Sunteți pe pagina 1din 3

NEVOILE UMANE

NEVOILE UMANE

Necesităţile fiinţei umane se pot ierarhiza într-o piramidă. Ele sunt împărţite în cinci
niveluri:
Nivelul I – care este situat la baza piramidei, motiv pentru care va fi primul aspect vizat
de către nursă în activitatea ei de îngrijire. Acest nivel cuprinde următoarele funcţii: a respira,
a avea o bună circulaţie, a mânca, a bea, a elimina, a menţine temperatura corpului normală, a
dormi, a se odihni, a comunica, a se recreea. Atunci când acest nivel este satisfăcut se trece la
nivelul următor.
Nivelul II – cuprinde nevoia de siguranţă. Instabilitatea lui apare în prezenţa unor
agresiuni externe, cum ar fi: pierderea adăpostului, schimbarea mediului, apariţia unor
catastrofe sau evenimente sociale. Orice perturbare a acestui nivel face imposibilă atingerea
următoarelor nivele ce au drept urmare producerea dezechilibrului individului.
Nivelul III – cuprinde nevoia de apartenenţă. Omul este o fiinţă socială, prin urmare el
nu poate trăi singur. Celula societăţii omeneşti este familia. Izolarea bolnavului prin spitalizări
de durată, poate duce la apariţia unor tulburări importante, care pot influenţa negativ
însănătoşirea individului. În acest nivel rolul primordial îl are asistenta prin intervenţia sa
majoră în procesul de îngrijire.
Nivelul IV – este nivelul recunoaşterii individului. Este cunoscut faptul că individul are
un rol în societate, corespunzător dorinţei sale, pregătirii profesionale şi capacităţii sale
intelectuale.
Nivelul V – reprezintă realizarea personalităţii, dorinţa de autodepăşire şi creativitate a
individului. Dacă nivelele inferioare le găsim şi la regnul animal, nivelul V este specific
exclusiv speciei umane. Echilibrul celor trei nivele superioare, asigură homeostazia
psihologică a individului.

Virginia Henderson identifică 14 necesităţi fundamentale, cu componenţe bio-psiho-


sociale, culturale şi spirituale ale individului. Aşezarea lor de la 1 la 14, se suprapune
piramidei Maslow, cu menţiunea că, pe primele poziţii sunt aşezate nevoile fiziologice vitale:
1. - a respira – este funcţia organismului prin care se primeşte oxigen atmosferic şi se
elimină bioxid de carbon. Se adaugă şi nevoia de a avea şi o bună circulaţie. Se ştie că
sistemul circulator este cel care asigură integrarea funcţiilor organismului, sângele fiind
transportorul pentru gazele sanguine;
2. – a menţine temperatura corpului constantă. Funcţia de termoreglare este asigurată
de către hipotalamus şi este variabilă în funcţie de vârstă, climă, activitatea individului şi de
prezenţa bolii;
3. – a se alimenta şi a se hidrata. Alimentele constituie sursa de energie şi substratul
biologic pentru celulele organismului. Fără apă, viaţa nu este posibilă;
4. – a elimina, funcţie care poate fi fiziologică, ca: eliminarea renală (urină), eliminarea
intestinală (fecale), eliminarea prin sebum, transpiraţie, menstruaţie. Pe lângă eliminările
fiziologice, mai sunt şi cele patologice, un exemplu fiind vărsătura.
5. – a se mişca, a avea o bună postură. Această funcţie asigură independenţa bolnavului
în deplasare, în vederea realizării necesităţilor.
6. – a dormi, a se odihni. Este dovedit faptul că somnul şi odihna sunt indispensabile
pentru integrarea funcţiilor organismului.
7. – a se îmbrăca şi dezbrăca. Din punct de vedere biologic, această necesitate oferă
echilibrul termic organismului. Prin îmbrăcăminte se evită pierderea căldurii şi a umidităţii,
contaminarea tegumentelor cu praf şi substanţe iritante şi expunerea la radiaţiile solare.
8. – nevoia de igienă – care rezidă din nevoia de a-şi proteja corpul împotriva
agresiunilor externe. Vor fi astfel protejate: tegumentele, fanerele (părul şi unghiile), cavităţile
şi orificiile ( nas, urechi, gură, tubul digestiv, organe genitale).

1
9. – a evita pericolele – care pot afecta organismul direct (agresiuni biologice) sau
indirect (agresiuni psihologice şi sociale).
10. – a comunica cu semenii. Omul are următoarea caracteristică: comunicarea. Ea
poate fi de tip verbal, auditiv sau vizual. Tot aici întâlnim şi sexualitatea, prin ea realizându-se
schimburi interumane, sau se creează sentimente, idei, emoţii, trăiri.
11. – nevoia de a-şi practica religia – asistenta medicală va îngriji pacientul ţinând cont
de opţiunea religioasă a pacientului şi nu va încerca să modifice convingerile pacientului.
12. – nevoia de a fi ocupat pentru a fi util – este nevoia care se referă la realizarea
individului prin studiu şi prin muncă.
13. – nevoia de a învăţa – este nevoia prin care fiecare individ tinde la realizare şi
autodepăşire.
14. – nevoia de a se recrea – este o funcţie fundamentală comună fiinţelor umane. Ea
intervine favorabil în echilibrul biologic. Această nevoie se derulează în concordanţă cu
realizarea celorlalte nevoi, fiind dependentă de gradul cultural al individului, de posibilităţile
socio-economice şi de gradul de emotivitate. Nerealizarea acestei nevoi are repercusiuni
asupra tuturor celorlalte nevoi. Cele 14 nevoi identificate de Virginia Henderson, aşezate, se
suprapun piramidei Maslow.

Satisfacerea nevoilor fundamentale 

Scopul profesiei de nursing constă în atingerea de către pacient a independenţei în


satisfacerea acestor necesităţi, ceea ce este ştiut că duce la obţinerea unei stări de bine şi a
echilibrului, atât biologic cât şi psihologic.

Nevoile umane se pot atinge prin următoarele moduri:


- INDEPENDENŢA – constă în satisfacerea uneia sau mai multor nevoi prin acţiuni
proprii, îndeplinite de persoana în sine. La copii, cu cât vârsta este mai mică, nevoile vor fi
îndeplinite cu ajutorul sau de către alţi indivizi. În practica sa, nursa va identifica acele nevoi
fundamentale care sunt independente, şi nu le va lua în considerare în planificarea îngrijirilor.
- DEPENDENŢA – reprezintă incapacitatea persoanei îngrijită de a-şi satisface una sau
mai multe nevoi. Cauzele incapacităţii sunt:
 incapacitate prin lipsă de forţă, de natură medicală (de exemplu – picioare
amputate) sau de natură socială
 incapacitate prin lipsă de voinţă – exemplu elocvent ar fi cel în care individul
nu vrea să-şi satisfacă singur, una sau mai multe nevoi – ex. etilismul cronic;
 incapacitate prin lipsă de cunoaştere – unde se impune ca nursa să intervină în
educaţia sanitară a individului.
Teoretic, dependenţa are patru nivele:
- Nivelul I : independenţă (autonomie)
- Nivelul II: dependenţă moderată;
- Nivelul III: dependenţă majoră;
- Nivelul IV: dependenţă totală.