Servicii sociale adresate refugiatilor sau celor care solicita azil

- Referat-

Legislatie aplicabila:

 Regulamentul de organizare si functionare a aparatului propriu al Inspectoratului

General pentru Imigrari;
 HG nr. 639 din 20 iunie 2007 privind structura organizatorică şi atribuţiile
Inspectoratului General pentru Imigrări (formă actualizată mai 2019);
 OUG nr.194 din 12 decembrie 2002 privind regimul străinilor în România (formă
actualizată mai 2019);
 OUG nr.102 din 14 iulie 2005 privind libera circulație pe teritoriul României a
cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European
și a cetățenilor Confederației Elvețiene (formă actualizată mai 2019);
 Legea nr.122 din 04 mai 2006 privind azilul în România (formă actualizată mai
2019);
 OG 44 din 29 ianuarie 2004 privind integrarea socială a străinilor care au
dobândit protecţie internaţională sau un drept de şedere în România, precum şi a
cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European
(formă actualizată octombrie 2019);
 OG nr. 25 din 26 august 2014 privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor
pe teritoriul României şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative
privind regimul străinilor în România (formă actualizată mai 2019).

Obiectul de reglementare al Legii nr. 122 din 04 mai 2006 privind azilul în România
este consacrat de legiuitor in art.1 al actului normativ mentionat care consacra:

,, Prezenta lege stabileşte regimul juridic al străinilor care solicită protecţie internaţională
în România, regimul juridic al străinilor beneficiari ai protecţiei internaţionale în România,
procedura de acordare, încetare şi anulare a protecţiei internaţionale în România, procedura
pentru stabilirea statului membru responsabil cu analizarea cererii de azil, precum şi
condiţiile de acordare, excludere şi încetare a protecţiei temporare.”

Articolul 2 defineste termenii specifici acestui domeniu, astfel:

,, ART. 2

Definirea termenilor
 (1) În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

a) formă de protecţie - protecţia internaţională sau protecţia temporară, acordate de statul

român;

a^1) protecţie internaţională - statutul de refugiat sau statutul conferit prin protecţie
subsidiară;

a^2) beneficiar al protecţiei internaţionale - cetăţeanul străin sau apatridul căruia i s-a
recunoscut statutul de refugiat sau i s-a acordat protecţia subsidiară, în condiţiile prezentei
legi;

b) solicitant sau solicitant de azil - cetăţeanul străin sau apatridul care şi-a manifestat
voinţa de a obţine protecţie internaţională în România, atât timp cât procedura de azil cu
privire la cererea sa nu s-a finalizat;

b^1) solicitant care necesită garanţii procedurale speciale - solicitant de protecţie

internaţională a cărui capacitate de a beneficia de drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile
prevăzute de prezenta lege este limitată ca urmare a unor circumstanţe individuale care se pot
datora, printre altele, vârstei, sexului, orientării sexuale, identităţii de gen, unei dizabilităţi,
unei boli grave, unor afecţiuni sau tulburări mentale sau ca urmare a torturii, violului sau
altor forme grave de violenţă psihologică, fizică sau sexuală etc.;

b^2) solicitant care necesită condiţii de primire speciale - persoană vulnerabilă, în

conformitate cu art. 5^1, care are nevoie de garanţii speciale pentru a beneficia de drepturi şi
a-şi îndeplini obligaţiile în conformitate cu prezenta lege;

c) străin - cetăţeanul străin sau apatridul;

d) cerere pentru acordarea protecţiei internaţionale sau cerere de azil - solicitarea făcută de
un cetăţean străin sau de un apatrid în scopul obţinerii protecţiei internaţionale din partea
statului român, atât timp cât nu solicită în mod explicit un alt tip de protecţie care poate face
obiectul unei cereri separate;

e) ţară de origine - ţară al cărei cetăţean este, în cazul cetăţeanului străin, sau, dacă acesta
deţine mai multe cetăţenii, fiecare ţară al cărei cetăţean este, iar în cazul apatrizilor, ţara sau
ţările în care aceştia îşi au reşedinţa obişnuită;

f) procedura de azil - totalitatea actelor şi formalităţilor îndeplinite, precum şi a activităţilor

desfăşurate de autorităţile competente, în vederea recunoaşterii statutului de refugiat sau,
după caz, a acordării protecţiei subsidiare;

f^1) refugiat - cetăţeanul străin sau apatridul care îndeplineşte condiţiile prevăzute în
Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, denumită în
continuare Convenţia de la Geneva, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991;
 g) statut de refugiat - formă de protecţie internaţională prin care statul român recunoaşte
calitatea de refugiat, în condiţiile prezentei legi;

h) protecţie subsidiară - formă de protecţie internaţională acordată de statul român, în

condiţiile prezentei legi;

i) protecţie temporară - procedură cu caracter excepţional menită să asigure, în cazul unui

flux masiv sau al unui flux masiv iminent de persoane strămutate din ţări terţe care nu se pot
întoarce în ţara de origine, protecţie imediată şi temporară unor astfel de persoane, în special
dacă există şi riscul ca sistemul de azil să nu poată procesa acest flux fără efecte adverse
pentru funcţionarea sa eficientă, în interesul persoanelor în cauză şi al altor persoane care au
nevoie de protecţie;

j) membri de familie - în măsura în care, la data depunerii cererii de către solicitantul

principal, familia există în ţara de origine, următorii membri de familie ai beneficiarului
statutului de refugiat sau al protecţiei subsidiare:

(i) soţul sau, după caz, soţia beneficiarului statutului de refugiat sau al protecţiei
subsidiare;

(ii) copiii minori ai beneficiarului statutului de refugiat sau al protecţiei subsidiare sau
copiii minori ai soţului/soţiei beneficiarului, cu condiţia ca aceştia să fie necăsătoriţi,
indiferent dacă sunt din căsătorie ori din afara acesteia sau adoptaţi potrivit legislaţiei
naţionale a ţării de origine;

(iii) tatăl sau mama beneficiarului de protecţie internaţională sau o altă persoană majoră
care este responsabilă pentru acesta potrivit legii române, atunci când respectivul beneficiar
este minor şi necăsătorit.

k) minor - cetăţeanul străin sau apatridul care nu a împlinit vârsta de 18 ani;

k^1) minor neînsoţit - minorul, cetăţean străin sau apatrid, care intră pe teritoriul
României neînsoţit de părinţi sau de o persoană majoră care să fie responsabilă pentru acesta
potrivit legii române şi nu este luat efectiv în îngrijire de o astfel de persoană, precum şi
minorul care este lăsat neînsoţit după ce a intrat pe teritoriul României;

l) persoane strămutate - cetăţeni ai ţărilor terţe sau apatrizi care au fost nevoiţi să îşi
părăsească ţările ori regiunile de origine sau au fost evacuaţi, în special ca răspuns al
apelului organizaţiilor internaţionale, şi care nu se pot întoarce în condiţii de siguranţă
datorită situaţiei care persistă în acea ţară, care se pot încadra în domeniul de aplicare a art. 1
lit. A din Convenţia de la Geneva sau a altor instrumente naţionale ori internaţionale pe care
România este obligată să le respecte, prin care se acordă protecţie internaţională, în special:

(i) persoane care au părăsit zone de conflict armat sau de violenţă generalizată;
 (ii) persoane expuse riscurilor majore sau care au fost victime ale încălcărilor sistematice
ori generalizate ale drepturilor lor;

m) flux masiv - sosirea în Uniunea Europeană a unui număr mare de persoane strămutate
care vin dintr-o ţară sau dintr-o zonă geografică specifică, indiferent dacă sosirea lor în
Uniunea Europeană a fost spontană ori ajutată;

n) zona de tranzit - suprafaţa situată la frontiera de stat ori în apropierea acesteia, destinată
staţionării persoanelor care nu au primit aprobarea de intrare în teritoriu, a mijloacelor de
transport şi a bunurilor, până la stabilirea regimului lor juridic la trecerea frontierei de stat.
În cazul aeroporturilor internaţionale, prin zonă de tranzit se înţelege suprafaţa situată între
punctul de îmbarcare/debarcare şi locurile destinate efectuării controlului pentru trecerea
frontierei;

o) centru de cazare - orice spaţiu folosit pentru cazarea colectivă a solicitanţilor de azil.

p) condiţii de primire - ansamblul măsurilor luate de statul român în favoarea solicitanţilor

de protecţie internaţională, în conformitate cu prezenta lege;

q) condiţii materiale de primire - asistenţa acordată solicitanţilor de protecţie

internaţională, incluzând cazare, hrană, materiale de întreţinere şi igienă, îmbrăcăminte şi
încălţăminte, transport, care pot fi acordate în natură, sub formă de alocaţii financiare sau
tichete ori printr-o combinaţie a acestor 3 elemente, în condiţii stabilite prin hotărâre a
Guvernului.”

Urmatoarele articole isi propun sa reglementeze alte aspecte de importanta majora,

astfel: ,, ,, ART. 5

Nediscriminarea

Dispoziţiile prezentei legi se aplică fără discriminare, indiferent de rasă, naţionalitate, etnie,
limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boala
cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenenţă la o categorie defavorizată, de situaţia
materială, de statutul la naştere ori de statutul dobândit sau de orice altă distincţie.

ART. 5^1

Situaţia persoanelor vulnerabile

(1) Aplicarea dispoziţiilor prezentei legi se realizează cu luarea în considerare a nevoilor

speciale ale persoanelor vulnerabile.

(2) În categoria persoanelor vulnerabile sunt incluşi minorii, minorii neînsoţiţi, persoanele
cu dizabilităţi, persoanele în vârstă, femeile însărcinate, părinţii singuri însoţiţi de copiii lor
minori, victimele traficului de persoane, persoanele care suferă de afecţiuni grave, persoanele
cu afecţiuni mintale şi persoanele care au fost supuse torturilor, violurilor sau altor forme
grave de violenţă psihologică, fizică sau sexuală, ori aflate în alte situaţii speciale.

(3) Pentru scopurile prezentei legi apartenenţa la categoria persoanelor vulnerabile se

determină după depunerea cererii de azil, cât mai curând posibil, de către specialişti din
cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări, pe baza unei evaluări individuale. În vederea
realizării evaluării individuale şi a luării măsurilor adecvate pentru asigurarea drepturilor şi
garanţiilor prevăzute de prezenta lege, autorităţile competente acordă sprijin de specialitate, la
solicitarea Inspectoratului General pentru Imigrări.

(4) În situaţia în care au fost identificate persoane vulnerabile cu nevoi speciale, personalul
de specialitate al Inspectoratului General pentru Imigrări realizează evaluări în scopul
identificării nevoilor speciale şi dispune măsurile adecvate în scopul asigurării drepturilor şi
garanţiilor prevăzute de prezenta lege pe durata procedurii de azil.

(5) În faza administrativă a procedurii de azil, actele întocmite anterior constatării nevoilor
speciale vor fi refăcute şi/sau completate, numai în cazul în care este necesar pentru
soluţionarea corespunzătoare a cererilor de azil.

(6) Inspectoratul General pentru Imigrări monitorizează situaţia solicitanţilor cu nevoi

speciale de primire şi, împreună cu autorităţile competente, se asigură că asistenţa oferită
acestora se acordă pe toată durata procedurii de azil.”

Institutii abilitate in domeniu:

Inspectoratul General pentru Imigrări este organizat și functionează că structură de

specialitate a administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în
subordinea Ministerului Administrației și Internelor în bază Legii nr.118/2012 privind aprobarea
Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.18/2012 pentru modificarea Ordonanței de Urgență a
Guvernului nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și
Internelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.461 din 9 iulie 2012.
Înființat prin reorganizarea Oficiului Român pentru Imigrări, Inspectoratul General pentru
Imigrări își exercită atribuțiile ce îi sunt date prin lege pentru implementarea politicilor României
în domeniile migrației, azilului și integrării străinilor, precum și a legislației relevante în aceste
domenii.
Activitatea Inspectoratul General pentru Imigrări constituie serviciu public și se desfasoară
în interesul persoanei și al comunitătii, în sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe bază și în
exercitarea legii.

Inspectoratul General pentru Imigrări dispune de un personal cu experienţă, format din

polițiști și personal contractual, precum și de o conducere care și-a asumat un rol activ în cadrul
cooperării regionale și internaționale în domeniul de competentă, și care contribuie la
dezvoltarea unor sisteme de azil funcționale în estul și sud-estul Europei.
 Ca organizare, Inspectoratul este constituit la nivel central din direcții, servicii și alte
structuri funcționale, iar la nivel teritorial din centre regionale de proceduri şi cazare a
solicitanților de azil, centre de cazare a străinii luați în custodie publică și structuri județene.

În România, prima reglementare în materie de migrație, din istoria statului modern român, o
constituie Legea asupra streinilor din anul 1881, completată prin Regulamentul din 1900, care
stipula că document pentru străinii intrați în România „Biletul de liberă trecere”.

În anul 1903, Adunarea Deputaţilor a adoptat „ Legea asupra organizării Poliţiei Generale a
Statului”, în contextul reorganizării Poliţiei Generale a Statului, prin „ Regulamentul asupra
serviciului de poliţie la punctele de fruntarii, în porturi şi gări” s-a organizat Poliţia de Frontieră,
Gări şi Porturi cu misiunea de a împiedica pătrunderea emigranţilor socialişti expulzaţi de
organele poliţieneşti din ţările lor peste hotare şi de a contracara acţiunile serviciilor de spionaj
străine îndreptate împotriva statului român, stabilind regimul de intrare şi ieşire din ţară a
străinilor, în scopul reţinerii elementelor ce ridicau probleme pentru siguranţa statului român.

Spre deosebire de migranţii, care îşi părăsesc ţara de origine din motive preponderent
economice, refugiaţii constituie o categorie eterogenă de persoane forţate să-şi rupă
legăturile fireşti cu ţările de origine, de teama de a nu le fi periclitată viaţa în conflictele şi
luptele armate izbucnite în ţările lor ori de a fi persecutate pentru considerente de rasă,
naţionalitate, religie, apartenenţă la un grup social sau pentru opiniile politice.

După anul 1989, având în vedere deschiderea României spre valorile democratice prin
Legea nr. 46/1991, ţara noastră aderă la Convenţia de la Geneva din 1951, iar în mod firesc prin
Constituţia din 1991 art. 18, alin. 2) se reglementează şi dreptul de azil „ ca un drept care se
acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la
care România este parte”.

Urmărindu-se armonizarea legislaţiei în domeniu şi crearea unui cadru juridic adecvat

protecţiei refugiaţilor în concordanţă cu standardele internaţionale, în condiţiile complexului
proces de tranziţie parcurs de România, a făcut posibilă adoptarea la 3.05.1996 a primei Legii
privind statutul şi regimul refugiaţilor care a permis posibilitatea separării dintre imigranţi a
persoanelor care îndeplinesc condiţiile de acordare a statutului de refugiat, faţă de cele care
abuzau de acest procedeu, pentru a-şi reglementa astfel, temporar, şederea în tranzit în drumul
lor spre Occident.

Data de 7 aprilie a fost desemnată ca Ziua Inspectoratului General pentru Imigrări.

Alegerea acestei date este legată de atestarea documentară a primului act normativ care
reglementează regimul juridic la străinilor în România “ Legea asupra streinilor”, publicată în
Monitorul Oficial nr.6 din 07.04.1881.

Direcţia Azil şi Integrare este structura din cadrul Inspectoratului General pentru
Imigrări care gestionează accesul solicitanților la procedura de azil, actualizează informațiile din
ţările de origine, soluţionează cererile primite în cadrul procedurii de determinare a statului
membru responsabil şi readmisia străinilor beneficiari ai unei forme de protecţie în România și
are următoarele atribuții:

- primeşte, înregistrează şi soluţionează, în etapa administrativă, cererile de azil depuse la

structurile sale teritoriale sau la alte organe ale Ministerului Afacerilor Interne;
- primeşte şi transmite instanţelor judecătoreşti competente plângerile formulate de
solicitanţii de azil, în temeiul prevederilor Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cu
modificările ulterioare;
- pune la dispoziţie instanţelor judecătoreşti, în copie, actele care au stat la baza pronunţării
hotărârilor atacate în domeniul azilului;
- este parte în procesele care au ca obiect cereri de azil;
- iniţiază procedura prevăzută de legea română pentru numirea unui reprezentant legal în
cazul solicitanţilor de azil minori neînsoţiţi şi le asigură acestora protecţia necesară până la
numirea unui reprezentant legal;
- decide cu privire la acordarea accesului pe teritoriul României al solicitanţilor de azil care
au depus cererea de azil în punctele de control pentru trecerea frontierei de stat;
- poate decide cu privire la retrimiterea străinului într-o ţară terţă sigură, în condiţiile
prevăzute de Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările ulterioare;
- trimite şi analizează cererile de preluare/reprimire a unor solicitanţi de azil şi efectuează, în
colaborare cu Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, transferul solicitanţilor de azil
către ţările terţe sigure;
- asigură accesul la asistenţă medicală în condiţiile legislaţiei referitoare la azil şi regimul
juridic al străinilor;
- întocmeşte şi transmite Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse documentele
necesare pentru plata ajutoarelor materiale ce se acordă persoanelor care au obţinut o formă
de protecţie în România;
- consultă Ministerul Afacerilor Externe pentru stabilirea ţărilor de origine sigure şi a ţărilor
terţe sigure;
- primeşte, analizează, prelucrează şi gestionează informaţiile referitoare la situaţia din ţările
de origine ale solicitanţilor de azil;
- asigură comunicarea şi coordonează activităţile desfăşurate la nivel naţional cu Biroul
European de Sprijin în domeniul Azilului, denumit în continuare B.E.S.A. și îndeplineşte
activităţile necesare în calitate de punct naţional de contact în domeniile specifice avute în
competenţă, în relaţie cu instituţiile şi alte agenţii europene.

La nivelul Inspectoratului General pentru Imigrări, a fost stabilit pentru perioada 2014-2020
Fondul pentru Azil, Migrație și Integrare (FAMI), cu un buget total de 3137 miliarde EUR.
Acest Fond promovează managementul eficient al fluxurilor migratorii, respectiv
implementarea, consolidarea și dezvoltarea unei abordări unitare în ceea ce privește azilul
și migrația. Se disting 4 obiective specifice:
 - azil: consolidarea și dezvoltarea Sistemului Comun de Azil prin garantarea faptului că
legislația UE în domeniu este eficient și uniform aplicată;
- migrație legală și integrare: sprijinirea migrației legale în Statele Membre în acord cu
nevoile de pe piața forței de muncă și promovarea unei integrări efective a beneficiarilor de
protecție internațională și a străinilor cu o formă legală de ședere;
- returnarea: consolidarea unor strategii de returnare corecte și eficiente, care să contribuie
la combaterea migrației ilegale;
- solidaritatea: garantarea faptului că statele membre afectate cel mai mult de fluxurile
migratorii se pot baza pe solidaritatea celorlalte state membre.

La nivel de Stat Membru, Fondul se implementează prin intermediul Programelor Naționale

aprobate de Comisia Europeană, toate acțiunile propuse având la bază respectarea drepturilor
fundamentale și a demnității umane.

Inspectoratul General pentru Imigrări deține atât calitatea de Autoritate Delegată FAMI în
acord cu prevederile HOTĂRÂRII nr. 48 din 28 ianuarie 2015 privind stabilirea sistemului de
management şi control în vederea gestionării fondurilor acordate României prin Cadrul financiar
multianual 2014-2020, domeniul Afaceri interne, cât și calitatea de Beneficiar Final.

Studiu de caz :

Ce se întâmplă cu imigranții aflați la lucru în România în timpul epidemiei

Inspectoratul General pentru Imigrări informează angajatorii şi beneficiarii prestării de

servicii că obligaţiile ce le revin, în conformitate cu art. 34 din OG nr.25/2014 privind
încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor în România se menţin în perioada stării de
urgenţă. De asemenea, cetăţenii străini, cărora le-au încetat contractele de muncă au
posibilitatea de a rămâne pe teritoriul ţării noastre în vederea identificării unui nou angajator şi
pot beneficia de măsuri de protecţie socială în condiţiile legii.
Angajatorul/beneficiarul prestării de servicii care are încadrat în muncă sau detaşat un
cetăţean străin din categoria celor care nu necesită obţinerea avizului de muncă, are obligaţia de a
comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în cel mult 10 zile de la data începerii
activităţii acestora pe teritoriul României, copia contractului individual de muncă, copia actului
de detaşare, precum şi a înscrisurilor care atestă apartenenţă la una dintre categoriile prevăzute
de lege.
 De asemenea, orice modificare sau încetare a contractului individual de muncă încheiat cu
cetăţeanul străin ori, după caz, încetarea detaşării acestuia, va fi comunicată atât de către
angajator, cât şi de către persoana angajată în termenul legal de 10 zile.

Potrivit legislaţiei în vigoare, în situaţia în care raportul de muncă al cetăţeanului străin

încetează înainte de expirarea perioadei pentru care au fost eliberate documentele de şedere,
acesta are posibilitatea de a rămâne pe teritoriul României, pentru o perioadă de cel mult 90 de
zile, în vederea identificării unui nou angajator şi poate beneficia de măsuri de indemnizaţie de
şomaj din partea statului, în condiţiile Legii 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi
stimularea ocupării forţei de muncă. De asemenea, angajaţii pot beneficia de indemnizaţia de
şomaj tehnic în condiţiile Ordonanţei de urgenţă nr. 32/2020 privind modificarea şi completarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea şi completarea unor acte
normative, precum şi pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecţiei sociale în contextul
situaţiei epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2 şi pentru
stabilirea unor măsuri suplimentare de protecţie socială

Prin adoptarea Ordonanţei Militare nr. 2/2020, privind măsurile de prevenire a răspândirii
infectării cu coronavirus (COVID-19) este interzisă intrarea pe teritoriul României a cetăţenilor
străini sau apatrizilor, cu excepţia celor care posedă o viză de lungă şedere, un permis de şedere,
un document echivalent permisului de şedere eliberat de autorităţile române sau de alte state
membre. Totodată, le este permisă intrarea persoanelor care călătoresc din motive imperative
(medicale sau familiale), sunt membri de familie ai cetăţenilor români, europeni şi Confederaţiei
Elveţiene cu rezidenţă în ţara noastră, persoanelor care se deplasează în interes profesional,
dovedit prin viză, permis de şedere sau alt document echivalent.

Totodată, conform Ordonanţei Militare nr. 3/2020, privind măsurile de prevenire a răspândirii
COVID-19, documentele care expiră pe perioada stării de urgenţă, eliberate de autorităţile
publice, pot fi preschimbate într-un termen de 90 de zile de la data încetării stării de urgenţă.

Strategia nationala privind migratia: ,, Migrația este un proces care trebuie gestionat și nu
o problemă care trebuie rezolvată.”

Migraţia legală trebuie să reprezinte rezultatul voinţei comune a migrantului şi a

statului membru de primire, în avantajul amândurora şi în avantajul statului de origine,
în contextul unei migraţii circulare. România pune în aplicare o politică de imigraţie
specifică, în funcţie de nevoile identificate la nivel national, şi în acelaşi timp concentrată,
ţinând seama de impactul pe care aceasta îl poate avea asupra celorlalte state membre ale
Uniunii Europene, asigurând totodată un tratament echitabil al imigranţilor şi integrarea
armonioasă a acestora în societatea gazdă.