Sobornicitatea multi-ipostatic?

a Bisericii

Duhul Sfânt - a treia Persoan? a PreaSfintei Treimii - este Cel care gr?
ie?te întru membrii Sfântului Sinod al Bisericii, iar Soborul cel Sfânt ia
deciziile cele mai importante rostind, împreun? cu Sfin?ii Apostoli: „P?
rutu-s-a Duhului Sfânt ?i nou?” (Fapte, 15: 28). Sobornicitatea Bisericii
este ipostatic?, multi-ipostatic?, este unitatea Persoanelor, dup?
principiul ipostatic: o singur? entitate multi-ipostatic? care gl?suie?te
împreun?. Biserica este una, sfânt?, soborniceasc? ?i apostoleasc?. Fiin?a
multi-ipostatic? a omului - cea una dup? fire - prin reprezentan?ii s?i
cei mai ale?i, cei mai des?v?r?i?i, prin Ipostasurile Sale cele mai
înalte, cele mai pline de har, cele mai deplin actualizate, cele mai
îndumnezeite - membrii Sfântului Sinod - Ierarhii Bisericii Ortodoxe,
congl?suiesc întru cea mai des?vâr?it? întrep?trundere a Ipostasurilor,
deci a con?tiin?elor tuturor unite într-o singur? con?tiin??, dup? modelul
Preasfintei Treimi. Duhul Sfânt garanteaz? atât unitatea l?untric? a
tuturor membrilor Bisericii locale, cât ?i unitatea l?rgit? a tuturor
Bisericilor Ortodoxe surori dimpreun?, având unitatea cu întreaga tradi?
ie a Bisericii Ortodoxe din toate timpurile dar ?i pe peste veacuri - pân?
dincolo de catapeteasma zilei a 8-a, dincolo de negr?ita zi a Judec??ii,
gr?ind dintru ?i întru ve?nicie, în co-prezen?? cu toate Sinoadele
Bisericii Dreptsl?vitoare, în chip personal, prin glasul Cuvântului
Ipostatic: Dumnezeu-Omul, al doilea Ipostas al Treimii care gr?ie?te prin
gura de foc a Ierarhilor Bisericii noastre.
Urechea sub?ire a ierarhilor aude glasul cel lin al Cuvântului-Hristos,
gl?suind întru sfin?ii lor egali Cinsti?i P?rin?i Ierarhi ai Bisericii.
Capul Bisericii - Patriarhul, este întruchiparea Mântuitorului printre
apostolii S?i. El are mintea cea mai înalt? ?i cea mai des?vâr?it?, având
cuvântul ultim, cel mai greu ?i cel mai adânc, cu cea mai înalt?
autoritate în Sfântul Sobor al Bisericii Dreptsl?vitoare: autoritatea
iubirii ipostatice ultime - smerite ?i necondi?ionate. Cuvântul s?u este
sfânt ?i ipostatic, adâncindu-se tainic ?i personal pe m?sur? ce se roste?
te, adresându-se fiec?ruia dintre cei prezen?i în cel mai des?vâr?it chip,
schimbându-?i în?l?imea ?i adâncimea, simplitatea sau complexitatea - dar
niciodat? dragostea. Finalitatea ultim? a cuvântului rostit în Sfântul
Sobor este, atât întru cele mai mici considera?ii, cât ?i întru cele mai
înalte concluzii, aceea?i: împlinirea f?r? gre? a poruncii Mântuitorului:
„S? iube?ti pe Domnul Dumnezeul T?u din toat? inima ta, din tot cugetul t?
u ?i din tot sufletul t?u ?i pe aproapele t?u ca pe tine însu?i” Cel mai
adesea - asemenea Cuvântului Mântuitorului - cuvântul cel mai primit este
cel rostit în pildele cele mai simple ?i mai des?vâr?ite - dup? modelul
ultim al Domnului Iisus Hristos din timpul vie?ii sale p?mânte?ti. Întru
acest chip ipostatic gr?ie?te fiecare dintre Sfin?ii Ierarhi prezen?i în
acela?i Sobor. Desigur, Duhul Sfânt nu se sfiie?te s? gr?iasc? nici în?l?
ându-se pe culmile cele mai des?vâr?ite ale teologiei ?i vederii
duhovnice?ti, l?sând în urm? categoriile ra?iunii abstracte, deslu?ind în
zborul s?u orice lucru dinl?untrul categoriilor vii ale fiin?ei, în cel
mai adânc duh liturgic ortodox. Putem afirm? c? dimensiunea liturgic? a
sobornicit??ii este, totu?i, cea mai adânc? dimensiune a sa. F?r?
Dumnezeiasca Liturghie ?i Sfânta Euharistie ortodox? nu exist?
sobornicitate apostolic? autentic?.
Cuvântul dat în Sfântul Sobor, fiind cuvânt de ultim? autoritate, are mai
multe planuri ?i mai multe niveluri de în?elegere, mai multe fa?ete,
precum ?i cea mai des?vâr?it? piatr? pre?ioas?. Tocmai aici const?
unitatea l?untric? a Cuvântului - în atotdes?vâr?irea lui. Aceste diamante
întru totul des?vâr?ite sunt rodul rug?ciunii, c?ci cuvântul Sfântului
Sobor este rug?ciunea curat?. Ascultarea l?untric? este cea mai înalt?
stare a Duhului membrilor Sfântului Sobor; ace?tia, adâncindu-?i cugetul
în rug?ciunea cea mai curat? ascult? cu urechea l?untric? acela?i dulce
negr?it glas al Cuvântului Mântuitorului întru to?i, glasul sub?ire al
Preasfântului Duh al Preasfintei Treimi, dimpreun? cu mireasma cea întreg-
cuget?toare a celor mai mari sfin?i ai Bisericii. În aceea?i clip?,
ascultarea ?i vederea duhovniceasc? devin una. Glasul Lui este iubirea cea
mai curat?, el vine întotdeauna cu pace blând?, revars? lumina cea mai
des?vâr?it?, une?te inimile dup? chipul unit??ii l?untrice al Preasfintei
Treimi, a?eaz? cea mai blând? ?i cea mai înalt? ?i mai smerit? înv???tur?
pe buzele ?i în inimile tuturor, iar dimpreun? cu aceasta deodat? vine ?i
cel mai important lucru: harul împlinirii întru deplin? libertate a
tuturor poruncilor.