Sunteți pe pagina 1din 3

Noţiuni elementare privind încălzirea organismului pentru efort

• Durata: 3-5 minute.


Veriga este prezentă în toate lecţiile, conţinutul ei este însă adaptat tematicii de bază a
acestora.
Se desfăşoară în deplasare în vederea angrenării treptate a elevilor în efort.
• Obiectivele instructiv-educative
- Activizarea treptată a marilor funcţiuni. La sfârşitul verigii, F.C. trebuie să ajungă la
aproximativ 120 bătăi pe minut, iar frecvenţa respiratorie în jurul a 24 de respiraţii pe minut.
În această verigă se realizează „încălzirea” organismului ca premiză a eforturilor care
urmează.
- Asigurarea excitabilităţii optime a sistemului nervos central. Se realizează aşa-zisa
„bătătorire a căilor nervoase” lucru ce favorizează viteza de transmitere a influxului nervos
dar se obţin şi efecte psihice favorabile.
- Educarea percepţiilor spaţio-temporale şi ritmului.
Sistemele de acţionare folosite contribuie la formarea capacităţii de încadrare a elevului în
dimensiunile spaţiale şi temporale ale activităţii.
Educarea ritmului prin sesizarea şi reproducerea caracteristicilor acestuia, prin încadrarea în
activitatea ritmată alături de colegi, activitate propusă şi dirijată de către profesor/învăţător
(imprimă ritmul şi tempo-ul necesar prin semnale auditive sau muzică).
- Creşterea interesului pentru activitate, ca premiză a activităţii conştiente şi active. Se obţine
acest lucru prin abordarea unor sisteme de acţionare interesante (uneori chiar neobişnuite),
amuzante şi eficiente.
• Sisteme de acţionare
- Elemente din „şcoala mersului” (variante de mers) care urmăresc corectarea mersului,
prelucrarea articulaţiilor şi musculaturii care acţionează în mers, influenţarea calităţilor
motrice.
Exemple: mers rotat, mers pe marginea externă sau internă a labelor picioarelor, mers pe
vârfuri, pe călcâie, cu picioarele întinse, semiflexate sau flexate, cu vârfurile orientate spre
interior, spre exterior, mers şchiopătat, cu pas alăturat, cu pas încrucişat, toate acestea cu
deplasare înainte, înapoi sau lateral.
Mers cu caracter de forţă: mers fandat, mers ghemuit, mers şchiopătat cu un picior pe banca
de gimnastică, celălalt pe sol.
Mers cu caracter de viteză: mers cu paşi mărunţi şi frecvenţă mare, marş sportiv şi variantele
prezentate anterior, executate în condiţii de rapiditate.
Mers cu caracter de îndemânare: mers în condiţii de echilibru în diferite poziţii şi sensuri, cu
trecere peste obstacole aşezate la intervale egale sau nu, mers cu manevrarea unor obiecte
(mingi, bastoane etc.), mers cu schimbarea frecventă a procedeului, a vitezei de deplasare,
frecvenţei paşilor, lungimii lor.
Variaţii de paşi din gimnastica ritmică.
- Elemente din „şcoala alergării” (variante de alergare). Se folosesc variantele de mers
descrise mai sus dar în condiţii de alergare.
În succesiunea metodică se execută alergare cu joc de glezne, alergare obişnuită, alergare cu
atingerea şezutei cu călcâiele (cu pendularea gambei înapoi), cu picioarele întinse înainte sau
înapoi, cu pas săltat, cu genunchii sus, cu pas sărit.
În alegerea şi programarea exerciţiilor de mers şi alergare se impune atenţie în ceea ce
priveşte respectarea regulilor principiului accesibilităţii.
- Variantele prezentate pot fi înlocuite într-o măsură rezonabilă prin elemente de dans modern
sau popular: pas de vals, galop, polca, de mazurcă, pas de horă, coasa, sârbă, ritmuri oşeneşti
etc., mai ales când se lucrează în interior unde se poate folosi muzica adecvată.
- Săriturile, variante diverse (ritmuri diverse), pe ambele picioare sau pe câte unul, cu
deplasare înainte, înapoi sau lateral, se execută în finalul variantelor respective, fiind mai
solicitante.
Sunt urmate doar de accelerări sau sprinturi scurte şi mişcări de respiraţie şi relaxare necesare.
- Exerciţii ritmice executate în mers sau alergare. Veriga poate începe cu mers cadenţat, mers
cu accelerarea paşilor, cu bătăi din palme, combinaţii ale acestora, succesiuni de exerciţii de
ordine (front): întoarceri, formaţii şi schimbări de formaţii, deplasări în figuri etc. Exerciţiile
ritmice vor fi însoţite de muzică sau semnale sonore şi se execută pe fiecare măsură sau la
două măsuri. Se aleg tempouri adecvate: 4/4, 3/4 sau 2/4 pentru alergare.
Acţiunile în deplasare sunt însoţite de mişcări simple de braţe, trunchi sau picioare
completând şi amplificând efectele „încălzirii” şi influenţele asupra îndemânării (coordonării).
Exemple: mers cadenţat cu arcuiri de braţe, cu balansări şi rotări, mers fandat cu arcuiri şi
ducerea braţelor în diferite poziţii, mers cadenţat cu îndoiri şi extensii etc.
- Sisteme de acţionare cu obiecte şi la aparate ajutătoare (banca). Folosirea obiectelor în
veriga a II-a realizează sporirea influenţelor complexe prin diversificarea exprimării motrice.
Bastoanele manevrate simetric pot contribui la localizarea unor acţiuni, la fixarea unor
segmente în poziţii corecte sau corective.
Corzile scurte se folosesc în mişcări de balans, rotări, arcuiri sau fixarea unor segmente
(asemănător bastoanelor). Se execută deplasare cu săritură peste coardă cu rotare spre înapoi
sau spre înainte.
Băncile de gimnastică amplasate în diverse formaţii folosesc drept repere pentru deplasare pe
lângă acestea, pe bănci sau peste.
Mingile medicale sunt folosite în acest moment ca repere pentru alergare şerpuită printre ele
sau cu pas sărit peste acestea etc. Pentru îngreuierea alergării se transportă una sau două mingi
pe distanţe determinate.
- Jocuri cu elemente de bază alergare sau sărituri. Fiind deosebit de agreate de copii, jocurile
organizate în acest moment trebuie să angreneze toţi elevii, să dureze puţin, asigurând
densitate mare iar nivelul de solicitare să fie moderat. Exemple: „Plasa şi peştişorii”
(„Năvodul”), „Leapşa”cu limitarea spaţiului de joc, „Vrăbiuţele săltăreţe”, „Trenul” (variante
cu alergare sau sărituri) etc.
În primele clase din ciclul primar se vor folosi în mai mare măsură exerciţiile sub formă de
joc.
• Organizarea activităţii
Veriga a II-a a lecţiei este organizată în concordanţă cu conţinutul de bază al lecţiei, asigurând
pregătirea organismului pentru a face faţă tipului de efort dominant, naturii şi volumului
acestuia. În funcţie de aceste elemente, se dozează chiar durata verigii.
Desfăşurându-se în deplasare, formaţiile de bază sunt: de deplasare în şir, în coloană câte doi,
mai rar, câte trei.
Se învaţă şi se consolidează procedeele de deplasare în figuri: diagonal, şerpuit, bucle,
desfaceri, alăturări, contopiri. Unele deplasări în figuri sunt folosite pentru a valorifica optim
spaţiul de lucru, ca de exemplu: se lucrează în sală mică, iar deplasările utile sunt şerpuiri,
desfaceri şi alăturări (pe centru, câte doi), în linii de 4-6 elevi, cu revenire în şir pe laturi etc.
Se pot stabili exerciţii specifice pentru fiecare latură a terenului, profesorul/învăţătorul
observând şi corectând execuţiile.
De asemenea, întreaga verigă se poate desfăşura în perechi sau chiar în perechi cu câte un
obiect (minge, baston, coardă).

Bibliografie: Lectia de educatie fizica si sport – verigile lectiei – Profesor de educatie fizica
si sport Elena Rusu, Grup Scolar ,,AUREL VLAICU’’, Baia Mare - Maramures