Sunteți pe pagina 1din 30

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Urbanism şi Arhitectură


Catedra Arhitectura

Fizica construcţiilor
Determinarea iluminatului natural în încăperile de locuit
(calculele luminotehnice)

Îndrumar metodic

Chişinău
U.T.M.
2007
Îndrumarul metodic conţine metode de elaborare a
calculelor luminotehnice. Are un caracter practic şi conţine
materialul necesar proiectării iluminării naturale în clădirile de
locuit.
Întreaga lucrare, inclusiv exemplele date, ţine seama de
ultimele prevederi cuprinse în actele normative în vigoare.
De asemenea, sunt indicate materialele care urmează a fi
consultate în vederea unor probleme speciale cum ar fi: legi,
standarde, normative, proiecte etc.
Îndrumarul metodic este destinat proiectanţilor, arhitecţilor,
studenţilor specialităţii 2401 Arhitectura cu forma de învăţământ la
zi şi cu frecvenţă redusă.

Alcătuitori: lector superior, Valeri Ivanov


lector superior, Ludmila Ivanov

Redactor responsabil: arhitect Borozan Sergiu

Recenzent: conf. univ., dr. Nistor Grozavu

______________________________________________________
Bun de tipar 16.01.07 Formatul hârtiei 60×84
Hârtie ofset. Tirpar RISO Tirajul 100 ex.
Coli de tipar 2,0 Comanda nr. 12
U.T.M., 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168
Secţia Redactare şi Editare a U.T.M.
2068, Chişinău, str. Studenţilor 9/9

© U.T.M.,2007

2
PREFAŢĂ
Executarea numeroaselor lucrări de sistematizare a
localităţilor urbane trebuie să asigure condiţii superioare de igienă,
de viaţă şi de odihnă precum şi exigente condiţii vizuale de muncă,
concomitent cu un consum raţional de energie şi costuri optime de
investiţie şi exploatare.
Iluminarea localităţilor şi a construcţiilor pun în faţa
proiectanţilor numeroase probleme majore, ca de exemplu alegerea
judicioasă a terenurilor pentru localităţi, stabilirea unor rapoarte
optime între distanţa şi înălţimea volumelor pentru ansamblurile de
construcţii, un regim favorabil de lumină naturală sau artificială în
încăperi, cu bune condiţii de igienă şi sănătate, aplicarea riguroasă
a regulilor de exploatare şi întreţinere a clădirilor şi a instalaţiilor
de iluminat, o distribuire cantitativ uniformă a luminii naturale şi
artificiale, conform nevoilor cerute de viaţă şi muncă, o calitate
corespunzătoare a acestora etc.
Prezentul curs pune la dispoziţia tuturor celor interesaţi
strictul necesar de cunoştinţe asupra metodelor de calcul,
instrucţiunilor şi dispoziţiilor în vigoare, pentru rezolvarea
problemelor de iluminat natural şi artificial, eliminând pe cît posibil
formulările teoretice complicate.
Se expun în mod succint numai metodele curente de calcul,
utilizate în ţara noastră, pentru construcţiile civile şi de producţie.
De asemenea, se dau grafice şi tabele pentru diferite soluţii de
iluminare naturală realizate prin goluri, în pereţii şi acoperişurile
halelor industriale, parter şi etajate, corespunzător diferitelor
sisteme constructive tipizate, precum şi pentru iluminatul artificial.
Aceste tabele, întocmite pe baza metodelor utilizate în ţara
noastră, uşurează determinarea valorilor totale de iluminare
naturală şi artificială, fără a mai fi nevoie de desene, calcule
laborioase sau căutări în diverse normative, manuale etc.
Autorii

3
CUPRINS:
PREFAŢĂ ___________________________________________ 3
1. NOŢIUNI GENERALE ______________________________ 5
1.1. Sursa luminii naturale_________________________________ 5
1.2. Lumina solară directă _________________________________ 5
1.3. Lumina difuză _______________________________________ 6
1.4. Reflexia luminii ______________________________________ 6
1.5. Climat luminos_______________________________________ 7
2. COEFICIENTUL ILUMINĂRII NATURALE ___________ 8
2.1. Componentele iluminării naturale _______________________ 8
2.2. Iluminarea interioară pe planul de lucru ________________ 10
2.3. Normarea iluminării naturale _________________________ 11
3. CALCULUL COEFICIENTULUI DE ILUMINARE
NATURALĂ (C.I.N.) _________________________________ 11
3.1. Calculului prealabil a suprafeţelor golurilor de lumină ____ 11
3.2. Calculul coeficientului de iluminare naturală ____________ 12
3.3. Metoda de determinare C.I.N. prin calcul _______________ 15
3.4. Determinarea numărului de raze cu ajutorul diagramei
Daniliuc _______________________________________________ 16
4. EXEMPLE DE CALCUL A ILUMINĂRII NATURALE _ 18
4.1. Calculul prealabil a suprafeţei golului de fereastră ________ 18
4.2. Calculul C.I.N. real în încăperea de locuit _______________ 22
4.3.Determinăm C.I.N. în cazul construcţiei unei clădiri _______ 24
BIBLIOGRAFIE _____________________________________ 28
ANEXA 1 ___________________________________________ 29
ANEXA 2 ___________________________________________ 29
4
1. NOŢIUNI GENERALE

1.1. Sursa luminii naturale

Iluminarea naturală a unei suprafeţe exterioare este


condiţionată de radiaţiile directe ale soarelui şi de lumina difuză a
bolţii cereşti.
Lumina directă a soarelui variază foarte mult în funcţie de
condiţiile atmosferice, ea poate fi diminuată, în cazul unui cer
complet acoperit cu nori.
Iluminarea directă a soarelui, din cauza variaţiei sale, nu se
ia de obicei în consideraţie în calculele iluminării naturale, deşi are
o mare influenţă asupra însoririi şi a iluminării clădirilor.
Standardele şi normativele care se ocupă cu studiul şi
calculul iluminatului natural iau de obicei în consideraţie numai
iluminatul natural difuz, fără a se mai ţine seama, din cauza
variaţiei ei, de lumina solară directă.

1.2. Lumina solară directă

Cantitatea de radiaţii solare directe care ajung pe pământ


variază nu numai în funcţie de condiţiile atmosferice dar şi de-a
lungul zilelor şi lunilor în tot cursul anului. În principiu, se constată
un maximum de energie solară în timpul verii.
Iluminarea naturală exterioară şi radiaţia solară, sînt de
asemenea puternic influenţate de gradul de impuritate a atmosferei.
În oraşele mari şi în zonele industriale atmosfera este, de foarte
multe ori, puternic poluată de particulele de praf, apă, funingine
etc., care împiedică în mare măsură pătrunderea razelor solare
precum şi a razelor reflectate.
Lumina naturală influenţează puternic arhitectura, în ceea ce
priveşte alegerea volumului şi a formei exterioare. Trebuie luate
măsuri cu caracter urbanistic, arhitectural şi în domeniul
materialelor de construcţie, pentru a avea un iluminat natural
raţional, care să ţină seama de particularităţile climatului luminos.
5
1.3. Lumina difuză

Lumina difuză a bolţii cereşti este produsă de reflectarea în


atmosferă a razelor solare. Asupra intensităţii luminii difuze
exercită o influenţă foarte mare diversitatea condiţiilor atmosferice
(gradul de înnorare, felul norilor etc.).
În cursul unei zile, lumina difuză variază în funcţie de
înălţimea soarelui şi de starea vremii. Lumina difuză este de
asemenea influenţată de lumina reflectată de suprafaţa pământului.

1.4. Reflexia luminii

Lumina naturală care pătrunde prin golurile de lumină în


interiorul unei clădiri este formată din:
componenta directă — lumina naturală care este primită
direct de la bolta cerească;
componenta interior reflectată — lumina care cade pe
suprafeţele încăperii (pereţi, plafoane; pardoseală etc.), de unde se
reflectă în încăpere;
componenta exterior reflectată — lumina reflectată de teren,
construcţii şi alte suprafeţe, aflate în jurul clădirii.
Cantitatea de lumină reflectată este funcţie de culoarea şi
materialul din care este executată suprafaţa respectivă.
Elementele şi materialele de construcţie au diferite
proprietăţi lumino-tehnice caracterizate printr-o capacitate diferită
de absorbţie, reflexie şi transmisie a fluxului luminos care cade pe
suprafaţa corpurilor respective.
Rapoartele între fluxul absorbit, fluxul reflectat sau fluxul
transmis şi fluxul total se numesc coeficient de absorbţie, coeficient
de reflexie sau coeficient de transmisie.
Coeficientul de transmisie a fluxului luminos variază în
funcţie de gradul de transparenţă a materialului prin care trece, el
putând fi chiar nul, în cazul unui material opac.
Coeficientul de reflexie este cu atât mai mare cu cît culoarea
suprafeţei, pe care cad razele solare, este mai deschisă.
6
La clădirile unde iluminarea naturală se face numai prin
goluri laterale, suprafaţa încăperilor din apropierea ferestrelor este
mai bine iluminată decât restul suprafeţei. Cu cît ne îndepărtăm de
ferestre, lumina naturală din încăperi scade ca intensitate şi
depinde, din ce în ce mai mult, de lumina interior reflectată.
Plafonul unei încăperi, pe lîngă lumina reflectată pe care o
primeşte de la pereţi şi pardoseală, mai poate primi şi lumină
exterioară, reflectată de terenul şi clădirile învecinate.

1.5. Climat luminos

Prin climat luminos se înţelege totalitatea condiţiilor medii


de iluminat natural exterior, existente într-o anumită regiune
geografică, create de lumina solară directă şi difuză a boltei cereşti
precum şi de lumina provenită din reflexiile multiple, de la pământ
şi de la bolta cerească.
Iluminarea naturală exterioară este funcţie de intensitatea
luminoasă, care la rândul ei depinde de azimutul soarelui,
latitudine, anotimp, ora de zi precum şi de starea de nebulozitate şi
durata de strălucire a soarelui.
Deoarece lumina solară directă variază foarte mult în cursul
anului şi chiar în cursul unei zile, din cauza acoperirii boltei cereşti
cu nori, de obicei această lumină nu se ia în considerare la calculul
iluminatului natural, deşi uneori are o mare influenţă asupra
iluminatului încăperilor precum şi asupra formei şi a finisajului
clădirilor. Calculul iluminatului natural se bazează pe premisa că
întreaga boltă cerească are o luminanţă uniformă, ceea ce se
întâmplă numai în cazul unei înnorări complete şi uniforme, când
pământul ar fi luminat numai de lumină directă difuză.
Astfel, principalul factor care caracterizează climatul
luminos al unei regiuni geografice îl constituie iluminatul produs
de lumina solară difuză, a bolţii cereşti.
În încăperile clădirilor civile, trebuie să se asigure nivelurile
de iluminare medie normate, corespunzătoare activităţii şi formării
unui climat luminos favorabil.
7
2. COEFICIENTUL ILUMINĂRII NATURALE

2.1. Componentele iluminării naturale

Din cauza variaţiei diurne şi lunare a valorii iluminării


naturale exterioare, s-a considerat necesar să se găsească o unitate
de măsură, care să precizeze valoarea iluminării naturale în
încăperi, care să poată fi asigurată de golurile prevăzute pentru a
permite pătrunderea luminii naturale în interior.
Pentru aceasta, s-a adoptat o unitate de măsură care exprimă
în procente cantitatea de lumină care pătrunde în interior (din
cantitatea de lumină totală exterioară), unitatea de măsură numită
coeficientul iluminării naturale – C.I.N.

Eint
en = 100% , (2.1)
Eext
unde: Eint - valoarea iluminării naturale în punct examinat ;
Eext - iluminarea naturală exterioară.

Astfel, coeficientul iluminării naturale, denumit pe scurt


C.I.N., exprimă procentul de iluminare naturală exterioară care
există concomitent în punctul interior examinat.

Valoarea iluminării, E, în diferite puncte ale planului de


lucru dintr-o încăpere include pentru componentele din fig. 2.1,
provenite din:
− lumina directă de la bolta cerească, ce pătrunde prin golul de
lumină (Ed);
− lumina reflectată de suprafeţele interioare (Er,i);
− lumina reflectată de obstacolele şi clădirile exterioare (Er,cl);
− lumina reflectată de terenul înconjurător (Er,t)
E = Ed + Er ,i + Er ,cl + Er ,t , (2.2)

8
Fig.2.1. Schema reflectărilor de la suprafeţe
Iluminarea directă, ca rezultat al pătrunderii radiaţiei
vizibile prin golurile de lumină, depinde de transparenţa vitrajelor,
şi de unghiul de vizibilitate al cerului din fiecare punct al încăperii.
Transparenţa vitrajelor este determinată de calitatea
materialelor şi de condiţiile de exploatare, depunerile de praf,
condensarea vaporilor etc., diminuând considerabil cantitatea de
lumină, ce ajunge în încăpere.
Unghiul de vizibilitate a cerului depinde la rândul său de
mai mulţi factori, cum ar fi: prezenţa unor obstacole, forma şi
poziţia golului, grosimea peretelui etc.
Astfel, ferestrele înalte dau o mai bună penetrare luminii
faţă de cele joase, fragmentate, oferă o distribuire a luminii directe
mai puţin uniformă faţă de cele continui, iar ferestrele plasate pe
pereţii adiacenţi dau o penetrare bună şi reduc strălucirea.
Iluminarea produsă de reflexia luminii pe suprafeţele
interioare este determinată de natura şi culoarea finisajelor
interioare, respectiv de coeficienţii de reflexie ai pereţilor,
tavanului, pardoselii, care au valori cu atât mai mari, cu cât se
folosesc culori mai deschise.
Iluminarea produsă de reflexia luminii pe suprafaţa
clădirilor învecinate depinde de distanţa între clădiri şi de

9
caracteristicile de reflexie a luminii materialelor, cu care sunt
finisate faţadele.
Iluminarea produsă de lumina reflectată pe terenul
înconjurător depinde de capacitatea de reflexie a acestuia, care se
regăseşte în valoarea „albedoului”.
Albedoul este mai mare pentru suprafeţe deschise la culoare
(beton, pavaje din piatră...) şi mai redus în cazul suprafeţelor de
culoare închisă (teren agricol, vegetaţie...). În valoarea totală a
iluminării naturale, ponderea ultimilor două componente, având ca
sursă lumina reflectată de clădiri şi de terenul înconjurător, este
foarte mică în raport cu iluminarea directă şi cea rezultată din
reflexii interioare.

2.2. Iluminarea interioară pe planul de lucru

Planul de lucru este planul orizontal, la care se raportează


valorile necesare şi efective ale iluminării naturale. Înălţimea
planului de lucru diferă funcţie de destinaţia clădirii sau încăperii,
respectiv natura activităţii, ce se desfăşoară în acea clădire sau
încăpere. În majoritatea cazurilor, planul de lucru se consideră la
înălţimea de 0,8-1,0 m faţă de pardoseală.
Pentru unele destinaţii, cum ar fi atelierele de pictură, săli
de expoziţie, la care se raportează iluminarea naturală,planul de
lucru se consideră la înălţimea de 1,5 m faţă de pardoseală, iar
pentru săli de sport sau spaţii de circulaţie acesta coincide cu însăşi
suprafaţa pardoselii.
Valorile nivelului normat de iluminare naturală, ce trebuie
asigurate în timpul zilei, corespunzător activităţii, căreia îi este
destinat spaţiul (funcţie de categoria lucrărilor vizuale, contactul
între detaliu şi fond şi caracteristicile fondului).
În calcule privind iluminatul natural se ia în
considerare Eext = 5000 lx, valoarea corespunzătoare zilei de 22
decembrie oră 930 sau 1430 pentru latitudine geografică de 44-48o,
în care se încadrează ţara noastră.

10
2.3. Normarea iluminării naturale

În R. Moldova la momentul de faţă documentul tehnic de


bază care se foloseşte pentru determinarea nivelului de iluminare
naturală şi artificială este NRC (СНиП) II -4-79 „Естественное и
искусственное освещение”.
În conformitate cu СНиП II -4-79 „Естественное и
искусственное освещение” C.I.N. normat se determină după
formula:
enI , II , IV ,V = enIII mc , (2.3)
unde: enIII - valoarea C.I.N., conform tab.1 şi 2;
m – coeficientul climatului luminos, conform tab. 4;
c – coeficientul climatului solar, conform tab.5.

3. CALCULUL COEFICIENTULUI DE
ILUMINARE NATURALĂ (C.I.N.)

3.1. Calculul prealabil a suprafeţelor golurilor de lumină

Calculul prealabil a suprafeţelor golurilor de lumină pentru


iluminarea laterală se efectuează după formula:
S e Kη
100 0 = n r o K cl (3.1)
Sp τ 0 r1
unde: S0 - suprafaţa golurilor de fereastră pentru iluminare laterală;
S p - suprafaţa pardoselii încăperii;
en - valoarea C.I.N. normată;
K r - coeficientul de rezervă, conform tab.3;
ηo - caracteristica de iluminare a geamurilor, conform
tab.26;
K cl - coeficientul, care ia în consideraţie umbrirea
ferestrelor la clădiri opuse , conform tab.27;

11
τ 0 - coeficientul de trecere a fluxului de lumină, conform
formulei:

τ 0 = τ 1τ 2τ 3τ 4τ 5 , (3.2)

unde: τ 1 – coeficientul de trecere a fluxului de lumină prin sticla


ferestrei, conform tab.28;
τ 2 - coeficient, ce ţine cont de pierderile de lumină
provocate de cerceveaua ferestrei, conform tab.28;
τ 3 - coeficient, ce ţine cont de pierderile de lumină
provocate de construcţiile portante, conform tab.28;
τ 4 - coeficient, ce ţine cont de pierderile de lumină
provocate de dispozitivele parasolare, conform tab.29;
τ 5 - coeficient, ce ţine cont de pierderile de lumină
provocate de plasele de sub luminătoare, conform
tab.29;

3.2. Calculul coeficientului de iluminare naturală

Calculul coeficientului de iluminare naturală pentru


iluminarea laterală, conform CНиП II-4-79, pag.38, se efectuează
după formula, fig.3.1:
τ0
ecl = (ε l ⋅ q + ε cl ⋅ R) ⋅ r1 ⋅ , (3.3)
Kr
unde: ecl - coeficientul de iluminare naturală pentru iluminarea
laterală calculată;
ε l - coeficientul geometric de iluminare naturală în punctul
de calcul, ce reprezintă fluxul de lumină directă de la
bolta cerească, determinat din diagrama Daniliuc I şi II;
q - coeficientul ce ţine cont de luminozitatea neuniformă a
bolţii cereşti, conform tab.35;
12
ε cl - coeficientul geometric de iluminare naturală în punctul
de calcul, ce reprezintă fluxul de lumină reflectată de
clădirile opuse, determinat din diagrama Daniliuc I şi II;
R - coeficientul ce ţine cont de luminozitatea relativă a
clădirilor opuse, conform tab.36.
r1 - coeficientul ce ţine cont de lumina mărirea C.I.N.
reflectat de la suprafeţele încăperii şi suprafeţele terestre
aferente clădirii, conform tab.30

Fig.3.1. Determinarea coeficientului de iluminare naturală


a) schema de determinare C.I.N.
b, c) schema de determinare C.I.N. geometric

13
Coeficientul geometric de iluminare naturală se determină
cu ajutorul diagramelor Daniliuc I ţi II după formula:
ε l = 0.01(n1n2 ) , (3.4)
unde: n1 – numărul de raze din diagrama Daniliuc I, ce trec prin
fereastră până la punctul de calcul din încăpere în
secţiunea transversală, de la bolta cerească;
n2 - numărul de raze din diagrama Daniliuc II, ce trec prin
fereastră până la punctul de calcul din încăpere, în
planul încăperii, de la bolta cerească.

Coeficientul geometric de iluminare naturală care ia în


consideraţie lumina reflectată de la clădirea opusă, pentru
iluminarea laterală se determină din diagramele lui Daniliuc I ţi II
(CНиП II-4-79, fig.2 şi fig.3) după formula:
ε cl = 0.01(n1/ n2/ ) (3.5)
unde: n1/ - numărul de raze din diagrama Daniliuc I, ce trec prin
fereastră până la punctul de calcul din încăpere în
secţiunea transversală, de la clădirea opusă;
n2/ - numărul de raze din diagrama Daniliuc II, ce trec prin
fereastră până la punctul de calcul din încăpere în planul
încăperii.

Coeficientul de iluminare naturală (C.I.N.) reprezintă


raportul procentual dintre iluminatul natural al unui punct din
încăpere şi iluminarea unei suprafeţe din exterior, sub cerul liber,
ferit de razele solare directe.
Controlul sanitar şi de construcţii are sarcina de a
supraveghea respectarea condiţiilor normale pentru funcţiile
vizuale. Se determină după următorii indicatori: unghiul de
incidenţă (pătrundere), unghiul de deschidere şi aprecierea
coeficientului de iluminare naturală. Toate acestea se determină
prin metoda de calcul. La etapa elaborării proiectului şi avizării
sanitare preventive C.I.N. se determină după metoda lui Daniliuc.
14
3.3. Metoda de determinare C.I.N. prin calcul

În ţara noastră, metoda cea mai uzitată este metoda razelor,


cunoscută sub denumirea de metoda Daniliuk.
Prin această metodă, coeficientul iluminării naturale este
determinat ca raportul între proiecţia pe un plan orizontal a
unghiului solid, vizibil dintr-un punct interior examinat, prin golul
de lumină şi proiecţia orizontală a întregii bolţi cereşti. Această
metodă are avantajul că nu necesită alte construcţii grafice
suplimentare, decât secţiunea şi planul încăperii.
Daniliuk a împărţit bolta cerească în 100 părţi prin
meridiane şi în 100 părţi prin paralele, adică în total în 10000 părţi
echivalente, unde fiecare parte are o proiecţie egală, pe planul
orizontal.
Pentru calcul, se desenează secţiunea şi planul încăperii, la
oricare scară, dar este obligatoriu ca atât secţiunea cît şi planul să
fie executate la aceeaşi scară.
Punctul examinat, unde trebuie să calculăm valoarea
coeficientului iluminării naturale, se consideră că este situat în
mijlocul emisferei bolţii cereşti şi, în acelaşi timp, este vârful
unghiului solid care cuprinde în el golul de lumină ce limitează
porţiunea din bolta cerească, care luminează acest punct.
Numărul de părţi ale bolţii cereşti, din acele 10000 părţi în
care a fost divizată bolta cerească, care luminează punctul
examinat, se află cu ajutorul a două grafice.
Graficul I (anexa 1) se compune din 100 raze egal
distanţate, care pornesc dintr-un punct comun 0 şi o reţea de
semicercuri concentrice, egal distanţate.
Graficul II (anexa 2) are acelaşi număr de raze (100)
concentrice, care pornesc dintr-un punct comun 0 şi o serie de
drepte paralele, echidistante, numerotate de la 1—100, la fel ca
semicercurile din graficul I.
Pentru aplicarea în proiectare a acestor două grafice, ele se
desenează de fiecare proiectant care le utilizează, la o scară

15
corespunzătoare dimensiunilor uzuale ale planurilor şi secţiunilor
clădirilor.
Cu graficul I se determină, pe secţiune, numărul de părţi
unitare b pe direcţia meridianelor (numărul de raze care trec prin
marginile orizontale ale golului de lumină — buiandrug şi glaf), iar
cu graficul II, pe plan, se măsoară numărul de părţi unitare h pe
direcţia paralelelor (numărul de raze cuprinse între părţile laterale
ale golului de lumină).

3.4. Determinarea numărului de raze cu ajutorul


diagramei Daniliuc

Se suprapune graficul I pe secţiunea transversală a încăperii,


astfel ca punctul 0 al graficului să coincidă cu punctul examinat –
A, unde este necesară calcularea valorii coeficientului iluminării
naturale. în acelaşi timp se suprapune baza graficului pe linia
planului de lucru iar axa 0— 0 graficului este perpendiculară în
punctul A.
Se numără razele n, care trec prin golul de lumină b şi se
notează numărul cercului care trece prin centrul golului de lumină.
Graficul II se aşează pe planul orizontal (executat la aceeaşi
scară ca şi secţiunea încăperii), astfel încât axul peretelui care
conţine golul de lumină să coincidă cu dreapta paralelă din grafic,
care are acelaşi număr, ca şi semicercul notat în graficul I, iar axa
0—0 a graficului II să treacă prin punctul A; se numără razele n
care trec prin golul h.
În cazul în care încăperea este luminată prin luminatoare,
graficul II se suprapune pe secţiunea longitudinală a încăperii. În
acest caz, măsurătoarea se execută în acelaşi fel, cu excepţia
faptului că axa 0—0 a ambelor grafice se aşează perpendicular pe
planul golurilor.
Graficul I se aplică pe secţiunea transversală, o dată pentru
toate şirurile de goluri, iar graficul II se aşează separat pentru
fiecare suprafaţă vitrată (din perete, sau acoperiş).

16
Fig.3.2. Aplicarea diagramelor I şi II Daniliuc

Valoarea coeficientului iluminării naturale în procente,


pentru punctul considerat A este
n ⋅n n ⋅n
ε = 1 2 100 = 1 2 = 0.01n1 ⋅ n2 . (3.6)
10000 100
Valorile obţinute v-or trebui să fie înmulţite cu un coeficient
q. Valoarea coeficientului de corecţie q variază în funcţie de
unghiul de înălţime aparentă a mijlocului golului de fereastră, şi
este reprezentat în tab. 35, pag.38 СНиП II -4-79 „Естественное и
искусственное освещение”.

17
4. EXEMPLE DE CALCUL A ILUMINĂRII
NATURALE

4.1. Calculul prealabil a suprafeţei golului de fereastră

Pentru determinarea suprafeţei necesare golului de fereastră


verificăm cât de corect ea a fost proiectată, folosind metoda
calculului prealabil, conform СНиП II -4-79 „Естественное и
искусственное освещение”.

Fig.4.1. Plan general. Situaţia reală.

1. Determinăm coeficientul normat C.I.N. enIII , conform


tab.2 pag. 95 pentru o odaie de locuit.
Coeficientul normat C.I.N. enIII = 0,5%

18
2. Determinăm valoarea coeficienţilor m şi c pentru or.
Chişinău situat în zona climaterică IV (conform hărţii climatului
luminos CSI des.1, pag. 18), conform tab.4 şi tab.5

Fig.4.2. Determinarea azimutului clădirii

Or. Chişinău este situat 47oL.N.


Clădirea de locuit examinată se află în sectorul 226o-315o cu
orientarea SE.
Coeficientul m = 0,9 (tab.4);
Coeficientul c = 0, 75 (tab.5)

3. Determinăm coeficientul normat de iluminare naturală


pentru odaia de locuit examinată, după formula 2.3
enIV = 0,5 ⋅ 0,9 ⋅ 0, 75 = 0,3375 ≈ 0,34% . (4.1)

4. Determinăm coeficientul de trecere a fluxului de lumină


prin golul de fereastră, conform tab.28, după formula 3.2
τ 0 = 0,8 ⋅ 0, 75 ⋅1⋅1 ⋅1 = 0, 6 (4.2)
19
unde: τ 1 = 0,8 (tab.28, steclă pentru geam dublă);
τ 2 = 0, 75 (tab.28, cercevele pentru ferestre din clădiri de
locuit duble);
τ 3 = 1 (tab.28, construcţii portante care formează umbră nu
sunt);
τ 4 = 1 (tab.29, parasolare nu sunt);
τ 5 = 1 (tab.29, plasele de sub luminătoare nu sunt).

5. Determinăm coeficientul mediu ponderat reflexiilor de


lumină de la suprafeţele interiore din camera de locuit
0, 65 ⋅ 24,17 + 0,5 ⋅ 46,89 + 0, 2 ⋅ 24,17
ρ med = = 0, 46 ≈ 0,5 ,(4.3)
24,17 + 46,89 + 24,17
unde: ρtav = 0, 65 (tavanul este văruit de culoare albă şi se află în
stare bună)
ρ per = 0,5 (tapete de culoare galbenă);
ρ pard = 0, 2 (pardoseaua este acoperită cu linoleum de
culoare închisă);
Stav = 24,17 m2 (suprafaţa tavanului, conform fig.4.3);
S per = 46,89 m2 (suprafaţa pardoselii, conform fig.4.4);
S pard = 24,17 m2 (suprafaţa pardoselii, conform fig.4.3).

6. Determinăm valoarea coeficientului r1 pentru punctul


examinat A, conform tab.30.
B 5,94
Calculăm raportul = = 2, 47 .
h1 2, 4
unde: B - adâncimii încăperii;
h1 - înălţimea de la nivelul suprafeţei de lucru convenţională
până la înălţimea ferestrei.

20
lc 4,94
Calculăm raportul = = 0,83 .
B 5,94
unde: lc - distanţa de la punctul de calcul până la peretele portant
exterior
B - adâncimii încăperii;

lî 4, 07
Calculăm raportul = = 0, 69 .
B 5,94
unde: lî - lungimea încăperii, fig. 4.3;
B - adâncimii încăperii, fig.4.3.

Coeficientul r1 = 2,85

7. Determinăm valoarea K cl conform tab.27


K cl = 1 (clădiri opuse nu sunt);

8. Determinăm valoarea η0 , conform tab.26


Pentru determinarea valorii η0 folosim rapoartele
lî B
= 0, 69 ; = 2, 47 ; → η0 = 25,5
B h1

9. Determinăm valoarea coeficientului K r , conform tab.3,


K r = 1, 2

10. Determinăm suprafaţa totală a ferestrei S0 în baza


datelor obţinute, după formula 3.1
S 0,34 ⋅1, 2 ⋅ 25,5
100 0 = = 6, 084 ≈ 6,1 , (4.4)
Sî 0, 6 ⋅ 2,85
S
100 0 = 6,1 , (4.5)

21
Sî ⋅ 6,1 24,17 ⋅ 6,1
S0 = = = 1, 47 ≈ 1,5 m2. (4.6)
100 100

11. Determinăm suprafaţa reală a ferestrei


S0reală = 1,8 ⋅1,5 = 2, 7 m2 (4.7)

Condiţia calcului este S0 < S0reală , deoarece 1,5 < 2, 7


condiţia calcului este respectată.
Concluzie: rezultatul obţinut confirmă, că golul geamului cu
dimensiunile 1,8x1,5 m, iniţial a fost proiectat corect.

4.2. Calculul C.I.N. real în încăperea de locuit

Verificăm starea reală C.I.N. în încăperea de locuit conform


fig.4.3; 4.4, folosind formula 3.3:

Fig.4.3. Planul încăperii examinate.

22
Fig.4.4 . Secţiunea 1-1 încăperii examinate

Deoarece, ε cl ⋅ R = 0 (clădiri în faţă nu sunt) formula se


modifică în felul următor:
τ0
ecl = ε l ⋅ q ⋅ r1 ⋅ . (4.8)
Kr

1. Determinăm valoarea unghiului de înclinaţie, q,


conform tab.35.
Q = 18o → q = 0, 69 .

2. Determinăm C.I.N. geometric în punctul de calcul A la


iluminare naturală, după formula 3.4
ε l = 0, 01(3,3 ⋅ 20) = 0, 66 , (4.9)
unde: n1 = 3,3 , numărul de raze din diagrama Daniliuc I, ce trec
prin fereastră până la punctul de calcul din încăpere în
secţiunea transversală, de la bolta cerească;
n2 = 20 - numărul de raze din diagrama Daniliuc II, ce trec
prin fereastră până la punctul de calcul din încăpere, în
planul încăperii, de la bolta cerească.
23
3. Determinăm C.I.N. geometric de calcul în punctul A,
după formula 4.8
0, 6
ecl = 0, 66 ⋅ 0, 69 ⋅ 2,85 ⋅ = 0, 648 ≈ 0, 65% (4.10)
1, 2
Condiţia calcului ecl ≥ enIV → 0, 65% ≥ 0,34%

Concluzie: valoarea C.I.N. geometrică obţinută este mai


mare decât cea normată, deci iluminarea naturală în încăpere
corespunde normativilor tehnici în construcţie şi normelor sanitare.

4.3.Determinăm C.I.N. geometric în cazul construcţiei unei


clădiri

Conform fig4.5 clădirea proiectată este situată în faţa


geamului din apartamentul examinat la o distanţă de 7,0 m cu
înălţimea H cl = 7 m de la suprafaţa de lucru şi lungimea
Lcl = 15 m.

Fig.4.5. Planul încăperii examinate.


24
Fig.4.6. Secţiunea 2-2 a încăperii examinate

1. Determinăm C.I.N. geometric, după formula 3.3.


În conformitate cu fig.4.6 iluminarea naturală difuză de la
bolta cerească lipseşte ε l q = 0 şi se aplică formula:
τ0
ecl = ε cl ⋅ R ⋅ r1 ⋅ , (4.11)
Kr

2. Determinăm valoarea coeficientului R , conform tab.36:


lî l 15 ⋅ 6,34
Z1 = = = 3,96 ; (4.12)
( P + l )a (7 + 6,34)1,8
H cl l 7 ⋅ 6,34
Z2 = = = 1,379 ≈ 1, 4 . (4.13)
( P + l )h1 (7 + 6,34)2, 4
unde: Z1 şi Z 2 - indicii clădirii în faţă, pe plan şi secţiune;
lî ; H cl - lungimea şi înălţimea clădirii din faţă, m;
l - distanţa punctului de la punctul de calcul A până la
suprafaţa exterioară a peretelui portant, m;
P - depărtarea clădirii proiectate în faţă, m;
a, h1 - lăţimea geamului în plan şi înălţimea de la pardosea
până la limita de sus a geamului.

25
Deoarece, culoarea faţadei conform proiectului corespunde
coloanei trei din tab.36 valoarea coeficientului R = 0, 2925
(determinată prin metoda interpolării liniare).

3. Determinăm C.I.N. geometric ε cl , după formula 3.5


ε cl = 0, 01(3, 2 ⋅ 20) = 0, 64 , (4.14)
unde: n1/ = 3, 2 - numărul de raze din diagrama Daniliuc I, ce trec
prin fereastră până la punctul de calcul din încăpere în
secţiunea transversală, de la clădirea opusă;
n2/ = 20 - numărul de raze din diagrama Daniliuc II, ce trec
prin fereastră până la punctul de calcul din încăpere în
planul încăperii.

4. Determinăm C.I.N. geometric de calcul în punctul A,


după formula 4.11
0, 6
ecl = 0, 64 ⋅ 0, 2925 ⋅ 2,85 ⋅ = 0, 2667 ≈ 0, 27% (4.15)
1, 2
Condiţia calcului ecl ≥ enIV → 0, 27% < 0,34%
Concluzie: Deoarece valoarea C.I.N. obţinută este mai mică
decât cea normată, deci iluminarea naturală în încăpere nu
corespunde normativilor tehnici în construcţie şi normelor sanitare.
Pentru evitarea micşorării coeficientului C.I.N. trebuie de
mărit distanţa dintre clădiri, ori de micşorat înălţimea clădirii
opuse.
În cazul dat se micşorează înălţimea clădirii în faţă,
deoarece mărirea distanţei între clădiri duce la depăşirea limitelor
hotarului liniei roşii după plan general (fig.4.7).

5. Efectuăm recalcularea coeficientului geometric C.I.N.


după formula 3.3, conform fig.4.7
τ0
ecl = (ε l ⋅ q + ε cl ⋅ R) ⋅ r1 ⋅ ,
Kr
26
Fig.4.7. Secţiunea 3-3 clădirii examinate.

0, 6
ecl = (0,3 ⋅ 0, 75 + 0,315 ⋅ 0,31)2,85 ⋅ = 0, 46% . (4.16)
1, 2
unde: Q = 22o , conform tab.35 q = 0, 75 ;
ε l = 0, 01(1,5 ⋅ 20) = 0,30 → n1 = 1,5 , n2 = 20
ε cl = 0, 01(1, 7 ⋅18,5) = 0,315 → n1/ = 1, 7 , n2/ = 18,5
15 ⋅ 6,34 4 ⋅ 6,34
R = 0,31 → Z1 = = 3,96 ; Z 2 = = 0, 79
(7 + 6,34)1,8 (7 + 6,34)2, 4

Condiţia calcului ecl ≥ enIV → 0, 46% ≥ 0,34%

Concluzie: Deoarece valoarea C.I.N. obţinută este mai mare


decât cea normată, deci iluminarea naturală în încăpere corespunde
normativilor tehnici în construcţie şi normelor sanitare.

27
BIBLIOGRAFIE
1. Н. М. Гусев. Основы строительной физики. - Москва,
Стройиздат: 1975 г.
2. СНиП II-4-79. Естественное и искусственное освещение.–
Москва, Стройиздат: 1980 г.
3. Архитектура гражданских и промышленных зданий. Том
II. Основы проектирования. - Москва, Стройиздат: 1976 г.
4. ГОССТРОЙ СССР НAУЧНО–ИССЛЕДОВАТЕЛЬСКИЙ
ИНСТИТУТ СТРОИТЕЛЬНОЙ ФИЗИКИ. НИИСФ.
Естественное освещение и инсоляция зданий
(нормирование, расчеты и проектирование). Стройиздат.
Москва, 1968 г.
5. Gr. Vasilescu, M. Mierliţă. Iluminarea naturală şi artificială la
clădirile civile şi de producţie. Editura tehnică. Bucureşti,
1984.

28
ANEXA 1

ANEXA 2

29
Fizica construcţiilor

Determinarea iluminatului natural în încăperile de locuit


(calculele luminotehnice)

Îndrumar metodic

Alcătuitori: V. Ivanov
L. Ivanov

______________________________________________________
Bun de tipar 16.01.07 Formatul hârtiei 60×84
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 100 ex.
Coli de tipar 2,0 Comanda nr. 12
U.T.M., 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168
Secţia Redactare şi Editare a U.T.M.
2068, Chişinău, str. Studenţilor, 9/9

30