UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI

MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI ”REGELE

MIHAI I AL ROMÂNIEI” DIN TIMIŞOARA

Tehnologii ecologice în cultura plantelor

Coordonator
Conf.dr.Lucian Botoş
Succesiunea de decizii si operaţii grupate în verigi
tehnologice interdependente care formează ,,lanul
tehnologic,, sau tehnologia de cultivare
Tehnologia are ca si obiectiv stabilirea unor masuri optime de
cultivare a plantelor de câmp, în funcție de particularitățile
morfologice și biologice ale speciei, soiului sau hibridului, în
funcție de condițiile concrete de climă, sol și tehnologice, cu
scopul realizării unei anumite producții, de o anumită calitate.
 Tehnologi ecologice de cultură a plantelor

LEGUMINOASE CULTIVATE PENTRU BOABE

 Tehnologi ecologice de cultură a plantelor

LEGUMINOASE CULTIVATE PENTRU BOABE

 LEGUMINOASE CULTIVATE PENTRU BOABE
Importanţă

Leguminoasele pentru boabe - reprezintă o grupă omogenă cuprinzând plante care aparţin ordinului
Leguminosales (Fabales), familia Papilionaceae (Fabaceae).

Speciile care se studiază în acest capitol sunt:

➢ Pisum sativum;
➢Phaseolus vulgaris,
➢ Glicine max.
Importanța și compoziția chimică a leguminoaselor

➢ Proteinele din seminţele plantelor leguminoase sunt superioare proteinelor din

cereale, fiind mai bogate în aminoacizi esenţiali (lizină, metionină, treonină, histidină,
valină, izoleucină, fenilalanină, triptofan,arginină).

➢ Conţinutul ridicat de proteine ale boabelor, care în medie, în procente din substanţa uscată
este următorul:
❖soia -38,5%;
❖mazărea - 27,6%;
❖fasolea - 24,6%;

➢ Făina unor leguminoase se poate amesteca cu făina de grâu, într-o anumită proporţie, la
fabricarea pâinii.

➢ Prin industrializare din boabele unor specii se pot obţine produse foarte importante pentru
alimentaţie, (lapte, brânză, carne din soia); surogat de cafea (năut, soia) etc.

➢ În furajarea animalelor se pot folosi fie sub formă de uruială din boabe, dar şi în stare verde,
singure sau în amestec, direct sau prin însilozare.
Importanţă

Dezavantaje

❖Dintre principalele dezavantaje ale culturii leguminoaselor cultivate pentru boabe menţionăm:
➢capacitatea de producţie este mai redusă decât a cerealelor;
➢producţiile sunt fluctuante de la an la an datorită sensibilităţi acestor culturi la
condiţiile climatice (exces de umiditate, secetă), la atacul de boli şi dăunători, la
îmburuienare etc.;
➢mecanizarea culturilor este mai dificilă, cu precădere recoltarea, având coacere
eşalonată, inserţia joasă a păstăilor şi a sensibilităţii la scuturare.

❖Reducerea suprafeţelor cultivate cu leguminoase pentru boabe constituie o gravă eroare care se
impune a fi îndreptată, dată fiind importanţa alimentară cât şi pentru rotaţia culturilor pe care o
reprezintă aceste culturi.
 Bioecologia leguminoaselor pentru boabe

❖Răsărirea
✓ epigeică—cotiledoanelor la suprafaţa solului
✓ hipogeică - cotiledoanelor rămân în sol

❖Înrădăcinarea leguminoaselor, în raport cu modul de pătrundere a rădăcinilor în sol şi specificul

ramificării, prezintă trei tipuri:
➢tipul I, caracterizat printr-o rădăcină principală viguroasă, pivotantă, cu ramificaţii secundare mai
reduse ca număr şi lungime, se întâlneşte la speciile de lupin;
➢tipul II, cu rădăcina principală pivotantă, însă mai puţin viguroasă, cu rădăcinile secundare mai
lungi ca la tipul precedent, mai numeroase şi mai puternic ramificate, este caracteristic bobului,
năutului, lintei şi latirului;
➢tipul III, având rădăcina primară şi rădăcinile secundare asemănătoare ca lungime, neputându-
se deosebi rădăcina principală decât în primele faze de creştere, se întâlneşte la fasole şi soia.

Pe rădăcini se formează nodozităţi, datorită bacteriei din genul Rhizobium, care sunt
caracteristice diferitelor leguminoase.

Nodozităţile - ca formă, sunt rotunde, ovale.

 Bioecologia leguminoaselor pentru boabe

❖Tulpina, frunzele, inflorescenţa, fructul şi sămânţa la leguminoase.

Tulpina poate fi dreaptă, erectă, cum este la bob, lupin, soia, unele soiuri de fasole
etc., mai mult sau mai puţin culcată, mazăre, sau agăţătoare, ca la unele soiuri de fasole

Frunza leguminoaselor este trifoliată la fasole, şi soia, paripenat la mazăre.

Florile sunt grupate în raceme.

Fructul este o păstaie

 Tehnologi ecologice de cultură a plantelor

LEGUMINOASE CULTIVATE PENTRU BOABE

Mazărea
 LEGUMINOASE CULTIVATE PENTRU BOABE
Importanţă

Mazărea este una din cele mai importante leguminoase pentru boabe, cu multiple utilizări:

❖ alimentaţia oamenilor atât în stare verde cât şi uscată.

❖ furajare sub formă :de borceag în stare verde sau fân,
- nutreţ concentrat, sub formă de uruială,

Mazărea are o importanţă agronomică deosebită.

❖ este o premergătoare foarte bună pentru majoritatea culturilor agricole dar cu precădere pentru
cerealele de toamnă deoarece părăseşte terenul devreme,
❖ îmbogăţeste solul în azot .

Fiind recoltată devreme, după mazăre se pot obţine culturi succesive.

 Compoziţia chimică a bobului

Mazărea se caracterizează printr-un conţinut ridicat de substanţe

proteice, cea mai mare parte fiind uşor solubile în apă şi printr-un conţinut ridicat de
glucide. Conţinutul în substanţe proteice este mai ridicat la soiurile cu sămânţă netedă,
faţă de cele cu bobul zbârcit. Îngrăşămintele pot creşte conţinutul în substanţe proteice
cu peste 66%, iar condiţiile geografice cu peste 13%.
În general, mazărea este bogată în aminoacizi cu mare valoare biologică, ca
tirozina 3,8%, cistina 0,89%, lizina 4,66%, histidina 2,49%, arginina 11,42%, triptofan
1,17% şi acizi aminobazici 37,09%.

Compoziţia chimică a mazării

Partea S. uscată S. proteice Grăsimi Glucide % Celuloză Cenuşă %

analizată % % % %
Total Zahăr

Seminţe 86 22-34 0,7-1,9 20-53 4-10 3,5-7,7 2,5-3,5

Fân 86 8,9 1,6 33,4 - 35,7 6,3

Boabele de mazăre au următoarea compoziţie chimică, raportată la substanţa uscată:

➢proteină brută 27,8% (20,4-35,7%);

➢grăsimi 1,2% (0,7-1,6%;
➢amidon 43,2% (29,2-54,5%);
 Bioecologie

Mazarea aparţine:
♦ familiaLeguminosea
♦ genulu Pisum
♦ specia- Pisum sativum mazărea comuna)
Pisum.arvense (mazărea furajeră)

Pisum sativum Pisum arvense

 Bioecologie
Mazărea - răsărire hipogeică (cotiledoanele rămân în sol) şi are loc la 6-9 zile de la
semănat. Rădăcina este pivotantă, de tipul II, ramificată şi bine dezvoltată, ajungând până
la adâncimea de 100 cm. Nodozităţile sunt mici şi numeroase, dispuse îndeosebi pe
ramificaţiile laterale ale rădăcinii.

Tulpina, înaltă de 50-150 cm.

Frunzele sunt paripenat compuse 1-3 perechi de foliole, terminate cu cârcei ramificaţi.
La baza frunzei se află două stipele mai mari decât foliolele. Primele 1-3 frunze bazale sunt
mai mici, celelalte având mărimea şi forma normală. La soiurile de tip „afila”, peţiolurile
frunzelor sunt bine dezvoltate şi stipelele foarte mari realizează procesul de fotosinteză.
Florile sunt dispuse câte 2-3 în raceme axilare la subsuoara frunzelor şi apar eşalonat
de la bază spre vârf. O plantă înfloreşte în 10-20 zile, durata înfloririi fiind influenţată de
condiţiile climatice. În anii ploioşi, durata înfloririi se prelungeşte faţă de anii secetoşi când şi
numărul de flori formate este mai mic.
Fructul este o păstaie dehiscentă pe linia de sutură a valvelor, predispus la
pierderi de boabe prin scuturare, dar unele forme zaharate de mazăre au păstăile
indehiscente.
 Bioecologie

Rădăcini de leguminoase cu nodozităţi

Bioecologie
 Bioecologie

Temperatura

❖ Temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 1-2°C, iar

seminţele soiurilor de grădină (cu bobul zbârcit), la 3-4°C.
Plantele tinere suportă, pe perioadă scurtă, temperaturi scăzute de –5, -6°C.
Creşterea plantelor începe primăvara la temperatura de 4-5°C, dar pe
măsura avansării în vegetaţie cerinţele faţă de temperatură cresc.
❖ Temperatura optimă, în perioada de creştere, este de 14-15°C,
❖ în timpul înfloritului 15-18°C,
❖ iar la coacere 18-20°C. T
❖ temperaturile de peste 30°C împiedică fecundarea şi umplerea bobului.
 Bioecologie

Umiditate

❖ Faţă de umiditate mazărea are cerinţe moderate, fiind mai rezistentă la

secetă decât fasolea şi soia.
❖ Pentru germinaţie, necesarul de apă este mai mare decât la cereale, raportat
la masa seminţei, este de 100-120 %.
❖ Cerinţe ridicate faţă apă are în perioada de la înflorire până la formarea
boabelor,
❖ Coeficientul de transpiraţie ajunge la 500.
❖ Pentru producţia de mazăre, sunt favorabile precipitaţiile din lunile mai şi
iunie care trebuie să ajungă la 120-140 mm.
❖ Deficitul de apă şi căldurile mari din această perioadă determină formarea
unui număr redus de păstăi şi de boabe şi favorizează atacul de gărgăriţă.
 Bioecologie

Lumina
❖ Mazărea este o plantă de zi lungă, dar există şi soiuri ce fructifică în
condiţii de zi scurtă şi chiar indiferente de acest factor de vegetaţie.

Solul

❖ Solurile mijlocii, luto-nisipoase sau nisipo-lutoase, calde, profunde, bogate în

humus, bine aprovizionate în fosfor, potasiu şi calciu, bine structurate, cu
capacitate mare de reţinere a apei, cu reacţie neutră (pH=6,7-7,5), sunt cele mai
favorabile pentru mazăre.
❖ Cernoziomurile, solurile brun-roşcate şi aluviunile, asigură cele mai mari
producţii.
❖ Nu dă rezultate bune pe soluri grele, argiloase, cu exces de umiditate, neaerate,
acide, nisipoase, sărăturoase etc.
Zone ecologice

❖ Zona foarte favorabilă se întâlneşte în Câmpia de Vest, în centrul şi nord-vestul

Banatului, unde precipitaţiile sunt bine repartizate, iar temperatura din perioada
fructificării se situează în jurul a 20°C.
❖ Zona favorabilă I cuprinde sudul Câmpiei Române (cu excepţia Bărăganului şi a
zonei nisipurilor din Oltenia), Câmpia Transilvaniei, Valea Mureşului şi Târnavelor,
Depresiunea Sibiului, Ţara Bârsei, Câmpia Crişurilor, nord-vestul ţării şi
Depresiunea Jijiei-Bahlui.
❖ Zona favorabilă II şi III include restul terenurilor agricole din vestul ţării, Podişul
Transilvaniei, Podişul Getic, Bărăganul, Dobrogea şi cea mai mare parte a Moldovei.
 Elemente ale tehnologiei de cultivare

Rotaţia

❖ Având o creştere lentă în primele faze de vegetaţie, mazărea trebuie să urmeze

după plante care lasă terenul curat de buruieni, cum sunt culturile prăşitoare
(porumb, cartof, sfeclă pentru zahăr, floarea-soarelui) şi cerealele păioase

❖ Mazărea nu trebuie să revină pe acelaşi teren mai devreme de 3-4 ani, deoarece
determină fenomenul de “oboseală a solului” şi nici nu se cultivă după alte
leguminoase pentru a se evita bolile (fuzarioza) şi dăunătorii specifici.

❖ Este o plantă bună premergătoare pentru majoritatea culturilor, în special pentru

grâul de toamnă, deoarece se recoltează timpuriu şi are o influenţă deosebit de
favorabilă asupra structurii şi fertilităţii solului, putându-se încadra uşor în
rotaţii.
 Elemente ale tehnologiei de cultivare

Fertilizarea
❖ Consumul specific pentru 1000 kg. boabe: 57,5 Kg N, 15,5 kg P2O5, 30,5 K2O şi
32 kg CaO .
❖ Mare parte din necesarul de azot (42-78 %) şi-l procură din aer prin intermediul
bacteriilor simbiotice , iar restul este asigurat din rezervele solului.
Ingrăşăminte cu azot

Acest biofertilizator asigură între 30 şi 70 de kg substanţă activă la hectar de azot .

 Elemente ale tehnologiei de cultivare

Îngrăşăminte cu Fosfor

Ecofertil P are o acţiune biostimulatoare asupra producţiei de cereale, de

plante tehnice, leguminoase, pretându-se foarte bine la păşuni şi fâneţe. Prin
administrarea de Ecofertil P, fosforul insolubil din sol este solubilizat,
asigurându-se astfel între 30 şi 70% din fosforul necesar plantelor.
 Elemente ale tehnologiei de cultivare

Ingrăşăminte organice cu Potasiu

K Sol
-solubilizează şi transformă potasiul blocat şi compuşii cu potasiu
insolubili, în forme dicponibile pentru plante
- conţine Frateuria aurantia
- doze 1 l/ha în 100 l de apă
 Elemente ale tehnologiei de cultivare

Gunoiul de grajd
Gunoiul de grajd nu este indicat să se aplice direct mazării deoarece valorifică efectul
remanent al acestuia, aplicat plantei premergătoare în cantitate de 15-20 t/ha.

Fertilizarea foliară
Folosirea îngrăşămintelor cu microelemente sporeşte conţinutul în proteină, în special
molibdenul.

Un îngrăşământ foliar care poate fi folosit în cultura ecologică a mazari CROPMAX

 Elemente ale tehnologiei de cultivare

Lucrările solului
Arătura se execută toamna, în funcţie de planta premergătoare, la
adâncimea de 20-25 cm, cu plugul în agregat cu grapa stelată şi
trebuie să asigure încorporarea în sol a resturilor vegetale.
Se recomandă ca arătura să fie lucrată cu grapa cu discuri până la
venirea iernii pentru nivelarea terenului, mărunţirea bulgărilor şi
distrugerea buruienilor.
Primăvara se pregăteşte patul germinativ foarte devreme, dar
numai după zvântarea terenului, folosind discul în agregat cu grapa
cu colţi reglabili, combinatorul sau grapa rotativă combinată printr-
un număr cât mai redus de treceri pe teren cu agregatele agricole
pentru a evita pierderea apei şi tasarea solului.
 Elemente ale tehnologiei de cultivare

Sămânţa şi semănatul

Pentru semănat se folosesc seminţe sănătoase, cu puritatea minimă de 97 % şi

capacitatea germinativă de cel puţin 80 %.

Produse ecologice pentru tratamentul seminte

Biomit plussz este utilizat la

tratamentul semintei si ca
ingrasamant foliar
 Elemente ale tehnologiei de cultivare
Produse ecologice pentru tratamentul seminte

•BioSeedAgro (fungicid sistemic)

– fabricat din extracte şi uleiuri de plante şi fructe
- doza – 0,6 – 0,7 l/to

❖ Sămânţa de mazăre se tratează în ziua semănatului cu biopreparatul Nitragin –

mazăre Rhizobium leguminosarum (pentru stimularea activităţii bacteriilor
fixatoare de azot), folosind 3-4 flacoane pentru sămânţa necesară la un hectar (se
evită acţiunea directă a razelor solare asupra seminţelor inoculate).
 Elemente ale tehnologiei de cultivare

Epoca de semănat

❖ Mazărea se seamănă primăvara în prima urgenţă, în luna martie temperatura este de 1-3°C

❖ Desimea recomandată la semănat este de 120-140 boabe germinabile/m2,

❖ Normă de sămânţă de 250-300 kg/ha,

❖ Distanţa de semănat ste de 12,5 cm între rânduri.

❖ Adâncimea de semănat este de 5-6 cm, în funcţie de umiditatea şi textura solului.

 Elemente ale tehnologiei de cultivare

Lucrările de îngrijire

❖ Combaterea buruienilor
❖ Combaterea dăunătorilor și bolilor

➢ metodelor preventive (distrugerea samulastrei, evitarea monoculturii, fertilizarea

echilibrată între elementele nutritive, densitatea optimă de semănat, cultivarea de soiuri
rezistente)
➢ măsurile curative (tratarea seminţei cu extracte din plante sau sulfat de cupru,
aplicarea de capcane cu feromoni sau insecticide pe bază de piretru în timpul vegetaţiei
culturii).
 Elemente ale tehnologiei de cultivare

Produse ecologice pentru combaterea dăunătorilor și bolilor

❖ NeemAzal –două tratamente înainte şi după înflorit (împotriva gărgăriței - Bruchus

pisorum) doze: foliar 1 – 2 l/ha;
❖ Deffort – doze: 0,25 – 0,65 l/ 100 l de apă;
❖ Konflic – conţine 50% extract de Quasia amara - doze de 0,3%.
 Elemente ale tehnologiei de cultivare

Recoltarea

❖ Mazărea întâmpină la recoltarea o serie de

dificultăţi datorate coacerii eşalonate a păstăilor (de
la bază spre vârful tulpinii), scuturării boabelor şi
poziţiei culcate a plantelor.
❖ Momentul optim de recoltare este atunci când
plantele s-au îngălbenit, frunzele s-au uscat şi 70 %
din păstăi sunt galbene şi boabele s-au întărit.

❖ Productiile medii obtinute la noi in tara la aceasta

cultura sunt in jur de 1500 kg/ha,