fost adoptate primele două directive cu impact în domeniul impozitelor directe: „Direct
„Directiva
iva Fuziunilor” şi
„Directiva companie mama-companie copil”
24
Directiva Consiliului 2003/48/CE privind impozitarea veniturilor din dobânzi
 

normală 19% şi cota redusă 9%. Principiul de taxare al TVA la nivelul Uniunii Europene este cel
al consumului (destinaţiei bunurilor), în sensul ca taxa pe valoarea adăugată se percepe asupra
livrărilor de bunuri şi prestărilor de servicii în statul în care se consumă. De asemenea, sunt
supuse taxei pe valoarea adaugată importurile. Acest principiu este reglementat si prin legislaţia
25

din România .
Pentru buna funcţionare a sistemului TVA, la nivelul Uniunii Europene a fost necesară
crearea unui sistem comun de schimb al informaţiilor între statele membre. Acest sistem a fost
nece
necesa
sarr în sp
speci
ecial
al pent
pentru
ru cazu
cazull în care
care fu
furn
rniz
izor
orul
ul bunuri
bunurilo
lorr se află
află într
într-un
-un alt
alt stat
stat decât
decât
consumatorul bunurilor 26. Conform acestui sistem fiecare stat membru trebuie sa înfiinţeze un
departament central al carui singur scop sa fie contactul cu celelalte state membre şi schimbul de
informaţii cu acestea. Acest departament dintr-un stat membru poate cere oricărui department
similar al unui alt stat membru informaţii necesare pentru o evaluare corecta a TVA-ului.

În cazul în care autoritatea careia i s-au cerut informatiile consideră necesar efectuarea
unor investigaţii în domeniul Taxei pe valoarea adăugată, reprezentanţii autorităţii care a cerut
informaţiile pot participa la aceste investigaţii. De asemenea, reprezentanţii departamentelor din
statele implicate pot participa la controale efectuate în comun, atunci când se consideră mai
eficient ca acestea sa fie efectuate de reprezentanţii autorităţilor din ambele ţări, decât de
reprezentantii unui singur stat membru.

România, în contextul integrării în Uniunea Europeană, a urmărit adoptarea unei legislaţii

conform
conform recoman
recomandărilo
dărilorr europen
europene.
e. Astf
Astfel,
el, conform negoci
negocierilor
erilor cu Uniune
Uniuneaa Europea
Europeană,
nă, au fost
adoptate reglementări privind taxa pe valoarea
valoarea adaugată ce au intrat în vigoare la data integrarii
României adică la 1 ianuarie 2007.

În ceea ce priveşte accizele

accizele la nivelul Uniunii
Uniunii Europene,
Europene, regimul apli
aplicabil
cabil a intrat în
vigoare dupa 1 ianuarie 1993 şi face parte din strategia globală de armonizare a impozitelor 
indirecte. Produsele supuse reglementarilor comunitare pot circula într- un regim accizabil
suspens
suspensiv
iv si far
farăă con
contro
troll între
între sta
statel
telee com
comuni
unitar
tare.
e. Ast
Astfel
fel,, prod
produse
usele
le sup
supuse
use acci
accizel
zelor
or sunt
sunt

25
A se vedea Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completarile ulterioare.
26

Regulamentul Consiliului nr. 1798/2003

 

impozitate în statul în care ele sunt consumate. Circulaţia în regim suspensiv se realizează prin
intermediul antrepozitelor fiscale şi trebuie însoţită de documente fiscale.

Reglem
Reglementa
entaril
rilee com
comune
une pres
presupu
upunn şi sta
stabil
bilire
ireaa unei acc
accize
ize min
minime
ime asu
asupra
pra fiecare
fiecareii
categorii de produse. Acciza minimă a intrat prima data în vigoare în anul 1992 pentru alcool şi
 bauturi alcoolice, ţigarete şi tutun, urmând ca în anii urmatori sa intre în vigoare si pentru
celelalte produse supuse accizelor armonizate. Reglementarile comune cu privire la accize au
urmaritt si institui
urmari instituirea
rea unei asiet
asietee comune în ceea ce prives
priveste
te impozitare
impozitarea.
a. La nivel comuni
comunitar,
tar,
exigibilitatea asupra produselor supuse accizelor este supusa urmatoarelor reguli:

- produsele puse în consum într-un stat membru si detinute de ultimul comerciant într-un
alt stat membru sunt supuse accizelor în statul în care ele sunt deţinute;

- produsele achiziţionate de persoanele fizice pentru nevoile lor proprii şi transportate în

alte state membre sunt supuse accizelor în statul în care au fost achiziţionate;

- produsele cumpărate de persoane care nu au calitatea de antrepozitar agreat şi care sunt

transportate pentru vânzare sau pentru consumul propriu sunt supuse accizelor în statul membru
de destinaţie.

Fiecare stat membru al uniunii va stabili cadrul legislativ în materie de producere,

transf
transform
ormare
are sau deţ
deţine
inere
re de prod
produse
use sup
supuse
use acc
accizel
izelor
or armoni
armonizat
zate,
e, sub rezerva
rezerva respect
respectări
ăriii
dispoziţiilor prevederilor comunitare.

În vederea alinierii legislaţiei româneşti la cea comunitară în ceea ce priveşte accizele s-

au facut paşi importanţi. Practic, modul în care este instituit sistemul accizarii în România se
apropiee foart
apropi foartee mult de ceea ce prevăd directi
directivele
vele comunitar
comunitare.
e. Prin modifi
modificarile
carile care au intrat în
vigoare de la 1 aprilie 2005, sfera de aplicare a accizelor armonizate devine se apropie tot mai
mult de cea din statele comunitare, ca urmare a încadrarii ca produs supus accizelor şi a energiei
electrice. Mai sunt de luat măsuri în ceea ce priveşte nivelul accizelor, la unele categorii de
  produse accizele fiind stabilite sub limitele comunitare. Conform studiilor realizate în acest
domeniu se desprinde concluzia că România trebuie să mai ridice nivelul accizelor pentru
 produsele energetice şi electricitate pentru a se încadra peste limitele minime stabilite la nivel
comunitar.
 

Pentru adoptarea aquis-ului

aquis-ului comunitar în vederea accizari
accizarii,i, Români
Româniaa mai are câtiv
câtivaa paşi
de făcut, printre care unul din cei mai importanti este alinierea nivelului accizelor la cerinţele
comunitare de aceea putem previziona pentru anii ce vor urma la o majorare treptata a nivelului
accizelor.

3.4 Armonizarea legislaţiei române fiscale cu cea din spaţiul economic european
Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, semnat la 25 aprilie 2005, a impus
nu
nume
meroa
roase
se ref
reform
orme.
e. Una
Una din
din aces
aceste
teaa este
este cea
cea fisc
fiscal
ală.
ă. Se con
consi
side
deră
ră că ref
reform
ormaa fisc
fiscal
alăă era
inevitabilă, cel puţin, pentru două motive:

1) reforma se impunea pe fundalul multiplelor reforme în contextul aderării României la Uniunea

Europeană;

2) reforma se impunea prin stadiul relativ precar al Sistemul fiscal din România.

Vector
Vectorii
ii reforme
reformeii fis
fiscal
calee au fos
fostt ori
orient
entaţi
aţi spr
spree aco
acordar
rdarea
ea unei imp
import
ortanţ
anţee deos
deosebi
ebite
te
colectării impozitelor şi taxelor, schimbarea raporturilor dintre stat şi contribuabili (statul să
faciliteze modul de plată şi să încurajeze, prin metode specifice, plata la timp a impozitelor şi
taxelor), renunţarea totală la sistemul clientelar de amânare la plată şi de scutire a taxelor şi
impozitelor. În noile condiţii, contribuabilii trebuie să înveţe să respecte cu stricteţe obligaţiile pe
care le au faţă de stat. Or, pentru îmbunătăţirea raporturilor dintre stat şi contribuabili, este
absolut necesară transparenţa sistemului de cheltuieli din bugetul statului.

După închei
încheierea
erea neg
negoci
ocieri
erilor
lor de ade
aderare
rare a Rom
Români
âniei
ei la Uni
Uniunea
unea Europea
Europeanaă
naă,, după
voturile exprimate în favoarea aderării României la Uniunea Europeană în anul 2007, după
semnarea de către România a Tratatului de Aderare la Uniune, o analiză a situaţiei post-negocieri
din ţară, însoţită de o detaliere a celor mai importante repere ale perioadei 2005-2006 se impune.
În această ordine de idei, menţionăm că o perioadă de tranziţie înseamnă perioada dintre data
aderăriii la Uniune şi data la care respectiv
aderări respectivaa ţară trebuie să se conformeze
conformeze legis
legislaţie
laţieii comuni
comunitare
tare
dintr-un anumit domeniu. În cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, România a
obţinut 50 de perioade de tranziţie şi aranjamente tranzitorii, cele mai multe perioade de tranziţie
dintre toate statele din actualul val de extindere. Spre comparaţie, Polonia a obţinut 48, Ungaria -
35 şi Malta - 47. Aceste perioade de tranziţie permit finalizarea reformelor în anumite domenii şi
 

după data aderării efective la Uniunea Europeană. Pe de altă parte, neîndeplinirea unor condiţii
st
stab
abil
ilit
itee în ur
urma
ma neg
negoc
ocie
ieri
rilo
lorr pot
pot acti
activa
va anu
anumi
mite
te clau
clauze
ze de salv
salvga
garda
rdare
re stab
stabil
ilit
itee pen
pentr
truu
candidatele la aderare, ori specifice pentru România. În contextul tezei date, printre capitolele de
negocieri ce corespund domeniului de cercetare, pot fi menţionate: capitolul 10 – „Impozitarea.;

capitolul 25 – „Uniunea vamală” ; capitolul 29 – „Dispoziţii financiare şi bugetare” etc.

Româ
Ro mâni
niaa a desc
deschi
hiss negoc
negocie
ieril
rilee la capi
capito
tolu
lull 10 în oc
octo
tomb
mbririee 20
2001,
01, iar
iar înch
închid
ider
erea
ea
 provizorie a acestui capitol s-a realizat în iunie 2003. Legislaţia comunitară din acest domeniu
(capitolul
(capitolul 10 .Impozit
.Impozitarea.)
area.) se referă la taxa pe valoarea
valoarea adăugată şi la accizel
accizelee pentru diferit
diferitee
 produse. La acest capitol România a obţinut 8 perioade de tranziţie şi 3 derogări: în domeniul
TVA, România a obţinut o derogare de la regimul special aplicabil micilor întreprinzători în ceea
ce priveşte menţinerea pragului de impozitare la 35.000 euro cifra de afaceri anuală pentru
 plătitorii de TVA şi o derogare pentru aplicarea scutirii cu drept de deducere la transportul

int
intern
ernaţi
aţiona
onall de pers
persoan
oane;
e; în dom
domeni
eniul
ul acc
accize
izelor
lor,, Rom
Români
âniaa a obţ
obţinu
inutt pen
pentru
tru transp
transpuner
unerea
ea
 prevederilor comunitare privind nivelul minim al accizelor o perioadă de tranziţie de 3 ani pentru
ţigarete; de asemenea, România a primit derogare privind acordarea unui regim special pentru
acci
acciza
zare
reaa bă
băut
utur
uril
ilor
or alco
alcool
olic
icee dist
distil
ilat
atee din
din fruc
fructe
te,, ob
obţi
ţinu
nute
te de ferm
fermie
ieri
ri şi de
dest
stin
inat
atee
autoconsumului, echivalent a 50 litri băuturi spirtoase/gospodărie/an, cu concentraţie de 40% în
volum, prin aplicarea unei cote de 50% din acciza standard aplicată în România. Ulterior 
închiderii provizorii a capitolului 10, în cursul anului 2003, a fost adoptat un acquis nou, din care
trei directive au relevanţă şi impact pentru România, respectiv: Directiva nr. 96/2003/CE privind
restructurare
restructurareaa cadrul
cadrului
ui comunitar
comunitar pentru impozitar
impozitarea
ea produs
produselor
elor energet
energetice
ice şi a elect
electricit
ricităţii;
ăţii;
Directiva nr. 48/200
Directiva 48/2003/CE
3/CE privind impozitare
impozitareaa veniturilo
veniturilorr din economii sub forma plăţil
plăţilor
or de
dobândă; Directiva nr. 49/2003/CE, privind un sistem comun de impozitare aplicabil plăţilor de
dobândă şi de redevenţe efectuate între companii asociate din diferite state-membre. Ca urmare,
capitolul
capitolul 10 a fost redesc
redeschis
his şi închis în noiembrie 2004, iar România a mai obţinut perioade
perioade de
tranzi
tranziţie
ţie pent
pentru
ru diferi
diferite
te prod
produse
use.. La acc
acciza
izarea
rea electr
electrici
icităţ
tăţii
ii,, pent
pentru
ru păcura
păcura utili
utilizată
zată pent
pentru
ru
sistemul de termoficare, a motorinei şi a benzinei fără plumb, dar şi a gazelor naturale utilizate în
scopuri necomerciale, România a obţinut cea mai lungă perioadă de tranziţie pentru adaptarea
nivelului de impozitare la cel din Uniunea Europeană.
 

Este de menţi
menţionat
onat faptul că princi
principalele
palele noutăţi fisca
fiscale
le (cu aplic
aplicabili
abilitate
tate de la 1 ianuari
ianuariee
2005, aprobate prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.138/2004) se referă, în principal, la:

a) diminuarea cotei de impunere a profitului de la 25% la 16%;

 b) majorarea cotei de impunere pe veniturile microîntreprinderilor de la 1,5% la 3% din

cifra de afaceri;

c) resti
restituirea
tuirea TVA la ieşir
ieşirea
ea din ţară. România intră în rândul lumii în privinţa restituirii
restituirii
TVA la ieşirea din ţară. Una dintre anomaliile existente în România a fost corectată recent printr-
un ordin al Ministrului Finanţelor care prevede că la ieşirea din ţară, străinii sau românii cu
domiciliu în străinătate pot solicita restituirea TVA pentru bunurile cumpărate din România. De
aceast
aceastăă alinie
aliniere
re la prac
practic
ticaa euro
europea
peană
nă în dom
domeni
eniuu vor benefi
beneficia
cia toţi
toţi cei ce au cum
cumpăra
păratt din
România bunuri a căror valoare depăşeşte 2,5 mln. lei şi care dovedesc cu factură că respectivele
 produse au fost cumpărate din acelaşi magazin;

d) modificarea sistemului de impunere a veniturilor persoanelor fizice de la sistemul în

cote progresive (18% - 40%) la cota unică de 16%. În legătură cu noul sistem de impunere a
veniturilor persoanelor fizice, trebuie menţionate următoarele categorii de venituri:

O primă categorie este reprezentată de veniturile care se impun cu cotă unică de 16%:
salarii,
salarii, acti
activităţ
vităţii indepe
independente
ndente,, cedarea folosinţ
folosinţei
ei bunuril
bunurilor,
or, pensii,
pensii, activ
activităţi
ităţi agricole, premii şi
alte surse. A doua categorie o reprezintă veniturile care se impun cu alte cote. Acestea sunt
aplicarea unei cote de 10% asupra câştigului obţinut din vânzarea-cesionarea proprietăţilor 
imobiliare şi titlurilor de participare, cu condiţia respectării anumitor condiţii; simplificarea
("taxare
("taxare inversă") pentru anumit
anumitee livrări de bunuri
bunuri;; modif
modificarea
icarea siste
sistemului
mului de deduceri pentru
toţi contribuabilii
contribuabilii,, indiferent
indiferent de volum
volumul
ul venitu
veniturilor
rilor,, prin acordarea deducer
deducerilor
ilor numai pentru
contribuabilii care obţin venituri din salarii la locul permanent de muncă diferenţiat pe 3 nivele.

De asemenea, trebuie subliniat că, prin introducerea cotei unice de impozitare, se renunţă
la sistemul globalizării veniturilor, cheltuielile de administrare a impozitului pe venit reducându-
se substanţial (pentru 2005, s-a realizat o aliniere parţială pentru alte venituri decât cele salariale
 

la o cotă de impozit de 10%, iar din 2006 tot ce înseamnă venit al persoanelor fizice se aliniază la
o cotă de impozitare de 16% - venituri salariale, venituri din dobânzi, câştiguri de capital).

La prima vedere, introducerea cotei unice27 lasă impresia unei sărăciri a bugetului de stat,
dar, în realitate, adoptarea acestei măsuri nu reprezintă doar scăderea unor cote ce, în trecut,
aveau o pondere mai mare de 16%, ci şi creşterea altor cote, care aveau un nivel mult prea
scăzut, am putea spune, chiar simbolic, cum este cazul cotei de 1% aplicată câştigurilor de pe
 pi
 piaţa
aţa de cap
capita
ital.l. Pach
Pachetu
etull de măs
măsuri
uri de ref
reform
ormăă fis
fiscal
calăă are mul
multip
tiple
le val
valenţ
enţe:
e: în pri
primul
mul rân
rând,
d,
creează
creează ven
venitu
ituri
ri mai mari pen
pentru
tru cei car
caree mun
munces
cesc;
c; pen
pentru
tru pri
prima
ma dată,
dată, se aplică
aplică real
realmen
mente
te
noţiun
noţiunea
ea de impozi
impozitt pe avere,
avere, ten
tendin
dinţa
ţa fii
fiind
nd ace
aceea
ea de a se impozi
impozita
ta toa
toate
te tip
tipuri
urile
le de venit.
venit.
Totodată, pachetul de măsuri de reformă fiscală reprezintă un stimulent economic foarte puternic
 pentru întreprinderile economice (în acest sens, s-a propus, pentru anul 2006, creşterea valorii
minime a mijloacelor fixe la 50 de mln. lei (RON), iar amortizarea acestora să fie în proporţie de

30-40% la închiderea bilanţului contabil, dacă profitul va fi reinvestit pentru exerciţiul financiar 
respectiv etc.).

Toate aceste modificări ale sistemului fiscal sunt menite să aducă nivelul fiscalităţii la un
 prag suportabil şi, implicit, să crească venitul net al tuturor categoriilor sociale. Revenind la cele
menţi
menţionat
onatee anteri
anterior,
or, men
menţio
ţionăm
năm că fis
fiscal
calita
itatea
tea econom
economiil
iilor
or poate
poate fi pri
privit
vităă ca un pas spr
spree
integrare sau ca un exemplu de progres parţial în armonizarea fiscală în domeniul impozitării
economiilor.
economiilor. De la 1 iulie 2005, a intrat în vigoare legis
legislaţi
laţiaa europea
europeană
nă cu privir
priviree la fisca
fiscalita
litatea
tea
economiilor. Este vorba de o directivă care încă nu a fost transpusă în toate statele membre,

  printre codaşe numărându-se tocmai „paradisurile fiscale., precum Luxemburgul. Respectiva

directivă se referă la taxarea dobânzilor rezultate din economii. Chiar şi în cazul transpunerii
depline a directivei, rămâne loc de interpretare. Trei ţări, Austria, Belgia şi Luxemburg, dau o
interpretare proprie directivei, diferită de cea a celorlalte state-membre. În opinia decidenţilor din
aceste trei state, directiva se referă la dobânzile care au fost generate începând cu 1 iulie 2005, în
timp ce celelalte state membre consideră că directiva are efect şi asupra tuturor dobânzilor 
existente la 1 iulie 2005. Consiliul Miniştrilor Finanţelor (ECOFIN) a analizat situaţia, încercând
medierea compromisului. Oricum, este şi acesta un pas spre armonizarea bazei de impozitare.
27
Introducerea cotei unice nu este o inovaţie la nivel mondial, există experienţe precedente: Estonia - în 1991,
urmată de Letonia şi Lituania - în 1994, Rusia - 2001, Serbia - 2003, Ucraina şi Slovacia - 2003 şi Georgia - 2004.
 

Impozitarea veniturilor din capital, asociată creşterii mobilităţii capitalurilor, impune

constrângeri tot mai mari asupra politicilor fiscale naţionale, pe fondul unei tendinţe de reducere
a cotelor de impunere cu scopul captării unei ponderi mai mari din baza mondială de impozitare.

Aplicarea Pactului de Stabilitate şi Creştere de către România, dar şi de către noii veniţi,
implică o serie de provocă
implică provocări.
ri. Pentru noile stat
state,
e, încerc
încercarea
area de menţi
menţinere
nere a defic
deficitulu
ituluii sub pragul
de 3% din PIB poate intra în conflict cu măsurile întrepr
întreprinse
inse în sensul continuării
continuării proces
procesului
ului de
convergenţă, mai ales dacă aceasta presupune o contractare a investiţiilor publice. Pe de o parte,
reformele fiscale diferă, ca întindere şi profunzime, de la stat la stat. Astfel, statele se abat mai
mult sau mai puţin de la principiul impozitării cu aceeaşi cotă a tuturor veniturilor din capital în
funcţie de interesele concrete:

În general dividendele sunt impozitate cu cote mai mici, deoarece profitul din care sunt
acordate este, la rândul său, impozitat. Nu se impozitează dobânzile la împrumuturile acordate de
către stat, sau dobânzile realizate din economiile a căror mărime nu depăşeşte anumite limite.
Totodată nu se impozitează sau se impozitează cu cote reduse câştigurile din capital realizate din
vânzări de terenuri, case etc., făcute după 3 ani de deţinere a dreptului de proprietate, dar se
impozi
impozitea
tează
ză tra
tranza
nzacţi
cţiile
ile imobil
imobiliar
iare.
e. Imp
Impozi
ozitel
telee pe ven
venitu
ituril
rilee nere
nerezid
zidenţ
enţilo
ilorr sun
sunt,t, de obi
obicei
cei,,
superioare celor pe veniturile rezidenţilor şi/sau se încheie acorduri de evitare a dublei impuneri
fiscale etc.

În particular se urmăresc obiective specifice, precum impulsionarea funcţionării pieţelor 

de capi
capital
tal pri
prinn diminu
diminuarea
area imp
impozi
ozitel
telor
or pe prof
profitu
itull nedi
nedistr
stribu
ibuit
it faţă
faţă de cel dis
distri
tribui
buitt (ex
(ex.,.,
Germania, Danemarca, Spania, Italia), spre deosebire de Finlanda, de exemplu, care a mărit
impozitul pe profit. Se mai are în vedere relaxarea fiscală pentru fuziunea de capital (ex., Grecia,
Spania);

Adaptar
Adaptarea
ea legisl
legislaţi
aţiei
ei fi
fisca
scale
le din Români
Româniaa la sta
standar
ndardel
delee euro
europene
pene (stand
(standardi
ardizare
zareaa
sistem
sistemelo
elorr fis
fiscal
calee naţion
naţionale
ale în con
contex
textul
tul Tra
Tratat
tatelo
elorr fun
fundam
dament
entale
ale ale Uni
Uniuni
uniii Eur
Europen
opene)
e)
reprezintă un compartiment foarte important al reformelor fiscale. Studiile realizate de Institutul
european român denotă faptul că, în prezent, 80% din legislaţia românească este armonizată cu
cea europeană, marea problemă reprezentând-o acum implementarea acesteia, fie că e vorba de
 

domeni
domeniul
ul contro
controlul
lului
ui fin
financi
anciar,
ar, al med
mediul
iului,
ui, al cont
control
rolulu
uluii deş
deşeuri
eurilor
lor,, al ins
insolv
olvabi
abilit
lităţi
ăţiii şi
falimentului, ajutoarelor de stat sau agriculturii.

Printre progresele legislative, în contextul cercetării date, menţionăm Legea nr. 571/2003
 privind Codul Fiscal, al cărui obiectiv fundamental îl constituie armonizarea cu legislaţia fiscală
a Uniunii Europene, precum şi asigurarea conformării cu acordurile fiscale internaţionale la care
România este parte

Este important de menţionat faptul, că România trebuie să îndeplinească anumite cerinţe

 pe mar
margin
ginea
ea mod
modifi
ificări
căriii leg
legisl
islaţi
aţiei
ei şi a cadr
cadrulu
uluii ins
instit
tituţi
uţiona
onal,l, precum
precum şi să stabil
stabileas
ească
că şi să
identifice resursele naţionale care pot fi implicate în preluarea acquis-ului privind combaterea
criminalităţii economice şi financiare. Problema impozitării şi, respectiv, a evaziunii fiscale este
de o importanţă imediată pentru orice stat sau structură guvernamentală, reprezentând principalul
mijloc disponibil în colectarea de fonduri.

Aparatul de stat le foloseşte ulterior la furnizarea serviciilor de bază care constituie

obligaţiil
obligaţiilee esenţiale
esenţiale şi consid
consideraţia
eraţia pentru „cont
„contractul
ractul social. (vezi teori
teoriile
ile privind impune
impunerea
rea şi
rolul statului:
statului: teori
teoriaa sacrificiul
sacrificiului;
ui; teori
teoriaa organic
organică;
ă; teoria sociologi
sociologică;
că; teoria siguranţe
siguranţei;
i; teoria
teoria
contractului social28 etc
contractului etc.).
.). Cet
Cetăţe
ăţenii
nii „pl
„plăte
ătesc.
sc. apa
aparat
ratul
ul de sta
statt pri
prinn impozi
impozite,
te, deci
decide
de asu
asupra
pra
administratorilor prin votul obişnuit, şi se aşteaptă să obţină o maximă valoare pentru sumele
achitate, sub formă de servicii publice furnizate în schimbul contribuţiilor lor. Aşadar, evaziunea
fis
fiscal
calăă reprezi
reprezintă
ntă o ame
amenin
ninţar
ţaree dir
direct
ectăă şi peri
pericul
culoas
oasăă pent
pentru
ru stabil
stabilita
itatea
tea şi pre
previz
vizibi
ibilit
litatea
atea
„contractului social.. Acolo unde este nevoie, aparatul de stat are obligaţia implicită de a
identific
identificaa şi constrâ
constrânge
nge rău-
rău-pla
platni
tnicii
cii să-
să-şi
şi ach
achite
ite cont
contrib
ribuţi
uţia,
a, pent
pentru
ru o bună funcţi
funcţiona
onare
re a
structurilor guvernamentale şi a serviciilor publice.

Discuţiile au impus ideea unei reforme generale şi coerente a sistemului fiscal românesc,
care să preîntâmpine efecte negative similare cu cele survenite recent în Slovacia. În aplicarea
reformei, Slovacia a renunţat la cota redusă de TVA de 14%, aplicabilă anumitor bunuri, acest

28
Potrivit teoriei contractului social, spre exemplu, „dreptul formal de impunere apare ca rezultatul unei înţelegeri
între stat şi contribuabili. Cetăţenii renunţă la o parte din libertăţi, făcând, în acelaşi timp, şi sacrificii de ordin
material concretizate în impozite, în schimbul unor activităţi realizate şi garantate de stat. Statul este considerat ca

o autoritate superioară, căreia i se supun oamenii liberi care l-au creat pe baza unui contract”
 

fapt ducând la creşterea preţurilor. În paralel, guvernul slovac a decis înjumătăţirea ajutoarelor de
şomaj la o valoare de 35 euro. De asemenea, au fost reduse şi alocaţiile acordate familiilor cu
copii. În drumul către cota unică, Slovacia s-a abătut de la principiul neutralităţii taxei în privinţa
celor cu venituri reduse, iar măsurile au fost sancţionate prin largi proteste sociale. Pe termen

lung, susţin specialiştii

specialiştii,, reforma
reforma nu trebuie,
trebuie, neapăra
neapărat,t, asimi
asimilată
lată cu astf
astfel
el de efecte,
efecte, iar creşterea
volumului
volumu lui inv
invest
estiţi
iţiilo
ilorr str
străin
ăinee dir
direct
ectee ar put
putea
ea amelio
ameliora ra con
consec
secinţ
inţele
ele nega
negativ
tivee ale ref
reform
ormei
ei
sistemului de protecţie socială, prin crearea noilor locuri de muncă. Totodată, în perspectivă, are
loc o majorare a veniturilor, pe care statul le poate aloca celor care, într-adevăr, au nevoie să fie
susţinuţi.

Aderarea
Aderarea Români
României
ei la standa
standardele
rdele europene, prin continuarea cooperării internaţiona
internaţionale,
le,
  poate
poate fi efectu
efectuată
ată şi pri
prinn adapta
adaptarea
rea adm
admini
inistr
straţi
aţiei
ei fiscal
fiscalee naţ
naţion
ionale
ale.. Age
Agenţi
nţiaa Naţ
Naţion
ională
ală de
Administrare Fiscală (ANAF), ca organism unitar de administrare şi colectare a veniturilor la

 bugetul general consolidat, având la baza activităţii sale şi îndeplinirea priorităţilor strategice ale
societăţii
societăţii româneşt
româneşti,i, respectiv
respectiv integrarea în cadrul Uniunii Europene, va conti
continua,
nua, pe termen
lung, politica iniţiată şi implementată de Ministerul Finanţelor Publice, de cooperare cu alte
st
stru
ruct
cturi
uri in
inte
terna
rnaţi
ţion
onal
alee care
care au acel
acelea
eaşi
şi atri
atribuţ
buţii
ii în do
dome
meni
niul
ul adm
admin
inis
istr
trări
ăriii şi co
cole
lect
ctări
ăriii
veni
venitu
turi
rilo
lor.
r. Coo
Coope
perar
rarea
ea inte
intern
rnaţ
aţio
ional
nalăă se desfă
desfăşo
şoar
arăă la toat
toatee nive
nivele
lele
le org
organi
aniza
zato
tori
rice
ce ale
ale
structurilo
structurilorr parti
participant
cipantee şi urmăreş
urmăreşte
te efici
eficientiz
entizarea
area activ
activităţi
ităţiii de admin
administra
istrare
re şi colect
colectare
are a
veniturilor la bugetul de stat, precum şi îndeplinirea acquis-lui comunitar.

În perspec
perspectiv
tivaa integră
integrării
rii Rom
Români
âniei
ei în Uni
Uniune
uneaa Euro
Europea
peană
nă şi înd
îndepl
eplini
inirii
rii cond
condiţ
iţiil
iilor 
or 

comunitare
comuni tare de participare
participare la tranza
tranzacţiil
cţiilee comerc
comerciale
iale în cadrul Departamentului
Departamentului de Admi
Administr
nistrare
are
Fi
Fisc
scal
ală,
ă, s-
s-aa în
înfi
fiin
inţa
ţatt Birou
Biroull Cent
Central
ral de Legă
Legătu
turi,
ri, organ
organis
ism
m care
care va acţi
acţion
onaa în cali
calita
tate
te de
reprezentant autorizat al administraţiei fiscale române pentru realizarea schimbului de informaţii
 privind operaţiunile intracomunitare realizate cu celelalte state-membre din Uniunea Europeanaă.
Schimbul de informaţii se va realiza, pe de o parte, între Biroul Central de Legături şi structurile
teritoriale cu atribuţii de control fiscal, iar pe de altă parte, între Biroul Central de Legături şi
administraţiile fiscale din ţările Uniunii Europene.

Print
Printre
re pr
prin
inci
cipal
palel
elee mu
muta
taţi
ţiii ce au avu
avutt loc
loc în cadr
cadrul
ul reform
reformei
ei fisc
fiscal
alee pe plan
plan de

administra
administrare
re fisc
fiscală,
ală, pot fi menţi
menţionate:
onate: dezvol
dezvoltarea
tarea capaci
capacităţii
tăţii admin
administra
istrative;
tive; perfecţ
perfecţionarea
ionarea
 

sistemului de gestiune al contribuabililor; perfecţionarea sistemului de gestiune al declaraţiilor;

îmbunătăţirea serviciilor pentru contribuabili etc.

Reforma fiscală, în contextul schimbărilor majore, are implicaţii directe asupra politicii
 bugetar-fiscale a României .Conform precizărilor din literatura de specialitate, se consideră că
 politica fiscală cuprinde ansamblul deciziilor de natură fiscală luate de factorul decident public în
scopul asigurării resurselor financiare destinate finanţării nevoilor publice şi al realizării unor 
finalităţi de natură economico-socială. Se consideră că, în sens larg, politica fiscală se constituie
în cadrul acti
activităţi
vităţiii autorităţii
autorităţii publice de perceper
perceperee şi utilizare a resurs
resurselor
elor necesare satisfac
satisfacerii
erii
consumului public şi furnizării de servicii şi bunuri publice. Prin politica fiscală se stabilesc
volumul şi provenienţa resurselor de alimentare a fondurilor publice, metodele de prelevare care
urmează a fi utilizate, obiectivele urmărite, precum şi mijloacele de realizare a acestora.

Strate
Strategia
gia polit
politici
iciii fis
fiscal
calee şi bug
bugeta
etare
re pent
pentru
ru anul
anul 200
20066 a avut
avut în ved
vedere
ere crea
crearea
rea unei
economii de piaţă funcţională, ca să poată face faţă forţelor concurenţiale care vor acţiona pe
Pi
Piaţ
aţaa Un
Unic
ică,
ă, aâ
aând
nd Rom
Român
ânia
ia va deven
devenii st
stat
at memb
membru ru al Un
Uniu
iuni
niii Eu
Euro
ropen
penee în an
anul
ul 20
2007
07..
Principalele coordonate ale politicii fiscal-bugetare, care au fost avute în vedere la formularea
 proiectului de buget pe anul 2006, pot fi sintetizate astfel:

- stabil
stabilire
ireaa def
defici
icitul
tului
ui bug
bugetu
etului
lui gen
general
eral con
consol
solida
idatt la un niv
nivel
el core
corelat
lat cu obiect
obiective
ivele
le
macroeconomic
macroeconomice,
e, în vederea susţin
susţinerii
erii eforturil
eforturilor
or de reducer
reduceree a infla
inflaţiei
ţiei în acord cu criter
criteriile
iile
nominale de convergenţă;

- scădere
scădereaa ratel
ratelor
or de contri
contribuţii
buţii la asigu
asigurările
rările sociale în scopul elimi
eliminării
nării dezavantaj
dezavantajului
ului
de competitivitate fiscală, al reducerii economiei subterane;

- con
consol
solida
idarea
rea adm
admini
inistr
straţi
aţiei
ei fis
fiscal
calee în ved
vederea
erea îmb
îmbună
unătăţ
tăţiri
iriii col
colect
ectări
ăriii obl
obliga
igaţii
ţiilor 
lor 
 bugetare;

- creşterea transparenţei şi eficienţei utilizării fondurilor publice, precum şi acordarea

 priorităţii politicilor publice formulate de ordonatorii principali de credite;

- îmb
îmbunăt
unătăţi
ăţirea
rea stabil
stabilită
ităţi
ţiii pol
polit
itici
iciii de chel
cheltui
tuieli
eli,, eficie
eficienţe
nţeii alo
alocări
cărilor
lor bug
bugeta
etare
re pri
prinn

focalizarea
focalizarea fondurilor bugetare către domenii determ
determinate
inate de necesi
necesitatea
tatea aderării: dezvol
dezvoltarea
tarea
infrastru
infrastructu
cturii
rii,, prot
protecţ
ecţia
ia med
mediul
iului,
ui, sec
securi
urizare
zareaa fro
fronti
ntiere
erelor
lor,, susţi
susţinere
nereaa pol
politi
iticii
cii agri
agricol
colee în
 

confor
conformit
mitate
ate cu ceri
cerinţe
nţele
le Pol
Polit
itici
iciii Agr
Agrico
icole
le Com
Comune,
une, susţi
susţinere
nereaa unor costur
costurii impli
implicate
cate de
ridicarea nivelului de performanţă a operatorilor economici autohtoni, reforma sistemului de
asigurări sociale;

- consolidarea cadrului de cheltuieli pe termen mediu pentru asigurarea predictibilităţii

 politicilor formulate, prin continuarea îmbunătăţirii sistemului de finanţare pe bază de programe;
asigurarea cu prioritate a sumelor destinate cofinanţării proiectelor finanţate din fonduri de
 preaderare şi, în viitor, din fonduri structurale şi de coeziune.

Viziunea Guvernului României în domeniul politicii fiscale este focalizată pe asigurarea

unuii rol sti
unu stimul
mulati
ativv şi ori
orient
entati
ativv al imp
impozi
ozitel
telor
or şi taxelo
taxelor,
r, în sco
scopul
pul creşte
creşterii
rii şi dez
dezvol
voltăr
tării
ii
economice, al consolidării fiscale şi al dezvoltării şi consolidării clasei de mijloc; viziunea
Guvernului României în domeniul bugetar se caracterizează prin eficienţa alocărilor bugetare pe
 bază de priorităţi, pe transparenţa cheltuielilor publice, pe asigurarea efectului multiplicator al
cheltuielii publice asupra economiei reale.

Politica
Politica fiscală a Guvernul
Guvernului
ui va funcţi
funcţiona,
ona, mai degrabă
degrabă,, în serviciul producători
producătorilor
lor de
impozite decât în serviciul culegătorilor de impozite şi se va baza pe un parteneriat real între stat
şi contribuabil. Eficienţa fiscalităţii se observă atât în modul în care impozitele şi taxele colectate
la bugetul de stat se reîntorc sub forma calităţii serviciilor publice, cât şi în modul în care ele
asigură, în mod sustenabil, menţinerea şi extinderea bazelor de impozitare. Reforma legislaţiei
fiscale impune reducerea continuă a scutirilor şi exceptărilor acordate la plata impozitelor şi a
taxelor, cu scopul creşterii transparenţei mediului de afaceri, îmbunătăţirii competiţiei şi lărgirii
 bazei de impozitare.

Pentru alinierea
alinierea la standardele Uniunii Europene privind lupta împot
împotriva
riva evaziunii şi
su
sust
stra
rager
gerii
ii fisc
fiscal
ale,
e, poli
politi
tica
ca curen
curentă
tă de im
impoz
pozit
itar
aree a Ro
Româ
mâni
niei
ei pu
pune
ne accen
accentt pe anali
analiza
za şi
 perfecţionarea următoarelor activităţi, instituţii şi reguli:

- colectarea impozitelor şi lupta împotriva fraudei şi a corupţiei, incluzând şi instituţiile

releva
relevante
nte şi efi
eficie
cienţa
nţa ace
acesto
stora
ra - Curt
Curtea
ea de Cont
Conturi
uri,, Min
Minist
isterul
erul Fin
Finanţ
anţelo
elorr (cu organis
organismel
melee
aferente), Ministerul Muncii (cu organismele aferente - Inspectoratul General al Muncii, Agenţia

 Naţională a Şomajului) şi Procuratura Generală;

 

- procedurile fiscale, în mod special, cele referitoare la controlul şi înregistrarea activelor 

şi veniturilor;
- armonizarea şi integrarea tuturor regulilor şi procedurilor într-un singur „Cod Fiscal,"
compatibil cu standardele Uniunii Europene.

Principal
Principalele
ele caract
caracteri
eristi
stici
ci ale pol
polit
itici
iciii bug
bugeta
etar-fi
r-fisca
scale,
le, în peri
perioada
oada 200
2006-20
6-2008,
08, sunt
sunt
subordonate obiectivelor de susţinere a creşterii economice şi de reducere a inflaţiei şi se referă
la:

- stabilirea deficitului bugetului general consolidat la un nivel corelat cu obiectivele

macroeconomice, precum şi diminuarea deficitelor cvasi-fiscale, în vederea susţinerii eforturilor 
de reducere a inflaţiei în acord cu criteriile nominale de convergenţă;

- susţinerea procesului de convergenţă a economiei româneşti cu economiile europene;

- reforma profundă a administraţiei fiscale, în vederea îmbunătăţirii colectării obligaţiilor 

 bugetare;
- accelerarea procesului de descentralizare fiscală în scopul implicării mai active a
comunităţilor locale în procesul de colectare şi alocare a resurselor publice;

- relaxarea fiscalităţii asupra muncii, venitului şi capitalului;

- scădere
scădereaa ratel
ratelor
or de contri
contribuţii
buţii la asigu
asigurările
rările sociale în scopul elimi
eliminării
nării dezavantaj
dezavantajului
ului
de competitivitate fiscală, al reducerii economiei subterane;

- creşterea transparenţei cheltuielilor publice;

- creşterea
creşterea capacităţi
capacităţiii de absorbţ
absorbţie
ie a fonduri
fondurilor
lor de preadera
preaderare
re şi, după 2007, a fondurilor 
fondurilor 
structurale;
- continuarea armonizării legislaţiei fiscal-bugetare cu normele Uniunii Europene.
Politica fiscală şi cea bugetară se vor proiecta şi implementa pe baza unor principii de
 bază care vor permite atingerea scopurilor propuse. Cheia de boltă a politicii fiscale a Guvernului
este relaxarea fiscală ca mijloc de detensionare a mediului de afaceri, de stimulare a iniţiativei
 private şi de încurajare a oficializării economiei ascunse. În acelaşi timp, relaxarea fiscală va
asigura sustenabilitatea creşterii economice prin extinderea bazei de impozitare, ca urmare a

extinderii activităţilor economice oficiale (atât la nivel antreprenorial, cât şi la nivelul ofertei de
munc
mu ncă)
ă).. Re
Rela
laxa
xare
reaa fifisc
scal
alăă va conf
confer
erii me
medidiul
ului
ui de afac
afacer
erii din
din RoRomâmâni
niaa flex
flexib
ibil
ilit
itat
ate,
e,
 

 predictibilitate şi elasticitate. Cauza principală, pentru care Guvernul optează pentru relaxarea
fiscală, este faptul că o fiscalitate ridicată comportă o serie de „ameninţări" la adresa economiei
reale:
reale: rigidi
rigidizea
zează
ză evo
evoluţ
luţia
ia şi res
restru
tructu
cturare
rareaa ofe
oferte
rteii interne
interne;; asc
ascund
undee o parte
parte din activi
activitat
tatea
ea
economică de contabilizarea naţională etc.

Prin măsurile
măsurile fisc
fiscale
ale întreprin
întreprinse,
se, anii 2005 şi 2006 au marcat o abordare nouă a polit
politicii
icii
fiscale, care se înscrie în tendinţa actuală de integrare, urmărindu-se declanşarea unei adevărate
competiţii între economiile naţionale, măsuri care vor avea impact şi asupra anilor 2007-2009.
Printre aceste măsuri, cele mai importante au avut ca obiectiv domeniile: impozitului pe profit;
impozitulu
impozituluii pe venit;
venit; taxei pe valoar
valoaree adăugat
adăugată;
ă; acciz
accizelor;
elor; taxelor vamal
vamale;
e; admin
administră
istrării
rii fisca
fiscale
le
etc.
Complexitatea construcţiei europene, determinată de o diversitate de condiţii economice
şi sociale, de un anumit mod de alcătuire a instituţiilor sale, de configurarea specifică a bugetului

comunitar care alocă sume importante politicii agricole comune, pentru finanţarea proiectelor 
str
struct
uctural
uralee şi de coez
coeziun
iune,
e, fac
facee nec
necesa
esară
ră for
formul
mularea
area unei pol
politi
itici
ci fisca
fiscal-bu
l-buget
getare
are fle
flexib
xibil
ile,
e,
orientate spre eficienţă şi performanţă, construită pe priorităţi sectoriale care să corespundă
 palierelor reformei şi să fie consistentă cu politicile comunitare.
 

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Principalele repere ale acestei lucrări vizează prezentarea elementelor de perfecţionare ale
sistemului fiscal român, aplicând experienţele pozitive în domeniu. Ţinând cont de practicile
internaţionale şi de tendinţele caracteristice de ultimă oră, în legătură cu armonizarea sistemelor 
fiscale, în contextul “proaspetei” integrări europene a României, printre principalele concluzii şi
recomandări, ne-am propus, spre relevare mai detaliată, următoarele:

* Se constată o tendinţă de diminuare, în general, a impozitelor în Europa, fapt ce poate fi

interpretat
interpretat ca o uşoară slăbi
slăbire
re a modelului
modelului social european, a modelului
modelului bunăstări
bunăstăriii bazat pe taxe
înalte.
înalte. Reform
Reformee fisca
fiscale
le mult
multiple
iple au caract
caracterizat
erizat sistemu
sistemull de impozitare
impozitare a Români
României.
ei. Analiza
Analiza
acestora a permis relevarea unor tendinţe şi asemănări în procesele de perfecţionare a impozitării
 

şi colectării veniturilor la buget pentru statul român, precum şi în comparaţie cu alte state
eu
europ
ropen
ene.P
e.Prob
roble
lema
ma pri
princ
ncip
ipal
alăă a pol
polit
itic
icii
ii fisc
fiscal
alee a Ro
Româ
mâni
niei
ei în do
dome
meni
niul
ul ven
venit
ituri
urilo
lorr este
este
identificarea echilibrului între necesitatea majorării veniturilor ca sursă principală a cheltuielilor,
direcţionate spre reducerea sărăciei, precum şi necesitatea susţinerii mediului de afaceri, care este

factorul principal de creştere economică. Pe lângă cele menţionate putem aduce în discuţie şi
corespunderea standardelor de convergenţă nominală şi reală, impuse de statutul de stat membru
al Uniunii Europene .În acest sens, considerăm oportună creşterea veniturilor
veniturilor cu ritm
ritmuri
uri mai
înalte decât rata inflaţiei, şi în acelaşi timp ajustarea presiunii fiscale la nivelul, care ar favoriza
dezvoltarea mediului de afaceri şi investiţii. Este important ca taxele, impozitele şi contribuţiile
să acţ
acţion
ioneze
eze în spriji
sprijinul
nul age
agenţi
nţilor
lor eco
econom
nomici
ici şi al pop
popula
ulaţie
ţiei,i, ade
adevăra
văraţii
ţii “pr
“produc
oducăto
ători
ri de
impozite”. Este necesar, în acest sens existenţa unui parteneriat real între stat şi contrubuabili.

* Reform
Reformaa fiscală a fost genero
generoasă
asă cu mediul de afaceri românes
românescc prin introducere
introducereaa cotei unice

de impozitare de 16%. Concluzia generalizatoare este că reforma fiscală desfăşurată în România

nu se va opri la cele realizate până în prezent, urmând o reaşezare a sistemului fiscal naţional în
vederea constituirii unei noi structuri calitative şi cantitative a acestuia.

* Aplic
Aplicând
ând experienţele
experienţele statel
statelor
or cu rezult
rezultate
ate poziti
pozitive
ve pe plan econom
economic,
ic, este recomand
recomandabilă
abilă
 promovarea unei politici de reducere a deficitului bugetar prin reducerea programelor sociale.
Aceastăă măsură va influenţa
Aceast influenţa diminuarea necesarul
necesarului
ui de resurse financiare
financiare prelev
prelevate
ate către buget
şi, respectiv,
respectiv, va contribui la dimin
diminuarea
uarea sarcinii fiscal
fiscalee generat
generatee de plăţile
plăţile fiscale sub formă de
contribuţii pentru asigurările sociale.

* Incide
Incidenţa
nţa sarcin
sarcinii
ii fisc
fiscale
ale asupra consumul
consumului,
ui, asupra fa
factori
ctorilor
lor de producţi
producţiee muncă şi capit
capital
al
reprezintă un element important în vederea perfecţionării sistemelor de impunere naţionale.
Analizate în ansamblu, în contextul convergenţei nominale şi reale, aceste aspecte reprezintă
implicaţii serioase asupra funcţionării normale a economiilor statelor europene.

* Sintez
Sintezaa măsurilor de reformă pe categori
categoriii de impoz
impozite
ite a permis delimi
delimitarea
tarea unor direcţii
direcţii ale
 proces
 procesulu
uluii de ref
reform
ormee fi
fisca
scale
le în sta
statel
telee euro
europene
pene.. O primă
primă dir
direcţ
ecţie
ie ar fi ace
aceea
ea că imp
impozi
ozitel
telee
indirecte, reprezentând domeniul în care Uniunea Europeană a progresat cel mai mult, mai ales
după anii 1980, deşi în ceea ce priveşte modul de aşezare şi cotele TVA există încă diferenţieri
între statele membre. Dar nici un stat-membru al Uniunii Europene nu are în vedere o reformă
 

fundamental
fundamentalăă a impozi
impozitelor
telor indirecte. Cele mai multe dintre acestea (Belgia, Grecia, Spania,
Franţa,
Franţa, Italia,
Italia, Lux
Luxemb
emburg,
urg, Ola
Olanda
nda şi, parţi
parţial,
al, Marea
Marea Bri
Britan
tanie)
ie) îşi propun să reducă
reducă TVA în
sectoa
sectoarel
relee cu mun
muncă
că intens
intensivă
ivă.. Cele
Cele mai armoniz
armonizate
ate tax
taxee ind
indire
irecte
cte răm
rămân
ân cele
cele vam
vamale,
ale, pri
prinn
aplicarea tarifului vamal unic (TARIC).

O altă direcţie importantă este reprezentată de impozitul pe venitul personal. Majoritatea

statelor au în vedere o reformă a tranşelor de impozit. În principal, ea constă în scăderea cotei
marginale de impozit la limita de jos a distribuţiei venitului, însoţită de creşterea venitului minim
neimpozabil şi sporirea alocaţiilor (deducerilor) familiale. În Germania, Spania, Irlanda, Finlanda
şi Suedia, măsurile au mai mult un caracter general.

În concluzie se poate spune că problema impozitelor în spaţiul economic european nu

este încă finalizată. Mai sunt multe capitole la care trebuie lucrat. Este greu să se ajungă la un
consens în ceea ce priveşte un sistem fiscal comun pentru toate ţările membre ale Uniunii
Europene. Acest lucru se datorează în principal diferenţelor economice , sociale şi culturale,
uneori
uneori chiar
chiar foarte
foarte mar
marii între
între sta
statel
telee com
compone
ponente
nte ale Uni
Uniuni
uniii Eur
Europen
opene.
e. În ceea
ceea ce pri
priveş
veşte
te
România, ca proaspăt membru al spaţiului economic european, trebuie accelerată reforma fiscală.
 Nu trebuie uitat ca un sistem fiscal coerent şi transparent este cel care atrage investiţiile străine.
 

BIBLIOGRAFIE

1. Bălaşa, Florescu,Coman- Fiscalitatea in România, Editura Academiei 2005;

2. Bălănescu, R. şi alţii – Sistemul de impozite; Ed. Economică; Bucureşti; 1994;
3. Brezeanu Petre şi alţii –  Finanţe publice şi fiscalitate între teorie şi practică .,., Ed fundaţiei
“România de mâine” , Bucureşti 1998;
4. Brezeanu Petre–  Fiscalitate-Concepte.
  Fiscalitate-Concepte. Metode. Practici, Ed. Economică, Bucureşti, 1998;
5. Corduneanu Carmen -Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor , Editura Codecs, Bucureşti, 1999;
6. Dăianu Daniel, Vrânceanu Radii- România şi Uniunea Europeană , Editura Polirom Iaşi 2002;
7. Emmanuel Disle, Jaques Saraf -  Fiscalite , Ed. Dunod, Paris, 2003;
8. Filip Gheorghe, Mihaela Onofrei- Politici
  Politici financiare, Editura Sedcom Libris 2000;
9. Manolescu Gheorghe –  Bugetul.
  Bugetul. Abordare economică şi financiară ; Ed. Economică;

Bucureşti; 1997
10. Pascariu Carmen Gabriela -  Integrare europeană, Ed. Universităţii “Al.Ioan Cuza”, Iaşi,

2006;
11. Profiroiu Marius, ş.a. - Politici Europene, Editura Economică, Bucureşti, 2003;
12. Păun Roxana Daniela-Spaţiul monetar european, Ed Expert Bucureşti,2004;
13. Ristea Luminiţa şi alţii,-  Finanţe publice, Fiscalitatea între teorie şi practică, Editura
Muntenia&Leda Constanţa 2002;
14. Smith Adam, -  Avuţia naţională vol. II, Editura Academiei R.P.R., Bucureşti 1965, pag.
242-244
15. Stolojan Theodor, ş.a.- Integrarea
  Integrarea şi politica fiscală europeană , Editura Burg, Sibiu, 2002;
16. Ştefura Gabriel - Bugete
  Bugete publice şi fiscalitate- Editura Universităţii Al.I.Cuza, Iaşi 2005;
17. Tatu L., C Serbanescu, D. Ştefan , D Vasilescu , A Nica- Fiscalitate , de la lege la practică ,
Ed All Beck, Bucureşti 2004;
18. Tatiana Moşteanu, Sorin Dinu- Reforma
 Reforma sistemului fiscal în România, Editura Didactică şi
Pedagogică , Bucuresti 1999;
19. Stoica Ovidiu - Integrare financiar-monetară, Ed. Univ. ,,Al. Ioan Cuza”, Iaşi, 2006 
20. Stolojan Theodor, Raluca Tatarcan- Integrarea
  Integrarea şi politica fiscalã europeanã, Infomarket,

Braşov, 2002;
 

21. Vintilă Georgeta- Fiscalitate,

 Fiscalitate, Editura Economică Bucureşti, 2002;
22. Văcărel Iulian-Un proiect deschis-Evaluarea stării economiei naţionale-Editura Economică,
Bucureşti, 2003;
23. Văcărel Iulian –  Politici
 Politici fiscale şi bugetare în România 1990-2000-Editura economică,

Bucureşti, 2001;
24. Văcărel Iulian şi alţii, Finanţe publice , ed a-IV-a , Editura Didactică şi Pedagogică
Bucureşti, 2003;
25. ***Declaraţie, Bucureşti, martie 2000, -preluat din Strategia naţională a economiei pe
termen mediu-Editura Sedcom Libris Bucureşti 2002;
26. ***Raport de activitate al Ministerului Finanţelor Publice , 2006, pag 20, www.mfinante.ro;
27. ***Raport asupra strategiei de pregătire a aderării ţârilor asociate din Europa centrală şi
de est-.adoptat la Consiliul european de la Essen din decembrie 1993 preluat de pe adresa
www.mae.ro
28.Legislatie

***LEGE nr.571 din 22 decembrie 2003 privind Codul fiscal publicat în M.Of. nr.
nr.  
927/23 dec. 2003;
2003;

***O.G 86/2003 publicată în Monitorul Oficial nr 624 din 31 august 2003.

29.Surse internet

http://www.mfinante.ro;- -Raport anual pe 2005, 2006, 2007

http://europa.eu.int/comm/eurostat -“Structures of the taxation iinn the European Union”

http://ec.europa.eu/taxation_customs/index_en.htm

http://www.euractiv.com/en/taxation

http://www.tax-news.com

http://www.finfacts.com/

http://www.worldbank.org/

http://www.mai.ro. -legislaţie