Manager, profesor, mentor?

Profesorul, în sensul larg al cuvântului, reprezintă o persoana care are rolul de a transmite
informații celor doritori să acumuleze cunoștințe, o călăuză pentru formarea și dezvoltarea
personalităților încă de la o vârstă fragedă. De-a lungul timpului, imaginea profesorului a suferit
anumite transformări, iar în ziua de astăzi putem să analizăm cu ușurință această evoluție,
aducând trăsături și atribute unui profesor ideal. Însă adevărul este că, în ciuda studiilor obiective
făcute și a realizării unui profil psiho-pedagogic a profesorului perfect, nu putem să ignorăm
componenta subiectivă a acestei ecuații, personalitatea omului din spatele profesiei. Acest lucru
realizează o discrepanță între modul în care o clasă de elevi percepe profesorul și modul în care o
clasa de elevi ar trebui să privească profesorul. Putem aduce aici ca exemplu problema
autorității: Un profesor prietenos, care nu face demersuri în a-și manageriza clasa din punct de
vedere al atingerii unor obiective și nu impune un anumit grad de autoritate, pentru a denota un
grad de seriozitate în abordarea atingerii obiectivelor, poate înclina balanța în favoarea clasei,
astfel creând un haos, care în ultimă instanță duce la neîndeplinirea cerințelor(obiectivelor). Pe
cealaltă parte a monedei, un profesor ce își asumă autoritatea în mod excesiv, aduce după sine o
atmosferă nepropice lucrului, astfel devenind un impediment pentru progres. În mod predictibil,
calea de mijloc este abordarea cea mai dorită în cazul acestui exemplu, profesorul trebuie sa fie
capabil să dozeze modul de a impune o anumită seriozitate în ceea ce privește interacțiunea
directă cu clasa, astfel încât mediul de lucru să fie unul prietenos, în niciun caz apăsător, dar
eficient.

Trebuie să punctăm faptul că abilitatea de a manageriza, sau de a organiza modul de lucru și

interacțiune cu clasa de elevi nu este una înnăscută, ci una dobândită prin exercițiu. Tocmai de
aceea există practică pedagogică menită să inițieze pe cei ce doresc a fi profesori în acest
domeniu complex. Spun domeniu complex deoarece capacitatea de a manageria o clasă este un
proces care trece de granițele pedagogiei și intră în teritoriul psihologiei. Un profesor este expus
către o clasa ce conține o diversitate de personalități, asfel că acesta trebuie să gestioneze în mod
optim fluxul de informații care intră și care ies și să acorde atenție cazurilor speciale.

A fi un manager bun al unei clase de elevi presupune anumite trăsături sau funcții pe care acesta
trebuie să le pună în balanță astfel încât să reușească nu numai să atingă niște obiective, ci să
reușească să-și aducă elevii pe o direcție bună în cazul în care aceștia sunt rătăciți. Prin urmare,
un profesor trebuie să stăpânească foarte bine suportul științific pe care îl predă, iar mai mult
decât atat să fie capabil să își extindă cunoștințele către domenii învecinate, mai ales că în ziua
de astăzi există o mare tendință către “de-teoretizare”, o mișcare ce vine ca răspuns metodelor de
predare bazate pe teoretizare minuțioasă ale decadei trecute. Acest lucru merge mână în mână cu
evolușia mijloacelor computerizate de învățare, care folosite corect pot augmenta într-un mod
dramatic modul în care elevii percep informația. Profesorul trebuie să fie capabil să combine
mijloacele moderne de multimedia pentru a însoți teoria generală predată la clasă, mai ales în
domenii cu o aplicare vastă ( lucruri ce țin de fizică, biologie, chimie, mecanică ). În funcție de
elev, acesta poate să aprofundeze sau să îndrume elevul către a descoperi singur anumite
concepte sau informație accesibilă, chiar să îi recomande activități de instruire extrascolare
(tabere de programare informatică, activități de plantare și studii botanice, etc. ). Astfel
profesorul are potențialul de a deschide uși pe care elevul poate intra și experimenta.

Totodată, așa-numitul manager al clasei trebuie să fie capabil să își adapteze modul de lucru
astfel încât randamentul pe care elevii îl scot să nu fie condiționat de o presiune constantă.
Tehnici de comunicare precum dialogul liber, pauze în discursul profesoral au un rol important
în fixarea informațiilor, întrucât mintea percepe mai bine doze succesive de date. Acest lucru
ajută de asemenea la crearea unui mediu plăcut. În mod evident, un profesor nu poate să
mulțumească punctual pe fiecare elev, însă acesta trebuie sa fie capabil să identifice punctele
slabe ale colectivului și să realizeze o strategie pe termen lung de a aduce la o “linie de plutire”
întregul ansamblu de elevi. De asemenea, un pas crucial în construirea unui mediu care să nu fie
tensionat este asigurarea timpului pentru asimilare a unui feedback relevant din partea elevilor, în
măsura în care acest feedback este util pentru binele colectiv.

Feedback-ul este o parte esențială a dezvoltării abilității de a manageriza o clasă de elevi, întrucât
acesta este un proces evolutiv, care prespune o comunicare clară dintre elev si profesor, cale pe
care aceștia își pot exprima nemulțumirea față de aspecte organizatorice legate de modul de
predare, de aspecte tehnice ale modului de expunere a informației, etc. Aici trebuie să fie făcut
înțeles faptul că anumite lucruri nu stau în puterea profesorului, precum programele școlare date
de ministere. Problematica se reduce la modul variat de expunere a informațiilor obligatorii și
competențele la care trebuie să răspundă un elev la sfârșitul unui ciclu de învățământ. Profesorul
este astfel responsabil pentru clasele sale, iar feedback-ul are scop menținerea unui anumit
echilibru și vine ca răspuns la o anumită cauză. Feedback-ul este un mod de a răspunde și de a
exprima anumite defecte sau lucruri care sunt un impediment în procesul de asimilare a
informațiilor. Profesorul trebuie astfel să fie într-o stare de adaptare perpetuă pentru a reuși să-și
depășească defectele. De asemenea, asigurarea feedback-ului este un pas important către
realizarea unei relații cu clasa bazată pe încredere și prietenie, lucru care trage după sine o
atmosferă plăcută și propice. Schimbul de păreri este important deoarece astfel elevii își
exersează capacitățile de comunicare și în același timp învață să își enunțe punctul de vedere.

Un factor important în calitate de manager al clasei de elevi este acela de a fi un lider pentru
aceștia. Acest lucru este într-adevăr subiectiv, întrucât nu orice om posedă anumite trăsături ale
unui lider, însă cei ce posedă acest caracter au un avantaj. Pe de-o parte, în cadrul
managementului unei clase de elevi putem discuta despre un schimb constant de energie, energia
pe care clasa o pasează profesorului dar și pe care profesorul o pasează elevilor. Această energie
poate fi pozitivă dar și negativă într-o anumită măsură. Un lider bun știe să își exprime punctul
de vedere și să stabilească anumite “reguli de joc”, astfel încât schimbul de energie să fie
echilibrat. În momentul în care există un dezechilibru, spre exemplu profesorul nu poate face
față exploziei de energie care vine din partea clasei, situația poate deveni neplăcută din punct de
vedere al atingerii unor obiective, eficiența de asimilare a informațiilor scade. Profesorul trebuie
să fie capabil să tempereze energiile pe care elevii le emană și să le canalizeze către îndeplinirea
obiectivelor setate.

După părerea mea, manageriatul este o aptitudine indispensabilă unui profesor, iar
capacitatea de autocunoaștere și de a reuși să comunice la un nivel mai mult decât formal cu
clasa de elevi este dezvoltată în timp. Ca învățător, el este nevoit să se adapteze în funcție de
situație și să-și urmărească obiectivele impuse. Astfel, pe drumul către atingerea lor el va fi
capabil să devieze unde consideră necesar și să înglobeze în demersul de predare anumite tehnici
de împuternicire a relațiilor elev-profesor, astfel încât mediul de lucru să fie unul plăcut pentru
toată lumea.

În concluzie, funcția de profesor și cea de manager al clasei nu pot fi despărțite una de

cealaltă, întrucât în practicarea profesiei intervine latura organizatorică care este indispensabilă
pentru a modela și ajuta elevii să-și atingă potențialul maxim. Astfel, profesorul nu este doar un
simplu orator menit să predea, ci o persoană capabilă să îmbine diferite aptitudini organizatorice,
pedagogice si psihologice cu un suport științific bine fondat, al cărei scop este să îngrijească
generațiile noi și să le deschidă porți către viitor. Acest lucru este ca un fel de mentorat, lucru de
care elevii au nevoie din ce în ce mai mult în ziua de astăzi, în condițiile în care stimulii exteriori
sunt atât de diverși și pot dezorienta foarte ușor.