Sunteți pe pagina 1din 3

Grupuri de transformari afine. Actualizare si completari.

Dat un k-spatiu vectorial finit dimensional V, notam cu Af(V) spatiul afin asociat si cu TAf(V)
grupul transformarilor afine ale acestui spatiu.

O transformare afina, ca element in acest grup, este compunerea dintre o translatie a lui V si un automorfism
liniar al acestui spatiu vectorial. Legea de compunere in acest grup este compunerea functiilor.

Distingem aici subgrupul abelian al translatiilor, T(V) si subgrupul automorfismelor liniare,


Aut(V). (*)

Fixand o baza in V, o astfel de transformare afina f va fi reprezentata deci printr-un vector a din k n , unde n
= dim(V), si o matrice F din GL(n,k). (*)

Daca x este reprezentarea in k n a unui vector x din V, in raport cu baza fixata, atunci f(x) va fi reprezentat
prin (Fxt )t + a. (In mod abuziv, apare frecvent scrierea Fx+a. )

Daca transformarea afina f este definita ca mai sus si transformarea afina g este, in raport cu aceeasi
baza, definita de vectorul b si de matricea nesingulara G, atunci compunerea gof este definita prin vectorul
(Gat )t + b si prin matricea GxF. (*)

Se observa astfel ca grupul transformarilor afine este izomorf cu un produs semidirect dintre grupul (kn ,+) si
grupul (GL(n, k), x). (*)

In cazul V= (kn , structura canonica de k-spatiu vectorial) , acest izomorfism este canonic, considerandu-se ca
baza de referinta, baza canonica. (*)

Grupul (kn ,+) este izomorf cu grupul translatiilor (izomorfism canonic in cazul V= (kn , structura canonica de
k-spatiu vectorial) .) (*)

Exercitii: 1. Reprezentati translatiile si omotetiile nenule ca elemente ale grupului TAf(V), particularizand
apoi la cazul V=(kn , structura canonica de k-spatiu vectorial) .

2. Puneti in evidenta un izomorfism intre corpul k si corpul omotetiilor de un centru fixat. (Atentie, aici
se va include si omotetia nula de acel centru.)

Teorema : Dat un spatiu vectorial V si un subspatiu afin u+U al acestuia, daca o transformare afina f este
compunerea dintre translatia Tv de vector v si automorfismul liniar f0 , atunci f(u+U)=f(u)+f0 (U)= f0 (u)
+v + f0 (U).

Corolar : Orice transformare afina transforma un subspatiu afin tot intr-un subspatiu afin si de aceeasi
dimensiune cu acesta. (*)

Deducem din aceasta ca:

1. Transformarile afine transforma drepte in drepte, plane in plane, ..., hiperplane in hiperplane. (*)

2. Transformarile afine transforma puncte coliniare in puncte coliniare, puncte coplanare in puncte coplanare,
... . (*)

3. Transformarile afine transforma doua subspatii afine paralele in subspatii afine paralele si doua subspatii
afine paralele in sens strict geometric (i.e. in plus intersectia celor doua este vida) in subspatii afine paralele
in sens strict geometric. (*)
Reamintim astfel ca invarianti afini: dreptele, planele, hiperplanele, subspatiile afine de o anumita dimensiune
in general, relatia de coliniaritate, relatia de coplanaritate, ..., relatia de paralelism, relatia de paralelism in
sens strict geometric... . (*)

Problema 1.(Referat facultativ) : Enuntati si demonstrati Teorema lui Desargues, cel putin o varianta, in
spatiul afin Af (V).

Problema 2. Demonstrati afirmatiile nedemonstrate (dar usor de demonstrat) de mai sus si notate cu (*).

Problema 3. Actualizati reprezentarea subspatiilor afine prin diferite tipuri de ecuatii si/ sau sisteme de ecuatii
( vectoriale, vectoriale cu parametri, scalare parametrice, scalare explicite, scalare implicite).

Elemente de geometrie proiectiva

Axiomele geometriei proiective plane:

(1) Date doua puncte distincte exista o dreapta si numai una incidenta cu amandoua (care trece prin cele doua
puncte).

(2) Orice dreapta contine ( este incidenta cu ) cel putin trei puncte ( distincte intre ele) .

(3) Exista trei puncte necoliniare ( neincidente cu ( nesituate pe ) aceeasi dreapta).

(4) Orice doua drepte au cel putin un punct comun. (!!!)

A da un plan proiectiv (model al teoriei axiomatizate de mai sus, in care dreptele sunt multimi de puncte si
relatia de incidenta se exprima ca relatia de apartenenta in sensul teoriei multimilor) revine la a da o pereche (
P, D ) prima componenta fiind multimea punctelor si a doua multimea dreptelor-submultimi ale lui P- pentru
care conditiile corespunzand celor 4 axiome de mai sus sunt teoreme de teoria multimilor.

I. Probleme: 1. Dati un exemplu de plan proiectiv cu numar minim de puncte.

2. Aratati ca intr-un plan proiectiv finit ( P, D ) orice doua drepte au acelasi numar de puncte. Dati in acest
caz relatii intre Card ( P ), Card ( D ) si Card (δ), pentru δ dreapta din D .

3. Fie ( P, D ) un plan proiectiv fixat si δ0 o dreapta fixata in acesta.

Fie A = P\ δ0 si D = {dδ ; δ dreapta din D si diferita de δ0}, unde dδ = δ\δ0 .

Aratati ca perechea (A, D) este un plan afin. El se numeste planul afin asociat planului proiectiv ( P, D ) si
dreptei proiective fixate δ0 . Pentru δ dreapta proiectiva din D, δ∩δ0 este "punctul de la
infinit" al dreptei afine dδ .

Incercati sa "recuperati" planul proiectiv ( P, D ) avand planul afin (A, D) .

4. Reformulati 2. pentru plane afine finite.

Exemple: Planul proiectiv asociat unui k-spatiu vectorial 3-dimensional V:

( P(V), D(V) ) unde P(V) = multimea dreptelor vectoriale din V= {ku ; u vector nenul din V } Ξ {k* u ; u
vector nenul din V } iar D(V) = { δ (α) ; α plan vectorial in V}, unde δ (α) = {k* u ; u vector nenul din α }.

II. Probleme: 1. Sa se arate ce ( P(V), D(V) ) este plan proiectiv.


2. Studiati cazul k finit ( exemplificati pentru corpuri de clase de resturi modulo p, p= 2,3,5, , p numar
prim).

3. Reformulati I.3. in cazul ( P, D ) = ( P(V), D(V) ).