1. DESTINAȚIA ȘI CLASIFICAREA TRACTOARELOR.

CALITĂȚILE TEHNICE DE EXPLOATARE ALE

TRACTOARELOR AGRICOLE

1.1. Destinația tractoarelor

Tractorul are un rol deosebit de important în dezvoltarea și mecanizarea

agriculturii, constituind principala sursă energetică în folosirea celor mai diferite
mașini agricole. Tractoarele sunt folosite și la lucrările de transport ale produselor
agricole și altor materiale, care ocupă un volum mare într-o agricultură modernă.
Tractoarele pot fi clasificate după criterii ca: destinație; clasa de tracțiune;
tipul motorului; tipul sistemului de rulare; tipul transmisiei; numărul roților
motoare.
După destinație tractoarele se clasifica în următoarele grupe: tractoare
agricole; tractoare industriale și tractoare de transport (rutiere).
Tractoarele agricole după domeniul de utilizare pot fi: cu destinație
generală, universale, specializate si șasiuri autopropulsate.
Tractoarele cu destinație generală pe roți sau pe șenile, se folosesc la
executarea principalelor lucrări agricole: arat, cultivație totala, grăpat, semănat,
recoltat etc.
Tractoarele universale, ca tractoare pe roți sunt utilizate în afara lucrărilor
efectuate de tractoarele cu destinație generala la lucrări de întreținere a culturilor
prășitoare, precum si la lucrări de transport în agricultură. Aceste tractoare au față
de cele cu destinație generala posibilități de variație în limite largi a gărzii la sol
(400...750mm), de modificare a ecartamentului sau prezintă o gama mai mare de
trepte de viteze.
Tractoarele specializate, prin construcția lor specială sunt adaptate
executării unor anumite lucrări. Din această categorie fac parte tractoarele pentru:
legumicultura si pomicultura; viticultura; plantați de ceai si bumbac; pentru regiuni
deluroase si de munte; pentru lucrări in culturi de plante cu port înalt (tractoare
portal sau “highclearance”); pentru lucrări specializate in terenuri mlăștinoase
(pentru irigații, desecări, îndiguiri etc.)
Șasiurile autopropulsate sunt tractoare cu o construcție specială cu motorul
și transmisia montate în zona punții motoare posterioare (sau mai rar anterioare),
care permit montarea pe cadru lor a utilajelor de prelucrat solul, semănat,
întreținerea culturilor sau de recoltat, respectiv a echipamentelor de încărcat furaje
sau îngrășăminte organice, precum si a platformelor de transport. Șasiurile auto
propulsate pot fi universale sau specializate.
Tractoarele industriale după domeniul de utilizare, pot fi: cu destinație
generala si specializate.
Tractoarele industriale cu destinație generală se folosesc pentru executarea
unor lucrări de săpat (cu lama de buldozer si scarificator), pentru lucrări de
defrișări sau pentru tracțiuni grele etc.
Tractoarele industriale specializate sunt destinate unor operații tehnologice
speciale: de încărcat (cu cupa de încărcător frontal); de săpat si încărcat (cu lama
de buldozer si cupa de excavator); de corhănit (operația de tragere-apropiere a
materialului lemnos in exploatările forestiere); de săpat canale sau șanțuri (cu
organe pasive sau active pentru săparea șanțurilor sau canalelor); pentru pozarea
conductelor de petrol, gaz metan.
După tipul motorului cu care se echipează tractorul acesta poate fi cu
motor termic sau cu motor electric.
Motoarele termice folosite pe tractoare sunt cu ardere internă care folosesc
fie combustibili lichizi (motorină, amestec motorină și biodiesel în diverse
proporții), motoare cu aprindere prin compresie (motor diesel) sau combustibili
gazoși (cu gaze de generator sau cu gaze lichefiate) cu turbină.
Motoarele electrice sunt acționate cu baterii de acumulatoare sau cu pile de
combustibil.
Motoarele cu ardere internă cu aprindere prin scânteie se folosesc intr-un
procent foarte redus în special la tractoarele de putere foarte mică.
 După tipul sistemului de rulare, tractoarele se clasifica in: tractoare pe roți,
tractoare pe șenile si tractoare cu semi-șenile.
Tractoarele pe roți în funcție de numărul punților, pot fi cu o singura punte
sau cu doua punți, in funcție de formula roților care reprezintă raportul dintre
numărul total al roților la numărul roților motoare, ex. 2R2; 3R2; 4R2;4R4,
Tractoarele cu o punte (2R2) denumite si motocultoare sunt tractoare de
putere mică (3…8 kW) si gabarit redus.
Motocultoarele se folosesc la lucrări agricole pe suprafețe relativ reduse
(grădini, sere, parcuri) în pantă sau orizontale, la lucrări de transport pe distanțe
mici si la unele lucrări staționare. Motocultoarele au posibilitatea de a efectua
viraje cu raze mici si au greutate proprie scăzuta. Motocultorul in agregat cu
semiremorca se transforma într-un autovehicul cu 4 roti. Motocultoarele actuale au
cutii de viteze cu 3-6 trepte si sunt prevăzute cu prize de putere, atât în față cât și în
spate. Manevrarea motocultoarelor se face cu ajutorul a două mânere ale căror
înălțime si poziție se pot modifica în funcție de utilajele cu care lucrează, de
asemenea, în funcție de statura tractoristului. Motocultoarele au posibilitatea de
modificare a ecartamentului și a gărzii la sol.
Tractoarele cu doua punți, care formează majoritatea tractoarelor, după
numărul roților motoare pot fi cu doua roți motoare (4R2) si cu patru roți motoare
(4R4).
Tractoarele cu doua roți motoare, cu unele excepții au roțile motoare
amplasate în spate, cele din față fiind conduse și de direcție. După construcția
punții din față, aceste tractoare pot fi cu puntea din față cu ecartament normal (cu
cale normala), cu roți apropiate (cale îngustă) și cu o singură roată (tractoare cu trei
roți 3R2). Tractoarele cu cale îngustă sa de tipul 3R2 sunt denumite si tractoare
triciclu.
Tractoarele cu patru roți motoare pot avea roți neegale sau cu roți egale.
Tendința actuală este de a se construi tractoare 4R4 cu șasiu articulat.
Tractoarele cu șenile se deplasează cu ajutorul unor echipamente de rulare
cu șenile. În comparație cu tractoarele pe roți, tractoarele pe șenile asigura o
aderență mai bună și o presiune pe sol mai scăzută. Au însă o greutate mai mare,
sunt mai complicate și mai scumpe în fabricație și exploatare. Din această cauză,
tractoarele pe șenile sunt folosite mai des în ramurile industriale, decât în
agricultură.
Tractoarele cu semi-șenile au echipamentul de deplasare format din roți și
din șenile: în față se sprijină pe roți, iar în spate pe șenile. Aceste tractoare se obțin
prin modificarea tractoarelor obișnuite pe roți, folosindu-se următoarele variante
constructive:
 adăugarea unor roți intermediare: pe aceste roți si pe roțile motoare ale
punții posterioare se înfășoară șenilele;
 înlocuirea roților motoare cu cărucioare cu șenile.
In funcție de puterea motorului folosit se deosebesc:
 tractoare de putere foarte mica 3…7 kW;
 tractoare de putere mica 7…20 kW;
 tractoare de putere mijlocie 20…50 kW;
 tractoare de putere mare 50…100 kW;
 tractoare de putere foarte mare peste 100 kW.
După tipul transmisiei tractoarele se împart in:
 cu transmisie mecanica in trepte sau continua;
 cu transmisie hidraulica: hidrostatica, hidrodinamica;
 cu transmise electrică;
 cu transmisie combinată.
1.2. Clasificarea tractoarelor după tracțiune
Clasa de tracțiune exprimă cele mai importante caracteristicii ale tractoarelor
nivelul maxim de tracțiune pe care mașina îl poate dezvolta. Dar există o singură
nuanță: acest efort poate depinde de tipul de sol și de condițiile de funcționare a
echipamentului. De ex. pe o luncă umedă sau pe teren mlăștinos, tractorul nu va
putea trage sarcina la fel de bine, ca și pe nisip sau pe câmp uscat. Prin urmare,
clasa de tracțiune a tractorului este măsurată în condiții strict standardizate.
 În cazul tractoarelor agricole, clasificarea se face în funcție de efortul
dezvoltat în următoarele condiții:

 tipul de sol - miriște a culturilor păioase;

 umiditatea solului – 20...30%
 duritatea solului este normală.
Clasa de tracțiune a tractoarelor este indicată printr-o cifră, care denotă
tracțiunea în forță tonică (tf). Uneori există o indicație a clasei în kilo newton (kN)
Prin urmare, dacă este scris, de ex., că tractorul aparține clasei de 14 kN, înseamnă
că acesta este o clasă de tracțiune 1,4.
Până în prezent, există 17 clase de tracțiune, acoperind toate tehnicile,
începând cu miniractoare și terminând cu tractoarele de putere record. Modelele
recente de mașini pentru agricultură sunt în primele opt clase. În ultimii ani, există,
de asemenea, vehicule agricole puternice clasa a 7-a, mai devreme în această clasă,
iar inclus doar tractorul industrial.
Tractoarele agricole, în funcție de destinație, sunt împărțite în grupe
(tab.1.1).
Mini tractoare. Acestea includ reprezentanți ai clasei 0.2...0.4 (2..4 kN).
Tehnica este concepută pentru a lucra în zone mici și implică utilizarea de
echipamente suplimentare cu balamale sau tractate. Se folosesc și pentru lucrările
de transport.
Tractoare universale. Aceste mașini sunt de clasă 0.6...2 (6...20kN).
Echipamentul este destinat operațiilor generale: cultivării, prelucrării și recoltării
culturilor de rând.
Universally-tilled. Prin clasă, acestea sunt aceleași tractoare ca și în clasa
precedentă. Cu toate acestea, ele sunt destinate cultivării solului (arat, cultivare,
semănat, recoltare, de transport.
Tractoare de uz general. Acest grup include clasele 3..7(30...70kN).
Mașinile sunt destinate implementării unor operații texnologice intensive
energetice: arat, cultivare, lucrări de recuperare și operațiile de transport. Aceste
tractoare sunt utilizate, de regulă, în câmpuri cu o suprafață mare.
Tractoare specializate. Pot fi mașini de diferite clase a căror sarcină
principală este lucrarea unei anumite culturi (legume, sfecla de zahar etc.).
Șasiu autopropulsat. Acest grup include un tractor de clasă mică, cu cadru
pentru platforma din față. Dintre ei este șasiul autopropulsat. T-16M.

Tabelul 1.1. Clasificarea tractoarelor după tracțiune

Puterea
Clasa, tf Forța de
motorului, Masa,t Modelul
(kN) tracțiune, tf
c.p.
Până la Miniractoare: Bela-
0,2 (2) 0,18-0,54 10-14
0,53 „Belarus-120,Mitsubishi,
0,4 (4) Nu există
Pe roți: T-25A; T-303030;
0,6 (6) 0,54-0,81 22-25 1,5 T-16;Belarusi 3000310,
320, 321
Pe roți: T-40/40A, T-40A
0,9(9) 0,81-1,6 40-50 2,6
LTZ-55, VTZ-45,
Pe roți: "Belarus-80/82",
UMZ-6,LTZ 95b, LLTZ,
1,4(14) 1,16-1,8 55-75 2,9
John Deere 6020
Pe roți: Belarus 1221, 1222
LTZ-155, John Deere
2,0(20) 1,8-2,7 75 -90 6,5
60206020,CASE IH
Pe roți: Belarus 1523, John
Până la Deere Seria 6 .Pe
3,0(30) 2,7-3,6 90 6,53 șenilșenile:T-150,DT-
1721175
Pe roți: "Belarus" 2022,
Până la 2103; Terrion ATM
4,0(40)
3,6-4,5 130-165 7,9 3180/4200; KhTZ-181,
KhTZ-17221;John Deere
Pe roți:K-700,Belarus
25223023; Pe șenile:
5,0 (50) 4,5-5,4
T-50T-250,T-501
Pe roți: John Deere, Case
CASE IH
Până la
6,0 (60) 5,4-6,3 300-400 Pe șenile: T-130, T100K-
11,6
744.
John Deere, Terrion
7.0 (70) 6,3-7,2
ATMATM 3180/4200;
 Descrierea succintă a tractoarelor pe clase:
Clasa 0.2 (2 kN) - această clasă include mini-tractoare și unele mai grele.
Această tehnică este concepută pentru lucrări ușoare pe parcele mici sau sunt
utilizate cu unități de antrenare și mecanisme. Tractoare din această clasă sunt:
Belarus-112“,„Belarus-08K“, „Uralets T-0,2“, ASM-012, „Ussuriets“, modelele
chinezești: Foton TE-244, Chery FD15, DongFeng DF 244, Xingtai XT-220,
tractorul japonez companiilor: Mitsubishi, Iseki si Kubota și altele.
Clasa 0,4 (4 kN) până în prezent, nu se produc echipamentele din această
clasă. Singurul tractor de masă al acestui grup a fost KhTZ-7. Producția însă nu a
durat mult.
Clasa 0,6 (6 kN) Tractoarele din această clasă sunt considerate universale și
au o distribuție largă. Această clasă include tractoarele: T 25A (figura 1.1), T-30,
un șasiu-T-16M, VPP-2032 autopropulsate, "Belarus" (versiunea: 310, 320 și 321),
modelele chinezește: DongFeng, Chery și Jinma.

Fig.1.1.Tractorul T-25A clasa 0,6

Clasa 0,9 (9kN) Această clasă de tractoare este, de asemenea, considerată
universală. Cu o tracțiune de 0,9 t, tractorul poate fi utilizat în scopuri agricole și
de transport. Modelul T-40 / 40A- nu a fost produsă de mai mult de două decenii,
dar servește în continuare. Tractoare moderne sunt: LTZ-55 (figura 1.2), VTZ-45,
TTZ-80.10.
 Fig.1.2.Tractorul LTZ-40 clasa 0,9

Clasa 1.4 (14 kN) este considerată a fi cea mai masivă din sectorul agricol,
construcții, industrie. Tractoarele: "Belarus-80/82" (figura 1.3), toate modificările
UMZ-6-LTZ 95b, LTZ-60AV , "Belarus" seria 900 .Aite modele din SUA: John
Deere JD6020 / JD5020, AGCO MF3600 / MF3400, compania germană Deutz-
Fahr, chineză: DongFeng, Xingtai și altele.

Fig.1.3.Tractorul Belarus 80/82 clasa 1,4

Glasa 2,0 (20 kN) pentru astăzi, include o mulțime de modele cu roți. Cele
mai populare dintre vehiculele de tip caterpilar timpurii au fost T-70C și T-54B.
Ulterior, a apărut modificarea pe roți LTZ-155. Printre cele mai bune tractoare
moderne sunt: "Belarus 1221, 1222"; modele americane John Deere 6020 (figura
1.4), 6130D, New Holland T6050 Delta; reprezentant al Marii Britanii - CASE IH
Maxxum 125 și model german Deutz Agrofarm 430.

Fig.1.4.Tractorul JohnDeere 6020 clasa 2,0

Clasa 3,0 (30 kN)- tractoarele acestei clase sunt utilizate în agricultură și în
industrie (la dezvoltarea resurselor minerale și minerit). Reprezentanții tipice: pe
șenile DT-75, T-150 (figura 1.5), DT-175; pe roți: «Belarus 1523», T-150K,
Terrion ATM 3180 și John Deere Seria 6

Fig.1.5.Tractorul T-150 clasa 3,0

Clasa 4,0 (40 kN) - tractoarele din această clasă sunt utilizate în zona de
stepă pentru lucrarea solului vâscos moale: modelele "Belarus" 2022, 2103 (figura
1.6); Terrion cu modele ATM 3180/4200; Kharkov tractor KhTZ-181 și KhTZ-
17221; precum și New Holland, John Deere (SUA).
 Fig.1.6.Tractorul Belarus-2022.3 clasa 4,0

Clasa 5 (50 kN) - tractoarele acestei clase sunt cu tracțiune integrală și roți
uriașe, cu un protector profund. Se folosesc la lucrările agricole (pregătirea
ogorului, semănatul și recoltare) și ca tractor pentru transporturi. Modele interne
sunt: K-700 și modificările sale, „Belarus“ 2522 (figura 1.7), 2822 , 3023, modelul
Terrion ATM; precum și caterpillar T-250 și T-501. Tractoarele din SUA: Buhler
2000, JD 8050, Case New Holland.

Fig.1.7.Tractorul Belarus-2522 clasa 5,0

Clasa 6,0 (60 kN) - această clasă a fost considerată cea mai puternică.
Tractoarele se folosesc la lucrările agricole, industriale, de construcții, miniere și
alte activități de complexitate sporită. Acesta include vehiculele pe șenile T-130,
T-100M și K-744. Tractoarele din SUA: Case IH (versiunile STX380, 430, 480 și
530) și JD (versiunile 9430 și 9420)
 Clasa 7,0 (70 kN)- cele mai puternice și mai saturate cu energie tractoare
pentru sectorul agricol. Folosite pentru lucrarea solului de bază și o gamă largă de
alte sarcini. Principalele modele ale clasei: Terrion АТМ 7360 și УДМ-5К-02.
Firmele străine: Buhler Versatile, New Holland (figura 1.8), John Deere
(tractoarele importate utilizate de agricultori sunt extrem de limitate).

Fig.1.8.Tractorul New Holland clasa 7,0 în lucru

În practica internațională (standard ISO) se utilizează clasificarea

tractoare pe roți nu după forța de tracțiune, dar după puterea maximală de
tracțiune pe baza caracteristicei potențiale de tracțiune la încercările tractorului
pe suprafața betonată orizontală și uscată sau pe suprafața câmpului orizontal
după iarba cosită.
Raportul dintre tipul clasele de tracțiune ale tractoarelor și clasificația ISO
se prezintă în tabelul 1.2.
Tabelul 1.2. Raportul dintre tipul claselor de tracțiune a tractoarelor și
clasificația ISO
Clasificația ISO
Forța de tracțiune, tf
Puterea de tracțiune,kW
0,2- 0,9 1 - 30
0,9- 2,0 2 – 30-70
2,0- 4,0 3 – 70-135
5,0- 7,0 4 - 135-300

Concluzie: Clasificarea tractoarelor după clase vă permite determinarea

rapid a tractorului care este necesar pentru lucrările concrete în agricultură sau în
alte ramuri ale economiei naționale. Deoarece, separarea are limite foarte clare,
puteți studia toate caracteristicile mașinilor pentru a înțelege ce model este necesar.
Pe de o parte, dacă un tractor care nu are putere necesară , acesta nu va fi capabil
să facă față sarcinilor sale, mai ales dacă condițiile meteorologice se înrăutățesc. Și
pe de altă parte în cazul în care tractorul este mai puternic, decât aveți nevoie, va
consuma mai mult combustibil, se vor mări prețurile de cost ale lucrărilor. Prin
urmare, în primul și al doilea caz la exploatarea tractorului, se așteaptă pierderi.
1.3. Parametrii tehnici de exploatare ai tractoarelor
Calitățile tehnice ale tractoarelor înseamnă totalitatea proprietăților care
satisfac cerințele de exploatare în conformitate cu destinația lor. Ele se determină
prin examinarea și aprecierea concomitentă a parametrilor tehnici de exploatare,
tehnologico-constructivi, a normelor de fiabilitate, proprietăților estetice și a
indicilor economici.
Calitățile de exploatare caracterizează capacitatea folosirii lor efective în
anumite condiții și apreciază în ce măsură construcția corespunde cerințelor de
exploatare.
Parametrii principali ce caracterizează un tractor sunt: parametrii
constructivi, dinamici, economici și ergonomici.
1.3.1. Parametrii constructivi ai tractorului
Principalii parametri constructivi ai tractorului sunt: caracteristicile
dimensionale (figura 1.9), masa și modul de repartizare a acesteia pe punți.
Caracteristicile dimensionale ale tractorului sunt următoarele și se definesc astfel:
Dimensiunile de gabarit sunt dimensiunile limită ale tractorului, adică cele
mai mari dimensiuni privind lungimea A, lățimea E și înălțimea D.
Ampatamentul L este distanța dintre planurile verticale care trec prin axele
roților din față și din spate situate de aceeași parte a tractorului
La tractoarele pe șenile, apartamentul L (figura 1.10) reprezintă distanța
dintre axa roți (steluței) motoare și axa roți de întindere. Se indică și lungimea de
sprijin a șenilei L1 ,adică lungimea șenilei de contact cu solul.
Ecartamentul (spate B și față B1 este distanța dintre planurile de simetrie
ale pneurilor punții, măsurată în planul de contact cu drumul. La punțile cu roți
duble, ecartamentul este distanța dintre planurile verticale mediane ale roților
duble. La tractoarele pe șenile (figura 1.10) ecartamentul este distanța dintre
planele longitudinale de simetrie ale celor două șenile.

Fig.1.9. Dimensiunile principale ale tractorului pe roți

Fig.1.10. Dimensiunile principale ale tractorului pe șenile

Consolele față F și spate G (figurile 1.9 și 1.10) reprezintă distanțele de la

punctele extreme din față, respectiv, din spate ale tractorului până la planul vertical
care trece prin centrul roților din față sau spate. Aceste distanțe se mai numesc și
depășirile bazei.
 Lumina (garda la sol) C reprezintă distanța minimă dintre punctul cel mai
de jos al șasiului tractorului și suprafața drumului.
Lumina agrotehnică Ca distanța minimă dintre punctul cel mai de jos al
șasiului tractorului și suprafața câmpului la ultima lucrare între rânduri a culturilor
cu tulpină înaltă (de exp. porumbul).
Zona de protecție a plantelor reprezintă distanța minimă dintre axa de
creștere a plantelor și bordul roților (șenilei) la mișcarea tractorului între rândurile
plantelor la lucrările de întreținere ale lor.
Raza longitudinală de trecere r1 (figurile 1.9), este raza unui cilindru
convențional tangent la roțile din față, din spate și punctul de lumină minimă al
șasiului, punct situat între punțile autovehiculului.
Raza transversală de trecere r2 reprezintă raza cilindrului convențional
tangent la roțile de pe aceeași punte și la punctul cel mai de jos al tractorului, punct
situate între roți.
Unghiurile de trecere din față a1 și spate a2 sunt unghiurile determinate de
sol și tangentele duse la roți prin punctele extreme inferioare din față α1 și spate α 2.
Masa tractorului este parametru care caracterizează calitățile de tracțiune
după aderență, precum și presiunea specifică la sol. La tractoare masa poate fi
constructivă și de exploatare.
Masa constructivă - masa tractorului nealimentat cu combustibil, uleiuri,
agent de răcire al motorului, fără scule și greutățile suplementare, fără masa
tractoristului. Acest parametru servește la aprecierea consumului de metale și
materiale ce întră în construcția tractorului.
Masa de exploatare este masa totală a tractorului alimentat cu combustibil,
uleiuri, agent de răcire al motorului, scule și greutățile suplementare, masa
tractoristului, inclusiv și masa mașinilor purtate sau a unei părți din masa
mașinilor semipurtate.
Repartizarea masei autovehiculul pe punți se poate determina, atât prin
calcul cât și pe cale experimentală.
 Sarcina pe punte este partea din masa tractorului care se transmite
suprafeței de rulare prin roțile punții considerate. Încărcarea pe puntea din față se
recomandă  (0,25...0,36)  și  (0,75…0,70) pe puntea din spate din masa totală a
tractorului cu roți 4R2.
1.3.2. Parametrii principali ai motorului
Volumul util (de lucru) Vh al cilindrului este volumul cilindrului, eliberat de
piston la deplasarea lui din punctul mort superior față de punctul mort inferior.
π ∙ D2
S , m (1.2)
3
V h=
4
unde: D - diametrul cilindrului, m;
S- cursa pistonului, m.
Volumul camerei de ardere Vc este volumul din interiorul cilindrului, cuprins
între chiulasă și piston, când aceasta se află la punctul mort superior.
Volumul total Vt al cilindrului este suma dintre volumul util (de lucru) și
volumul camerei de ardere sau volumul între chiulasă și piston, când acesta se află
în punctul mort inferior.
Vt=Vh+Vc. (1.3)
Litrajul motorului Vt este suma volumelor de lucru ale tuturor cilindrilor.
V h ∙i
V t= , l(1.4)
1000
unde: i - este numărul cilindrilor.
Gradul de compresiune sau raportul de comprimare ε este raportul dintre
volumul total al cilindrului (când pistonul se află în PMI) și volumul camerei de
ardere (când pistonul se află în PMS):
Vt V h+ V c
ε= V = V (1.5)
c c

Turația motorului (frecvența de rotație a arborelui cotit) n (rot/min) este

numărul de rotații efectuate de arborele cotit într-un minut.
Viteza medie a pistonului Vmp este viteza considerată constant cu care pistonul
ar parcurge două curse succesive, corespunzătoare unei rotații a arborelui cotit:
2S∙n S∙n m
V mp= = , (1.6)
60 ∙ 1000 30 ∙ 1000 s
 Puterea efectivă a motorului este puterea determinată de arborele cotit la
încercarea motorului:
Qe ∙ V h ∙ n
Pe = , kW, (1.7)
60 τ
unde: Qe- presiunea efectivă medie, Pa;
Vh- volumul de lucru al motorului, l;
τ- numărul de timpi ai ciclului de lucru al motorului;
Randamentul mecanic al motorului este raportul dintre puterea efectivă și
puterea indicată:
P emax
ηm = (1.8)
Pi

unde: Pemax este puterea maximă a motorului, kW.

Pi – puterea indicată pe care o dezvoltă gazele în interiorul cilindrilor,kW.
Momentul motorului se determină prin relația:
Pe
Me=9550 , Nm, (1.9)
n
Puterea de litraj a motorului caracterizează eficacitatea utilizării volumului de
lucru al motorului:
P emax
Pl= V ,kW/l, (1.10)
h

Consumul specific de combustibil caracterizează eficacitatea utilizării

combustibilului în motor:
G i ∙ 103
ge = , g/kWh (1.11)
Pe

unde:Gi este consumul orar de combustibil, kg/h.

1.3.3. Caracteristica de turație a motorului. Regimurile de funcționare a
motorului

Caracteristica de turații a unui motorului de tractor se construiește pe baza

datelor experimentale obținute la bancul de încercare și cuprinde curbele de variație a
parametrilor de exploatare a motorului.
Parametrii de exploatare sunt:
 puterea efectivă, Pe ;
  turația arborelui motor, n;
 momentul motor al arborelui cotit al motorului, Me ;
 consumul orar de combustibil al motorului, Gl;
 consumul specific de combustibil al motorului, ge .
Determinarea parametrilor caracteristici de turație se face atunci când motorul
este la regimul normal de funcționare (temperatura normală, presiunea uleiului în
carter normală etc.). Prima determinare sa face la regimul de mers în gol al motorului,
turația arborelui cotit este maximală nmax. Celelalte determinări se fac încărcând
succesiv motorul cu ajutorul instalației de frânare, frecvent această încărcare se face
din 0,25 în 0,25 din puterea efectivă a motorului.
Caracteristica de turație (figura 1.11) reprezintă diagrama dependenței puterii
efective a motorului Pe, momentul motor Me, consumul orar de combustibil Gl și
consumului specific de combustibil ge de frecvență de rotație a arborelui cotit al
motorului n la poziția fixată a cremalierei pompei de injecție a motorului diesel.
După modul de variație a parametrilor de mai sus, există următoarele
elemente specifice: puterea efectivă maximală Pe max (sau puterea efectivă nominală
Pen), care corespunde turației nominale nn a arborelui motor; momentul motor
maximal Mmax , care corespunde turației n M și consumul specific de combustibil
minimal gemin. Aceste valori ale parametrilor corespunde diverselor regimurilor de
funcționare a motorului.
I – Regimul de funcționare în gol la turația maximală n M . La acest regim Pe
¿ O ;Me¿ O, iar consumul orar de combustibil are valoarea minimală, consumul specific

de combustibil are valoarea infinită.

I –II – Regimul de sarcină progresivă, la care funcționarea motorului este
dirijată de regulatorul acestuia.
II - Regimul de sarcină nominală caracterizat prin valoarea puterii efective
maximale Pe max¿ Pen , consumul orarde combustibil maximal, consumul specific de
combustibil are valoarea minimală gemin, momentul motor nominal Mn, turația
arborelui motor nominală nn. Încărcarea motorului după acest regim duce la
oprirea lui.
 Fig.1.11. Caracteristica de turație a motorului diesel:
I - regim de funcționare în gol; II - regim de sarcină nominală; III - regim de
suprasarcină maximă; - - regim intermediar (încărcarea parțială a motorului)

Regimurile de funcționare a motorului după cum urmează sunt:

II- III - Regimul de suprasarcină progresivă, caracterizat de funcționarea
motorului fără regulator.
III - Regimul de suprasarcină maximală caracterizat prin momentul motor
maximal Mmax, care corespunde turației n M și consumul specific de combustibil
minim gem , consumul orar de combustibil Gm. Încărcarea motorului după acest
regim duce la oprirea lui.
Între turațiile n M ȘI nn de funcționare a motorului este stabilă și se
caracterizează prin următorii coeficienți:
- coeficientul de elasticitate €=¿n M /nn arată posibilitatea învingerii
rezistențelor suplementare ce apar la deplasarea autovehiculul fără a schimba
treptele de viteze. În mod practic €=¿0,4-0,7 - valorile maximale caracterizează
motoarele de tractor;
- coeficientul de adaptabilitate α¿Mmax/Mn¿ 1,2…1,4, arată posibilitatea
învingerii rezistențelor suplementare ce apar la supra solicitarea tractorului. La
valori mari tractorul ale coeficientului α, motorul va avea capacitate de
adaptabilitate mai bună;
 - coeficientul de rezervă al momentului moment, arată capacitate
motorului de a depăși suprasarcinile:
Mmax−M n
µ= 100 % (1.12)
Mn
Valoarea coeficientul µpentru motoarele de tractor este egală cu µ=20. .40 %
Deoarece motoarele de tractor nu funcționează permanent la sarcini totale pe
diagrama caracteristici de turații este indicat regim intermediar (încărcarea parțială a
motorului) care scoate în evidență indicii motorului la aceste sarcini. Pentru fiecare
sarcină parțială, care poate fi de 25%, 40%, 50%, 75%, 85%P e se modifică turația
arborelui motor, obținându-se pentru aceste sarcini curbele corespunzătoare (figura
1.11).
Caracteristica de sarcină (figura 1.12) a motorului reprezintă diagrama
consumului orar și specific de combustibil, puterea dezvoltată de motor, turația
acestuia în funcție de momentul motor, care permite determinarea economicității
consumului de combustibil a motorului și aprecierea metodelor de îmbunătățire a
acesteia.

Fig.1.12. Caracteristica de sarcină a motorului cu ardere internă:

I - regim de funcționare în gol; II - regim de sarcină nominală; III –regim de
suprasarcină maximă.

Caracteristica de sarcină are repere cu proiectarea și reglarea sistemului de

alimentare și starea mecanismului motor.
 1.4. Calitățile tehnice de exploatare ale tractoarelor agricole

Perfecționarea construcției tractoarelor agricole are loc, în primul rând, în

direcția îmbunătățirii funcționalității lor principale și îmbunătățirea calităților
tehnice de exploatare.

Calitățile tehnice de exploatare ale tractoarelor agricole sunt prezentate în

trei grupe:
 calitățile energetice caracterizează productivitatea, puterea efectivă a
motorului tractorului, masa de exploatare, puterea și forța de tracțiune, consum
specific de combustibil la unitate de lucru, viteza tehnologică de lucru, coeficienții
de folosire a puterii efective și a forței de tracțiune:
 calitățile agrofitotehnologice: manevrabilitate și maniabilitatea
tractoarelor, coeficienții de aderență și patinare, presiunea la sol, forța maximală de
tracțiune, ecartamentul, zona de protecție a plantelor în rând, respectarea cerințelor
agro-tehnice la realizarea lucrărilor agricole.
 calitățile tehnice generale: maniabilitatea, stabilitatea la viraj,
respectarea deplasări în linie, stabilitatea longitudinală și transversală, cerințele
ergonomice (confortabilitatea la locul de muncă, microclima în cabină,
confortabilitatea de întreținere).
Principalii parametri care caracterizează proprietățile energetice ale
tractoarelor agricole sunt productivitatea și consum specific de combustibil de
către agregatele agricole, constituind o proporție semnificativă din costurile
lucrărilor agricole.
Productivitatea agregatelor agricole se caracterizată prin volum de lucrări
finalizată în unitate de timp (de exp. ha/h) cu respectarea condițiilor agrotehnice.
Productivitatea tractorului se realizează în funcție de puterea efectivă a motorului
tractorului, rezistența la tracțiune a mașinilor agricole, viteza medie de lucru și alți
factori.
 Costul lucrărilor agricole depinde de consumul specific de combustibil,
lubrifianții și costurile acestora, salarizarea lucrătorilor, cheltuieli pentru întreținere
și reparare mașinilor, taxele de amortizare.
Proprietățile tehnologice (agrofitotehnice), în principal, sunt manevrabilitate
și maniabilitatea tractoarelor și anume: respectarea cerințelor agrotehnice,
presiunea la sol, patinarea, parametrii generali ai propulsiei.
Maniabilitatea – este capacitatea acestuia de a efectua ușor schimbarea
direcției sau menținerea direcției pe o traiectorie dată.
Proprietățile tehnice generale reflectă: stabilitatea la viraj, ergonomice
(confortabilitatea la locul de muncă, microclima în cabină), confortabilitatea de
întreținere, condiții sanitaro-igienice și de siguranță ale lucrătorilor.
Stabilitatea descrie capacitatea tractorului de a se deplasa cu viteză și să
reziste la derapaj, alunecare sau răsturnare.
Capacitatea de trecere – posibilitatea tractorului de a se deplasa pe
suprafețe dificile, șanțuri, obstacole etc.
Din parametrii ergonomici – cei mai importanți ar fi: securitatea și
sănătatea in muncă a personalului de deservire, condiții de muncă confortabile,
iluminarea și autonomia în funcționare.
Calitățile tehnice de exploatare ale tractoarelor agricole sunt prezentate în
tabelul 1.3.
Tabelul 1.3. Calitățile tehnice de exploatare ale tractoarelor agricole
Calitățile de Proprietățile de
Parametri
exploatare exploatare
Energetice Puterea efectivă a motorului;
Masa de exploatare;
Saturare cu energie;
Puterea de tracțiune;
Productivitatea Puterea pentru acționarea mașinilor agricole;
(ha/h,t/h) Coeficientul total de utilizare a puterii;
Coeficienții de aderență și patinare;
Forța de tracțiune;
Viteza de deplasare.
Coeficientul de utilizare a forțelor de tracțiune.
Economicitate Consumul specific de combustibil al motorului
tractorului;
consumului de
Consumul de combustibil la o unitate de lucru
 combustibil (kg/ha).
Presiunea propulsorilor la sol.
Tasarea solului
Patinarea tractorului.
Lumina constructivă și agrotehnică;
Agrofitotehnologic
Coeficienții de aderență și patinare;
e Capacitatea de Puterea maximală de tracțiune;
Stabilitatea maniabilități;
trecere Ecartamentul;
Zona de protecție a plantelor;
Unghiurile și razele de trecere.
Viteza critică la viraj;
Manevrabilitatea;
Tehnice generale Maniabilitatea Stabilitatea roților de direcție;
Corelația unghiurilor de direcție și de înclinare;
Unghiurile limită de urcare și coborâre;
Conformitatea, securitatea și sănătatea în muncă;
Microclima în cabină;
Tehnice generale Ergonomice
Confortabilitatea de întreținere, condiții sanitaro-
igienice.

În lucrarea de față vom analiza aceste calitățile tehnice de exploatare ale

tractoarelor agricole
Întrebări de control:
1. Analizați destinația tractoarelor cu roți.
2. Analizați destinația tractoarelor cu șenile.
3. Argumentați clasificarea tractoarelor după tracțiune.
4. Argumentați clasificarea tractoarelor după standardul ISO.
5. Descrieți metoda de elaborare a caracteristici de turații ale tractoarelor.
6. Analizați calitățile energetice de exploatare ale tractoarelor.
7. Metodele de îmbunătățire ale coeficientul de utilizare a forțele de
tracțiune.
8. Analizați cerințele agrofitotehnologice la unele lucrări agricole.
9. Analizați calitățile tehnice generale a unui tractor.