TEST GRILA LA CHIMIE ANALITICĂ (note de curs)

sem II - 2020
(varianta initiala)
1. Concentraţia normală a unei soluţii reprezintă:
a - numărul de grame substanţă conţinute într-un litru de soluţie
b - numărul de grame substanţă conţinute într-un cm3 soluţie
c - numărul de echivalenţi gram de substanţă dintr-un litru soluţie
d - numărul de echivalenti gram de substanţă dintr-un litru de solvent
e - numărul de echivalenţi gram de substanţă conţinuţi în 1000 grame soluţie
2.Concentraţia molară a unei soluţii reprezintă:
a- numărul de moli de substanţă din 100 mL solutie
b - numărul de moli de substanţă din 1000 mL solvent
c - număul de moli de substanţă din 1000 mL solutie
d - numărul de moli de substanţă din 1000 g solutie
e - numărul de grame de substanţă din 1000 mL solutie
3. Concentraţia procentuală a unei soluţii reprezintă:
a - numărul de grame substanţă conţinute într-un litru de soluţie
b - numărul de grame substanţă dizolvate în 100 mL solvent
c - numărul de grame de substanţă dizolvate în 100 mL solutie
c - numărul de grame de substanţă conţinute 100 grame soluţie
e - numărul de grame de substanţă dizolvate într-un kg solutie
4. Titrul soluţiei reprezintă
a - cantitatea de substanţă dintr-un litru soluţie
b - numărul de echivalenţi gram substanţă dintr-un litru soluţie
c – numărul de grame de substanţă din 1000 grame soluţie
d – numărul de grame de substanţă conţinute într-un cm3 soluţie
f - numărul de moli de substanţă conţinuţi într-un cm3 soluţie
5. Care din următoarele afirmaţii este cea corectă:
a - factorul unei soluţii de titrare se exprima in g/mL soluţie
b - factorul unei soluţii de titrare se exprima in g/L soluţie
c - factorul unei soluţii de titrare este dat de raportul dintre titrul real şi titrul teoretic
d - factorul unei soluţii de titrare este dat de raportul dintre titrul teoretic şi titrul real
f - factorul unei solutii de titrare este dat de titrul real al acesteia
6. In titrimetrie, la calcularea concentrației speciei de analizat se folosesc:
a - volumul de soluție de titrant și legea conservării masei
b - volumul de titrant, cu titru cunoscut și legea echivalenților chimici
c - volumul de titrant și volumul soluției de indicator folosit
d - pH-ul și volumul soluției de titrant
e - molaritatea soluțiilor de titrat și titrant
7. Ce cantitatea de H2C2O4 (M=90) necesară preparării a 100 mL soluţie 0,1 N:
a - 0,45 g
b - 4,5 g
c-9g
d - 0,9 g
e - 0,1 g
8. Ce cantitatea de NaOH (M=40) necesară preparării a 250 mL solutie 0,1 N:
a-4g
b-2g
c-1g
1
d - 2,5 g
e-8g
9. Care din următoarele afirmaţii este cea adevarată:
a - la hidroliza NH4Cl, soluţia apoasă prezintă reacţie alcalină;
b - la hidroliza NaCl, soluţia apoasă prezintă reacţie acidă;
c - la hidroliza Na2CO3, soluţia apoasă prezintă reacţie acidă;
d - la hirdroliza CH3COONa, soluţia apoasă prezintă reacţie alcalină
e - la hirdroliza CaSO4, soluţia apoasă prezintă reacţie acidă
10. Care din următoarele afirmaţii este cea adevarată:
a - soluţiile apoase de electroliţi conduc curentul electric prin intermediul moleculelor;
b - soluţiile apoase de electroliţi conduc curentul electric prin intermediul electronilor;
c - soluţiile apoase de electroliţi conduc nu conduc curentul electric;
d - disocierea electrolitică este fenomenul de desfacere a momoleculelor unei substanţi în ioni, in urma
procesului de dizolvare
e - disocierea electrolitică este fenomenul de solubilizarea a substantelor în apă
11. În volumetrie, soluţiile tampon sunt:
a - soluţiile folosite pentru determinarea echivalenţei;
b - soluţiile folosite ca reactiv de titrare;
c - soluţiile folosite ca standarde primare;
d - soluţiile folosite pentru realizarea unui anumit pH;
e - soluţiile indicatoare de pH;
12. În volumetrie, în momentul echivalenței:
a - volumul soluției de titrant este egal cu volumul soluției titrate
b - volumul soluției de titrant este egal cu masa soluției titrate
c - numărul de echivalenți de titrant este egal cu numărul de echivalenți de substanță titrată
d - volumul soluției de titrant este egal cu masa echivalentă de soluție titrată
e - masa soluției de titrant este egală cu masa soluției titrate
13. În volumetrie, curbele de titrare au urmatoarele semnificaţii:
a - se folosesc pentru determinarea punctului (volumului) de echivalenţă
b - în titrimetria acido-bazică, reprezintă variaţia pH-ului funcţie de volumul de titrant adăugat;
c - în volumetria redox, reprezintă variaţia pox sau pred funcţie de volumul de titrant adăugat;
d - în volumetria prin precipitare, reprezinta variatia solubilităţii functie de volumul titrat;
e - în volumetria complexonometrica, reprezinta variaţia pMe functie de volumul de complexon adăugat
pentru titrarea Me;
14. Pentru calcularea echivalenţei (potenţialul la echivalenţă), in volumetria redox este necesar:
a – cunoaşterea potentialului standard a speciei oxidante
b - cunoaşterea potentialului standard a speciei reducătoare
c - cunoaşterea potentialului standard al titrantului;
d - cunoaşterea potentialului standard al titratului;
e - cunoaşterea potentialelor standard ale speciilor participante la titrare;
15. Precizați care dintre următoarele substanțe pot fi folosite, în volumetrie, ca standarde primare:
a – NaOH, Al(OH)3
b – HCl, HNO3
c – MgSO4, H2C2O4
d – murexid, fenolftaleina
e - KMnO4, K2Cr2O7
16. Care dintre următorii indicatori se pot utiliza în volumetria acido-bazică:
a - fenolftaleină, roşu de metil
b - murexid, Erio T
c - difenilamina, albastru de metilen
d - KMnO4, K2CrO4
2
e – HCl, NaOH,
17. Care dintre următorii indicatori se pot utiliza în volumetria redox:
a - metiloranj, roşu de metil
b - cromat de potasiu, Erio T
c - Na2S2O3
d – difenilamina sau soluţia de amidon 1%
e – rosu de metil
18. Care dintre următorii indicatori se pot utiliza în complexonometrie:
a – murexid, Erio T
b – AgNO3, KMnO4
c – timolftaleină, metiloranj
d – fluoresceină, albastru de metilen
e - rosu de metil, soluţie de amidon 1%
19. Precizaţi care din urmatoarele afirmaţii este incorectă:
a - la titrarea H2C2O4 cu NaOH, se foloseşte ca indicator soluţia de fenolftaleină;
b - la titrarea Fe2+ cu KMnO4, se foloseşte ca indicator soluţia de metiloranj sau fenolftaleină;
c - titrarea Fe2+ cu KMnO4, se poate realiza fara in lipsă de indicator;
d - la titrarea clorurilor cu AgNO3, se foloseste ca indicator solutia de cromat de potasiu;
e - la dozarea iodului cu Na2S2O3, se foloseşte ca indicator soluţia de amidon;
20. Arătaţi care din următoarele reacţii se pot folosi în titările acido-bazice:
a - Ag+ + Cl- = AgCl
b - Cu2+ + H2S = CuS + 2H+
c - 2NaOH + H2C2O4 = Na2C2O4 + 2H 2O
d - Ca2+ + Na2H2Y = CaH2Y + 2H+
e - 10Fe2+ + 2MnO4- + 16H+ = 10Fe3+ + 2Mn2+ + 8H2O
21. in volumetria acido-bazica, la echivalenta:
a - la titrarea unui acid tate cu o baza tare pH-ul este slab alcalin;
b - la titrarea unui acid tate cu o baza tare pH-ul este slab acid;
c - la titrarea unui acid slab cu o baza tare pH-ul este slab alcalin;
d - la titrarea unui acid tate cu o baza slaba, pH-ul este neutru (pH= 7);
e - la titrarea unui acid slab cu o baza tare pH-ul este slab acid;
22. Care dintre următorii reactivi de titrare se pot folosi pentru determinarea concentrației NaOH:
a - soluţia de KMnO4, cu titru şi factor cunoscut
b - soluţia de AgNO3, cu titru şi factor cunoscut
c - soluţia de HCl, cu titru şi factor cunoscut
d - soluţia de NaCl, cu titru şi factor cunoscut
e - soluţia de KIO3, cu titru şi factor cunoscut
23. Pentru determinare titrului şi factorului soluţiei de NaOH, se poate folosi:
a - As2O3, reactiv p.a.
b – soluţia de AgNO3, de conentraţe cunoscută
c – MgSO4, reactiv p.a.
d – H2C2O4·2H2O, reactiv p.a.
e – Na2S2O3, reactiv p.a.
24. Care este titrul soluţiei de NaOH 0,1N, dacă la titrarea solutiei care contine 630 mg acid oxalic
(MH2C2O4·2H2O = 126), s-au consumat 10 mL soluţie NaOH (MNaOH = 40):
a - 0,04 g/L
b - 0,04 g/cm3
c - 0,01 g/cm3
d - 0,08 g/L
e - 0,08 g/cm3
25. Determinarea amoniacului din sărurile de amoniu constă in tratarea probei cu:
3
a - NaOH, urmat de captarea NH3 în exces de H2SO4 şi retitratea excesului de acid cu NaOH 0,1N
b - exces de HCl urmat de captarea NH3 în apă şi retitratea excesului de acid cu NaOH 0,1N
c - exces de NaOH, urmată de captarea NH3 în apă şi retitratea excesului de NaOH cu HCl 0,1N
d - H2SO4, urmată de captarea NH3 în exces de NaOH si retitratea excesului de NaOH cu HCl
e - 100 mL apă distilată, urmată de titratea soluţiei apoase cu o soluţie 0,1 M de HCl sau H2SO4
26. Ce cantitatea de ioni gram de HO- (exprimată în g/L) conţinută în 10 mL probă, dacă pentru
titrarea acesteia s-au folosit 10 mL soluţie H2C2O4 cu titrul T = 6,310-3 g/cm3; MH2C2O4 2H2O =126.
a - 17 g/L
b - 1,7 g/L
c - 0,17 g/L
d -170 g/L
e - 18 mg/L
27. Care din urmatorii reactivi de titrare se pot folosi in volumeteia redox:
a - KMnO4 si Na2S2O3;
b – NaCl si AgNO3;
c- HCl si H2SO4;
d - murexid si fenolftaleina;
e - complexon si ditizona;
28. Care din următorii reactivi de titrare se pot folosi pentru determinarea concentrației Fe2+:
a - Na2C2O4, Na2S2O3
b - K2Cr2O7, KMnO4
c – Pb(NO3)2, AgNO3
d - HNO3, H2SO4
e - BaCl2, NH4OH
29. Care din următoare substanţe standard se folosesc la determinarea titrului soluţiei de K2Cr2O7 :
a - soluţia de HCl 36,5% sau NaOH 0,1N
b - FeSO4 sau sare Mohr, cristale p.a.
c - soluţia de KMnO4 0,1N, sau soluţia de KIO3 2M
d - MgSO4 sau EDTA, cristale p.a.
e - CuSO4 sau Fe2(SO4)3, cristale p.a.
30. Care este factorul soluţiei de permanganat de potasiu dacă la titrarea a 10 mL solutie permanganat
0,1N s-au folosit 11 mL oxalat de sodiu sodiu 0,1 N cu factorul F = 1,0:
a – 1,0000
b – 0, 9000
c – 1,1000
d – 0,8500
e – 1,1500
31. Care ditre următorii reactivi de titrare nu se pot folosi în titrarile redox
a - soluţia bromat- bromură
b - Sare Mohr
c - Na2S2O3,
d - solutia iod- iodură
e - Na2H2Y
32. In volumetria redox, pentru indicarea echivalentei trebuie cunoscut:
a - pH-ul in momentul echivalentei;
b - volumul de indicator folosit pana in momentul echivalentei;
c - valoarea potentialului in momentul echivalentei;
d – constanta de stabilitate a complexului format in momentul echivalentei;
e - volumul solutiei tampon consumate pana in momentul echivalentei;
33. Care dintre urmatorii reactivi se folosesc la determinarea concentrației Ca2+ sau Mg2+:
a - complexon III
4
b - AgNO3
c - sare Mohr
d - solutie iod, iodura de potasiu
e - KMnO4
34. Ce cantite de Fe2+ (exprimată în mg/L) conțin 100 mL soluție, daca pentru titrarea acesteiea s-au
folosit 10 ml soluţie KMnO4 cu titrul T = 3,1610-3 g/cm3. MKMnO4 = 158; AFe = 56.
a – 5,6 g/L
b – 560 g/L
c – 11,2 g/L
d – 0,56 mg/L
e – 2,8 mg/L
35. Care din următorii reactivi se folosesc ca reactiv de titrare se în complexonometrie:
a – EDTA (complexon III)
b – H2SO4
c – Na2S2O3 – NaOH
e – KCl
36. Pentru determinarea titrului soluţiei de complexon III, ca standarde primare se folosesc:
a – MgSO4 sau CaO;
b – H2C2O4 sau N2S2O3;
c – HCl sau NaOH;
d – murexid sau acid sulfosalicilic;
e – soluţia tampon:NH4Cl + NH4OH sau soluţia de NaOH, la pH = 13;
37. Care este titrul soluţiei de complexon III, dacă pentru unei solutiei care contine 120 mg sulfat de
magneziu (MMgSO4 = 120), s-au consumat 10 mL soluţie complexon (MNa2H2Y = 336):
a – 0,0336 g/L
b – 0,0336 g/cm3
c – 0,0100 g/cm3
d - 0,0168 g/L
e - 0,0168 g/cm3
38. Arătaţi care din următoarele reacţii se pot folosi în titrările complexonometrice:
a - Hg22+ + 2HCl = Hg2Cl2 +2H+
b - BaCl2 + H2SO4 = BaSO4 + 2HCl
c - HO- + H+ = H2O
d - Ca2+ + Na2H2Y = CaH2Y + 2H+
e - 16HCl + 2MnO4- = 2MnCl2 + 5Cl2 + + 2Cl- + 8H2O
39. Care din urmatorii reactivi de titrare se pot folosi pentru determinarea duritaţii totale a apei:
a - soluţia 0,1 n de HCl
b – soluţia 0,1 M de AgNO3
c – soluţia bromat-bromură de K, 0,1 M;
d - soluţia de amidon, 2%;
e – soluţia de complexon III 0,01M;
40. Ce cantitate de Ca2+ (exprimată în mg/L) conţin 100 mL soluție, dacă pentru titrarea acesteia s-au
folosit 10 mL soluţie EDTA cu titrul T = 3,36  10-3 g/cm3. MEDTA = 336; MCa = 40.
a - 10 mg/L
b - 20 mg/L
c - 40 mg/L
d - 4 mg/L
e - 8 mg/L
41. Arătaţi care din următoarele reacţii se pot folosi în titările cu formare de precipitate:
a - Ag+ + Cl- = AgCl
b - Pb2+ + H2S = PbS + 2H+
5
c - 2NaOH + H2SO4 = Na2SO4 + 2H 2O
d - Ca2+ + Na2H2Y = CaH2Y + 2H+
e - 10Fe2+ + 2MnO4- + 16H+ = 10Fe3+ + 2Mn2+ + 8H2O
42. Arătați care dintre următoarele etape, în ordinea prezentată, trebuie urmate într-o determinare
gravimetrică corectă:
a - precipitare, urmată de uscare: spălare, cântărire și calculul rezultatului
b - solubilizarea probei, urmată de: precipitare, spălare, filtrare, calcinare și calculul rezultatului
c - solubilizarea probei, urmată de: precipitare, filtrare, spălare, uscare/calcinare, cântărire și calculul
rezultatului
d - solubilizarea probei, urmată de: precipitare, filtrare, uscare și calculul rezultatului
e - solubilizarea probei, urmată de: precipitare, uscare/calcinare, cântărire și calculul rezultatului
43. La determinarea factorului solutiei de AgNO3 cu solutia de Cl-, ca indicator se poate folosi:
a - fenolftaleina
b - cromat de potasiu;
c – clorura de sodiu;
d – EDTA
e – acd oxalic
44. Arătaţi care din următoarele reacţii se pot folosi în titările cu formare de precipitate:
a - Ag+ + Cl- = AgCl
b - Pb2+ + H 2S = PbS + 2H+
c - 2NaOH + H2SO4 = Na2SO4 + 2H 2O
d - Ca2+ + Na2H2Y = CaH2Y + 2H+
e - 10Fe2+ + 2MnO4- + 16H+ = 10Fe3+ + 2Mn2+ + 8H2O
45. Care din următorii reactivi se pot folosi la determinarea concentrației ionilor de Cl-:
a - H2C2O4
b - NaOH
c - AgNO3
d - FeSO4
e - AgCl
46. Ce cantitate de ioni gram de Cl- (exprimată în mg/L) conţin 100 mL soluție, dacă pentru titrarea
acesteia s-au folosit 10 mL soluţie AgNO3 cu titrul T = 1,70  10-3 g/cm3. MAgNO3 = 170; MCl = 35,5.
a - 10 mg/L
b – 7,1 mg/L
c – 3,55 mg/L
d – 35,5 mg/L
e - 71 mg/L
47. HCl este reactivul de grupa folosit pentru identificarea urmatorilor cationi:
a - Fe2+ si Ca2+;
b - Cu2+ si K+;
c - Ag+ si Pb2+;
d – Zn2+ si Mg2+
e – Al3+ si Ba2+;
48. Solutia acida de H2S este reactivul de grupa folosit la identificarea urmatorilor cationi:
a - Fe2+ si Fe3+;
b - Cu2+ si Cd2+;
c – NH4+ si Na+;
d – Ag+ si Cr3+
e – Al3+ si Ba2+;
49. Ca reactiv de grupa pentru identificarea Al3+ si Fe3+ se poate folosi una din solutiile:
a - solutia acida de H2S
b - solutia de AgNO3
6
c – solutia alcalina de (NH4)2CO3;
d – solutia acida de HCl;
e – solutia alcalina de (NH4)2S;
50. (NH4)2CO3 este reactivul de grupa folosit pentru identificarea urmatorilor cationi:
a - Ca2+ si Ba2+;
b - Cu+ si Na+;
c - Hg2+ si Pb2+;
d - Zn2+ si NH4+
e - Al3+ si Cr3+;
51. Care din urmatorii reactivi pot fi folositi ca reactivi de grupa pentru identificarea K+ si Mg2+:
a - solutia H2S
b - solutia de AgNO3
c - solutia de (NH4)2CO3;
d - solutia acida de HCl;
e – niciunul dintre reactivii mentionati;
52. Solutia acida de H2S este reactivul de grupa folosit la identificarea urmatorilor cationi:
a - Fe2+ si Fe3+;
b - Cu2+ si Cd2+;
c – NH4+ si Na+;
d – Ag+ si Cr3+
e – Al3+ si Ba2+;
53. Care din urmatorii reactici organici nu se pot folositi ca reactivi pentru precipitarea cationilor:
a – dimetilglioxima si ortohidroxichinoleina
b – difenilamina si fenolftaleina;
c – etanolul si fenolul;
d – formaldehida si acidul etilendiaminotetraacetic;
e – etilendiamina si acidulsulfosalicilic
54. La determinarea ionului SO42-, se poate folosi ca reaciv de titrare una dintr solutiile:
a – dimetilglioxima sol.10%;
b – sol. 0,1 N de Pb(NO3)2;
c – sol de NaOH, 0,1N;
d – sol. 0,01 M de EDTA;
e – sol. 0,1 N de AgNO3;
55. Ce cantitate de Fe (exprimată în procente masice) agăseşte în 100 g soluţie ferică, dacă la
precipitarea ionului feric şi calcinarea precipitatului până la Fe2O3, s-au obtinu 1,6 g produs calcinat
(MFe2O3 = 160; AFe = 56):
a – 2,24 %;
b –5,0%;
c – 5,6%;
d – 16,0 %
e – 1,12%