AMENAJAREA TERITORIULUI SI DEZVOLTARE URBANA PE PLAN EUROPEAN

Mădălina Moiceanu
Universitatea Valahia Târgovişte
Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative
Specializarea:Administraţie Publică,anul III

Dezvoltarea urbana integrata . Concept si domeniu de studiu

Dezvoltarea urbana integrate reprezinta un principiu de planificare urbana si
process de dezoltare a orasului, ce abordeaza spatial urban sau o arie bine definite a
acestuia intr-un mod integrat, systemic, respectiv prin rezolvarea simultana a mai
multor problem si nevoi identificate, cu scopul imbunatatirii de ansamblu a
mediului urban. Este asadar ambivalenta in conceptie (planificare si proces) si
integrata, sistemica la implementare.
Domeniul dezvoltarii urbane integrate a fost promovat in contextul politicii
regionale a Uniunii Europene incepand cu ultimul deceniu al secolului trecut.
Teoretic vorbind, acesta a evoluat de-a lungul timpului pe trei paliere: ca tehnica si
practica de dezvoltare urbana, ca politica urbana, iar in ultima vreme ca disciplina
de studiu.
 A inceput ca o practica, izvorata din necesitatea demonstrata ca orasele se
pot dezvolta optim daca orasul este abordat ca un intreg: la inceputul anilor
’90 cand Comisia Europeana finanteaza primele Proiecte Urbane Pilot
(1990-1993);
 S-a transformat treptat intr-o dimensiune de politica urbana promovata
masiv de Uniunea Europeana prin numeroasele programe care finanteaza
interventiile integrate de dezvoltare urbana: in special incepand cu 1994
cand sunt puse in scena cele 2 runde ale programului URBAN (URBAN I
1994-1999 si URBAN II 2000-2006);
 A inceput sa fie privita ca o disciplina distincta de studio, avand in vedere
necesitatea crescanda de specialisti in acest domeniu pentru realizarea de
planuri urbane integrate: cu precadere dupa 2007, cand importanta
dezvoltarii urbane integrate este afirmata la nivelul Uniunii Europene prin
Carta de la Leipzig si anul incepand cu care majoritatea oraselor europene au
posibilitatea de a accesa finante pentru dezvoltare urbana integrata prin
fondurile structurale.
Modelul conceptual al dezvoltarii urbane integrate:
In prezenta lucrare optimam pentru un model conceptual multi-nivel al
dezvoltarii urbane integrate. Acest model conceptual reprezinta esentializarea
recomandarilor programatice formulate prin diferitele documente europene si /sau
nationale , dar si transpunerea teoretico-metodologica a celor mai importante
rezultate obtinute de orasele europene un urma derularii de programe urbane
integrate. Astfel, conceptul dezvoltarii urbane integrate este structurat pe
urmatoarele patru niveluri:
 Nivelul 1: Spatiul urban (realitatea teritoriala data)
 Nivelul 2: Planificarea teritoriala traditional
 Nivelul 3: Integrarea
 Nivelul 4:Guvernanta si participarea publica
Fiecare dintre aceste niveluri conceptuale reprezinta dimensiuni ale dezvoltarii
urbane integrate,ce presupun in acelasi timp un set de interventii si masuri specific
de actiune. Juxtapunerea si considerarea in acelasi timp a celor 4 niveluri dau nota
procesului de dezvoltare urbana integrata, asa cum este el inteles in prezent:
Nivelul 1: Spatiul urban ( realitatea teritoriala data)
Spatiul urban reprezinta fundatia procesului de dezvoltare urbana integrata. Spatiul
urban este cel care este analizat, individualizat si care urmeaza sa fie modelat prin
interventiile propuse. Practic vorbind, orice demers de dezvoltare urbana integrata
se bazeaza pe caracteristice distincte actuale ale spatiului urban si totodata porneste
de la acestea. Spre exemplu, prioritatile strategice ale dezvoltarii urbane integrate
ale unui spatiu urban de tip ,,zona industriala abandonata” vor fi semnificativ
diferite de prioritatile strategice pentru modelarea ,,centrului istoric” al
orasului.Aceasta diferentiere porneste in primul rand de la realitatea teritoriala
data, care modeleaza intreg procesul ulterior de dezvoltare urbana integrata. De
aceea, un prim pas in orice program de dezvoltare urbana integrata este analiza
spatiala a principalelor sale caracteristici.
Nivelul 2: Planificarea teritoriala traditionala
Planificarea teritoriala traditioanala reprezinta al doilea nivel conceptual al
dezvoltarii urbane integrate. Trebuie facuta clar distinctia asupra faptului ca
dezvoltarea urbana integrata nu inglobeaza si procesul de planificare traditionala ,
ci doar se raporteaza la aceasta din punct de vedere normativ. Cu alte cuvinte, se
verifica daca programul de dezvoltare urbana integrata propus respecta sau nu
documentele normative impuse de planificarea teritoriala traditionala , respectiv:
Planul Urbanistic General, Planul Urbanistic Zonal, Planul de angajare a
Teritoriului National etc. Planificarea teritoriala traditionala este considerate astazi
anacronica din mai multe considerente, invocandu-se in primul rand faptul ca
intregul proces este realizat doar de un numar limitat de specialisti, fara a oferi
posibilitatea tuturor actorilor urbani de a lua parte la procesul de planificare. Se
atrage de asemenea atentia si asupra faptului ca planificarea traditionala are doar
un caracter normativ, lipsindu-i caracterul strategic si viziunea pe termen lung.
Nivelul 3 : Integrarea
Integrarea reprezinta cel mai important nivel al conceptului de dezvoltare urbana
integrata si reprezinta chiar punctul initial de la care a pornit aceasta noua miscare
in planificarea urbana: numai o abordare holistica integratoare poate sa raspuna
optim la problemele orasului , avand in vedere ca acesta din urma este un sistem
teritorial complex in care toate elemntele sale sunt interrelationale. Importanta
integrarii este data in principal de sinergia creata intre elementele programului de
dezvoltare urbana integrate, ce aduce o valoare adaugata acestuia ca intreg mai
mare decat valoarea adusa de suma proiectelor individuale daca ar fi fost
implementate individual. De altfel, filozofia integrarii poate fi cel mai simplu
exprimata prin postulatul non-auditivitatii formulat de Aristotel in ,,
Metafizica”: ,,intregul reprezinta mai mult decat suma partilor sale component” 1 la
nivel European se considera unanim acceptat ca se poate vorbi de o integrare daca
sunt abordate simultan urmatoarele domenii:
 Infrastructura fizica urbana (utilitati, zone verzi,transport, parcari etc)
 Domeniul social (promovarea incluziunii sociale si modernizarea serviciilor
sociale)
 Domeniul economic (stimularea mediului de afaceri pentru crearea de noi
locuri de munca)

Nivelul 4: Guvernanta si participarea publica

Sistemul de planificare urbama s-a bazat pe procese de tip “top-down” ( de sus in
jos), in care planificatorii urbani elaborau si impuneau planuri urbane fara o
consultare prealabila cu populatia sau cel putin cu factorii interesati. Cresterea
numarului de cetateni care au solicitat o planificare democratica si a presiunilor tot
mai ridicate din partea mediului de afaceri sau a societatii civile au jucat un rol
important in implicarea publicului in asumarea de decizii importante a procesului
de planificare.
Conceptul de gvernanta urbana este cel mai bine prefatat prin jocul de cuvinte
,,trecerea de la guvernare la guvernanta”, atat de des folosita in discursul academic
si in cel al oamenilor politici sau functionarilor publici de la nivelul Uniunii
Europene atunci cand vine vorba de schimbarile necesare in sistemul de conducere
si administrare a oraselor.

1
Apud Noica Constantin (1968)op.c it.
Conceptul de participare publica este strans relationata cu cel de guvernanta, insa
muta accentual de la gradul de implicare a actorilor urbani catre gradul de
informare si consultare a cetatenilor in general cu privire la formularea si
implementarea de proiecte urbane integrat. Simplu spus, participarea publica este
procesul prin care cetatenii influenteaza deciziile care le afecteaza calitatea vietii2.
Urbanism si amenajarea teritoriului. Dezvoltarea urbana integrata preia din aceste
domenii metodele traditionale de reglementare a teritoriului:
(PUG,PUZ,PUD,PATN etc). Urbanistii ,,vad” si ,,proiecteaza” modelul dorit de
spatiu construit, si se asigura de incadrarea in regulamentele locale sau de
propunerea de solutii alternative (prin realizarea de noi Planuri Urbanistice
Zonale). O abordare mai recenta comuna urbanismului si dezvoltarii urbane
integrate deopotriva este cea de ,,design urban”. Designul urban se ocupa de
relatiile dintre diverse cladiri, de relatiile dintre cladiri si strazi, piete , parcuri si
alte spatii care alcatuiesc domeniul public, de relatiile dintre o parte a orasului si
alta parte.
Arhitectura. Dezvoltarea urbana integrata se intersecteaza cu arhitectura cand
ajunge in punctul in care se doreste proiectarea la scara mica a spatiilor urbane.
Administraţie publică şi management urban. Dezvoltarea urbană integrată
reprezintă o metodă de rezolvare şi administrare a problemelor oraşelor, iar în acest
context se intersectează cu tehnicile şi procedeele administraţiei publice şi
managementului urban.
Pe lângă aspectele normative specifice administraţiei publice, dezvoltarea urbană
integrată preia cu precădere o serie de metode din managementul urban, respectiv:
modele de management ale teritoriului, metode de implicare a actorilor urbani în
procesul de luare a deciziei, metode de asigurare a unei bune guvernanţe,
marketing şi branding urban etc. Individualizat în special în ultimii ani, ca răspuns
la metodele tot mai ineficiente de administrare a oraşului ce caracterizează
administraţia publică tradiţională, managementul urban este o tehnică modern de
administrare a oraşului ce presupune coordonarea strategiilor integrate, cu ajutorul
actorilor urbani relevanţi, în concordanţă cu interesul public şi ţelurile sectorului
privat, cu scopul de a utiliza la maximum potenţialul urban. Managementul urban
este inspirat din managementul firmei, dar diferă prin obiect şi scop, deoarece nu
se aplică în folosul individual, ci în folosul comun/public. Tocmai de aceea, în
managementul urban rolul liderului şi profesionalismul echipei sunt aspecte
definitorii. Principalele instrumente ale managementului urban, care sunt preluate
şi în dezvoltarea urbană integrată sunt: marketingul urban, planificarea strategică şi
finanţarea avansată. Marketingul urban reprezintă alinierea politicilor urbane cu
scopul promovării oraşului şi economiei acestuia, astfel încât noi investitori şi

2
Bhatnagar, B I Williams, A.C, Participatory Deveploment and the World Bank, The World Bank, 1992,p117
rezidenţi să fie atraşi de oraş. Planificarea strategică poate fi definită ca un proces
managerial ce are ca scop dezvoltarea şi menţinerea unei corespondenţe reale între
obiectivele şi resursele oraşului şi oportunităţile existente. În fine, finanţarea
avansată reprezintă mecanismele prin care se asigură implementarea proiectelor de
dezvoltare urbană, ce pot varia de la finanțări locale până la credite, fonduri de la
Instituţiile Financiare Internaţionale, fonduri europene, dar şi parteneriate cu
sectorul privat.

AMENAJAREA TERITORIULUI IN CONTEXT EUROPEAN

La inceputul anilor `60, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei preocupata
de concentrarea excesiva a disparitatilor regionale, declara in cadrul rezolutiei
210/1961: faptul ca « este convinsa ca dezvoltarea spatiala armonioasa a
activitatilor economice, sociale, culturale este  irealizabila fara o politica de
amenajare a teritoriului ».
Prin Rezolutiile 525 si 526/1968 Adunarea Parlamentara propune Comitetului de
Ministri al Consiliului Europei sa angajeze o noua forma de cooperare europeana
in domeniul amenajarii teritoriului si sa instituie pentru aceasta o conferinta
europeana ministeriala permanenta, insarcinata  cu elaborarea noilor orientari
politice de dezvoltare teritoriala a continentului european si sa asigure armonizarea
politicilor nationale in domeniul amenajarii teritoriului.
Prima Conferinta Europeana a Ministrilor  Responsabili cu  Amenajarea
Teritoriului (CEMAT) a avut loc in 1970 la Bonn – Germania. Din 1970, CEMAT
s-a reunit in 12 sesiuni si a adoptat de-a lungul timpului, documente fundamentale
pentru amenajarea teritoriului  european. Dupa 1991, Romania a participat constant
la Sesiunile CEMAT prin reprezentanti ai ministerului responsabil cu amenajarea
teritoriului.
« Carta Europeana a amenajarii teritoriului » adoptata in 1983, de  CEMAT la
Torremolinos - Spania defineste amenajarea teritoriului ca  «expresia spatiala a
politicilor economice, sociale, culturale si ecologice a tuturor societatilor » cu
urmatoarele obiective fundamentale: dezvoltarea socio-economica echilibrata a
regiunilor, ameliorarea calitatii vietii,  gestionarea responsabila a resurselor
naturale si protectia mediului, utilizarea  rationala a solului.