Sunteți pe pagina 1din 4

LP2.

Decontaminarea microbiană

Decontaminarea microbiană este procesul prin care se îndepărtează sau se distrug


microorganismele contaminante.

Sterilizarea include metodele de omorâre sau îndepărtare a microorganismelor, forme


vegetative şi sporulate, patogene şi nepatogene, de pe suprafaţa unui corp sau dintr-o
substanţă.

Efectul letal este desemnat prin sufixul cid:

-bactericid, virulicid, sporocid, fungicid.

Efectul inhibant este desemnat prin sufixul static:

-bacteriostatic, fungistatic.

1.Sterilizarea

a. Sterilizarea prin cădură uscată

 Încălzirea „la roşuˮ: ansa, firul, spatula de platină sunt încălzite la becul de gaz până
apare culoarea roşie;
 Flambarea: gura eprubetelor, flacoanelor, capătul pipetelor se trece prin flacără timp
de câteva secunde;
 Incinerarea se aplica reziduurilor contaminate (ex: pansamente, animale de laborator
contaminate şi sacrificate etc.);
 Sterilizarea cu aer cald se face în etuvă (Pupinel) care are formă cilindrică sau
paralelipipedică, cu pereţi dubli în care circulă aerul încălzit prin intermediul unor
rezistenţe electrice. Un termostat permite menţinerea constantă a temperaturii de
sterilizare. Pe rafturile de sită metalică din interior se amplasează obiectele de
sterilizat: sticlărie, instrumentar metalic, pulberi (talc), uleiuri (vaselină, parafină). Un
sistem de ventilaţie asigură circulaţia şi uniformizarea aerului cald din interior.
Materialul de sterilizat (curăţat, spălat şi uscat) este ambalat corespunzător: gura
eprubetelor şi flacoanelor închisă cu dop de vată şi tifon, lumenul pipetelor închis cu
vată, plăcile Petri, mojarele şi pipetele ambalate complet în hârtie. Între obiectele puse
în etuvă se lasă mici spaţii prin care circulă aerul cald. Sterilizarea cu aer cald se
realizează la o temperatură de 160-180°C timp de 2ore. După terminarea sterilizării se
întrerupe sursa electrică şi se scot obiectele atunci când temperatura a scăzut sub
100°C.

1
b. Sterilizarea prin cădură umedă

 Sterilizarea cu vapori sub presiune

Sterilizarea cu vapori sub presiune se realizează în autoclav şi se bazează pe principiul


creşterii presiunii vaporilor de apă într-un vas, proporţional cu temperatura la care sunt
expuşi: la 0,5 atmosfere temperatura aburului este de 115°C; la 1 atmosferă temperatura
aburului este de 121°C; la 2 atmosfere temperatura aburului este de 134°C.

Autoclavul este constituit dintr-un cazan cu pereţi rezistenţi care se închide etanş, cu un capac
prevăzut cu un sistem de închidere, în interiorul căruia vaporii de apă sunt sub presiunea
necesară sterilizării. Aparatul prezintă un manometru (care indică presiunea), un robinet de
evacuare a aerului şi a vaporilor din cazan şi o supapă de siguranţă cu deschidere automată
care permite evacuarea vaporilor când presiunea este mare şi există pericol de explozie.

Indicaţiile sterilizării la autoclav: obiecte din bumbac (echipament chirurgical, comprese);


obiecte din cauciuc (sonde, tuburi de dren); medii de cultură; sticlărie de laborator; apă
distilată, soluţii.

Pregătirea materialului pentru sterilizare:

Soluţiile, mediile de cultură, apa distilată se repartizează în recipiente din sticlă sterile cu
deschiderea astupată cu dopuri de vată şi tifon. Recipientele cu volum mai mic se pun în
panere (coşuleţe) de sârmă. Obiectele din cauciuc şi bumbac se sterilizează în casolete.
Instrumentarul medical, curăţat şi spălat, se pune în cutii metalice.

Funcţionarea autoclavului:

-se introduce apă distilată până la câţiva centimetri sub grătar;

-obiectele sunt aşezate distanţat pe grătar pentru a permite circulaţia vaporilor;

-se închide capacul şi se deschide robinetul de vapori şi sursa de căldură;

-când apa începe să fiarbă, vaporii şi aerul vor ieşi în jet discontinuu (care treptat devine
continuu), semn că aerul din camera de sterilizare a fost evacuat complet şi se închide
robinetul;

-presiunea începe să crească, iar când manometrul indică valoarea necesară sterilizării, se
reglează sursa de căldură pentru ca acest parametru să se menţină constant pe toată durata
procesului;

-după trecerea timpului de sterilizare se închide sursa de căldură;

- când acul manometrului a ajuns la zero se deschide robinetul de vapori, se ridică capacul şi
se scot materialele din interior;

-nu se deschide capacul înainte de scăderea presiunii la zero deoarece lichidele intră brusc în
fierbere iar prin decompresiune bruscă dopurile sunt aruncate.

2
 Tindalizarea

Tindalizarea este o sterilizare fracţionată realizată la temperaturi de sub 100°C, care se aplică
produselor termolabile (ex: medicamente, alimente), şi constă în încălzirea pe baie de apă
timp de 30-60 de minute, 3-6 zile succesiv. Metoda asigură şi distrugerea sporilor, care se
transformă în forme vegetative ce vor fi omorâte la o nouă încălzire.

 Pasteurizarea

Pasteurizarea este o metodă de sterilizare parţială, prin ea se distrug numai formele vegetative
deoarece utilizează temperaturi puţin ridicate şi de scurtă durată: 65°C pentru 30 minute, 89-
90°C pentru 1-2 minute, 91-95°C pentru câteva secunde. Scăderea temperaturii se face brusc.
Acest procedeu se foloseşte la sterilizarea laptelui, unde distruge formele vegetative fără a
provoca alterarea vitaminelor, a enzimelor, a proteinelor.

c. Sterilizarea prin filtrare

Filtrarea este trecerea unui fluid printr-o suprafaţă poroasă, care reţine mecanic
microorganismele. Filtrele sterile prezintă dimensiuni ale porilor prin care nu pot trece
bacteriile. Bacteriile nu sunt omorâte în timpul procesului de filtrare, ci doar separate din
fluide prin această tehnică. Metoda se aplică pentru sterilizarea aerului şi a lichidelor (medii
de cultură), care nu suportă tratamente termice.

d. Sterilizarea prin radiaţii

Se realizează cu radiaţii ultraviolete (de ex.: lămpi germicide utilizate pentru sterilizarea
suprafeţelor din laborator), radiaţii gamma şi X (trebuie folosite cu prudenţă pentru că pot
distruge şi celulele umane).

Controlul sterilizării

Indicatori fizici (manometru, termometru).

Indicatorii chimici sunt substanţe cu punct de topire apropiat de temperatura la care se face
sterilizarea. Pentru autoclav se utilizează floarea de sulf (punct de topire 115°C), acidul
benzoic (punct de topire 121-122°C), fenacetina (punct de topire 134°C). Pentru etuvă se
utilizează zaharoza (se caramelizează la 170°C), thioureea (se topeşte la 180°C).

Controlul bacteriologic indirect se face prin prelevarea de probe de pe suprafaţa obiectelor


sterilizate cu un tampon de vată steril, care se inoculează pe medii de cultură. Absenţa
microorganismelor indică corectitudinea sterilizării.

Cotrolul bacteriologic direct utilizează fire de bumbac impregnate cu spori de Bacillus


stearothermophilus, plasate în tuburi de sticlă şi introduse în autoclav. La sfârşitul sterilizării
sporii sunt inoculaţi pe medii de cultură. Sterilizarea este corectă dacă cultura rămâne
negativă.

3
2. Dezinfecţia

Dezinfecţia constă în omorârea microorganismelor în formă vegetativă, dar nu


obligatoriu şi a sporilor de pe suprafeţe neanimate sau din substanţe. În laboratorul de
microbiologie sunt folosite substanţe chimice pentru dezinfecţia mâinilor, pardoselilor,
meselor de lucru. Aceste substanţe se numesc dezinfectante iar din cauza efectelor iritante
sau toxice se pot aplica doar pe suprafeţe inerte şi antiseptice dacă toxicitatea este mai redusă
permiţând astfel aplicarea lor pe tegumente, unele mucoase sau plăgi. Antiseptizarea este
procesul de omorâre a microorganismelor în formă vegetativă de pe tegumente, mucoase,
plăgi, cu agenţi chimici netoxici în doze active. Uneori aceeaşi substanţă în soluţii diluate este
antiseptic iar în soluţii concentrate este dezinfectant (ex: cloramina B).

În laboratorul de microbiologie se folosesc:

-alcoolul etilic de 70° acţionează mai lent şi se foloseşte pentru dezinfecţia mâinilor şi
instrumentelor;

-hipocloritul de sodiu are efect bactericid puternic datorită eliberării lente de acid hipocloros;

-cloramina acţionează prin eliberarea de clor; în concentraţie de 0,1-5% distruge sporii iar 5-
10% pentru distrugerea bacilului Koch;

-apa oxigenată (peroxidul de hidrogen) are putere bactericidă prin eliberarea de O2; când se
utilizează în concentraţie de 30% se numeşe perhidrol;

-săpunurile sunt săruri de sodiu ale unor acizi graşi; ele acţionează prin emulsionarea
grăsimilor şi îndepărtarea mecanică a murdăriei;

-detergenţii au acţiune bactericidă şi de emulsionare, se folosesc pentru materialele de


laborator înlocuind săpunul (de ex.: Bromocet soluţie 20% are efect bactericid şi fungicid).