Arsenie Boca  s-a născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus în județul Hunedoara.

În
anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este
închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus. În anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este
ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează şi
iniţiază mișcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta. Părintele Cleopa va încerca să ia
legătura cu el prin scrisori interceptate și confiscate de Securitate. L-a ajutat pe părintele
profesor Dumitru Stăniloae  traducerea Filocalei. Pentru că era permanent hărţuit de
securitate Mitropolitul Nicolae Bălan l-a mutat la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948. A
fost trimis la muncă la Canal apoi arestat la Jilava pentru 6 luni.. În 1959 i se interzice să
slujească la altar. Din 1968 până în 1984 pictează biserica de la Drăgănescu. La Sinaia, din
1969 și-a avut chilia și atelierul de pictură, unde s-a retras după 1984 și unde a și închis ochii,
la 28 noiembrie 1989, în vîrstă de 79 de ani. A fost înmormântat, după dorința proprie, la
mănăstirea Prislop, la 4 decembrie 1989 prorocind că aici va fi loc de pelerinaj.Mormântul
părintelui Arsenie de la mănăstirea Prislop constituie azi unul din importantele locuri de
pelerinaj din țară.

Arsenie Papacioc s-a născut la 13 august 1914 în satul Misleanu, comuna Perieți,
județul Ialomița; Părintele Papacioc a trecut prin pușcăriile comuniste unde a pătimit alături
de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea
Vulcănescu și alții.[1]A fost arestat și condamnat sub regimul mareșalului Ion Antonescu, în
1941, pentru apartenența la Mișcarea Legionară[2]. S-a călugarit în1946, după eliberare și s-a
nevoit la Mănăstirea Antim din București până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la
Institul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea
Neamț. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat
din nou, pentru că facea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă
silnică, a fost grațiat în 1964 de la închisoarea Aiud.[3]. Din anul 1976, a fost duhovnicul
Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol. A murit în. 19 iulie 2011.
 Paisie Olaru (n. 20 iunie 1897, satul Stroiești, comuna Lunca, județul Botoșani - d. 18
octombrie 1990, Mănăstirea Sihăstria) a fost un mare duhovnic ortodox român.
Ieroschimonahul Paisie Olaru s-a născut la 20 iunie 1897, în satul Stroiești, comuna Lunca -
Botoșani, într-o familie cu cinci copii, fiind cel mai mic la părinți. Tatăl sau, Ioan, era
pădurar, iar mama sa, Ecaterina, casnică. Din botez a primit numele de Petru. În anul 1921 a
intrat în viața monahală la Schitul Cozancea din apropiere, luând la călugărie numele de
Paisie. In anul 1943 a fost hirotonit diacon, iar in anul l947, preot, fiind pentru puțin timp
egumen la schitul de metanie. În toamna aceluiași an, se retrage la Mănăstirea Sihăstria,
devenind duhovnic al întregii obști, până la sfârșitul vieții sale. Între anii 1972 - l985 s-a
nevoit ca sihastru la Schitul Sihla, iar în ultimii cinci ani a locuit în chilia sa de la Sihastria,
fiind bolnav, până s-a mutat la Domnul, lăsând moștenire ucenicilor săi pilda vietii sale de
adevărat monah și părinte duhovnicesc. Cleopa Ilie, s-a născut la 10 aprilie 1912 în comuna
Sulița. În anul 1929 se alătură obștii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile.
Este uns în monahism în 1937, iar în 1942 este numit locțiitor de egumen, din cauza stării
precare de sănătate a starețului Ioanichie Moroi. Pe 27 decembrie 1944 este hirotonit
ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 este hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction
Cordun. În 1947, Schitul Sihăstria este ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa
Ilie este hirotesit arhimandrit, cu aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. În 1948, urmărit
de Siguranță, se retrage pentru șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30
august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina Suceava unde se
transferă alături de 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei
patriarhului Justinian Marina. Întemeiază la Mănăstirea Slatina o obște care numără peste 80
de persoane. Între 1952-1954, este urmărit de Securitate și se retrage în Munții Stănișoarei,
împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După doi ani este readus în mănăstire, din
dispoziția Patriarhului Justinian. În 1956, revine la metanie, iar în primavara anului 1959, se
retrage pentru a treia oară în Munții Neamțului, unde își petrece următorii 5 ani. Revine la
Mănăstirea Sihăstria în toamna anului 1964, ca duhovnic al întregii obști, și povățuiește fără
întrerupere atât calugări, cât și mireni, timp de 34 de ani. Încetează din viață pe 2 decembrie
1998.
 Cleopa Ilie, s-a născut la 10 aprilie 1912 în comuna Sulița. În anul 1929 se alătură
obștii schitului Sihăstria, alături de fratele mai mare, Vasile. Este uns în monahism în 1937,
iar în 1942 este numit locțiitor de egumen, din cauza stării precare de sănătate a starețului
Ioanichie Moroi. Pe 27 decembrie 1944 este hirotonit ierodiacon, iar pe 23 ianuarie 1945 este
hirotonit ieromonah de către Episcopul Galaction Cordun. În 1947, Schitul Sihăstria este
ridicat la rang de mănăstire, iar protosinghelul Cleopa Ilie este hirotesit arhimandrit, cu
aprobarea patriarhului Nicodim Munteanu. În 1948, urmărit de Siguranță, se retrage pentru
șase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar pe 30 august 1949, arhimandritul
Cleopa Ilie este numit stareț al Mănăstirii Slatina Suceava unde se transferă alături de 30 de
călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria, ca urmare a deciziei patriarhului Justinian Marina.
Întemeiază la Mănăstirea Slatina o obște care numără peste 80 de persoane. Între 1952-1954,
este urmărit de Securitate și se retrage în Munții Stănișoarei, împreună cu ieromonahul
Arsenie Papacioc. După doi ani este readus în mănăstire, din dispoziția Patriarhului Justinian.
În 1956, revine la metanie, iar în primavara anului 1959, se retrage pentru a treia oară în
Munții Neamțului, unde își petrece următorii 5 ani. Revine la Mănăstirea Sihăstria în toamna
anului 1964, ca duhovnic al întregii obști, și povățuiește fără întrerupere atât calugări, cât și
mireni, timp de 34 de ani. Încetează din viață pe 2 decembrie 1998.

Sofian Boghiu s-a nascut pe 7 octombrie 1912, în Basarabia, satul Coconestii Vechi,
raionul Balti, Serghei Boghiu a intrat ca frate la schitul Rughi – Soroca, în 1926. A urmat
scoala de cântareti bisericesti de la Manastirea Dobrua-Soroca, între anii 1928 si 1932, dupa
care a absolvit Seminarul monahal de la Manastirea Cernica (1940). A fost tuns în monahism
la 25 decembrie 1937, primind numele calugaresc de Sofian. Pe 6 august 1939 a fost hirotonit
diacon, în catedrala din orasul Balti. A urmat Academia de Arte Frumoase din Bucuresti
(1940-1945). În intervalul 1942-1946, Facultatea de Teologie din Bucuresti. In 1945 a fost
hirotonit preot pe seama mânastirii Antim din Bucuresti. A fost membru activ al miscarii
Rugul Aprins. La 15 iunie 1950 a fost numit staret al Manastirii Antim, iar între 1954 si 1958
a staretit Manastirea Plumbuita din Bucuresti. A pictat mai multe biserici si a fost câtiva ani
profesor la Seminarul Monahal din Manastirea Neamt. Arestat în anul 1958, a fost condamnat
la 16 ani de munca silnica, din care a suferit sase, în anul 1964 fiind eliberat în urma
decretului general de gratiere. Dupa trei ani de la eliberare a revenit la Manastirea Antim,
unde a ramas pâna la sfârsitul vietii sale pamântesti. Parintele Sofian Boghiu a trecut la cele
vesnice sâmbata, 14 septembrie 2002, si a fost înmormântat la Manastirea Caldarusani, unde
el însusi îsi alesese din vreme locul de îngropaciune.
 Teofilm Părăian
3 martie 1929 : se naşte (primul între patru fraţi) într-o familie de plugari din satul
Topârcea, din apropierea Sibiului, viitorul monah, duhovnic şi cărturar Teofil Părăian; din
botez primeşte numele de Ioan; rămâne din pruncie fără vedere (intră în viaţa conştientă ca
nevăzător)
1935-1943 : urmează cursurile şcolii la Cluj-Napoca şi Timişoara, în şcoli pentru
nevăzători
1943-1948 : cursurile liceale la Timişoara, în Liceul teoretic "C. D. Loga" (pentru
văzători); în această perioadă îl cunoaşte pe Părintele Arsenie (Boca), de la care deprinde
practica Rugăciunii lui Iisus
1948-1953 : student şi licenţiat la Institutul Teologic din Sibiu
1 aprilie 1953 : intră în obştea Mănăstirii Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, judeţul
Braşov, al cărei vieţuitor rămâne până la sfârşitul vieţii
15 august 1953 : este tuns în monahism, primind numele de Teofil
15 august 1960 : este hirotonit diacon, după şapte ani de călugărie, de către mitropolitul
Nicolae (Colan) al Ardealului
13 mai 1983 : este hirotonit preot de mitropolitul Antonie (Plămădeală) al Ardealului
1986: este hirotesit protosinghel
8 septembrie 1988 : este hirotesit arhimandrit
1992 - octombrie 2009: ţine cicluri de conferinţe cu teme religioase în toată ţara, dar şi
în străinătate (Germania, Franţa, Spania, Grecia)
moare la vârsta de 80 de ani, în dimineaţa zilei de 29 octombrie 2009, la Spitalul
Militar din Cluj-Napoca, după o suferinţă de câteva luni, timp în care a fost internat la mai
multe spitale din Bucureşti, Deva, Braşov şi Cluj-Napoca.