Investițiile Directe Străine Disertatie

Investițiile directe străine –
oportunități pentru dezvoltarea

serviciilor în România
Introducere
Cap.I. Definirea investițiilor străine
1.1.Conceptul de investiție străină directă

1.2. Tipuri de investiții
1. 3. Tipuri de investitori
1.4. Rolul investiției
1.5. Investiția internațională și formele ei
Cap. II. Locul și rolul investițiilor marilor companii asupra economiei

României
2.1. Dinamica și orientarea investițiilor externe directe în România

2.2. Impactul investițiilor externe directe asupra economiei naționale
2.3. Promovarea și atragerea investițiilor externe directe în România
2.4. Piața serviciilor de consultanță în România
Capitolul III. Analiza investițiilor companiei KPMG
3.1. Prezentarea generală a companiei KPMG

3.2. Contextul dezvoltării serviciilor de consultanță KPMG
3.3. Cultura și politicile KPMG
Concluzii
BIBLIOGRAFIE
Anexa 1
Anexa 2
2
Introducere
Rolul investițiilor străine directe în relansarea și dezvoltarea economică a României este

unul major. Investițiile străine directe reprezintă soluția viabilă pentru construirea unei economii
de tip capitalist, alternativă care nu generează îndatorare străina. Chiar dacă fluxurile de capital
extern sunt relativ reduse la nivelul României, față de țările vecine, analiștii economici sunt
optimiști, bazându-se pe anumite considerente precum piața cu potențial imens, poziția strategică
în care se găsește situată România, forța de muncă bine instruită și înalt calificată etc.
„Investițiile directe străine – oportunități pentru dezvoltarea serviciilor în România”
reprezintă o tema de certă actualitate, structurata pe trei capitole. În cuprinsul acesteia sunt
abordate probleme teoretice și probleme concrete, cel mai elocvent exemplu fiind studiul de caz,
în care am evidențiat avantajele și dezavantajele derularii unui proiect investițional în domeniul
consultanței în România, atât din punctul de vedere al investitorului, cât și din cel al țării
receptoare.
În prima parte a lucrării avem în vedere „Definirea investițiilor străine” am evidențiat
principalele trăsături și tendințe înregistrate de investițiile străine directe. Tot în acest capitol
abordăm conceptul de investiție străina directă, plecând de la definițiile date de către instituțiile
internaționale OCDE, Comisia Europeana, FMI sau OMC.
Cel de-al doilea capitol, „Locul și rolul investițiilor marilor companii asupra
economiei României”, tratează evoluția fenomenului investițional în context național. Dinamica
valorii capitalului social subscris, stocul de investiții străine directe pe locuitor, ponderea
investițiilor străine în România pe ramuri de activitate sunt analizate având la baza informațiile
furnizate ONRC, UNCTAD, etc.. Am evidentiat pe parcursul acestui capitol principalele
domenii în care s-a investit în România precum și principalele firme care au investit în țara
noastră. Atragerea investițiilor străine, factorii generali care stau la baza deciziei investiționale,
climatul care poate atrage investitorii, dar și factorii care duc la blocarea procesului investițional,
sunt aspectele urmărite pe parcursul capitolului.
Studiul de caz reflectă aspectele teoretice abordate și completează în același timp lucrarea
prin multitudinea de informații referitoare la piața serviciilor de consultanță din România.
3
Capitolul I. Definirea investițiilor străine
1.1.Conceptul de investiție străină directă
Elaborarea unei definiții cu privire la conceptul de investiție străină directă a preocupat

deopotrivă economiștii care au studiat fenomenul investițional internațional, dar și instituții
internaționale precum OCDE, Comisia Europeană, FMI sau OMC. Parte a fluxurilor financiare
private, investițiile străine directe sunt cheltuieli investiționale legate funcțional și teritorial de
obiectul de bază al investiției. Investițiile străine directe pot fi definite drept: „investiții realizate
pentru a câștiga un profit de durată într-o întreprindere, operând într-un mediu economic altul
decât cel al investitorului, scopul investitorului fiind acela de a participa la managementul
întreprinderii1”.
Apărute în economia mondială încă din cele mai vechi timpuri, investițiile străine
directe au cunoscut o dezvoltare explozivă în ultimile decenii în tranzacțiile internaționale.
Comisia Europeană a elaborat următoarea definiție: „înființarea sau achiziționarea unui activ
generator de venit într-o țară străină asupra căreia firma investitoare deține controlul 2”.
Investițiile străine directe se pot defini și ca „proprietate a unui rezident străin asupra unor
active, cu scopul de a controla folosirea acestor active”(Graham Krugman, 1989). Investițiile
străine au ca particularitate controlul pe care investitorul îl exercită asupra activelor în care a
făcut investiția. Investițiile străine directe constau în transferul unui „pachet industrial”
care cuprinde capital, tehnologii, metode de organizare industrială, expertiză managerială,
cunostințe de marketing, etc. Investitorul deține controlul asupra activelor și ia decizii cu privire
la operațiunile sale în străinătate. „Controlul presupune transferarea de către agentul emitent al
fluxului de capital, a posibilității de decizie asupra activității agentului receptor 3 ”. Investitorii
pot alege varianta construirii unei fabrici pe un loc gol, acest tip de investiție poartă denumirea de
„greenfield”, dar și în această situație controlul asupra managementului și activităților companiei
nou înființate va fi deținut de către investitor. Alături de investiția de tip „greenfield”, investițiile
străine mai pot îmbraca și alte forme:
 Transferul sau achiziționarea unor active într-o altă ara, modalitate care presupune
un transfer de capital de la compania mama din țara de origine către o filială situate în țara gazdă;
 Constituirea unei societăți mixte (prin aportul la capital);
 Fuziunea cu o firmă din altă țară sau achiziția unei firme;
 Leasing, franchising, licențierea unor tehnologii, subcontractarea unor operațiuni
sau formarea unor alianțe de afaceri.
1
UNCTAD, World Investment Report 1992, United Nations, New York, 1992
2
Panormama of European Industry, European Commision (1991)
3
Conf. univ. dr. GEORGETA ILIE –„Investiții internaționale”,Ed. UCDC, București, 2005.
4
 Reinvestirea profiturilor sau investiția suplimentară într-un proiect de investiții
extern deja existent într-o țara străină;
În privința procentului pe care o companie investitoare trebuie să-l dețină pentru a putea
exercita controlul asupra companiei în care investeste, FMI utilizeaza în definiție termenul „grad
semnificativ de influență4” care implica deținerea a cel puțin 10% din totalul acțiunilor emise de
firmă sau din numărul voturilor. Influența semnificativă pe care o are investitorul în
administrarea investiției străine este principalul criteriu pe care-l menționeaza FMI în manualul
de balanță și plăți. Beneficiile la care se asteaptă un investitor extern, conferite de deținerea
puterii de vot, sunt diferite de acelea asteptate de un investitor de portofoliu ce nu are influențe în
administrarea companiei.
În general, se consideră investiții străine directe întreprinderile în care participarea
proprietarului străin depășește o anumită pondere, de regula 10 – 25%. Criteriile diferă de la țară
la țară, ponderea nemodificând esența fenomenului, deoarece proporția deținută de regulă de un
investitor extern este cu mult mai mare (de regula peste 50%).
Investițiile străine5 directe sunt o trăsătură caracteristică a companiilor multinaționale.
Investițiile străine directe nu sunt un simplu transfer de capital, ele reprezintă mai curând o
prelungire a întreprinderii din țara de origine în țara gazdă străină. Activitatea unei întreprinderi
într-o țară străină presupune fluxuri de capital, de tehnologie și de experiența antreprenoriala,
care în combinație cu factorii locali genereaza productia de bunuri sau servicii destinate pieței
interne sau exportului.
Interesul pe termen lung presupune o relație pe termen lung între investitor și investiția
directă, precum și participarea în mod semnificativ a investitorului direct la conducerea
companiei respective. Investiția străină directă reflectă scopul unei entități rezidente într-o țară
(investitorul direct) de a obține un interes de durată într-o companie rezidentă într-o altă țară
(investiția directă). În literatura de specialitate se întâlnesc și definiții mai restrânse ale
investițiilor străine (fără a se mai menține și „directe”), mai ales în abordările juridice, respectiv
limitări ale acestora la „raporturi juridice intervenite între un stat și o societate străină, în scopul
realizării unui proiect de investiție6”.
Comparativ cu investițiile străine directe, investițiile străine de portofoliu (ISP), cealalta
mare categorie investițională internațională7, reprezintă un plasament pur financiar, și care nu
presupune stabilirea unui raport de control și decizie. Acest gen de investiții include o varietate
de instrumente care sunt comercializate (sau comercializabile) pe piețele financiare:acțiuni,
obligațiuni și alte instrumente financiare. Din perspectiva țării gazdî, ISP nu duc la pierderea
controlului companiei emitente, fiind o investiție pur financiară; totodată, aceasta nu este însoțită
de transferul de active intangibile și de know-how-ul managerial. Motivațiile principale ale
investitorilor de portofoliu sunt legate de obținerea profitului și reducerea riscului prin
diversificarea portofoliului.
Adesea însă, încadrarea unei investiții internaționale într-una din cele două categorii se
face cu dificultate, între investiția străină directă și cea de portofoliu existând o așa numită „zona
gri”. Implementarea investiției străine directe în țara gazdă se poate realiza prin două modalități:
fie construind „un loc gol” o nouă întreprindere, fie achiziționând o unitate economică deja
existentă sau fuzionând cu aceasta. Trebuie însă subliniat că nu orice achiziție sau fuziune străină
reprezintă o investiție străină directă, unele dintre acestea fiind investiții de portofoliu, acolo unde
4
International Monetary Fund Balance of Payments Manual (Washinton, IMF 1993), 5th edition.
5
Investiția străină este acea investiție care încorporează un element extraneitate; de remarcat este și diferența
existentă între conceptele”economisire” și “investiție”. În timp ce economisirea reprezintă doar un consum amânat,
investiția reprezintă un consum sacrificat în prezent cu intenția unui consum mai mare;
6
Mirela Rusu – “Investiții străine directe”, Ed. Paideia – Seria Drept, Bucuresti 2000, pag. 7
7
Conform FMI – “Balance of Payments Manual”, a cincea editie.
5
valoarea lor este sub procentele amintite anterior. La prima vedere, cele două modalități par doar
alternative ale aceleiași finalități: investiția străină directă. Dar modul de realizare al acesteia s-a
dovedit a avea importanță asupra mediului economic și politic al țării gazdă.
Exista păreri care susțin că achizițiile externe nu adaugă suficientă valoare capacității
productive a întreprinderii, în momentul realizării investiției realizându-se doar simplul transfer
de naționalitate al atributelor de proprietate și control. Totodată, preluarea este însoțită de
închiderea anumitor capacități productive și activități, iar în funcție de amploarea achiziției și de
forța investitorului se poate ajunge la un monopol străin. Alegerea uneia din cele doua forme de
investiție străină directă este influențată și de nivelul de dezvoltare al țării gazdă. În țările cel mai
slab dezvoltate achizițiile sau fuzionările pot fi uneori chiar aproape imposibil de realizat, datorită
nivelului mult prea putin dezvoltat al capacităților existente. În țările în care sectorul industrial
este mai dezvoltat însă, achizițiile și fuziunile pot reprezenta o alternativă reală la investiția pe loc
gol. Modul de pătrundere al investiției străine directe are anumite caracteristici, legate de
alocarea resurselor pe criterii economice, mai ales când țara gazdă este o țară în curs de
dezvoltare sau în tranziție.
În cadrul definirii conceptului de investiție străină directă, câteva cuvinte sunt necesare
și în ceea ce privește operatorii economici generatori ai acestor fluxuri și totodată organizatori ai
proceselor de producție în străinătate – și anume corporațiile transnaționale. Corporația
transnațională8 este acel agent economic de tip întreprindere, rezultat prin extinderea
întreprinderii naționale în spațiu internațional, prin intermediul investițiilor străine directe. Ea
este „acea entitate economică formată dintr-o firmă mamă și din filialele ei în mai multe țări,
care este caracterizată prin internaționalizarea producției, care se bazează pe un “bazin”
internațional de resurse umane, materiale și financiare, și care promovează la scară globală un
anumit set de valori proprii9”.
Alți factori determinanți sunt și politicile guvernamentale privind regimul investițiilor
străine, în multe țări în curs de dezvoltare existând restricții cu privire la preluarile străine, care
limitează posibilitatea realizării de investiții pe loc gol. Acesta este cazul în primul rând al
industriilor de telecomunicații și financiare, unde achizițiile și fuziunile sunt principalul mod de
pătrundere pe piață, în multe cazuri existând obligativitatea ca statul să păstreze o mare parte a
acțiunilor.
Investițiile străine directe sunt definite ca proprietatea directă sau indirectă a unei entități
străine de a deține cel puțin 10% din acțiunile cu drept de vot ale unei întreprinderi. O investiție
directă străină poate însemna o achiziție, o fuziune, o nouă fabrică, extinderea fabricii sau o
absorbire.
Sunt cel puțin patru caracteristici care le disting direct de portofoliul de investiții:
1. Un aspect fundamental al investițiilor directe, ca opuse investițiilor de portofoliu aste
că investitorul cumpără puterea de a exercita controlul asupra managementului investiției și
tocmai de aceea nu implica doar capital. Acest lucru implica abilități manageriale și tehnici sau
cunoștințe de marketing. Puterea controlului va varia în funcție de distribuția acțiunilor în firma
respectivă. Explicația acestui fapt este aceea că dacă un investitor deține peste 30% din acțiunile
unei companii și nici un alt investitor nu deține mai mult de 10% aste foarte posibil să fie apt de
a exercita controlul cu toate că este minoritate, nedeținând 51% din acțiunile unei companii.
2. O altă diferență fundamentală este ținta finală a investitorului direct și a investitorului
de portofoliu. Capitalul de portofoliu are tendința de a se muta în unele sectoare din țări străine
care au un avantaj asupra respectivelor sectoare interne. Acest avantaj va fi reflectat de un profit
8
Dupa cum observa Anda Mazilu (1999), expresia “întreprindere multinațională” este utilizata cu precădere de
autorii anglo-saxoni, fără ca între acesta și cea de “corporație transnațională” să mai poată fi întrevăzute în prezent
și alte diferențe decât acele de ordin lingvistic.
9
Liviu Voinea: “Corporațiile transnaționale și economiile nationale”, 2001.
6
superior. Acest lucrul impus este posibil să se întample cu o investiție directă într-o industrie în
care țara sursă are avantajul, dar unde acest avantaj poate fi transferat unei țări străine în folosul
acesteia.
3. Vasta majoritate a investitorilor de portofoliu este realizată de persoane fizice sau
instituții și nu de persoane juridice, de companii. Ei au tendința să investească în persoane fizice
și instituții străine prin intermediul mecanismului pieței de capital străin. În cazul investițiilor
directe străine este normal să fie făcut de companii. Poate implica cumpărarea unei întregi
companii sau numai unei părți din aceasta constituind un schimb de proprietate sau, alternativ,
poate consta în clădirea unei întregi noi fabrici în străinătate într-o forma pe verticală sau
orizontală , cu toate că acestea, reprezentând încă o extensie geografica a acestei firme. Acestea
pot fi motivele diferite de maximizare a profitului imediat. Rezultatul analizei generale făcute la
CERT a confirmat acest lucru.
4. Investițiile directe străine nu necesită un flux de capital de la o țară la alta. Economiștii
obișnuiau să se gândească la investițiile directe ca la o mișcare internațională a capitalului ce
poate avea forme diverse, de exemplu noi acțiuni, anumite forme de obligațiuni, vânzări-
cumpărări ale acțiunilor și obligațiunilor existente prin schimburile de titluri de valoare sau
printr-o varietate de forme și instrumente de credit pe termen scurt. Singura diferență pe care
economiștii ar acceptat-o a fost aceea că investițiile directe sunt insoțite de grade diferite de
control și miscare de management și tehnologie.
Alte beneficii pe care o investiție străină le-ar putea aduce:
- sporirea producție și a calității produselor în concordanță cu standardele vestice;
- realizarea cantității necesare tuturor piețelor potențiale străine sau interne;
- crearea de noi locuri de muncă;
- accesul la noi piețe.
Pe de altă parte investițiile sunt componenta cea mai volatilă a PIB. Când exportul de
bunuri și servicii trece printr-o perioadă de recesiune și acest declin este, de obicei, datorat unei
scăderi a cheltuielilor pentru investiții. Cu mult mai puțin volatile decât investițiile naționale,
investițiile străine directe răspund la mult mai multe determinante decât investitțile domestice
(naționale).
1.2. Tipuri de investiții
În economie există mai multe tipuri de investiții. Unele dintre acestea presupun tranzacții
financiare între agenții economici, altele presupun implicarea în tranzacții și a unor bunuri
materiale cum ar fi clădirile, echipamentele industriale mijloacele de transport etc. În primul caz,
investitorul intră în posesia unor active specifice: acțiuni, obligațiuni, certificate de depozit sau
bouri de tezaur. În al doilea caz activele rezultate au cu totul altă natură: fabrici, companii de
transport, hoteluri sau magazine. În primul caz este vorba despre investitii financiare, iar în al
doilea caz de investiții reale. De cele mai multe ori nu se poate face o delimitare precisă,
deoarece cele două tipuri coexistă.
Trebuie de reținut că în perioadele precapitaliste majoritatea investițiilor reale nu
implicau nici un fel de tranzacții financiare.
În societatea modernă, aproape orice investiție reală are și o importantă latură financiară.
De la cel mai mic magazin până la marile corporații internaționale, activitatea de investiții se
sprijină pe credit, acțiuni, obligațiuni etc.
Tipurile investiţiilor străine directe (diferenţiate după contribuţia fluxului de participaţii
străine la capital în întreprinderile investiţie străină directă):
7
∙ Greenfield: înfiinţarea de întreprinderi de către sau împreună cu investitori străini
(investiţii pornite de la zero);
∙ Fuziuni şi achiziţii: preluarea integrală sau parţială de întreprinderi de către investitori
străini de la rezidenţi;
∙ Dezvoltare de firme: majorarea deţinerilor de capital ale investitorilor străini în
întreprinderi investiţie străină directă.
Fuziunile şi achiziţiile sunt adesea analizate de către economişti ca fiind unul şi acelaşi
concept, care vizează unificarea a două sau mai multe companii, dar din punct de vedere legal
acestea sunt distincte:
- la achiziţii, ţara de origine a companiei achizitoare poartă denumirea de ţară -mamă, iar Ia
compania achiziţionată ea se numeşte ţara - gazdă;
- în ceea ce priveşte fuziunile, naţionalitatea noii entităţi economice poate fi dublă sau poate
prelua una din nationalităţile celor două companii.
Investiţiile străine directe sunt clasificate în 2 mari tipuri:
- Greenfield: înfiinţarea şi dezvoltarea de întreprinderi de către sau împreună cu investitorii
străini, sub forma unor investiţii pornite de la zero
- Fuziuni şi achiziţii (Megers and Acquisitions -M&A): preluarea integrală sau parţială de
întreprinderi de către investitorii străini de la rezidenţi şi dezvoltarea acestora.
Fuziunea internaţională implică deci unificarea a două entităţi juridice de naţionalitate
diferită şi cunoaşte două forme:
► Absorbţia constă în înglobarea de către o societate a uneia sau a mai multor societăţi
comerciale, care îşi încetează existenţa
► Fuziunea pură (sau contopirea sau consolidarea) constă în reunirea a două sau mai multe
societăţi comerciale. care îşi încetează existenţa, pentru constituirea unei societăţi comerciale
noi.
Tipuri principale de fuziuni:
1. Fuziunea orizontală - are loc atunci când o firmă se combină cu altă firmă, din acelaşi
domeniu de activitate; deci acestea sunt companii concurente în acelaşi sector economic.
2. Fuziunea verticală - are loc atunci când o companie îşi uneşte patrimoniul cu cel al unui
furnizor sau cumpărător al produselor sale: fuziuni în amonte şi fuziuni în aval
3. Fuziunea concentrică - implică întreprinderi înrudite, dar care nu sunt producători ai aceluiaşi
produs, ca în cazul fuziunilor orizontale, şi nici nu au o relaţie furnizor -cumpărător, ca în cazul
fuziunilor verticale; de exemplu, fuziunea între o bancă şi o firmă de brokeraj;
Fuziunea conglomerat - are loc în momentul combinaţiei unor întreprinderi neînrudite
din punctul de vedere al obiectului de activitate, iar scopul lor principal constă în diversificarea
internaţională a riscului şi creşterea beneficiilor.
Din punct de vedere al analizei financiare, există două tipuri de fuziuni:
• fuziuni operaţionale - au loc atunci când activităţile a două companii sunt integrate
pentru a obţine efecte sinergice;
• fuziuni financiare - companiile care fuzionează nu vor fi operate ca o singură entitate şi
nu se preconizează obţinerea obligatorie de economii operaţionale semnificative, ci doar îşi pot
pune în comun resurse financiare pentru investiţii importante
Principalele tehnici de fuziune existente sunt:
- achiziţionarea activelor - atât activele fixe cât şi cele circulante sunt cumpărate cu numerar
sau acţiuni; compania achiziţionată nu dispare, rămânând cu o cantitate importantă de numerar
- achiziţionarea acţiunilor - modalitatea de plată poate fi în numerar, în acţiuni sau o
combinaţie a acestora;
- amalgamarea - are loc atunci când două sau mai multe companii formează o nouă societate pe
baza prevederilor legislative corespunzătoare şi pe baza termenilor amalgamării votaţi de
acţionarii tuturor companiilor implicate în proces.
8
Din punct de vedere tehnic, achiziţia constă în preluarea unei companii sau a unei
unităţi independente de către o altă companie cu scopul de a lărgi patrimoniul acestei entităţi
economice. Achiziţia internaţională constă în preluarea/transferarea activelor şi a
operaţiunilor unei companii naţionale sau filiale implantate în ţara-gazdă de către spre o
companie străină, prima devenind o filială sau sucursală a celei din urmă.
Din perspectiva controlului exercitat asupra companiei achiziţionate, achiziţiile
internaţionale pot lua trei forme:
 Achiziţii minoritare - controlul companiei străine vizează între 10 şi 49% din numărul
voturilor companiei achiziţionate; achiziţiile ce implică mai puţin de 10% din activele
financiare ale companiei gazdă constituie, de fapt, investiţii de portofoliu
 Achiziţii majoritare - controlul companiei străine vizează între 50 şi 99% din numărul
voturilor companiei achiziţionate şi implică o relaţie pe termen lung.
 Achiziţii complete sau integrale -control de 100% şi ele au reprezentat peste jumătate din
numărul total al fuziunilor şi achiziţiilor cu firme în anul 2000.
Cele patru categorii de fuziuni, în raport de firmele combinate, sunt reproductibile şi în
cazul achiziţiilor, cu caracteristici similare, astfel încât există:
 Achiziţii orizontale - sunt foarte numeroase, deoarece au ca efecte creşterea
veniturilor, potenţarea forţei de negociere cu furnizorii şi clienţii, promovarea mai eficientă a
produselor, dezvoltarea şi valorificarea mai eficientă a canalelor de distribuţie dublată de o mai
mare flexibilitate, urmată de diminuarea sau chiar eliminarea concurenţei
 Achiziţii verticale - firmele achizitoare urmăresc în principal exercitarea unui control
mai ridicat asupra calităţii şi livrării materiilor prime, a subansamblurilor (în cazul achiziţiilor în
amonte) sau a produselor, asupra politicilor de preţ şi, nu în ultimul rând, asigurarea contactului
direct cu clienţii (în cazul achiziţiilor în aval)
 Achiziţii concentrice - achiziţia unor companii înrudite şi vizează utilizarea unor factori
de producţie similari, precum pregătirea asemănătoare a forţei de muncă, echipamente, resurse de
capital sau materii prime asemănătoare sau pieţe de desfacere comune.
 Achiziţii conglomerat - acestea se desfăşoară între companii cu activitate şi structură
total diferite şi au cunoscut o amploare deosebită în decursul anilor ‘60..
Din punctul de vedere al dezacordului sau acordului echipelor manageriale ale celor
două companii, achiziţiile pot lua trei forme:
 Achiziţii prietenoase - când managementul firmei ţintă aprobă preluarea, atunci când
firma achizitoare face propunerea, existând desigur o negociere privind termenii
tranzacţiei.
 Achiziţii ostile - când managementul companiei - ţintă se opune achiziţiei, din diferite
motive, iar firma achizitoare face apel direct la acţionarii acesteia
 Achiziţii neutre - managerii companiei - ţintă nu exercită nici o presiune asupra
ofertanţilor, adică nu refuză, dar nici nu acceptă o ofertă. Ponderea acestor forme de
achiziţii este mult mai mare chiar decât cea a achiziţiilor ostile.
În funcţie de nivelul de integrare dorit, se disting, patru tipuri de achiziţii:
 Achiziţie tip absorbţie -. Efectele principale ale acestei forme de achiziţie constau în
eliminarea graniţelor şi a diferenţelor dintre firmele iniţiale, consolidarea operaţiunilor şi
a culturii organizaţionale ale celor două companii.
 Achiziţie tip prezervare - în cazul în care opţiunile părţilor participante la tranzacţie
vizează obţinerea unui grad de interdependenţă strategică redusă, dar un grad ridicat de
autonomie.
 Achiziţie tip simbioză - în cazul în care opţiunile partilor participante la tranzacţie
vizează obţinerea atât a unui grad ridicat de interdependenţă strategică, cât şi a unui grad
ridicat de autonomie.
9
 Achiziţie tip holding - în cazul în care opţiunile părţilor participante la tranzacţie vizează
obţinerea unui grad scăzut de interdependenţă strategică şi de autonomie.
Din punctul de vedere al orizontului de timp vizat de către investitori, aceştia fiind cei
care au iniţiativa în majoritatea tranzacţiilor, achiziţiile se clasifică în:
- Achiziţia cu orientare strategică - promovată de către investitorii strategici având în vedere
că. prin combinare, cele două companii vor potenţa lanţul de valoare.
-Achiziţia cu orientare tactică - promovată de către investitorii financiari datorită faptului că
firma-ţintă este subevaluată pe piaţă. Acţiunea lor este motivată de preţul de cumpărare mai
redus în raport cu valoarea activelor firmei vizate .
Cele mai multe achiziţii efectuate sunt amiabile, iar principalii paşi pentru realizarea
acestora sunt:
• acordul între firme, în urma negocierilor privind încheierea tranzacţiei;
• aprobarea condiţiilor achiziţiei de către Consiliile de Administraţie ale companiilor implicate;
•obţinerea acceptării din partea acţionarilor; •semnarea contractului de achiziţie;
•schimbul vechilor acţiuni cu acţiunile firmei rezultate din preluare şi efectuarea eventualelor
plăţi acţionarilor care nu au acceptat preluarea totală.
Aceste achiziţiile se realizează printr-o suită de tehnici de plată şi anume:
- achiziţii prin oferte publice pure (,.cash offers") - cumpărarea titlurilor firmei - ţintă la un preţ
plătit în numerar; avantajele acestei forme de achiziţii rezidă în preţul fix şi sigur pe care
acţionarii firmei - ţintă îl vor încasa, beneficiind de lichidităţi mai mari, dar prezintă dezavantajul
impunerii fiscale la care sunt supuse respectivele câştiguri;
- achiziţii prin oferte publice de schimb (.share - for - share exchange") -schimbul de titluri în
firma achizitoare şi firma - ţintă, care pot fi titluri emise înaintea operaţiunii sau emise special
pentru finanţarea achiziţiei;
- achiziţii prin oferte publice mixte - este cea mai des întâlnită formă de plată, constând în
combinarea celor două tehnici prezentate anterior: sume cash plus acţiuni în schimbul acţiunilor
firmei – ţintă.
1.3. Tipuri de investitori
Economistul american W. Sharpe susţine că oamenii de afaceri americani obişnuiesc să-şi

eticheteze prietenii drept „investitori”, iar duşmanii drept „speculatori”. Sunt economişti care
susţin că nu există vreo diferenţă de esenţă între aceste două categorii, totuşi speculatorul se
prezintă printr-un comportament specific:
- speculatorul are o atitudine diferită faţă de risc, în comparaţie cu investitorul obişnuit:
primul este atras puternic de investiţiile cu risc deosebit de mare, cel de-al doilea preferă un risc
cît mai scăzut;
- speculatorul mizează pe un profit anormal de mare, corespunzător cu riscul pe care şi-l
asumă , în timp ce investitorul obişnuit contează pe un profit normal de mare;
- speculatorul acţionează mai mult pe termen scurt, în timp ce pentru o investiţie
obişnuită orizontul de timp este relativ mai mare;
- majoritatea agenţilor economici consideră că informaţiile şi semnalele furnizate de către
piaţă sunt corect iterpretate de către toţi, speculatorul însă crede că are un avantaj informaţional
faţă de ceilalţi, anticipînd o evoluţie pe care alţii nu o pot întrevede. Speculaţia este deci
încercarea de a fructifica acest prezumat avantaj de informaţie, astfel speculatorul face un
„arbitraj de informaţie”.
Termenul “speculație” este folosit de multe ori în sens peiorativ. Nu există vreo diferență
de esență între ce le două concepte: cel de investitor și cel de speculator.
10
Speculatorul reprezintă un tip aparte de investitor, care se individualizează printr-un
comportament specific:
 speculatorul are o atitudine diferită față de risc, în comparație cu investitorul obisnuit :
primul este atras puternic de investițiile cu risc deosebit de mare, cel de-al doilea prefera
un risc cât mai scăzut;
 decurgând din aceasta atitudine, speculatorul mizează pe un profit anormal de mare
corespunzător cu riscul pe care și-l asumă, în timp ce investitorul obișnuit contează pe un
câștig normal de mare;
 speculatorul acționează mai mult pe termen scurt, în timp ce pentru o investiție obișnuită
orizontul de timp este relativ mai mare;
 în timp ce majoritatea agenților economici consideră că informațiile și semnalele
furnizate de piață sunt corect interpretate de către toți, speculatorul crede că are un
avantaj informațional față de ceilalți, anticipând o evoluție pe care alții nu o întrevăd.
Contrar aparențelor, speculatorul nu este un factor de dezechilibru al pieței, ci dimpotrivă,
un puternic factor de echilibru. Dacă nu ar exista agenții economici care să preia riscul pe care
alții îl evită, mecanismele economice ar avea tendința de blocare. Prin speculatie are loc
redistribuirea stimulentelor legate de risc.
Pe piața de capital există două tipuri de investitori, și anume investitori activi, care
demarează numeroase tranzacții, speculând orice modificare a cotațiilor acțiunilor (aceștia mai
sunt denumiți și speculatori), și investitori pasivi, cei care cumpără acțiuni pentru a fi valorificate
după o perioadă mai lungă. Aceștia urmăresc să câștige din creșterea cotaților acțiunilor firmelor,
în care ei au investit, precum și din dividendele distribuite de respectivele societăți.
Deși investitorii activi au șanse să câștige mai mult decât cei pasivi, uneori, din cauza
unor speculații nereușite și a comisioanelor mai numeroase, care trebuie plătite, ei pot avea un
câștig chiar mai mic decât cel al investitorilor pasivi. În plus, efortul depus de aceștia pentru
administrarea propriilor portofolii poate fi mai mare. 10 În general, investitorii pasivi sunt cei care
investesc sume de bani relativ mari și care nu au prea mult timp să se ocupe de administrarea
portofoliilor, aceștia nedorind să își asume un risc prea mare.
Rolul investiţiilor străine este de a produce o dezvoltare durabilă în cadrul economiei ţării
gazdă prin contribuţiile aduse la creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, a nivelului de
trai şi a PIB –ului.
Chiar dacă în prezent intervenția statului în economie e din ce în ce mai mult criticată ca
principiu, politica în domeniu investițiilor internaționale continuă să fie o realitate. Ea nu
reprezintă doar apanajul guvernelor ci și al marilor corporații transnaționale.
1.4. Rolul investiției
Investiţiile au un puternic efect de antrenare atât în interiorul economiilor naţionale, cât şi

în cadrul economiei mondiale; efectul investiţiilor se manifestă atît în plan economico-social, cât
şi în plan tehnico-ştiinţific şi cultural.
Efectele scontate ale activităţii investiţionale au influenţe determinante asupra dezvoltării
economiei unei ţări din multiple puncte de vedere. Prin efectul lor benefic, se creează şi se
asigură o strânsă corelaţie între procesul de producţie, repartiţie, schimb şi consum. Investiţiile
contribuie la dezvoltarea continuă şi în lanţ a legăturilor dintre ramurile şi sectoarele economice.
10
www. old.standard.money.ro
11
În ansamblul lor, investiţiile au un efect multiplicator asupra activităţii economice a unei ţări,
antrenând şi dezvoltând relansarea economică, fapt care conduce la sporirea profiturilor agenţilor
economici şi implicit la o contribuţie sporită a acestora, prin majorarea cuantumului bazei
impozabile, faţă de bugetul statului.
Efectul multiplicator al investiţiilor rezidă şi în aceea că dezvoltarea unei anumite ramuri
industriale necesită creşterea corespunzătoare şi a altor ramuri şi subramuri, care contribuie la
susţinerea şi dezvoltarea acesteia.
Se poate aprecia că investiţiile constituie un factor activ ce asigură implimentarea tuturor
soluţiilor de tehnică şi tehnologie avansată pentru economia ţării, creându-i posibilitatea de a
deveni competitivă pe pieţele externe.
Rolul şi funcţiile investiţiilor în asigurarea creşterii economice a fost abordat de diverse
doctrine economice şi dezvoltat în timp în diverse modele de creştere economică. Conceptul de
creştere economică presupune sporirea cantitativă a activităţilor şi rezultatelor acestora în
ansamblul economiei naţionale, în strînsă legătură cu factorii care contribuie la această sporire11.
Creşterea economică poate fi realizată numai prin sporirea potenţialului productiv. Acesta
însă sintetizează efortul întregii economii naţionale şi este determinat de volumul disponibil al
factorilor de producţie şi de nivelul eficienţei utilizării acestor factori. Potenţialul productiv se
formează şi se dezvoltă prin acumularea de capital uman şi material, deci prin investiţii
economice, iar rata sa de creştere reflectă posibilităţile de sporire a producţiei reale12.
Procesul de creştere economică este unul de adaptare reciprocă a cererii şi ofertei agregate,
fiind astfel abordat prin prisma modificării potenţialului de producţie a ofertei agregate sau prin
prisma producţiei reale. În contextul primei abordări procesul de creştere economică este
susţinut de factorii ofertei agregate, iar în cel de-al doilea context, de factorii cererii agregate.
Generatoare de utilităţi de consum şi de capital de producţie, cererea globală efectivă este cea
care determină agenţii economici să producă bunuri materiale şi servicii în funcţie de anticipările
pe care le fac cu privire la vînzarea acestora. Generatoare de venituri de consum, economii şi
investiţii, oferta globală efectivă susţine cererea globală efectivă, asigurîndu-i atît utilităţi
necesare, cît şi mijloace băneşti pentru realizarea lor reală în cadrul tranzacţiilor economice.
Înainte de a defini investițiile internaționale, este necesară cunoașterea rolului economic
al investiției la nivelul economiei naționale. Această chestiune de maximă importanță a ocupat
un loc central în toate curentele de gândire economică.
Investitiile in model clasic
Economiștii clasici și mai târziu cei neoclasici, au constatat că „oferta își creează
propria-i cerere”. Astfel s-a creat și dezvoltat suportul teoretic al rolului statului în economie.
Aceștia susțin că:
- procesele și fenomenele economice se autoreglează. Pe termen lung, economia își găsește
mereu poziția de echilibru. În poziția de echilibru, oferta își găsește întotdeauna propria ei cerere
și, în consecință, folosirea deplină a forței de muncă este asigurată;
- investițiile au forme contrarii la scara întregii economii. Economisirea înseamnă retragerea din
circulație a unei puteri de cumpărare egală cu sumele economisite. Efectul este resimțit de
cererea agregată care se diminuează. Are loc astfel contracția activității la scara întregii
economii, fenomen denumit în mod uzual recesiune;
- investițiile joacă un rol economic expansionist. A investii înseamnă a cumpara bunuri și
servicii, întreținând și extinzând activitatea altor agenti economici, efect reflectat în creșterea
outputului economic total, adica a PNB sau PIB;
11
Vasilescu I., Eficienţa economică a investiţiilor, Editura Economică, Bucureşti, 1995
12
C. Gogoneaţă, A Gogoneaţă, Economie politică. Teorie micro şi macroeconomică,Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1995, pag. 185
12
- deoarece între momentul efectuării investiției și momentul în care se fac simțite efectele sale
există un interval mai scurt sau mai lung, are loc apariția unei cereri suplimentare care nu are
încă corespondent în bunuri și servicii;
- deoarece economia revine mereu la starea de echilibru, pe termen lung sumele economisite vor
fi perfect compensate de către sumele investite. Pe termen scurt, pot exista neconcordanțe.
Sumele economisite pot depăși uneori sumele investite și invers.
Creșterea sumelor economisite va duce la creșterea ofertei de depuneri la vedere sau la
termen. În consecință, rata dobânzii se va reduce, încurajând investițiile și descurajând
depunerile. În cele din urma echilibrul se va restabili.
Creșterea nivelului activităților investiționale peste nivelul economiilor existente va duce
la creșterea cererii de capital de împrumut. Nivelul dobânzii va cunoaște o tendință ascendentă,
descurajând investițiile și încurajând depunerile.
După cum se observă, în cadrul modelului clasic elementul primordial care determină
nivelul activității investiționale dintr-o economie este rata dobânzii.
Multiplicatorul investiţiilor
1
M=
1 b
Unde M = multiplicatorul investiţiilor;
b = înclinaţia marginală spre consum (procentul pe care un agent economic îl cheltuieşte
pentru consum).
Chiar dacă în prezent intervenţia statului în economie e din ce în ce mai mult criticată ca
principiu, politica în domeniu investiţiilor internaţionale continuă să fie o realitate. Ea nu
reprezintă doar apanajul guvernelor ci şi al marilor corporaţii transnaţionale.
Relaţia bidirecţională dintre investiţiile străine directe şi creşterea economică se datorează
pe de o parte, impactului acestora asupra mediului economic din fiecare ţară şi pe de altă parte,
influenţelor pozitive pe care creşterea economică susţinută şi durabilă le are asupra fluxurilor de
capital străin receptate. Potrivit specialiştilor în domeniu, pentru o ţară dată, perioadele de
creştere economică intensă sunt caracterizate prin atragerea unor fluxuri importante de investiţii
străine directe .
România deşi a cunoscut ritmuri înalte de creştere economică, aceasta nu a fost susţinută
în aceeaşi măsură de investiţii străine directe. La nivelul anului 2005, ponderea stocului de
investiţii străine directe în PIB reprezenta 24,2% , valoare situată sub media europeană UE-25
(31,7%).
Unul dintre cele mai importante efecte ale ISD, resimţit direct de către consumatorii locali, îl
reprezintă reducerea preţurilor bunurilor şi serviciilor cu impact pozitiv asupra standardului de
viaţă al populaţiei autohtone. Prin pătrunderea în economia locală a firmelor străine preţurile
scad, ca urmare a accentuării concurenţei .
Desigur, în situaţia în care investitorul străin reuşeşte să acapareze piaţa şi să deţină o
poziţie de monopol, efectele sociale şi economice sunt negative datorită creşterii preţului bunului
sau serviciului respectiv în vederea obţinerii unor câştiguri suplimentare.
În consecinţă, impactul net al ISD asupra standardului de viaţă al populaţiei autohtone
este dificil de cuantificat. Dacă avem în vedere numai aspectul legat de reducerea preţurilor este
evident că standardul de viaţă se îmbunătăţeşte întrucât consumatorii locali vor beneficia atât de
noile preţuri, mai mici, cât şi de o diversitate mai mare de produse. Dacă avem, însă, învedere
aspectele mai complexe, respectiv efectele directe şi indirecte pe termen lung, situa ţia se
schimbă, întrucât pot apărea fenomene nedorite la niveleconomic şi social. Cu alte cuvinte,
13
creşterea standardului de viaţă ca urmare a investiţiilor străine directe care vizează piaţa locală
(market-seeking) are un preţ
concretizat, în esenţă, în adâncirea decalajelor dintre membrii societăţii.
Izvorul principal pentru realizarea investiţiilor îl constituie sursele interne. Totuşi, faţă de
ritmul cu care se cere a fi realizată modernizarea producţiei şi tehnologiilor, precum şi faţă de
necesitatea dezvoltării şi adaptării producţiei şi tehnologiilor la exigenţele participării la
schimburile economice internaţionale, nu sunt întotdeauna suficiente mijloace investiţionale,
precum şi tehnologiile adecvate disponibile de provenienţă autohtonă în raport cu nevoia
valorificării unor resurse naturale şi cu cerinţa realizării unor obiective privind dezvoltarea şi
modernizarea unor ramuri13.
Deoarece nevoia de capital şi de investiţii în condiţiile globlizării se ridică la un nivel mult
peste posibilităţile economice actuale, se impune apelarea la capital străin. Doar efectele ISD
asupra economiei ţărilor receptoare sunt bine cunoscute:
a) întreprinderile cu participarea capitalului străin sunt orientate spre export datorită
producţiei competitive pe alte pieţe, iar aceasta contribuie semnificativ la intensificarea
exportului şi accesului la pieţele externe;
b) companiile cu capital străin, de regulă, investesc într-o măsură mai mare în procesul de
producţie, renovare şi restructurare a întreprinderilor, decît cele naţionale, demonstrînd simultan
existenţa unei capacităţi sporite de atragere a mijloacelor financiare internaţionale, destinate
investirii, ceea ce influenţează pozitiv dezvoltarea economică;
c) investiţiile contribuie la soluţionarea problemei şomajului, prin intermediul creării noilor
locuri de muncă, factor important al dezvoltării economice şi al racordării la cerinţele
internaţionale cu privire la nivelul acceptabil al şomajului;
d) intensificarea proceselor modernizării economice, prin introducerea noilor tehnologii şi
know-how-ului, prin introducerea noilor tehnici de marketing, ca urmare a investirii;
e) schimbarea comportamentului firmelor interne – comportament care, în prezent, nu
conduce la o alocare raţională a resurselor – prin importul de cultură antreprenorială ce însoţeşte
operaţiunile locale ale firmelor transnaţionale, precum şi ameliorarea performanţei economice a
acestora, ambele în virtutea transferului complex de resurse realizat prin I.S.D. şi a efectelor de
antrenare produse de respectivele fluxuri;
f) generarea unor efecte de schimbare la scara macroeconomică, inclusiv a unor efecte de
restructurare macroeconomică, cu consecinţa redefinirii avantajelor competitive ale economiei
naţionale;
i) investiţiile internaţionale contribuie semnificativ la intensificarea procesului de
privatizare, iar privatizarea infrastructurii de către companiile străine multiplică investiţiile
internaţionale, prin prisma stimulării fluxurilor de investiţii în urma îmbunătăţirii climatului
comercial şi diminuării cheltuielilor de afaceri, ceea ce constituie un factor important al
dezvoltării economice şi respectiv al unei încadrări în circuitul economic european.
1.5. Investiția internațională și formele ei
Formele investițiilor internaționale reprezintă modalitățile concrete prin care un agent

economic realizează o investiție internatională, adică ori de câte ori:
- cumpără acțiuni de pe o piață străină sau emise de o firmă din altă țară;
- cumpără obligațiuni de pe o piață străină sau emise de o firma straină;
- construiește “pe loc gol” o societate nouă sau deschide o filială în altă țară;
13
Dobrotă N., Economie politică, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p. 56
14
- acordă un credit financiar unui agent economic dintr-o altă țară sau unui agent economic străin
ce operează în propria țară;
- preia (achiziționează) o firmă străină sau fuzionează cu o firmă străină;
- participă cu capital investițional la construirea de societăți mixte;
- încheie contracte internaționale de leasing sau franchising.
Din cele prezentate se poate deduce și definiția termenului de investiție internațională,
care este acea investiție care încorporează un element de extraneitate.
Investiția internațională presupune existența a cel puțin doi agenți economici: agentul
economic emitent și agentul economic receptor al investiție. Ca atare , există două tipuri de
investiții internaționale – directe și de portofoliu – care se referă la raportul ce se stabilește între
emitent și receptor.
Atunci când investiția presupune transferarea către agentul emitent a posibilității de
control și decizie asupra activității agentului receptor este vorba despre o investiție directă. În
restul cazurilor, când investiția nu presupune stabilirea unui asemenea raport, este vorba despre o
investiție de portofoliu.
Investiția de portofoliu reprezintă întotdeauna un plasament pur financiar, o investiție pur
financiară. Investiția directă îmbină însă într-un mod mult mai complex plasamentul financiar cu
investiția reală. Atunci când agentul emitent ajunge să controleze agentul receptor, pe lângă
fluxul financiar inițial apar și alte fluxuri, multe dintre ele având o consistență reală: fluxul de
tehnologie, fluxuri de forță de muncă, fluxuri manageriale și chiar fluxuri de bunuri și servicii.
De multe ori, încadrarea unei investiții internaționale în unul din cele două tipuri este
foarte dificilă. Între investiția directă și cea de portofoliu există o zona “gri”, în care cu greu se
poate desluși frontieră. Cel mai bun exemplu în acest sens îl constituie achiziționarea de acțiuni
pe piața financiară internațională. Deoarece pachetul de control al acțiunilor nu reprezintă un
anumit procent fix în totalul acțiunilor, ci variază de la caz la caz, investiția, la rândul ei, se va
încadra în unul sau altul din tipurile menționate.
15
Capitolul II. Locul și rolul investițiilor marilor companii asupra
economiei României
2.1. Dinamica și orientarea investițiilor externe directe în România
Fluxurile de capital străin sunt încă reduse ca volum în România, mediul economic intern
nefavorabil atrăgând după sine și reticiența investitorilor externi. În același timp, aceste fluxuri
sunt inegal distribuite, câteva țări din aceasta zonă beneficiază de marea parte a capitalului
investit.
Evoluția investițiilor străine directe în România a fost cu mult sub așteptările pe care
analiștii economici le aveau la începutul perioadei de tranziție. Analiza fenomenului investițional
din țara noastră este făcută în context regional, în rândul celorlalte țări aflate în tranziție.
Investițiile străine directe de care beneficiază țările Europei Centrale și de Est sunt concentrate în
câteva țări, 5 dintre acestea deținând cca. 3/4 din aportul de capital străin din regiune: Polonia,
Cehia, Rusia, Ungaria si Slovacia. Atragerea de investiții străine directe este o componentă
importantă a politicii economice a tuturor statelor, cele mai avansate în acest domeniu fiind chiar
țările dezvoltate.
În graficul 2.1. este prezentată evoluția investițiilor străine directe în România, pentru o
perioada mai mare de un deceniu, sumele, reprezentând volumul investițiilor străine directe fiind
cu mult sub necesarul economiei românești.
Graficul 2.1 Evoluția investițiilor străine din România

în perioada 2003-2010
(milioane Euro)
10000
8000
9059 9496
6000
7250
4000 5183 5213
1946
2000 3488
2596
0
2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Valoare ISD
Sursa: Oficiul National al Registrului Comertului.
Potrivit analizei “World Investment Prospects” a climatului investițional din România a

fost în perioada 2000-2004, de 4,86 puncte, pe o scară unde maximul ajunge la 10 puncte. Cele
mai mari note le-a obținut la capitolele: stabilitate politică (6,9 puncte), politicile privind
investițiile străine (6,1 puncte), piața muncii (5,9 puncte). În schimb, componentele referitoare la
finanțarea și eficiența măsurilor politice au fost notate cu 4 puncte. Mediul macroeconomic a
primit 4,3 puncte, iar calificativele atribuite politicilor privind întreprinzătorii privați (inclusiv
concurența) și impozitarea au fost notate cu 4,1 respectiv 4,2 puncte.
16
Interesul partenerilor externi pentru România ca destinație pentru investiții străine directe
se materializează și printr-un număr de 10.165 societăți comerciale cu capital străin intregistrate
în anul 2006, comparativ cu 6.604 societăți comerciale înregistrate în anul precedent, ceea ce
relevă o creștere de 54%. În anul 2007 capitalul strain subscris a fost în creștere cu 46%, valoarea
indicatorului ajungând la 1,9 miliarde de euro, reiese din datele Oficiului Național al Registrului
Comerțului (ONRC). În perioada corespunzătoare a anului trecut, firmele străine au subscris la
capitalul social peste 1,3 miliarde de euro. Majorările de capital bat, de departe, investițiile în noi
companii. Potrivit ONRC, cea mai mare parte a capitalului social subscris în a zecea lună a anului
circa 218 milioane de euro, a fost rezultatul majorărilor de capital, în timp ce investițiile realizate
în firme noi au fost puțin peste patru milioane de euro.
Registrul Comerțului comunică și situația radierilor de firme străine – o statistică prin
care erau evidențiate, în fapt, acele companii care au hotărât să părăsească piața românescă. Ei
bine, statisticile pe primele nouă luni nu mai conțin aceste cifre. Reamintim că, până în iulie
2005, peste 300 de firme străine au plecat din România, retragând un capital social în valoare
totala de peste 76 milioane euro. Acum, acest parametru nu este evidentiat decât pentru luna
septembrie 2005, când au fost radiate doar câteva firme14.
Pe baza datelor publicate de UNCTAD, se poate calcula stocul de investiții străine
directe / locuitor în țările din Europa Centrala și de Est, rezultatele fiind prezentate în tabelul 2.2.
Stocul de investiții străine directe pe locuitor este un indicator din a cărui perspectivă este pusă în
evidență discrepanța dintre fluxurile de investiții străine directe atrase. Exprimat în Euro/locuitor,
stocul de investiții străine plasează România printre ultimele locuri în regiune. Astfel, se
apreciază că, în ceea ce privește investițiile străine în România, în accepțiunea lor generală încă
nu s-a atins aceea “masă critică” în stare să antreneze într-un ciclu pozitiv activitatea economică
în ansamblu.
Ca urmare, impactul potențial pe care investițiile străine directe pot să-l aibe asupra
economiei receptoare nu poate fi semnificativ în cazul României, și se consideră că mai sunt pași
importanți de făcut pentru atingerea acelei “mase critice” care să poată determina saltul
tehnologic și, implicit, relansarea economică. Nivelul foarte scăzut al stocului de investiții străine
directe în România reprezintă principalul motiv pentru care acest tip de investiții nu conduce la
efecte pozitive așteptate în economia noastră.
Orientarea sectorială a investițiilor străine directe este strâns legată de caracteristicile
economiei românești în tranziție: dimensiunea pieței de desfacere și lipsa de concurență; costul
relativ redus și nivelul de calificare satisfăcător al forței de muncă autohtone; existența unor
materii prime și semifabricate relativ ieftine și accesul ușor la acestea; desfășurarea unor activități
orientate către exoprt; controlul asupra firmei, fără a deține majoritatea capitalului; facilitățile
acordate firmelor care depășesc suma de 47 milioane de euro.
Fluxul net de investiţii străine directe în anul 2009 a atins nivelul de 3488 milioane euro,
din care:
- 1729 milioane euro participaţii la capital (49,6%);
- 1759 milioane euro credit net primit de la investitorii străini (50,4%).
Soldul final de investiţii străine directe la 31 decembrie 2009 a înregistrat valoarea de
49984 milioane euro, din care:
- 35600 milioane euro participaţii la capital, inclusiv profitul reinvestit (71,2%);
- 14384 milioane euro credit net primit de la investitorii străini (28,8%).
Repartizarea investiţiilor străine directe pe principalele activităţi economice
Din punct de vedere al orientării investitorilor străini spre ramuri economice (conform CAEN
Rev.2), ISD s-a localizat cu precădere în industria prelucrătoare (31,1% din total), în cadrul
acesteia cele mai bine reprezentate ramuri fiind: prelucrare ţiţei, produse chimice, cauciuc şi
mase plastice (6,3% din total), metalurgia (5,2%), industria mijloacelor de transport (4,7%),
14
Oficiul National al Registrului Comertului, 2006.
17
industria alimentară, a băuturilor şi tutunului (4,1%) şi ciment, sticlă, ceramice (3,3%). Există
domenii cu o pondere redusă faţă de potenţial, cum ar fi textile, confecţii şi pielărie (1,4%).
Pe lângă industrie, activităţi care au atras importante ISD sunt intermedierile financiare şi
asigurările, care cuprind activitatea bancară, a instituţiilor financiare nebancare şi de asigurări şi
reprezintă 19% din totalul ISD, construcţiile şi tranzacţiile imobiliare (12,9%), comerţul cu
amănuntul şi cu ridicata (12,3%), tehnologia informaţiei şi comunicaţii (6,5%).
Imobilizările corporale şi necorporale, cu un sold la finele anului 2009 în valoare de
23272 milioane euro, reprezintă 46,6% din soldul total al ISD, inducând un grad semnificativ de
stabilitate al investiţiei străine directe.
Activităţile economice în care ISD se regăsesc în imobilizări corporale şi necorporale, la
un nivel semnificativ, sunt: industria (24,3% din total ISD), iar în cadrul acesteia industria
prelucrătoare (cu 17,3% din total ISD), construcţiile şi tranzacţiile imobiliare (7,4%), comerţul
cu amănuntul şi cu ridicata (6,2%), tehnologia informaţiei şi comunicaţii (3,5%).
Repartizarea investiţiilor străine directe pe regiuni de dezvoltare.Din punct de vedere
teritorial se observă orientarea cu precădere a ISD spre regiunea de dezvoltare Bucureşti-Ilfov
(63,4%), alte regiuni de dezvoltare beneficiare de ISD fiind: Regiunea CENTRU (7,4%),
Regiunea SUD (7,2%), Regiunea VEST (6,2%) şi Regiunea SUD-EST (5,9%).15
Repartizarea investiţiilor străine directe pe ţări de origine.Repartizarea ISD pe ţări de
origine a fost realizată în funcţie de ţara deţinătorului nemijlocit a cel puţin 10% din capitalul
social al întreprinderilor investiţie străină directă rezidente.
Primele 5 ţări clasate după ponderea deţinută în soldul ISD la 31 decembrie 2009 sunt
Olanda (21,8%, în creştere de la 17,2% în 2008), Austria (18,1% din soldul ISD la sfârşitul
anului 2009, pondere în scădere de la 18,8% în 2008), Germania (13,4%, în scădere de la
15,4%), Franţa (8,5%) care îşi menţine ponderea din anul 2007, precum şi Grecia cu o pondere
de 6,6% în 2009, aceeaşi ca în anul precedent.
Scăderea fluxului de investiţii străine directe la nivel global a început să se stabilizeze în
cea de-a doua jumătate a anului 2009. Acestei perioade i-a urmat o revigorare modestă în prima
jumătate a lui 2010, dând naştere unor asteptări moderate, dar optimiste, cu privire la viitorul
ISD pe termen scurt. Pe termen lung se preconizează că fluxurile de ISD vor lua avânt. Intrările
globale de capital sunt aşteptate să crească la peste 1 200 de miliarde USD în 2010, urmând să
atingă 1 300 – 1 500 miliarde USD în 2011, iar în 2012 să se îndrepte spre un total de 1 600 – 2
000 miliarde USD. În orice caz, aceste estimări sunt umbrite de existenţa a numeroase riscuri şi
incertitudini, dintre care cea mai importantă este fragilitatea revigorării economiei mondiale.
Revenirea actuală a ISD are loc după o scădere drastică pe plan mondial a fluxurilor ISD în anul
2009. După un declin de 16% în 2008, intrările globale de ISD au scăzut cu încă 37%, până la
valoarea de 1 114 miliarde USD, în timp ce ieşirile au scăzut cu aproape 43%, la 1 101 miliarde
USD.
Există unele schimbări majore în tendinţele de ansamblu ale ISD, care au precedat
criza mondială, şi care, cel mai probabil, vor lua avânt pe termen mediu şi lung. În primul rând,
ponderea relativă a economiilor în curs de dezvoltare şi în proces de tranziţie, atât ca ţări de
destinaţie, cât şi ca surse ale ISD globale, este aşteptată să îşi continue creşterea. Aceste
economii, care au absorbit aproape jumătate din intrările de ISD în anul 2009, sunt cele care
conduc revenirea generală a ISD. În al doilea rând, sunt puţine şanse ca scăderea continuă a
fluxurilor de investiţii în sectorul productiv, strâns legat de cel al serviciilor şi de sectorul primar,
să fie una reversibilă. În al treilea rând, în ciuda impactului important asupra ISD, criza nu a
încetinit fenomenul în creştere de internaţionalizare a producţiei.
Investiţiile străine directe: în curs de revenire.Toate componentele fluxului de ISD -
investiţiile de capital, împrumuturile intra-companii şi profitul reinvestit - s-au contractat în
2009. Valorile scăzute ale fuziunilor si achiziţiilor transfrontaliere, precum şi profiturile
15
Banca Națională a României (www.bnr.ro)
18
diminuate ale filialelor străine, au avut un efect puternic asupra investiţiilor de capital şi a
profitului reinvestit. Creşterea profiturilor companiilor a reprezentat, totuşi, în cea de-a doua
jumătate a lui 2009, un suport pentru o revenire modestă a valorii profitului reinvestit. ISD au
demostrat un dinamism reînnoit în primul trimestru al anului 2010. Fuziunile şi achiziţiile
transfrontaliere - încă diminuate, în valoare de 250 miliarde USD în 2009 - au crescut cu 36%
în primele 5 luni ale lui 2010, în comparaţie cu aceeaşi perioadă a anului precedent.
Scăderea bruscă a fuziunilor şi achiziţiilor transfrontaliere este cea care a provocat cea
mai mare parte a declinului ISD în 2009. Achiziţiile în străinătate s-au contractat cu 34% (65%
ca valoare), în comparaţie cu 15% reprezentând creşterea numărului de investiţii greenfield.
Fuziunile şi achiziţiile sunt de obicei mai sensibile la condiţiile financiare decât investiţiile
greenfield. Aceasta deoarece tulburările pe piaţa bursieră afectează valoarea preţurilor pe care se
bazează fuziunile şi achiziţiile, în cazul acestora, ciclul investiţiilor fiind de obicei mai scurt
decât cel în cazul proiectelor de tip greenfield.
Criza globală a redus fondurile disponibile pentru ISD, ducând la scăderea numărului de
achiziţii. În timp ce preţurile joase de pe pieţele bursiere au dus la diminuarea valorii tranzacţiilor
pe fondul restructurării globale, au furnizat şi oportunităţi astfel încât corporaţiile transnaţionale
(TNC) să poată accesa finanţări. Deşi fluxurile de ISD arată semne de revenire în 2010, fuziunile
şi achiziţiile au un avânt semnificativ mai mare.
ISD au scăzut în toate cele trei sectoare - sectorul primar, sectorul productiv şi sectorul
serviciilor. Industriile ciclice precum cea a automobilelor şi cea chimică nu au fost singurele care
au avut de suferit. Acele industrii care păreau iniţial rezistente în faţa crizei, precum industria
farmaceutică şi cea alimentară, au fost de asemenea lovite în 2009. Doar câteva sectoare au reuşit
să atragă în 2009 mai multe ISD decât în 2008 şi anume sectorul energetic, cel al distribuţiei apei
şi a gazului, precum şi cel al echipamentelor electronice, construcţiilor şi telecomunicaţiilor.
Dintre toate, ISD în sectorul productiv au fost cele mai grav afectate, înregistrând o
scădere de 77% în domeniul fuziunilor şi achiziţiilor faţă de 2008. Contracţia tranzacţiilor de
acest tip în sectorul primar şi cel al serviciilor a fost mai puţin severă, de 47% şi respectiv 57%.
Acest fapt a făcut că ele să deţină în continuare o pondere însemnată în valoarea globală a
fuziunilor şi achiziţiilor transfrontaliere, în defavoarea sectorului productiv. Totuşi, unele ramuri
din aceste sectoare au fost afectate sever: cel mai remarcabil exemplu este cel al serviciilor
financiare în cazul cărora valoarea F&A transfrontaliere s-a prăbuşit cu 87%.
Valoarea ISD provenite din fonduri de capital privat a scăzut cu 65%, în timp ce ISD
provenite din fonduri naţionale de investiţii au crescut cu 15% în 2009. Aceste fonduri constituie
împreună peste 10% din fluxurile globale de ISD, în creştere faţă de ponderea de 7% din 2000,
dar în scădere faţă de maximul de 22% atins în 2007. ISD din fonduri de capital privat au fost
afectate atât de diminuarea activitătii de fund-raising, cât şi de colapsul pieţei de buyout.
Valoarea fuziunilor şi achiziţiilor transfrontaliere realizate cu capital privat a scăzut la 106
miliarde USD în 2009, la mai puţin de un sfert din valoarea sa maximă din 2007.
Totuşi, tranzacţiile mai mici au demonstrat elasticitate şi rezistenţă, astfel încât numărul
achiziţiilor din capital privat de fapt a crescut. Activitatea fondurilor de capital privat arată semne
de revenire în 2010, însă legislaţia propusă de Uniunea Europeană ar putea restricţiona viitoarele
tranzacţii. Fondurile naţionale de investiţii au avut de suferit de asemenea în 2009, datorită
scăderii preţurilor bunurilor de larg consum şi a surplusului din comerţ. Totuşi, fluxurile lor de
ISD nu a scăzut, demonstrând consolidarea continuă a economiilor emergente care deţin aceste
fonduri. Noi investiţii au fost redirecţionate către sectorul primar şi către industriile mai puţin
vulnerabile în faţa schimbărilor financiare, precum şi către regiunile în curs de dezvoltare.
Internaţionalizarea firmelor continuă. În ciuda impactului sau asupra fluxului de ISD,
criza globală nu a stopat procesul în expansiune de internaţionalizare a producţiei. Reducerea
vânzărilor şi a profiturilor în cazul filialelor străine ale corporaţiilor transnaţionale în 2008 şi
2009 a fost mai mică decât contractarea generală a economiei mondiale. Ca urmare, ponderea
19
filialelor străine în PIB-ul global a atins un maxim istoric de 11%. Numărul angajaţilor străini ai
corporaţiilor transnaţionale a crescut uşor în 2009, atingând 80 de milioane de lucrători.
Creşterea economiilor în curs de dezvoltare şi tranziţie este vizibilă în tiparele internaţionale
actuale ale producţiei. Aceste economii sunt acum gazda majorităţii forţei de muncă a filialelor
străine. În plus, acestea au reprezentat, în 2008, 28% din cele 82 000 de corporaţii transnaţionale
la nivel global, în creştere cu 2% faţă de anul 2006. Acest procent este cu atât mai semnificativ în
comparaţie cu ponderea de numai 2% pe care acestea o deţineau în 1992, fapt care arată creşterea
importanţei lor ca state şi economii.
Câştigurile filialelor străine au crescut cu 7,5% în 2009, în mare parte mulţumită creşterii
de 15% a intrărilor de capital, până la valoarea de 18 000 miliarde USD. Creşterea capitalului
ISD s-a datorat revenirii semnificative a pieţei globale a burselor de capital, precum şi fluxurilor
continue de import de ISD, care au rămas la valoare pozitivă, însă şi-au încetinit considerabil
ritmul de expansiune.
Jumătate din intrările de ISD merg în prezent către economiile în curs de dezvoltare
şi în tranziţie.Intrările de ISD în economiile în curs de dezvoltare şi în proces de tranziţie au
scăzut cu 27%, până la valoarea de 548 miliarde USD în 2009, după 6 ani de creştere
neîntreruptă. În timp ce ISD în aceste economii au scăzut, acest grup pare a fi mult mai rezistent
în faţă crizei decât ţările dezvoltate (44%). Ponderea lor în importul global de ISD a continuat să
crească: pentru prima data în istorie, economiile în curs de dezvoltare şi în proces de tranziţie
absorb în prezent jumătate din importurile globale de ISD.
2.2. Impactul investițiilor externe directe asupra economiei naționale
Analiza fluxurilor de intrare a investițiilor străine directe ofera o indicație asupra

gradului de integrare a țărilor receptoare în economia mondială, și totodată ne indică și care sunt
țările sau regiunile ce beneficiază de avantajele determinate de aceste fluxuri. Distribuția
fluxurilor de investitii străine directe ne indică care sunt țările sau regiunile care controlează
practic aceste investiții16.
Înțelegerea acestor distribuții de fluxuri, precum și a dinamicii acestora este foarte
importantă pentru formularea și implementarea de strategii și politici de atragere a investițiilor
străine directe.
Europa se situează pe primul loc în topul pe continente al investițiilor străine directe,
cu un procent de 79,4%, urmează, Asia cu 10,2%, America de Nord cu 8,3%, America de Sud cu
1,1%, Africa cu 0,5% si Oceania cu 0,5%.
În economia României se remarcă faptul că principalii investitori provin din țări
membre OCDE (74% din capitalul investit și 51% din numărul de societăți înființate). Țărilor
membre ale UE le revin 52% din capitalul investit și 36% din numărul de societăți înființate17.
Privitor la sursele pe mari regiuni ale lumii, partenerii europeni sunt cei dintâi, iar cei
nord-americani îi urmează la o distanță apreciabilă. Partenerii asiatici vin pe pe locul al treilea,
judecând după nivelul capitalului investit, dar pe al doilea în privința numărului de companii.
Asia deține un specific în privința investițiilor în România: domină aici partenerii din China, cu
companii mici și mijlocii, regăsite în mare parte în comerț. Pe sub-perioade (ani și luni
calendaristice), extrem de rar se întamplă că ierarhia generala să fie deranjată 18. Situația e puțin
16
F. Bonciu, M.G., “Politici si instrumentede atragere a ISD”, Editura Albatros, Bucuresti, 2001
17
Conf. univ. dr. GEOGETA ILIE – “Investitiile internationale”, Ed. Dimitrie Cantemir, Bucuresti, 2000.
18
Spre exemplu, in mai 2004, Asia a devansat Europa, ocupandprimul loc,iar concentrarea capitalului la noile
companii ajunge sa creasca si ea in zona de origine asiatica. Efectul a fost provocat de marea companie YAZAKI,
20
diferită pe țări individuale de origine a investiției străine: topul primelor țări investitoare se
schimbă lunar (Barometru IPE, începând din 200719), considerând datele ONRC.
Intrările nete de ISD în anul 2009 au înregistrat un nivel de 3 488 milioane euro și
sunt structurate astfel:
- Participațiile nete ale investitorilor străini direcți la capitalul social al întreprinderilor,
investiție străină directă din România în valoare de 1 729 milioane euro (49,6 % din fluxul net
de ISD). Participațiile nete rezultă din diminuarea participațiilor în valoare de 3 118
milioane euro cu pierderea netă în sumă de 1 389 milioane euro. Pierderea netă a rezultat din
diminuarea profitului net al întreprinderilor investiție străină directă din anul 2009, în valoare de 4
496 milioane euro, cu 1 608 milioane euro dividende repartizate în anul 2009, precum și cu
pierderile întreprinderilor, investiție străină directă din anul 2009 în valoare de 4 277 milioane
euro.
- Creditul net primit de către întreprinderile investiție străină directă de la investitorii
străini direcți, inclusiv din cadrul grupului, în sumă de 1 759 milioane euro, ceea ce reprezintă
50,4 la suta din fluxul net al ISD.
Soldul final al ISD la 31 decembrie 2009, rezultat din adăugarea la soldul inițial a
fluxului net de ISD, precum și a diferențelor valorice pozitive/negative provenite din reevaluările
datorate modificării cursului de schimb și a prețurilor unor active, cât și din retratări contabile ale
valorii unor solduri inițiale, a înregistrat nivelul de 49 984 milioane euro, mai mare cu 2,4 %
decât soldul final al ISD al anului 2008.
Participatiile la capitalul social (inclusiv profitul reinvestit) al întreprinderilor, investiție
străină directă în sumă la sfârșitul anului 2009 valoarea de 35 600 milioane euro (71,2 % din soldul
final al ISD), nivel cu 2 % mai mare decât în anul 2008, iar creditul net total primit de către acestea
de la investitorii străini direcți, inclusiv din cadrul grupului, a înregistrat nivelul de 14 384 milioane
euro, ce reprezinta 28,8 % din soldul final al ISD și este cu 3,4 % superior nivelului din anul
precedent. Creditul net cuprinde atât creditele pe termen mediu și lung, cât și pe cele pe termen scurt
acordate de către investitorii străini întreprinderilor lor din România, atât direct, cât și prin
intermediul altor firme nerezidente membre ale grupului.
Din punct de vedere al orientării investitorilor străini spre ramuri economice (conform CAEN
Rev.2), ISD s-au localizat cu precădere în industria prelucretoare (31,1% din total), în cadrul
acesteia cele mai bine reprezentate ramuri fiind: prelucrare țiței, produse chimice, cauciuc și mase
plastice (6,3 % din total), metalurgia (5,2 %), industria mijloacelor de transport (4,7 %), industria
alimentară, a bauturilor și tutunului (4,1 %) și ciment, sticlă, ceramice (3,3 %). Există domenii cu o
pondere redusă față de potențial, cum ar fi textile, confecții și pielărie (1,4 %).
Pe lângă industrie, activități care au atras importante ISD sunt intermedierile financiare și
asigurările, care cuprind activitatea bancară, a instituțiilor financiare nebancare și de asigurări
și reprezintă 19% din totalul ISD, constructii și tranzacții imobiliare (12,9 %), comerțul cu
amănuntul și cu ridicata (12,3 %), tehnologia informatiei și comunicații (6,5 %).
Investiții străine directe în România la 31 decembrie

2009 Repartizarea soldului ISD pe principalele activități economice
care a investit in judetul Prahova. De notat ca o astfel de initiative a realizat, pentru o singura luna, mai multe
mutatii concomitent: un “boom” investitional pentru o tara (Japonia) si un continent (Asia), deobicei situate pe
pozitiisecundare; o crestere si a concentrarii capitalului in aceeasi zona si, bineanteles, cresterea concentrarii medii
a capitalului, pe masura “boomului”.
19
Revista Capital, nr.15, din 11 aprilie 2005.
21
mil. euro %
Tabelul 1 în total ISD
TOTAL, din care: 49 984 100,0
Industrie 20 680 41,4
Industria extractive 2 221 4,5
Industria prelucretoare, din care: 15 555 31,1
- alimente, băuturi și tutun 2 058 4,1
- ciment, sticle, ceramice 1 629 3,3
- fabricare produse din lemn, inclusiv mobile 962 1,9
- fabricarea calculatoarelor, altor produse electronice, optice și electrice 690 1,4
- mașini, utilaje și echipamente 943 1,9
- metalurgie 2 577 5,2
- mijloace de transport 2 373 4,7
- prelucrare țiței, produse chimice, cauciuc și mase plastice 3 132 6,3
- textile, confecții și pielarie 717 1,4
- alte ramuri ale industriei prelucretoare 474 0,9
Energie electrice, gaze și ape 2 904 5,8
Activități profesionale, științifice, tehnice și administrative și servicii suport 2 299 4,6
Agricultură, silvicultură și pescuit 552 1,1
Comerț 6 164 12,3
Construcții și tranzacții imobiliare 6 453 12,9
Hoteluri și restaurante 213 0,4
Tehnologia informației și comunicații 3 235 6,5
Intermedieri financiare și asigurări 9 510 19,0
Transporturi 684 1,4
Alte activități 194 0,4
Având în vedere rolul foarte important în creșterea economică pe care îl joacă

imobilizările corporale și cele necorporale, precum și caracterul stabil, de durată, pe care acestea
îl imprimă ISD, cercetarea statistică și-a propus determinarea ponderii acestor categorii de
destinații finale ale investițiilor în soldul ISD la finele anului 2009, cât și repartizarea lor pe
principalele activități economice.
Se constată că imobilizările corporale și necorporale, cu un sold la finele anului 2009 în
valoare de 23 272 milioane euro, reprezintă 46,6% din soldul total al ISD, inducând un grad
semnificativ de durabilitate a investiției străine directe.
Activitățile economice în care ISD se regăsesc în imobilizări corporale și necorporale, la
un nivel semnificativ, sunt: industria (24,3% din total ISD), iar în cadrul acesteia industria
prelucrătoare (cu 17,3% din total ISD), construcțiile și tranzacțiile imobiliare (7,4 %), comerțul
cu amănuntul și cu ridicata (6,2 %), tehnologia informației și comunicații (3,5 %).
Imobilizări corporale și necorporale

Repartizare pe principalele activități economice
Tabelul 2 mil. euro % în total ISD

TOTAL 23 272 46,6
22
Industria extractive 1 829 3,7
Industria prelucretoare, din care: 8 655 17,3
- metalurgie 1 601 3,2
- alimente, băuturi și tutun 1 402 2,8
- prelucrare țiței, produse chimice, cauciuc și mase plastice 1 198 2,4
- ciment, sticle, ceramice 1 095 2,2
- alte ramuri ale industriei prelucretoare 295 0,6
Energie electrice, gaze și ape 1 626 3,3
Construcții și tranzacții imobiliare 3 676 7,4
Comerț 3 119 6,2
Tehnologia informației și comunicatii 1 753 3,5
Activități profesionale, științifice, tehnice și administrative și servicii suport 498 1,0
Agriculture, silvicultură și pescuit 283 0,6
Din punct de vedere teritorial se observă orientarea cu precădere a ISD spre regiunea de
dezvoltare Bucure~ti-Ilfov (63,4 %), alte regiuni de dezvoltare beneficiare de ISD fiind:
Regiunea CENTRU (7,4 %), Regiunea SUD (7,2 %), Regiunea VEST (6,2 %) și Regiunea SUD-
EST (5,9 %).
Regiunea NORD-EST este cea mai puțin atractivă pentru investitorii străini, aici
înregistrându-se numai 1,9 % din investiția străină directă.
Repartizare pe regiuni de dezvoltare

BUCUREȘTI 31 699 63,4
CENTRU 3 703 7,4
SUD 3 576 7,2
VEST 3 095 6,2
SUD-EST 2 938 5,9
SUD-VEST 2 058 4,1
NORD-VEST 1 940 3,9

NORD-EST 975 1,9
23
Repartizarea a fost realizată în funcție de țara deținătorului nemijlocit a cel puțin 10 %
din capitalul social al întreprinderilor investiție directă rezidentă, conform principiului
“Immediate Country Basis”.
Repartizare pe țări de origine

Olanda 10 907 21,8
Austria 9 037 18,1
Germania 6 718 13,4
Franța 4 259 8,5
Grecia 3 281 6,6
Italia 2 528 5,1
Cipru 2 344 4,7
Elveția 2 115 4,2
Belgia 1 115 2,2
Statele Unite ale Americii 1 054 2,1
Spania 841 1,7
Ungaria 810 1,6
Luxemburg 638 1,3
Cehia 580 1,2
Turcia 569 1,1
Marea Britanie 482 1,0
Virgine Britanice (Insulele) 228 0,5
Israel 186 0,4
Finlanda 173 0,3
Polonia 157 0,3
Suedia 146 0,3
BERD (Banca Europeans pentru Reconstructie și Dezvoltare) 144 0,3
Liban 138 0,3
Irlanda 137 0,3
Canada 125 0,3
Gibraltar 118 0,2
Danemarca 111 0,2
Portugalia 104 0,2
Alte țări * 939 1,8
*) fără a căror investiție este mai mică de 100 milioane euro
Primele 5 țări clasate după ponderea deținută în soldul ISD la 31 decembrie 2009 sunt
Olanda (21,8 %, în creștere de la 17,2 % în 2008), Austria (18,1% din soldul ISD la sfârșitul
anului 2009, pondere în scădere de la 18,8 % în 2008), Germania (13,4 %, în scădere de la
15,4 %), Franța (8,5 %) care își menține ponderea din anul 2008, precum și Grecia cu o pondere
de 6,6 %, aceeași ca în anul precedent.
Veniturile nete obținute de către investitorii străini direcți în anul 2009 au înregistrat
suma de 694 milioane euro, ceea ce reprezintă o diminuare cu 2 244 milioane euro în raport cu
anul precedent.
Veniturile nete din participații la capital sunt în sumă de 219 milioane euro (31,6 % din
total venituri nete) și reprezintă profiturile nete obținute de întreprinderile ISD, în sumă de 4 496
milioane euro, diminuate cu pierderile înregistrate de întreprinderile ISD în valoare de 4 277
milioane euro.
Prin diminuarea veniturilor nete din participatii la capital (în sumă de 219 milioane euro)
cu valoarea dividendelor repartizate în anul 2009 investitorilor străini direcți (în cuantum de 1
608 milioane euro) se obține o pierdere netă pe ansamblul ISD în sumă de 1 389 milioane euro.
Veniturile nete din dobânzi primite de către investitorii străini direcți la creditele acordate
întreprinderilor lor din România s-au situat la 475 milioane euro, acestea reprezentând 68,4 %
din veniturile nete ale investitorilor străini.
Fluxul de participații la capital în întreprinderile ISD este diferențiat în greenfield, fuziuni
și achiziții și dezvoltare de firme .
În anul 2009 investițiile greenfield consemnează un nivel foarte redus, de numai 19
milioane euro, reprezentând 0,6 % din participațiile la capital în întreprinderile investiție străine
directă în anul 2009, în aceeași situație situându-se și fuziuni și achiziții (M&A) cu 34 milioane
euro (1,1% din participații); ponderea predominantă în fluxul participațiilor la capital în 2009
este reprezentată de dezvoltările de firme cu o valoare de 3 065 milioane euro, respectiv 98,3 %
din participatii.
Pentru a se putea aprecia impactul de durata al investițiilor greenfield asupra economiei,
au fost evidențiate și acumulările de investiții străine directe (solduri) în întreprinderile înființate
prin investiții greenfield, denumite întreprinderi greenfield. La finele anului 2009 distribuirea pe
principalele activități economice a soldului investițiilor străine directe în întreprinderi greenfield
se prezintă astfel:
25
Industria extractive 224 0,4
Industria prelucratoare, din care: 6 067 12,1
- alimente, bauturi ~i tutun 922 1,8
- ciment, sticla, ceramics 355 0,7
- metalurgie 431 0,9
- prelucrare țiței, produse chimice, cauciuc și mase plastice 916 1,8
- alte ramuri ale industriei prelucrătoare 272 0,5
Energie electrică, gaze și ape 274 0,6
Activități profesionale, științifice, tehnice și administrative
Și servicii suport 1 643 3,3
Agriculture, silvicultură și pescuit 454 0,9
Comerț 5 339 10,7
Construcții și tranzacșii imobiliare 5 137 10,3
Tehnologia informației și comunicații 2 095 4,2
Activitatea întreprinderilor investiție străină directă, în ansamblul ei, are un impact

pozitiv asupra balanței comerciale a României, contribuția la exporturi fiind de 69,8 %, în timp
ce la importuri este de 60,1 %.20)
Întreprinderi investiție străine directă
Tabelul 6 Exporturi (FOB) Importuri (CIF)

mil. euro % în total ramura mil. euro % în total ramura
Total, din care: 19 643 69,8 22 525 60,1
Industrie, din care: 17 264 79,3 15 155 76,5
Industria prelucratoare 16 440 79,7 14 423 78,8
Comert 1 827 51,7 6 214 45,4
Alte activitati 552 19,3 1 156 29,0
Exporturile și importurile întreprinderilor ISD sunt cele aferente companiilor cercetate în

mod exhaustiv (care au cel puțin 20 salariați). Datele privind exporturile și importurile pe
ansamblul economiei, luate în calcul la determinarea mărimilor relative, sunt cele raportate de
operatorii economici care au depășit pragurile valorice de raportare pentru anul 2009, stabilite
pentru declarațiile Intrastat.
20
Note: Exporturile și importurile sunt agregate după activitatea de bază a firmelor, conform CAEN rev. 2. Nu sunt
incluse exporturile și importurile aferente activităților diviziunilor CAEN 84 Administrație publică și 97/98
Activități gospodării private
26
2.3. Promovarea și atragerea investițiilor externe directe în România
Efectele investițiilor străine directe în economia României sunt complexe. Ele cuprind
fără îndoială și evoluția economică regională a țării, care în anii tranziției, s-a caracterizat mai
degrabă printr-o adâncire a decalajelor economico-sociale între regiuni și județe. Din totalul
capitalului subscris în valută, cea mai mare parte se concentrează în București și în unele mari
municipii din Transilvania, Oltenia, Banat și Muntenia. Această repartizare disproporționată se
explică prin atractivitatea relativ mare a capitalei țării și a altor câteva mari municipii, care
beneficiază de un mediu infrastructural și de afaceri cu mai multe oportunități, față de celelalte
zone economice ale României. Repartizarea disproporționată a investițiilor străine pe zone, cel
puțin până în prezent, reprezintă un factor de mărire a discrepanțelor inter-regionale,chiar dacă,
prin anumite efecte favorabile de propagare, acționează în direcția creșterii convergenței
nivelurilor de dezvoltare a regiunilor și zonelor țării.
În regiunea Nord – Vest (Transilvania), principalul oraș este Cluj-Napoca. Clujul are una
dintre cele mai dinamice economii din România. Activitatea dominantă este industria
prelucrătoare, activând în municipiu peste 23.000 de firme cu capital privat. Nivelul investițiilor
străine în Cluj-Napoca se ridică la 156,06 milioane de dolari, capital străin subscris, însă ținând
seama și de patrimoniul firmelor, active, fond de comerț, capital rulant și valoarea afacerii,
aceasta se ridică la circa 450 milioane dolari SUA. Principalii investitori externi din acest
municipiu provin din Ungaria, Luxemburg, Italia și Statele Unite.
Sectorul serviciilor financiare și IT sunt reprezentative la nivel local. În 2006, Cluj-
Napoca a înregistrat două importante tranzacții în domeniul IT, prin achiziționarea societății
Astral de către UPC Europa și a societății Sistec de către grupul RTC. Anul 2006 a însemnat
totodată și dezvoltarea rețelei și diversificarea serviciilor grupului financiar Banca Transilvania,
care a deschis 100 de unități, ajungând pe locul 14 în țară după numărul de unități. Societățile
comerciale își desfășoară deopotrivă activitatea și în alte ramuri ale industriei, printre care cea
alimentară, construcții de mașini, chimică, prelucrarea lemnului, sticlărie, textile, faianță,
domeniul construcțiilor.
În regiunea Vest, în perioada 2002-2006 au fost înregistrate 34 de proiecte de investiții,
în valoare de 228,5 milioane de USD. Pe ani, înregistrarea proiectelor de investiții se conturează
în felul următor: în perioada 2002-2004 s-au înregistrat 7 proiecte de investiții, pentru ca în 2005
numărul proiectelor de investiții să înregistreze aproape o dublare, ajungând până la 11 proiecte.
După acționarul majoritar în aceste firme, pe țări, ele se clasifică după cum urmează:
 Acționari majoritari persoane juridice: în fruntea clasamentului se află Germania cu 12
proiecte de investiții, urmează Japonia cu 3 proiecte și SUA, Franța, Italia, Austria, Spania,
Polonia cu câte un proiect de investiții.
 După dimensiunea investiției, în funcție de valoarea totală declarată la înscriere, cele
mai mari investiții (primele două) provin din Japonia și Germania.
 După totalul capitalului investit pe țări, clasamentul are pe primele locuri Germania cu
111,5 milioane USD; Japonia cu 39 milioane USD; SUA cu 19,5 milioane USD; Franța cu
4,9 milioane USD; Polonia cu 4,5 milioane USD; Italia cu 4,3 milioane USD.
 Regiunea Nord-Est este alcatuită din județele Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și
Vaslui. Din punct de vedere al suprafeței și al numărului de locuitori, această regiune este cea
mai mare. Această regiune este foarte atractivă datorită costului scăzut al forței de muncă,
fiind una dintre cele mai profitabile zone. De asemenea, costul terenurilor și al imobilelor
este scăzut, în timp ce rețeaua modernă de bănci și cea de comunicații permit desfășurarea
operațiunilor comerciale.
Beneficiind de trei centre universitare în regiune, forța de muncă prezintă un grad înalt de
pregătire profesională și un nivel adecvat de educație. Facilitățile de transport au fost
27
îmbunătățite, atât în interiorul regiunii cât și în exterior, existând o rețea extinsă de transport
feroviar și aeroporturi în trei dintre centrele urbane ale zonei-Bacău și Suceava.
În prezent, industria textilă este considerată ramura cu creșterea cea mai rapidă, în timp
ce turismul reprezintă cel mai mare potențial al zonei.
Mare parte din investițiile străine în Moldova provin din Olanda, Franța, Italia,
Luxemburg, Spania, Elveția, Belgia, Finlanda, USA, Germania, Cipru și Israel.
În analiza impactului investițiilor străine directe asupra economiilor gazdă, idea de baza
are în vedere faptul că decizia de a investi în plan extern este un preponderent microeconomică și
aparține firmei investitoare. În strategiile de internaționalizare a activităților lor, corporațiile
transnaționale se bazează pe o serie de variabile cuprinse în avantajele de proprietate, de
internaționalizare și de localizare.
Orientarea fluxurilor de investiții străine directe la nivel mondial și a structurii activelor
productive controlate în afara spațiilor naționale de implementare se face preponderant către
mediile economice ce ofera profitabilitate maximă.
În concluzie se poate spune ăefectele investițiilor străine directe asupra economiilor
gazdă sunt greu de cuantificat, fiind foarte dificil a se aprecia dacă impactul este preponderent
pozitiv sau negativ. Strategiile adoptate de firmele investitoare, de caracteristicile și
particularitățile mediului de afaceri își pun amprenta asupra raportului dintre efectele pozitive și
cele negative rezultate din implementarea unei investiții într-un mediu extern.
În mod evident atragerea investițiilor străine directe ar trebui să reprezinte o prioritate
pentru economiile țărilor în tranziție, pentru economia României aflată în relansare. Țara
receptoare a investițiilor străine directe, România a parcurs diverse faze în care a încercat
creearea unui mediu cât mai atrăgător pentru investitorii externi, menit să-i determine pe aceștia
să investeasca în economia românească.
Înțelegerea orientării fluxurilor de investiții străine directe în economie, precum și
anticiparea și chiar influențarea acestor fluxuri presupune înțelegerea motivațiilor deciziilor pe
care le iau investitorii. Analiza acestor motivații va face obiectul acestui capitol, și ne propunem
să subliniem caracterul complex și pe cel al schimbării odată cu modificarea mediului
economic21.
Pe masură ce se contura noul cadru legislativ în materie comercială și erau formulate
politicile de reformă economică și restructurare, s-a impus necesitatea formularii unui cadru
coerent de politică pentru atragerea investițiilor străine în România, atât sub aspect legislativ, cât
și instituțional.
S-a ținut cont și de sectorul IMM, dar și de zonele defavorizate, astfel ca pentru a atrage
investiții în aceste zone s-au prevăzut prin legislație o serie de facilități și avantaje.
Studiile efectuate de UNCTAD au evidentiat existența a trei categorii de factori care
influențează și determină decizia investițională:
 Politicile economice ale țărilor receptoare;
 Măsurilor proactive pe care le adoptă țările în vederea promovării și facilitării
investițiilor străine directe;
 Starea și evoluția economică din țara receptoare.
Politicile economice ale țărilor receptoare de investiții străine directe includ aspecte
privind stabilitatea economică, politică și socială; reguli privind accesul și operarea pe piață;
tratamentul aplicat filialelor și corporațiilor transnaționale; politici pentru funcționarea și
structura piețelor; aparteneța la acordurile internaționale privind investițiile străine directe;
politicile de privatizare, comerciale (aspecte tarifare și netarifare), coerența politicilor comerciale
și ale celor privind investițiile străine directe; politica impozitelor22.
21
Conf. univ. dr. GEOGETA ILIE – “Investitiile internationale”, Editura Dimitrie Cantemir, Bucuresti, 2000.
22
Conf. univ. dr. GEOGETA ILIE – “Investitiile internationale”, Ed. Dimitrie Cantemir, Bucuresti, 2000
28
Măsurile proactive adoptate în vederea atragerii de investiții străine de capital includ și
promovarea unei imagini cât mai favorabile a țării receptoare în exterior, punând în lumină cât
mai multe avantaje competitive. Țara receptoare a investițiilor străine va urmări atragerea
acestora prin diverse activități și prin servicii de asistare a investitorilor, va acorda stimulente
acestora și va diminua birocrația. Măsurile sociale pe care le va avea în vedere vor fi înființarea
de școli cu predare în limbi străine, îmbunătățirea calității vieții și servicii post-investiții.
Starea și evoluția economică din țara receptoare: mărimea pieței și venitul pe cap de
locuitor sunt factori determinanți pentru investitorii străini. Alături de mărimea pieței, aceștia
mai urmăresc și creșterea economică și accesul la piețele regionale în baza unor acorduri de liber
schimb; preferințele consumatorilor și structura piețelor, sunt elemente urmărite în adoptarea
deciziei investiționale.
Investitorii urmăresc și aspecte legate de existența resurselor și activelor economice
(materii prime, cost redus al forței de muncă calificate și necalificate, existența unor active
tehnologice, infrastructura):
 Costuri de transport și comunicații;
 Eficiența economică reflectată în costuri reduse ale activelor și resurselor;
 Apartenența la acorduri de integrare regională, care să poată facilita realizarea rețelei
regionale; sunt aspecte urmărite de investitorii externi;
Teoria economică consideră că în atragerea de investiții străine principalii factori pe care
se fundamentează decizia de a investi în străinătate sunt:
 Existența resurselor naturale, dar cu o influență tot mai redusă din cauza noii baze
tehnologice intensive în informație;
 Costul forței de muncă la un anumit nivel de calificare și disciplină;
 Existența unor furnizori locali, care pot produce la nivelul cerințelor mondiale;
 Nivelul impozitului pe profit, considerat ca fiind mai important decât acordarea de scutiri
temporare de impozit.
 Nivelul de dezvoltare a infrastructurii în general, și al telecomunicațiilor în mod special.
 Cadrul instituțional și legislativ în domeniul afacerilor.
Climatul ideal pentru investitorii externi se referă la stabilitatea mediului politic și
economic, adoptarea de politici guvernamentale favorabile investițiilor străine, calificarea la
nivel înalt a forței de muncă, garanții privind transferul profitului, atitudinea favorabilă a
populației, infrastructura corespunzătoare, sistemul bancar și financiar corespunzător, parteneri
locali de prestigiu și existența pe piața locală a personalului calificat pentru acordarea de
consultanță, calitatea satisfăcătoare a vieții populației23.
Comparând considerentele teoretice și situațiile concrete din economia românească este
evident că în luarea deciziei de a investi în România s-a ținut cont și de aceste evenimente.
Studiile de specialitate evidențiază factorii care stau la baza susținerii, respectiv împiedică
deciziile investiționale străine.
Atragerea de investiții străine este un demers conștient și deliberat al guvernelor și
presupune existența unui cadru politico-judiciar esențial, materializat în legi și reglementări care
facilitează accesul pe piață și desfășurarea de activități economice de către investitorii externi,
tratamentul aplicat filialelor străine, precum și modul de funcționare a pieței24.
Un rol foarte important în promovarea și atragerea investițiilor străine îl au guvernele, care
caută să răspundă prin politici adecvate, mergând de la cele care răspund unor cerințe ale
investitorilor până la cele pro-active, în care “politica” este concepută cu ajutorul investițiilor.
23
Attacting Foreign Investment, Transnational Corporation, vol.7, Special Issue, Nov.1995.
24
F. Bonaciu, M. Dinu “Politici si instrumente de atragere a ISD”, Editura albatross Bucuresti, 2001, pg.21.
29
Acest cadru esențial are drept complement alte politici care afectează în mod direct
sau indirect politica investitorului extern, prin influențarea gradului de eficiență a politicilor care
privesc în mod nemijlocit investițiile străine. Aceste aspecte complementare includ politici
comerciale și de privatizare.
Politicile vizând influențarea deciziei de amplasare a investițiilor străine directe
constituie un nucleu al politicilor de atragere a investițiilor străine directe. În exterior se situează
politicile care nu au fost concepute cu scopul expres de a atrage investiții străine. Contextul
specific al fiecărei țări determină direct sau indirect politicile investiționale, care sunt diferite de
la o țară la alta, dar și în cadrul aceleiași țări. Nucleul politicilor privind investițiile străine este
esențial, acestea neputându-se realiza decât acolo unde sunt permise.
Ca orice țară cu economie de piață, în perioada interbelica, România a fost deschisă
investițiilor străine la nivelul standardelor internaționale. Marile întreprinderi multinaționale erau
prezente și în România, mai ales în sectoarele petrolier, siderurgic, al construcțiilor de mașini.
Modificările politicilor privind investițiile străine au un efect asimetric asupra
deciziilor de localizare a acestora. Modificările în sensul favorabil investițiilor străine pot
determina o creștere a acestor investiții, acest lucru nefiind nici garantat și nici direct
proporțional cu amploarea favorizării. În același timp, modificările în sensul restrictiv, mai ales
cele radicale cum ar fi naționalizările pot determina în mod clar o reducere a intrarilor de
investiții străine.
2.4. Piața serviciilor de consultanță în România
BIG FOUR- aceasta e denumirea sub care este cunoscut grupul celor patru mari firme
de audit din lume alcătuit din PricewaterhouseCoopers, KPMG, Ernst and Young şi Deloitte
Touche Tohmatsu. Cele patru companii asigură auditul pentru marea majoritate a companiilor
publice şi pentru o bună parte din companiile private din lumea întreagă. Auditul reprezintă
businessul prioritar al companiilor care alcătuiesc aşa-numitul grup Big Four. Acestea obţin din
audit venituri care variază între 50-70% din totalul cifrelor de afaceri. Celelalte servicii de
consultanţă ale firmelor din Big Four sunt consultanţa fiscală şi componenţă de corporate finance
advisory.
Dacă ar fi să le rezumăm în cât mai puține cifre și cuvinte, afacerile din România ale
Big Four ar putea fi descrise astfel: încasări de peste 100 de milioane de euro și peste 1.000 de
consultanți. Păstrând aceleași repere, extrapolate de data asta la nivel mondial,
PricewaterhouseCoopers, Deloitte, Ernst&Young și KPMG au avut anul trecut o cifră totală de
afaceri de 120 de miliarde de euro și peste 700.000 de angajați. Intrând în detalii, piața de
consultanță contabilă și audit din România este evaluată la aproximativ 150 mil. euro. Iar „piața
urcă și va mai urca“, în condițiile în care numărul firmelor românești care apelează la know-how-
ul consultantilor este tot mai mare. PricewaterhouseCoopers domină topul firmelor de
consultanță din România, secundată de KPMG, Ernst&Young și Deloitte. Cei patru grei și-au
adjudecat mai bine de 90% din totalul onorariilor încasate de companiile din piață, detașându-se
clar de restul plutonului.
Etapele fundamentale ce trebuie menţionate având în vedere dezvoltarea acestor mari
firme de audit, evidenţiază trei niveluri geografice distincte:
- Lumea Anglo-Saxonă (în mod esenţial Regatul Unit si S.U.A.)
- Retelele internaţionaleâ
- Situaţia franceză
Este evident că în evoluţia celor patru giganţi, Regatul Unit şi S.U.A. au constituit
medii esenţiale de dezvoltare a activităţii acestora. Totuşi nu se poate nega influenţa unor foarte
mari întreprinderi din alte ţări precum: Canada, Germania, Olanda, Japonia, Franţa etc., dar ele
30
nu au apărut decât mai târziu, pentru a consolida procesul de creştere al marilor reţele
internaţionale. Cât despre situaţia specifică a Franţei, trebuie menţionat faptul că, începând cu
mijlocul anilor 1970 s-au dezvoltat firmele franceze de audit şi au depăşit stadiul de filiale sau de
sucursale ale firmelor engleze (în majoritatea cazurilor) sau al celor americane.
Pentru a înţelege cât mai bine evoluţia acestor mari firme este important să cunoaştem
istoria lor:
- în 1845, William Welch Deloitte fondează cabinetul său la Londra;
- în 1849, Samuel Lowel Price crează, de asemenea, cabinetul său la Londra.
Numele său este viu încă în amintirea celor de la PricewaterhouseCoopers ca şi cel al lui William
Cooper care şi-a stabilit cabinetul său la Londra în 1854 şi al lui Waterhouse care se va asocia cu
Samuel Lowel Price in 1865;
- în 1898, Georges G. Touche, un scoţian, îşi întemeiază cabinetul său la Londra.
Doi ani mai târziu, urmând mişcările de capitaluri şi curentele de afaceri, el deschide un cabinet
la New York sub numele de Touche Niven &C;
- Philippe Ross care va crea cabinetul său la Montreal în 1858; firma sa va păstra
numele său până în 1860, dată la care ea se va ataşa firmei Touche Niven; ansamblul fiind
cunoscut sub numele de Touche Ross Bailey Smart începând cu 1960, apoi Touche Ross
începând din 1969. Numele unuia dintre cei mai vechi membrii ai acestei galerii de portrete
dispare din amintirea lui Touche Ross în momentul fuziunii dintre Deloitte Haskins & Sells şi
Touche Ross în 1989
- Acesta a fost și cazul lui Robert H. Montgomery, William M. Lybrand, a celor doi
fraţi Adam A. Şi T. Edward Ross care au creat în 1898 la New York o firmă care va purta mult
timp numele de „Lybrand, Ross Brothers and Montgomery”. Lybrand a fost ultimul care a
disparut în momentul fuziunii dintre Coopers & Lybrand şi Price Waterhouse din 1998.
Pe parcursul primei jumătăţi a secolului XX, firmele de audit se vor dezvolta în ritmul
creşterii clienţilor lor: astfel Haskins & Sells (astăzi Deloitte Touche Tohmatsu) devine auditor
al lui General Motors care este încă şi astăzi client al lui Deloitte Touche Tohmatsu. Reformele
fiscale din cursul primei jumătăţi a secolului (în particular în SUA) au creat, de asemenea, un
important potenţial de creştere pentru firmele de audit.
Complexitatea afacerilor şi globalizarea care se manifestă din anii 1950 au favorizat
considerabil evolutia „firmelor contabile” (accounting firms) care vor deveni în mod progresiv
„firme pluridisciplinare” (multidisciplinary firms)25.
Piața românească de consultanță a tarifat în 2008 servicii de consultanță în valoare de
aproximativ 340 milioane euro, având un ritm de creștere de 30% față de anul 2007. O estimare a
pieței de consultanță pentru anul 2009 a fost făcută prin intermediul unei cercetări de piață
derulată la finele anului 2008 și agregată în studiul "Piața de consultanță din România în
perioada 2008-2009". În ciuda primelor semne ale crizei financiare 2009 era considerat de cele
mai multe firme de consultanță chestionate, 42%, drept un an în care cifra de afaceri va crește cu
mai mult de 15%, în timp ce 32% dintre companii considerau că nu va exista o creștere a cifrei
de afaceri mai mare de 15%, iar 21% estimau o stagnare în 2009. Așadar, mai bine de 90% din
companiile investigate erau optimiste în ceea ce privește cifra de afaceri în 2009. Cu toate
acestea, instabilitatea economica a determinat reduceri ale bugetelor alocate pentru consultanța,
iar proiectele de consultanță sunt fie mai puține, fie redimensionate financiar. Acesta s-a
desfășurat în perioada octombrie - noiembrie 2008, iar în cadrul studiului au răspuns 133 de
companii din care 24% sunt membre AMCOR. Dintre firmele chestionate 68% au declarat că au
o cifră de afaceri aferenta anului 2008 mai mică de 200.000 euro, 26% au raporat o cifră de
afaceri între 200.000 și un milion de euro, iar 6% au avut o cifră de afaceri mai mare de un
milion de euro. AMCOR reprezintă un număr de 78 de firme de consultanță în management din
piața românească.
25
Prof.univ.dr. Brezeanu Petre, Asist.univ.drd. Iulian Braşoveanu- Audit şi control financiar. Ed.ASE 2003
31
Piața românească de consultanță de management a crescut cu 30%, în condițiile în care
piața europeană a crescut cu 9,7 % fațăde anul precedent, fiind estimată la 81 miliarde de euro,
potrivit unui raport al Federației Europene a Asociațiilor de Consultanță în Management.
Serviciile de Consultanță (Consultanță de afaceri și Consultanță IT) contabilizează 57% din cifra
totală a pieței, Outsourcing 20%.
Consultanța în management contribuie în prezent cu 0,64% din PIB-ul European.
Serviciile de Consultanță (Consultanța de afaceri și Consultanța IT) contabilizează 57% din cifra
totală a pietei, Outsourcing 20%, iar Dezvoltarea și Integrarea de Sisteme cu 20%. În cadrul
serviciilor de consultanță, principalele linii de afaceri sunt consultanța pentru Organizare și
Managementul Operațiunilor și Consultanță Strategică.
Competiția la nivel local al firmelor din Big Four devine tot mai strânsă, trei dintre cele
patru companii raportând cifre de afaceri relativ apropiate. Consultanța pare să fie unul dintre
domeniile imune la criza financiară actuala. Doar PricewaterhouseCoopers România a obținut o
cifră de afaceri mai mare decât KPMG pentru anul financiar 2007-2008, cu aproximativ 60 mil.
dolari (peste 42 mil. euro), în creștere cu 40% față de anul fiscal anterior, continuând să dețină
supremația pe piața locală. Deloitte România a obținut venituri foarte apropiate de KPMG în
anul fiscal 2007-2008 - cifra de afaceri a Deloitte fiind de 30,8 mil. euro, în avans cu 25% față de
anul fiscal anterior. Singura companie din Big Four-ul românesc care nu și-a declarat afacerile în
ultimii doi ani este Ernst&Young. Potrivit datelor disponibile pe site-ul Ministerul Economiei și
Finanțelor, firmele prin care Ernst&Young își desfășoară operațiunile în România au totalizat o
cifră de afaceri de 29,5 mil. euro în anul calendaristic 2007. Cifra nu a fost confirmată de
companie.
Chiar dacă auditul este o parte importantă a afacerilor marilor firme internaţionale din
Big Four (PwC, Ernst&Young, KPMG şi Deloitte), prezenţa locală a acestora are o pondere încă
mult mai redusă decât în Vest. Asta şi pentru că piaţa autohtonă este încă imatură, iar costurile
corelate auditului sunt mari. Afacerile locale ale departamentelor de audit din Big Four diferă
atât între ele, cât şi de afacerile lor din Occident. Dacă în Vest, pentru credibilitate, companiile
importante apelează la firmele din Big Four pentru audit, pe plan local, societăţile listate la Bursă
nu se înghesuie. Un motiv ar putea fi şi acela că auditul nu are în spate o tradiţie în România. Alt
motiv este şi costul acestor servicii, pe fondul puterii financiare reduse a firmelor româneşti.
Raportul dintre profit şi cifra de afaceri se păstrează în unele situaţii la un nivel redus,
cum este în cazul Deloitte sau KPMG. Pe de altă parte, necesităţile de restructurare sau uneori de
expansiune a companiilor din România, precum şi dificultăţile de adaptare la reglementările
europene conferă o perspectivă pozitivă marilor firme de audit.
Ernst&Young a avut în 2008 un profit net de circa 12,88 milioane de lei la o cifră de
afaceri de aproximativ 118 milioane de lei. Cheltuielile totale ale firmei au fost de aproximativ
110 milioane de lei. Activele circulante au fost de aproape 44,5 milioane de lei, iar datoriile
totale - de aproape 32 de milioane de lei. Activele circulante sunt mai mari ca valoare decât
datoriile totale şi decât datoriile pe termen scurt. Indicatorul de lichiditate curentă este mai mare
de 1, asta însemnând că firma îşi poate acoperi datoriile dintr-o eventuală valorificare a activelor
circulante. Acest indicator a scăzut totuşi faţă de anul 2007. A scăzut şi indicatorul dat de
raportul dintre profit şi cifra de afaceri, de la 12,7 la 10,9%. Cheltuielile totale au crescut de la
aproximativ 83 de milioane de lei în 2007 la peste 110 milioane de lei în 2008. Compania şi-a
majorat anul trecut numărul de angajaţi de la 351 la 384.
PricewaterhouseCoopers (PWC) Audit a avut în 2008 un profit net de aproape 2,53 milioane de
lei la o cifră de afaceri netă de aproximativ 80 de milioane. Cheltuielile totale ale firmei au fost
de aproximativ 80 de milioane de lei. Activele circulante au fost de aproape 28 de milioane de
lei, iar datoriile totale - de aproximativ 16,7 milioane de lei. Drept urmare, activele circulante
sunt mult mai mari ca valoare decât datoriile totale şi datoriile pe termen scurt. Indicatorul de
lichiditate curentă este mai mare de 1, situaţie asemănătoare cu anul 2007. A scăzut, în schimb,
32
raportul dintre profit şi cifra de afaceri, de la 6,48% în 2007 la 3,15% anul trecut. Cheltuielile
totale au crescut de la aproximativ 56 de milioane în 2007 la aproape 80 de milioane în 2008.
Compania şi-a majorat numărul de angajaţi de la 223 la 249. Cum pentru acest gen de firme o
pondere importantă a cheltuielilor este dată de salarii, asta înseamnă că salariile au crescut faţă
de 2007.
Deloitte Audit a avut în 2008 un profit net de aproximativ 106.000 de lei la o cifră de
afaceri netă de aproape 60,7 milioane de lei. Cheltuielile totale ale firmei au fost de aproximativ
64 de milioane de lei. Activele circulante au fost de aproximativ 27,5 milioane de lei, iar
datoriile totale au fost de aproape 33 de milioane de lei. Raportul dintre profit şi cifra de afaceri a
crescut faţă de 2007, de la 0,13% la aproximativ 0,17%. Cheltuielile totale au crescut de la
aproximativ 51,6 milioane în 2007 la aproape 64 de milioane în 2008. Compania şi-a majorat
numărul de angajaţi de la 202 la 267.
Printre firmele importante care mai activează pe piaţa locală se numără BDO Conti Audit
SRL şi Mazars Romånia. BDO a avut un rulaj de aproximativ 22 de milioane de lei cu un profit
net de aproximativ 4,2 milioane de lei. Firma are activele circulante mai mari decât datoriile
totale. Mazars România a trecut pe pierderi în 2008, de la un profit de aproximativ 100.000 de lei
în 2007. Firma a avut anul trecut un rulaj de aproape 7 milioane de lei.
Companiile au foarte multe tipuri de servicii, nu doar audit. Printre acestea se numără şi
asistenţă fiscală şi consultanţă în afaceri, restructurare şi asistenţă în accesarea fondurilor
europene şi altele. Nu în toate cazurile serviciile de audit sunt clar delimitate în rezultatele
financiare. Cât priveşte rezultatele financiare globale, nu există mereu rezultate defalcate, iar
anul fiscal diferă de asemenea şi faţă de România, dar şi pentru fiecare companie în parte.
Ca exemplificare, pe plan global, firma de consultanţă şi audit Ernst&Young a realizat
venituri de 24,5 miliarde de dolari în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2008, mai mare cu 16,2%
decât în anul fiscal anterior. Compania este prezentă în România din 1992. Pentru firmele
membre Deloitte, anul fiscal încheiat la 31 mai 2008 a adus venituri agregate de 27,4 miliarde de
dolari, anul trecut fiscal marcând al şaselea an consecutiv de creştere de peste 10%. PwC a avut
pe plan global un rulaj de aproximativ 28 de miliarde de dolari, iar în România firma este din
1991, prima prezenţă din Big Four pe plan local. Pe lângă extinderea Big Four din ultimii ani,
anul 2007 a adus pe piaţa locală şi alţi giganţi ai consultanţei de strategie la nivel global, precum
McKinsey şi A.T. Kearney.
Raportul dintre multinaționalele și firmele românești din portofoliul companiei este de
50-50%, anticipând pentru anii următori creșteri substanțiale ale pieței, de 20-30.
La nivel mondial, „crema“ consultanței este adjudecată de 50 de companii mari, prezente
în peste 100 de țări. Cele patru au mărit de la an la an diferența care le desparte de plutonul de
urmărire, din care fac parte Grant Thornton, BDO Stoy Hayward si Baker Tilly. PwC se afla pe
primul loc în clasamentul european, cu onorarii încasate numai în Marea Britanie de 3,5 mld.
euro, secundată îndeaproape de Deloitte, cu 3,2 mld. de euro (tot în UK). De altfel, specialiștii se
asteaptă ca, anul acesta sau cel târziu în 2008, Deloitte să detroneze PwC, ceea ce ar reprezenta o
premieră pentru istoria consultanței. Pe locul trei se află KPMG, cu 2,6 mld. euro, iar pe patru
Ernst&Young, cu 2 miliarde de euro, cifrele reprezentând valoarea onorariilor încasate în
Regatul Unit.
În România, clasamentul este puțin diferit față de cel european. PricewaterhouseCoopers
se află și în fruntea topului local, cu aproape 40 mil. euro anul trecut (34 mil. USD, calculat însă
la un curs de schimb stabilit prin reguli interne, pe baza cursurilor medii), dar la o distanță
liniștitoare față de următorul clasat – KPMG, cu 22,7 mil. euro venituri încasate, și nu Deloitte.
Pe locurile următoare se afla Ernst&Young, cu 18 mil. euro, venit încasat însă în 2005, și
Deloitte, cu 18,3 mil. euro, onorarii încasate în 2006 (față de 14 mil. în 2005). Dacă la nivel
internațional veniturile încasate de cei patru mari reprezintă mai mult de 64% din totalul cifrei de
33
afaceri a celor mai mari 50 de companii de consultanță ale lumii, în România, acestea ajung la
aproximativ 90% din veniturile generale.
Studiul realizat de britanicii de la Accountancy arată că firmele din Big Four au avut la
nivel mondial o medie de creștere în 2006 de 15%, mai mare decât media generală de creștere a
firmelor din top 50, care a fost de 13%. La noi, în schimb, firmele de consultanță au cunoscut
creșteri importante ale veniturilor încasate, mult peste media globală: minim 20%. Serviciile de
taxe și de legal se află pe locul doi ca susținere a creșterii, ele însemnând cam 21% din totalul
veniturilor.
Deloitte a avut cea mai mare creștere pe serviciile de consultanță financiară. Atragerea cu
succes a unei finanțări de 100 de mil. euro pentru A&D Pharma și cea de 80 milioane de euro
pentru Fildas au fost punctele tari ale departamentului de servicii financiare de la Deloitte în
2006. Și KPMG a avut o creștere bazată pe audit, numele companiei fiind asociat cu cel al
Fondului Proprietatea. De altfel, și noul lider al KP-MG provine din acest sector, deci este de
presupus ca auditul va juca și de aici înainte un rol important în companie. În ceea ce privește
PwC, domeniile din care a venit creșterea au fost, în principal, consultanța în afaceri și
consultanță fiscală, restul de 35% din cifra de afaceri fiind deținută de audit.
Pensiile private și fondurile europene sunt cele două domenii ale viitorului, dacă se poate
spune așa, pentru consultanții din Big Four. Deși pentru moment nu încaseaza onorarii mari de
pe seama fondurilor de pensii, ele vor crește pe măsură ce cresc fondurile. În plus, bani frumoși
sunt asteptați și din asistența oferită pentru încheierea unor preluări, fuziuni, achiziții sau pentru
ceea ce se cheamî „fund raising“, servicii de insolvență și de ameliorare a performanței
afacerilor. Cifrele și previziunile arată bine, însă există și o frână care ar putea încetini
dezvoltarea firmelor de audit, inclusiv a celor mari – personalul. Piața crește mai repede decât își
pot construi firmele de consultanță resursele și expertiza necesare pentru a valorifica
oportunitățile. Și KPMG, și PwC mai au nevoie să angajeze, fiecare, în jur de 100 de oameni
până la finele anului, deși necesarul lor de personal ar fi mult mai mare. La Deloitte ar mai fi loc
pentru 50 de consultanți anul acesta. Chiar și confruntați cu o problemă de personal, cei patru
sunt adversari de temut pentru piața de consultanță din România. Cele mai apropiate de plutonul
fruntaș sunt BDO, care face parte din rețeaua internațională cu același nume, RSM Hemmelrath
– parte a rețelei RSM, și Scot&Company Consulting, în ciuda numelui, o firmă românească. Și
în topul internațional, BDO ocupă locul cinci, imediat după Big Four, iar RSM se află pe locul
zece. În economia românească există o cerere foarte mare de servicii de consultanță de calitate,
care în momentul de față nu este nici pe departe satisfăcută, fiind loc pe piață pentru toată lumea.
Iar domeniile care vor face posibila creșterea celor mici sunt aceleași – pensiile private,
imobiliare, servicii auto, asigurări, energie sau piața bancară.
Capitolul III. Analiza investițiilor companiei KPMG
34
3.1. Prezentarea generală a companiei KPMG
KPMG este o rețea globală de firme care furnizează servicii de audit, consultanță fiscală
și în domeniul afacerilor, cu activitate în 140 de țări având în prezent 135.000 de angajați.
Compania face parte din grupul celor mai mari patru firme de audit din lume numit Big Four,
alături de PricewaterhouseCoopers, Ernst & Young şi Deloitte Touche Tohmatsu.
KPMG România, care face parte din grupul KMPG, se află pe piața autohtonă din 1994,
iar în prezent își desfășoară activitatea în șase birouri și are în prezent 600 de angajați. Din 1994
şi până în prezent, KPMG România s-a dezvoltat atât din punct de vedere al locaţiilor cât şi al
numărului de personal profesionist. În 1994 compania avea 10 angajaţi. Compania furnizează
servicii de audit, asistență fiscală și consultanță, incluzând servicii de restructurare şi asistenţă în
accesarea de fonduri europene, unei largi game de organizaţii atât din sectorul public cât şi cel
privat din România și Republica Moldova. Deşi în perioada în care a intrat pe piața din România,
economia nu era dezvoltată, inflaţia era mare şi puterea de cumpărare în rândul unei mari părţi a
populaţiei era redusă. KPMG a analizat potenţialul de dezvoltare al României şi a văzut că
economia dădea semne de schimbare într-o direcţie pozitivă.
Compania de consultanță și audit KPMG România, subsidiară unuia dintre cei patru
giganți ai domeniului la nivel mondial, a înregistrat o cifră de afaceri de 32,6 milioane de euro
pentru exercițiul financiar încheiat la 30 septembrie 2008, în creștere cu 27% față de aceeași
perioadă a anului trecut. Cu o cifră de afaceri în creștere de la 33.3 milioane Euro înregistrată în
anul încheiat la 30 septembrie 2009, la 34 milioane Euro la 30 septembrie 2010, KPMG România
a continuat să se dezvolte și în perioada 2009-2010.Cifra de afaceri obținută în anul financiar
încheiat în luna septembrie 2009 de KPMG în România și Moldova a crescut cu 2%, față de cea
de 32,6 milioane euro înregistrată în anul financiar anterior, a anuntat compania. Aceste cifre se
bazează pe situaţii financiare întocmite în conformitate cu Standardele Internaţionale de
Raportare Financiară şi includ operaţiunile birourilor KPMG din România şi Republica
Moldovă. Conform reprezentantului KPMG, pe categorii de servicii, 58% din cifra de afaceri
este generată de audit, iar 22% de serviciile fiscale și 20% de consultanta.
Firmele independente membre ale reţelei KPMG sunt afiliate la KPMG Internaţional, o
corporaţie elveţiană. Fiecare firmă KPMG este din punct de vedere legal o entitate separată și
distinctă și se descrie ca atare. Firmele membre KPMG furnizează o gama largă de servicii
profesionale companiilor din întreaga lume. Profesionistii KPMG sunt dedicați furnizării unor
servicii de calitate clienților din diverse domenii economice, având astfel o profundă înțelegere a
aspectelor și tendințelor specifice acestor domenii.
KPMG în România poate fi considerată o punte de legatură între domeniul afacerilor şi
tehnologie, oferind o gamă largă de servicii în domenii precum: audit, fiscalitate şi consultanţă.
La nivel global, filosofia de bază a KPMG se axează pe grija şi angajamentul faţă de serviciile
oferite clienţilor. KPMG furnizează servicii de specialitate clienţilor din diverse domenii de
activitate industriale, comerciale, financiare şi guvernamentale. Forţa locală a firmelor membre şi
gama diversificată a operaţiunilor la nivel global reprezintă tot atâtea resurse pentru furnizarea
unor servicii de calitate.
Abordând furnizarea serviciilor dintr-o perspectivă globală, KPMG răspunde provocărilor
complexe venite din partea clienţilor firmelor membre KPMG cu servicii care acoperă sectoarele
economice şi traversează barierele naţionale. Practica de Audit a KPMG îi ajută pe clienţi să își
gestioneze riscurile, permiţându-le astfel să se concentreze asupra activităţilor lor cheie.
Beneficiind de o bază vastă de cunoştinţe într-o gamă largă de domenii, profesioniştii KPMG
care oferă servicii în domeniul Risk Advisory pot oferi cunoştinţele, metodologia şi
instrumentele necesare pentru soluţionarea problemelor.
35
Domeniile acoperite includ:
 Impozitare indirectă incluzând TVA, accize şi taxe vamale
 Impozitare directă inclusiv planificări fiscale locale şi internaţionale
 Impozitul pe veniturile salariale şi contribuţiile sociale
 Preţurile de transfer
 Fuziuni şi achiziţii
 Asistenţă pe durata inspecţiilor fiscale efectuate de către autorităţile fiscale şi a
procedurilor de contestare ulterioare
Serviciile KPMG de audit includ:
 Audit statutar
 Auditul situaţiilor financiare întocmite în conformitate cu IFRS şi alte standarde
de contabilitate
 Revizuirea situaţiilor financiare trimestriale
 Raportări către autoritatile de reglementare şi terţi
Serviciile de asistenţă fiscală (Tax) se concentrează pe identificarea oportunităţilor şi
utilizarea acestora în beneficiul clienţilor sub forma unor economii fiscale semnificative. Prin
iniţiative adaptate la nevoi, serviciile de asistenţă fiscală pot contribui la reducerea cheltuielilor
de bază ale clienţilor.
Serviciile de consultanţă financiară (Financial Advisory) oferă companiilor informaţii
utile asupra posibilităţilor de dezvoltare a activităţilor şi creştere a valorii în folosul acţionarilor.
Serviciile de Finanţe Corporative şi de Tranzacţionare (Corporate Finance and Transaction) vin
în sprijinul clienţilor pe parcursul diferitelor etape ale unei tranzacţii, de la strategia corporativă
la integrarea post - fuziune.
Serviciile de Redresare Corporativă (Corporate Recovery) ajută companiile aflate în
dificultate să se redreseze economic şi să reconstruiască încrederea părţilor interesate, în timp ce
serviciile de Investigaţie de Fraudă (Forensic) ajută clienţii să protejeze reputaţia şi integritatea
afacerilor lor.
KPMG Audit SRL este constituită în România şi este guvernată de legea română, având
ca obiect principal de activitate realizarea de servicii de audit statutar. Este membră a Camerei
Auditorilor Financiari din România din anul 2001. KPMG Audit SRL, în calitate de firmă
membră, îşi desfăşoară activitatea ca o entitate separată şi distinctă din punct de vedere legal.
Acordul de afiliere ca membru semnat între KPMG in România şi KPMG International prevede
angajamentul de furnizare a unor servicii de calitate pentru toţi clienţii, indiferent de situarea
geografică a acestora. Toate firmele membre afiliate la KPMG International se conformează unor
standarde comune în furnizarea serviciilor pentru clienţi şi sunt angajate în menţinerea celor mai
ridicate nivele de independenţă şi integritate.
3.2. Contextul dezvoltării serviciilor de consultanță KPMG
Condiţiile de piaţă într-o permanentă schimbare pot impune restricţii asupra capacităţii
firmelor de a-şi conduce afacerile în mod eficient şi profitabil. Şi nu este fezabil pentru acestea să
folosească profesionişti cu o înaltă calificare pentru a rezolva fiecare problemă cu care se
confrunta. Auditul situaţiilor financiare a dobândit o importanţă fără precedent în stabilitatea
pieţelor de capital. Investitorii actuali cer servicii de audit de o calitate excepţională,
independenţă şi integritate profesională. Mediul global de afaceri actual impune adăugarea unei
noi dimensiuni la serviciile de audit. Într-un astfel de mediu, serviciile de audit permit
profesioniştilor să ofere asigurare asupra informaţiilor dintr-o gamă largă de domenii, într-un
36
interval de timp scurt şi într-un format specific noului mediu electronic. Datorită dezvoltării
semnificative a pieţei locale precum şi datorită cerinţelor legislative, tot mai multe companii
apelează la firmele de servicii profesionale.
Viteza joacă un rol esenţial pentru organizaţiile care vor să folosească potenţialul creat de
economia „digitală”. Nevoia de a genera, procesa şi comunica informaţiile financiare rapid,
gestionând simultan riscurile are un impact tot mai mare asupra companiilor, impunându-le să îşi
revizuiască conceptele de afaceri, procesele esenţiale, abordările de piaţă, propunerile de evaluare
a produselor şi grija faţă de clienţi.
Metodologia îmbunătăţită de audit se bazează pe testarea de fond, pe instrumente analitice
puternice, pe modele de business și cunoștințe specifice diverselor domenii, pe o atenţie
deosebită acordată controlului intern şi riscurilor de fraudă şi riscurilor organizaţiilor şi permite
transformarea informaţiilor în cunoştinţe pe care clienţii le pot utiliza pentru a gestiona mai bine
riscurile, a optimiza eficienţa, a evalua performanţele şi mări profitabilitatea.
O abordare multidisciplinară înseamnă că echipele KPMG de audit includ profesionişti cu
experienţă în domenii precum investigaţii de fraudă, control intern, managementul riscului
informaţional, tranzacţii în afaceri, fiscalitate şi tehnologia informaţiilor.Serviciile de Audit
KPMG sunt dinamice, adaptându-se pentru a îndeplini noile cerinţe, într-un mediu virtual şi din
ce în ce mai transparent.
În fiecare domeniu, taxele au devenit o problemă abordată la nivel de conducere.
Indiferent dacă o societate doreşte să îşi extindă activităţile pe plan local sau în afara graniţelor
naţionale, managementul va include probabil aspectele fiscale în strategia sa generală de afaceri.
Prioritatea principală a Departamentului de Consultanţă Fiscală din cadrul KPMG este de a oferi
un portofoliu de servicii care să răspundă necesităţilor de schimbare ale organizaţiilor de pe piaţa
globală actuală. Taxele constituie de asemenea un cost al unei afaceri de succes, ce trebuie luat în
seamă. O consultanţă fiscală eficientă poate oferi societăţilor un avantaj competitiv. Consultanţii
fiscali din cadrul KPMG sunt implicaţi în operaţiuni care deseori sunt fundamentale pentru
succesul comercial al societatilor. Prin intermediul unor strategii inovatoare, adaptate,
Departamentul de Consultanţă Fiscală din cadrul KPMG poate contribui la analiza costurilor
fiscale generale ale clienţilor în vederea identificării domeniilor care pot fi imbunătăţite.
Impozitul pe profit poate reprezenta o cheltuială substanţială din fondurile organizaţiei.
La aceasta se adauga timpul alocat de către management în vederea îndeplinirii obligaţiilor
crescute de raportare, o abordare mai agresivă din partea autorităţilor fiscale şi penalităţi mai
dure, în caz de neconformare, şi povara fiscal a companiilor poate fi semnificativ mai mare.
KPMG vine în sprijinul clienţilor pentru a-i ajuta să îşi gestioneze costurile fiscale şi să
relaţioneze eficient cu autorităţile fiscale. Departamentul de Asistenţă Fiscală din cadrul KPMG
România oferă servicii de consultanţă fiscală privind atât impozitele directe cât şi impozitele
indirecte pentru societăti naţionale şi multinaţionale dintr-o largă gamă de sectoare economice.
KPMG a avut în 2008 un profit net de aproximativ 9.500 de lei la o cifră de afaceri
netă de aproape 21 de milioane de lei. Cheltuielile totale ale firmei au fost tot de aproape 21 de
milioane de lei. Activele circulante au fost de aproximativ 4,66 milioane de lei, iar datoriile totale
- de aproape două milioane de lei. Activele circulante sunt de peste două ori mai mari ca valoare
decât datoriile totale şi datoriile pe termen scurt, indicator îmbunătăţit semnificativ faţă de 2007.
Şi raportul dintre profit şi cifra de afaceri a avut o evoluţie pozitivă, de la 0,02 la 0,045%, având
însă în continuare valori foarte mici. Cheltuielile totale au crescut de la aproximativ 15 milioane
în 2007 la aproape 21 de milioane de lei în 2008.
Economia globală cunoaşte în prezent o evoluţie nefavorabilă ce poate avea efecte
negative asupra organizaţiilor de toate mărimile şi din toate domeniile. Acestea vor fi confruntate
cu noi provocări – dificultăţi de finanţare, necesitatea reducerii costurilor fără a afecta
performanţa, riscuri noi şi presiunea de a găsi alternative noi care să permită menţinerea şi
creşterea organizaţiei. KPMG are o experienţă vastă în oferirea de servicii de calitate necesare
37
organizaţiilor pentru a depăşi momente dificile, dar şi pentru a valorifica momentele favorabile şi
pentru a-şi îndeplini obiectivele în situaţii normale de piaţă.
În statele dezvoltate economic, există o cultură a antreprenorilor pentru cererea de
consultanţă. Este mai ieftin să contractezi consultanţi specializaţi care să rezolve problemele
apărute în viaţa firmei decât încercarea de a le rezolva, de unii singuri, prin propria experienţă. În
România, mulţi oameni de afaceri din sectorul de întreprinderi mici şi mijlocii nu înţeleg încă
avantajele şi beneficiile apelării la servicii de consultanţă. Cauzele sunt multiple, printre ele
numărându-se: lipsa de informare, lipsa banilor, lipsa de încredere în consultanţi, supraevaluarea
experienţei proprii. În România, pe lângă marile firme internaţionale de consultanţă, au apărut şi
firme româneşti private sau instituţii publice – agenţiile de dezvoltare economică, agenţiile de
mediu, centre de consultanţă şi informare a consumatorilor etc. Multe firme acordă consultanţă şi
servicii în domeniul financiar - contabil, legislativ, marketing şi management, în domeniul
recrutării resurselor umane pentru poziţii manageriale sau operaţionale, în domeniul calităţii,
accesării programelor de finanţare etc. Alături de firmele de consultanţă, pe piaţa serviciilor de
consultanţă în afaceri acţionează şi universităţile, atât în România cât şi în străinătate, prin
cadrele universitare şi pregătite în domeniile specifice solicitate
Pe lista domeniilor economice care au contribuit la cresterea companiilor din Big Four,
la loc de cinste se afla imobiliarele, piata de capital, energia, telecomul, serviciile financiare,
industria auto sau farma. Sustinatoare de calibru mai redus, desi destul de puternica, a fost
industria spectacolelor, care a adus consultantilor venituri nu tocmai neglijabile la finele anului
trecut si care, potrivit declaratiilor acestora, are suficient potential pentru a mai provoca surprize
placute si pe viitor.
3.3. Cultura, politicile și personalul KPMG
KPMG Audit SRL respectă valorile esenţiale globale ale KPMG International şi codul
global de conduita care definesc o cultură comună şi angajamentul faţă de cele mai înalte
principii de conduită personală şi profesională. Aceste valori sunt prezentate mai jos după cum
urmează:
 Conducerea prin exemplu la toate nivelele.
 Colaborarea si construirea de relaţii de colaborare puternice şi benefice.
 Respectarea individului pentru ceea ce este şi pentru cunoştinţele, calificările şi
experienţa fiecăruia atât ca individ cât şi ca membru al echipă.
 Analizarea cu obiectivitate şi oferirea de informaţii veridice, analizând fiecare
ipoteză, urmărind faptele şi consolidând reputaţia de consultanţi obiectivi şi de încredere.
 Oneştitate în comunicare, transmiţând informaţiile, cunoştinţele şi recomandările
în mod frecvent şi constructiv şi gestionând situaţiile dificile cu fermitate şi sinceritate.
 Devotament faţă de comunitate, acţionând ca nişte cetăţeni responsabili
 Acţionare cu integritate în efortul permanent de a menţine cele mai înalte
standarde profesionale, oferind recomandări documentate
 Transparenţa stă la baza angajamentului faţă de calitate şi integritate şi este
esenţială pentru încrederea publicului larg în raportările financiare şi pieţele globale de
capital. Principiile care stau la baza unei asemenea încrederi trebuie să includă o bună
guvernare corporatistă precum şi o reglementare independentă a profesiei contabile
38
 Claritatea este esenţială în structura noastră juridică, în metodele noastre de
guvernare, în cerinţele de afiliere la organismele profesionale, precum şi în valorile noastre
globale.
În calitate de firmă membră a KPMG International, KPMG in România poate fi supusă
unor sancţiuni, inclusiv încetării dreptului de a mai folosi denumirea KPMG. În cazul unei firme
membre a KPMG International, suspendarea, limitarea sau încetarea dreptului de a folosi
denumirea KPMG poate avea loc la recomandarea Consiliului Internaţional în situaţia în care
firma a acţionat contrar obiectivelor corporaţiei (KPMG International) sau a politicilor şi
regulamentelor corporaţiei sau a încălcat în alt fel obligaţiile unei firme membre. Obiectivele
corporaţiei includ facilitarea menţinerii standardelor uniforme de activitate şi conduită.
KPMG în Romania promovează o cultură bazată pe spiritul de conducere, munca în
echipă şi integritate. Conducerea din cadrul KPMG în Romania a adoptat „Cultura KPMG”, care
reflectă un angajament comun al tuturor firmelor membre ale KPMG Internaţional de a respecta
valorile globale esenţiale ale KPMG Internaţional. KPMG în Romania şi-a asumat angajamentul
de a furniza servicii de o înaltă calitate în mod etic şi independent.
Integritatea şi calitatea oamenilor şi a muncii lor joacă un rol esenţial în crearea unui
sentiment de încredere în mediul economic şi contribuie la susţinerea şi creşterea încrederii
pieţele de capital. Angajamentele pe care profesionistii KPMG si le asuma se fundamentează pe
un set de valori comune, un cod deontologic şi procese, politici şi controale comune, care sunt
toate uniforme la nivel global, astfel încât lumea să ştie ce aşteptări poate avea de la KPMG
Internaţional, indiferent de locaţia de unde operează. Mai jos sunt prezentate pe scurt politicile şi
procedurile de etică şi independenţă stabilite de KPMG în Romania pentru a se alinia cu
consecvenţă celor similar promulgate la nivel global şi a furniza o asigurare rezonabilă că firma
noastră se conformează standardelor internaţionale.
Pentru a promova independenţa, integritatea, etica şi obiectivitatea firmei KPMG în
România şi a personalului său, este necesar ca toţi partenerii, grupurile de management şi întreg
personalul profesionist desemnat fiecărei misiuni de audit să nu aibă nici un fel de interese
financiare sau alte relaţii interzise cu clienţii lor sau cu conducerea, administratorii şi acţionarii
semnificativi ai acestora.
Romania a adoptat politicile stabilite de KPMG Internaţional care cer partenerilor şi
salariaţilor să acţioneze în mod etic, cu integritate şi obiectivitate, să îşi desfăşoare activitatea cu
competenţă şi diligenţă şi să respecte permanent legile, regulamentele şi standardeleprofesionale
aplicabile. Principalele valori ale KPMG constituie fundamental acestor politici locale care
promovează un standard de conduită profesională ce trebuie respectat de KPMG în România.
Regulile interne de independenţă ale KPMG în Romania încorporează în întregime
reglementările stabilite de Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR) şi de alte
autorităţi de reglementare.
KPMG în România furnizează clienţilor săi servicii independente, de calitate, câştigându-şi
reputaţia pentru independenţa, integritatea, conduit etică şi obiectivitatea sa. KPMG Romania
promovează politicile de control al calităţii, inclusiv independenţa, care cuprind standardele
emise de Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC), care au fost, de asemenea, adoptate de
către Camera Auditorilor Financiari din România (CAFR). Multe dintre aceste politici şi
procedurile aferente au fost stabilite de KPMG International pentru a furniza o asigurare
rezonabilă că firmele sale member respectă standardele profesionale relevante şi cerinţele de
reglementare. KPMG în România a stabilit şi respect politicile şi procedurile de control al
calităţii care cuprind principalele elemente ale Standardului Internaţional de Control al Calităţii
(ISQC) 1. Acestea au fost concepute pentru a răspunde şi a depăşi aşteptările comitetelor de audit
precum şi pentru a respecta regulamentele şi standardele emise de Camera Auditorilor Financiari
din România (CAFR), de Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC) ca şi de Consiliul de
Supervizare a Contabilităţii Instituţiilor Publice (PCAOB). Controalele de calitate efectuate de
39
KPMG în Romania monitorizează, de asemenea, respectarea Legii Sarbanes – Oxley din 2002, a
regulamentelor stabilite de Comisia pentru Schimburi şi Valori Mobiliare a Statelor Unite (SEC)
precum şi Standardului Internaţional de Control al Calităţii (ISQC).
Politicile care guvernează activităţile de audit desfăşurate de KPMG în Romania pot fi în
general considerate drept un angajament pentru:
 Spiritul de conducere şi Controlul Calităţii
 Etică, Independenţă, Profesionalism, Integritate şi Obiectivitate
 Proceduri stricte de acceptare a clienţilor şi angajamentelor şi de continuare a acestora
 Evaluarea performanţei în cadrul unei misiuni
 Managementul resurselor umane, inclusiv training şi dezvoltare profesională
 Monitorizare şi conformitate
KPMG în România consideră că managementul riscului şi controlul calităţii reprezintă
responsabilitatea fiecărui partener şi salariat din cadrul firmei. Un aspect inerent al acestei
responsabilităţi este nevoia de a înţelege şi a adera atât la politicile relevante ale KPMG
International, la politicile firmei noastre (care abordează cerinţele legale şi de reglementare
locale) precum şi la procedurile aferente şi de a le aplica cu o atenţie susţinută. Politicile KPMG
reflectă elementele individuale de control al calităţii care vin în sprijinul partenerilor şi
salariaţilor pentru a-i ajuta să acţioneze cu integritate şi obiectivitate să îşi desfăşoare activităţile
cu diligenţă, şi să respecte legile, reglementările şi standardele aplicabile. Partenerul responsabil
pentru Managementul Riscului este răspunzător pentru conformitate şi controlul calităţii la
nivelul întregii firme, pentru toate aspectele legate de practica profesională, inclusiv pentru
supervizarea practicii profesionale la nivel local, relaţiile cu autorităţile de reglementare,
aprobarea tuturor noilor oferte de servicii şi pentru dezvoltarea tuturor metodologiilor şi
instrumentelor de lucru.
KPMG în Romania a stabilit procesele prin care personalul este informat asupra
politicilor şi procedurilor de independenţă şi cere respectarea regulilor de independenţă şi
standardelor etice aplicabile care răspund standardelor promulgate de CAFR, IFAC, PCAOB,
SEC şi alte organisme de reglementare competente. Aceste politici şi proceduri care abordează
domenii precum independenţa personală, relaţii postangajare, rotaţia partenerilor şi aprobarea
serviciilor de tip audit şi nonaudit sunt monitorizate pentru a ţine pasul cu ultimele evoluţii în
domeniu.
În fiecare an, în cadrul sistemului de respectare a calităţii, se efectuează teste prin
sondaj pentru a se confirma respectarea regulilor personale de independenţă de către partenerii şi
profesioniştii noştri. KPMG în România monitorizează respectarea politicilor sale de
independenţă prin propriul său system de pe website-ul companiei, în care toate angajamentele
trebuie verificate înainte de a se accepta un client, pentru a exista certitudinea că nu există
conflicte de interese care încalcă politicile de independenţă. Acest sistem cuprinde o listă a
societăţilor cotate public şi a filialelor acestora precum şi a valorilor mobiliare emise de acestea.
În acelaşi timp, sistemul identifică şi gestionează posibilele conflicte În consecinţă, acest sistem
ajută firma să soluţioneze orice potenţiale conflicte de interese, previne furnizarea unor servicii
interzise clienţilor de audit conform regulilor IFAC, SEC precum şi CAFR şi asigură aprobarea
prealabilă a serviciilor permise, acolo unde este cazul.
Politicile şi procedurile KPMG cu privire la independenţă sunt în conformitate sau
chiar mai stricte decât cele prevăzute în Directiva a 8-a a U.E. privind Auditul Statutar, conform
dispoziţiilor Ordonanţei privind Auditul Statutar, şi sunt conforme sau mai stricte decât toate
celelalte standarde, ca şi cele prevăzute în Codul Etic al Profesioniştilor Contabili ai IFAC, care a
fost adoptat şi de Camera Auditorilor din România. De asemenea, aplicăm şi standardele
internaţionale, ca de exemplu cele prevăzute de Comisia pentru Schimburi şi Valori Mobiliare a
Statelor Unite (SEC), dacă este cazul.
40
Partenerul responsabil pentru Etică şi Independenţă al KPMG în Romania este
responsabil pentru promulgarea politicilor de independenţă şi procedurilor aferente în cadrul
firmei. Profesioniştii din KPMG în Romania trebuie să îşi revizuiască în mod regulat interesele
financiare şi alte relaţii pentru a verifica dacă respectă cerinţele de independenţă aplicabile. În
plus, KPMG în România împreună cu peste 100 de firme din regiunile noastre din America,
EMA şi ASPAC au implementat un sistem de identificare a investiţiilor prin navigare pe Internet.
Acest sistem de identificare facilitează monitorizarea investiţiilor realizate în acţiuni
tranzacţionate public, obligaţiuni, fonduri mutuale şi alte interese financiare care trebuie raportate
de parteneri, manageri şi firme.
KPMG în Romania confirmă anual în scris către KPMG Internaţional conformitatea sa
cu politicile de Etică & Independenţă. KPMG în România a introdus, de asemenea, acţiuni
disciplinare în situaţia nerespectării de către personal a cerinţelor de independenţă. Asemenea
acţiuni depend de circumstanţe şi pot include concedierea din firmă.
Personalul KPMG este responsabil pentru menţinerea integrităţii şi obiectivităţii sale,
pentru a demonstra un raţionament profesional la standard ridicate şi pentru a respecta politicile
de etică profesională şi independenţă precum şi cerinţele aplicabile activităţii pe care o
desfăşoară. Codul de Conduită al firmei reflectă valorile şi principiile noastre şi subliniază
angajamentul firmei faţă de etică şi integritate. Codul detaliază standardele de conduit pe care
trebuie să le respecte toţi partenerii şi salariaţii. Membrii KPMG în Romania parcurg anual un
curs de specialitate privind aspectele relevante din Codul de Conduită şi fiecare dintre aceştia
confirmă că sunt de acord să respecte Codul.
Serviciile profesionale furnizate de KPMG în Romania clienţilor săi de audit trebuie să
se conformeze unor cerinţe etice, profesionale şi de reglementare aplicabile. KPMG în Romania a
implementat politici şi proceduri de examinare şi aprobare de către principalul partener
responsabil pentru un angajament de audit a serviciilor ce urmează a fi furnizate clienţilor listaţi
public care cad sub incidenţa restricţiilor de servicii şi/sau cerinţelor de aprobare de către
comitetul de audit. Există, de asemenea, o cerinţă de notificare a partenerului principal
responsabil pentru un angajament de audit şi cu privire la angajamentele pentru care nu este
necesară o aprobare prealabilă. Sistemul „Sentinel” permite partenerilor responsabili pentru
angajamentele de audit să examineze şi să aprobe sau să refuze orice serviciu propus pentru astfel
de clienţi şi filialele lor de către orice firmă membră KPMG, în baza cerinţelor de reglementare
sau cerinţelor clienţilor. Toţi partenerii şi personalul profesionist care furnizează servicii unui
client de audit trebuie să aducă la cunoştinţa Partenerului responsabil pentru Etică şi
Independenţă al KPMG Romania dacă intenţionează să intre în negocieri de angajare cu clientul
de audit respectiv, urmând ca aceste persoane să nu mai participe la misiunea respectivă. De
asemenea, se ia în considerare necesitatea de realizare a unei analize independente a
raţionamentelor semnificative efectuate de persoana respectivă pe durata acelei misiuni. În
situaţia în care membrul unei echipe de audit, un partener sau un fost partener s-a angajat la un
client de audit, măsura în care procedurile suplimentare vor fi aplicate depinde de anumiţi factori
precum poziţia pe care persoana în cauză o ocupă la clientul de audit; măsura în care individul se
va implica în echipa de audit; durata de timp trecută de când persoana a făcut parte din echipa de
audit sau a lucrat la KPMG Romania şi poziţia pe care individul a deţinut-o anterior în echipa de
audit sau la KPMG Romania. În situaţia în care KPMG Romania ar furniza orice fel de serviciu
unui client de audit SEC, atunci trebuie să respecte reguli specifice legate de independenţa post-
angajare conform standardelor promulgate de SEC, care sunt mai restrictive decât cele
menţionate mai sus.
Independenţa, integritatea şi obiectivitatea reprezintă stâlpii de susţinere ai politicilor
stabilite de KPMG în România. Conflictele de interese sunt circumstanţele sau situaţiile care au
fost percepute sau pot fi percepute de către un observatory rezonabil şi bine informat ca
exercitând o influenţă asupra capacităţii unei firme membre sau a personalului acesteia de a lucra
41
cu obiectivitate sau a acţiona în mod imparţial. KPMG în Romania a implementat proceduri care
cer personalului său să acorde atenţia necesară oricăror conflicte de interese potenţiale sau reale,
să le identifice într-o fază cât mai incipientă şi să le rezolve, gestioneze sau să le evite. KPMG în
Romania dispune de proceduri în cadrul procesului de evaluare a clientului şi angajamentului
prin care se evaluază potenţialele conflicte de interese care ar putea sa împiedice firma să accepte
un client sau un angajament.
KPMG Internaţional cere firmelor sale membre, inclusiv KPMG în Romania, să aplice
politici şi proceduri de protejare a datelor clienţilor şi foştilor clienţi în conformitate cu
standardele legale, de reglementare şi profesionale şi în măsura cerută de lege. Acestea include
cerinţa ca în cadrul procesului de declaraţii anuale, KPMG în Romania să obţină de la
profesioniştii săi confirmarea că înţeleg regulile locale de reglementare şi pe cele ale firmei care
guvernează modul de tratare a informaţiilor confidenţiale ale clienţilor şi respectarea acestor
reguli.
KPMG în Romania a implementat politici şi proceduri cu privire la documentaţia
necesară care stă la baza rapoartelor emise în cadrul unui angajament. În plus, politicile de
păstrare a materialelor de lucru sunt în conformitate cu cerinţele IFAC, SEC şi CAFR. Mai mult,
KPMG în Romania dispune de proceduri pentru a răspunde cererilor venite din partea unor terţe
părţi privind accesul la materialele de lucru şi la rapoartele emise. În contextul independenţei
auditorului, cel mai bun mechanism de monitorizare a serviciilor non-audit se realizează prin
intermediul Comitetului de Audit. Conform prevederilor din Ordonanţa privind Auditul Statutar,
fiecare Entitate de Interes Public (EIP) trebuie să aibe un Comitet de Audit . Această cerinţă la
care se adaugă şi prezentarea onorariilor obţinute de auditori din servicii de tip non-audit ar trebui
să asigure monitorizarea şi transparenţa serviciilor de tip non-audit. Regulile aplicate de KPMG
în Romania cu privire la rotaţia partenerilor sunt cele prevăzute în Ordonanţa privind Auditul
Statutar. În consecinţă, principalii parteneri de audit care furnizează servicii Entităţilor de Interes
Public se rotesc la un interval de cel puţin şapte ani, cu o perioadă de cel puţin doi ani înainte de a
putea reveni la aceeaşi misiune. În plus, anumitor parteneri de audit li se interzice furnizarea de
servicii unui client de audit care cade sub incidenţa dispoziţiilor SEC pentru un interval mai mare
de cinci sau şapte ani consecutivi şi sunt supuşi unei perioade de „repaus” de doi sau cinci ani în
funcţie de rolul partenerului în misiunea de audit. Monitorizarea şi urmărirea duratei serviciului şi
rotaţiei partenerului sunt verificate în cadrul proceselor naţionale de evaluare a calităţii şi
conformităţii.
De asemenea, există o interdicţie explicită, aplicabilă partenerilor de audit, de a deţine
o poziţie executivă la vreunul din clienţii lor de audit listaţi pentru cel puţin un an după ultima lor
participare la o misiune de audit. KPMG în Romania recunoaşte că politicile şi procedurile stricte
de acceptare a clienţilor/angajamentelor şi de continuare a acestora joacă un rol extrem de
important în furnizarea unor servicii profesionale de calitate. Şi la nivel local au fost
implementate politici şi proceduri pentru a decide dacă acceptăm colaborarea cu un client,
continuarea relaţiei cu acesta sau dacă urmează să realizăm un anumit tip de servicii pentru un
client existent sau potenţial. În toate cazurile, decizia de a accepta sau continua relaţia cu un
client este documentată şi trebuie aprobată de către persoanele responsabile pentru managementul
riscului şi/sau de către liderii departamentului respectiv.
De asemenea, s-au elaborat politici şi proceduri care asigură că personalul implicat în
fiecare misiune îşi desfăşoară activitatea cu respectarea standardelor profesionale, a cerinţelor de
reglementare şi cerinţelor de calitate ale firmei. Înainte de a accepta un angajament, partenerul
potenţial responsabil pentru angajamentul respectiv, cu consultarea altor membri ai personalului
de conducere, după caz, efectuează o evaluare documentată a angajamentului. În urma acestei
evaluări a angajamentului se stabileşte dacă firma doreşte şi poate să îl realizeze şi se identifică
măsurile ce trebuie luate pentru a reduce riscurile identificate în urma evaluării. Atunci când sunt
îndeplinite anumite criterii (de ex., angajamente periodice sau anuale), partenerul responsabil
42
pentru un angajament efectuează şi documentează o reevaluare a angajamentului. În urma
reevaluării angajamentului se stabileşte dacă angajamentul reprezintă o misiune pe care firma
doreşte şi poate să o continue şi se identifică măsurile ce trebuie luate pentru a se reduce riscurile
identificate în urma reevaluării.
Un rol fundamental în calitatea serviciilor de audit îl joacă controalele de calitate,
care sunt încorporate în toate procesele specifice unui angajament de audit. Aceste controale de
calitate includ politici şi instrucţiuni care asigură că activitatea desfăşurată de personalul implicat
în angajament respectă standardele profesionale aplicabile precum şi cerinţele de reglementare şi
standardele de calitate ale firmei. Realizarea unui angajament cuprinde toate fazele de planificare
şi execuţie a unui angajament, inclusiv metodologia de audit a firmei precum şi revizuirea,
supervizarea, consultarea, documentarea şi comunicarea rezultatelor auditului.
Manualul de Audit KPMG a fost elaborat în vederea respectării cerinţelor
prevăzute de Standardele Internaţionale de Audit. Echipele din cadrul KPMG în Romania
implicate în angajamentele de audit respectă Metodologia de Audit KPMG. Politicile KPMG
Internaţional furnizează, de asemenea, instrucţiuni cu privire la realizarea angajamentelor la
nivelul mai multor firme. Aceste politici de management al riscului subliniază angajamentul
asumat la nivel mondial de KPMG Internaţional faţă de seriozitate şi integritate. La instrucţiunile
emise de KPMG Internaţional se adaugă politicile şi procedurile specifice pentru KPMG în
România care se conformează legilor, reglementărilor şi standardelor profesionale locale.
Instrucţiunile de supervizare, revizuire şi consultare pentru activitatea de audit includ:
 Examinarea şi aprobarea planificării şi analizei angajamentului înainte de începerea
activităţii principale pe teren
 Revizuirea materialelor de lucru de către un alt profesionist, inclusiv examinarea de
către partenerul responsabil pentru angajament a documentelor de lucru principale din
domeniile de audit cu risc ridicat
 Desemnarea unui membru responsabil pentru controlul calităţii în vederea participării
la toate angajamentele de audit al Instituţiilor de Interes Public şi situaţiilor financiare cu risc
ridicat
 Aprobarea unui document în care se sintetizează constatările şi concluziile în legătură
cu aspectele semnificative, astfel cum au fost identificate de diverse părţi, inclusive de către
partenerul responsabil pentru angajament
 Analiză tehnică detaliată efectuată în anumite situaţii de către membrul responsabil
pentru controlul calităţii angajamentului, conform standardelor profesionale.
Toţi candidaţii la poziţii profesionale îşi trimit CV-ul, sunt intervievaţi şi acolo unde se
consideră necesar, sunt supuşi unor verificări ale informaţiilor furnizate. Înainte de angajare,
candidaţilor li se acordă acces la resursele firmei pentru a li se verifica şi confirma independenţa.
Orice situaţii care implică problem legate de independenţă sau conflicte de interese trebuie
rezolvate înainte ca persoana respectivă să înceapă relaţiile de muncă cu firma. La angajarea în
firmă, personalul trebuie să participe, de asemenea, la programe de training având ca tematică
independenţa, aspectele etice şi securitatea, în plus faţă de modulele legate de poziţia deţinută.
Politicile KPMG cer profesioniştilor să îşi menţină competenţele tehnice şi să respecte cerinţele
de reglementare şi pe cele profesionale aplicabile. Cu privire la formarea continuă, se asigura
posibilităţi pentru a-i ajuta pe profesioniştii companiei să răspundă cerinţelor de formare
profesională continuă precum şi să îşi îndeplinească propriile obiective de dezvoltare
profesională.
Programele de pregătire profesională şi dezvoltare ale firmei includ elemente
indispensabile cursurilor şi teste de competenţă, diverse metode de predare a acestora şi sesiuni
interactive pe website ce permit profesioniştilor să participe la cursuri pentru studio individual; să
participe la cursuri organizate la nivel naţional, regional şi local; şi să participe la seminare pe
website în timp real. În plus, firma cere profesioniştilor săi să participe la un curs anual cu privire
43
la standardele de independenţă şi standardele etice incluse în Codul de Conduită al firmei. De
asemenea, îi încurajeaza pe profesioniştii sai să ţină pasul cu progresele tehnice, prin participarea
la programele de pregătire interne şi externe specifice anumitor domenii şi la conferinţe precum
şi prin buletine şi publicaţii periodice relevante. Importanţa calităţii serviciilor de audit este în
permanenţă subliniată prin cursuri de pregătire şi comunicarea în timp util a aspectelor
importante legate de contabilitate, audit şi raportare. Firma desemnează persoanele ce urmează a
se implica în anumite angajamente în urma evaluării calificărilor acestora, a experienţei
profesionale relevante şi celei specific unor domenii, precum şi a naturii angajamentului. În cazul
clienţilor de audit care sunt entităţi de interes public şi clienţilor de audit care nu sunt de interes
public dar care prezintă un risc mai ridicat, partenerul responsabil pentru angajament şi partenerul
responsabil pentru controlul calităţii angajamentului sunt aprobaţi de către Partenerul responsabil
pentru Serviciile de Audit şi de Partenerul responsabil pentru Managementul Riscului. Pentru toţi
ceilalţi clienţi de audit, partenerul responsabil pentru angajament şi partenerul responsabilul
pentru controlul calităţii angajamentului trebuie aprobaţi de către Partenerul responsabil pentru
Serviciile de Audit.
Supervizarea implică direcţionarea eforturilor profesioniştilor implicaţi în realizarea
obiectivelor auditului şi stabilirea nivelului de atingere a acestor obiective. Supervizarea include
instruirea şi îndrumarea profesioniştilor, informarea cu privire la aspectele semnificative,
revizuirea muncii desfăşurate, reconcilierea problemelor şi agrearea unor concluzii
corespunzătoare. Fiecare profesionist care lucrează în audit este evaluat în funcţie de realizarea şi
documentarea adecvată a activităţii precum şi în funcţie de măsura în care rezultatelen corespund
concluziilor prezentate în raportul auditorului.
Toţi membrii KPMG în Romania îşi stabilesc anual obiective şi sunt supuşi unor
evaluări ale performanţelor efectuate de către manageri care familiarizaţi cu aceste performanţe.
Fiecare membru este evaluat în funcţie de atingerea obiectivelor agreate, demonstrarea
calificărilor/ conduitei şi aderarea la valorile firmei. Calificările / conduita evaluate includ atenţia
acordată calităţii, profesionalismul,cunoştinţele tehnice, responsabilitate, concentrarea asupra
aspectelor strategice şi comerciale, îndrumarea şi dezvoltarea oamenilor, învăţarea continuă şi
dezvoltarea relaţiilor.
Rezultatele evaluării performanţelor anuale influenţează direct remunerarea
personalului, inclusiv a partenerilor, şi în unele cazuri continuarea colaborării cu firma. Firma îi
încurajează pe profesioniştii din audit să obţină acreditarea din partea Camerei Auditorilor
Financiari din România (CAFR). Personalul din departamentul de audit studiază pentru a obţine
calificarea din partea Asociaţiei Contabililor Autorizaţi şi Experţilor Contabili (ACCA), la fel
cum sunt încurajaţi să studieze pentru ACCA şi angajaţii din alte departamente.
Firma răspunde cerinţelor de monitorizare specifice domeniului prin implementarea
propriului său program de inspecţie internă, Programul de Evaluare a Conformităţii şi Control al
Calităţii - “PECCC” (Quality Performance and Compliance Program - QPCP). PECCC este
destinat a sprijini firma să evalueze respectarea politicilor şi procedurilor firmei de management
al riscului şi să exprime o asigurare rezonabilă că sistemul nostru de control al calităţii este
relevant, adecvat, funcţionează eficient şi este respectat în practică. PECCC conţine o serie de
elemente care susţin structura de control al calităţii şi management al riscului specifică firmei.
Principalele componente ale PECCC sunt reprezentate de analiza şi revizuirea angajamentelor de
audit realizată în cadrul Programului de Evaluare a Calităţii (Quality Performance Review
Program - QPRP) şi analiza managementului riscului realizată în cadrul Programului de
Conformitate cu Cerinţele de Management al Riscului (Risk Compliance Program – RCP).
Aceste analize sunt efectuate anual. Alte analize pot fi, de asemenea, realizate în cadrul
Programului de Evaluare a Conformităţii şi Control al Calităţii. Dintre acţiunile desfăşurate în
cadrul unui PECCC fac parte următoarele:
44
- Evaluări periodice individuale ale partenerilor în urma unui program de rotaţie la un
interval de 3 ani;
- Evaluări ale controalelor generale şi funcţionale, inclusiv ale independenţei, acceptării
şi continuării serviciilor pentru clienţi, evaluarea personalului, analiza conformităţii cu CPE, a
autorizării şi păstrării documentelor;
- Informarea managementului cu privire la rezultatele evaluărilor, inclusiv la planurile
de acţiune ce urmează a fi implementate pentru abordarea aspectelor identificate
- Cursuri specializate pentru profesionişti pentru a comunica rezultatele, a implementa
planurile de acţiune, şi a sublinia modificările corespunzătoare aduse politicilor şi instrucţiunilor
firmei.
Ultimul PECCC pentru KPMG Audit SRL a fost încheiat în iunie 2008 cu rezultate
pozitive.
În luna martie 2007 activitatea KPMG Audit SRL a fost analizată de către Camera
Auditorilor Financiari din România. Firma a primit calificarea A (cea mai înaltă calificare). Toate
angajamentele pentru auditul Entităţilor de Interes Public (EIP), toate angajamentele cu o opinie
de audit modificată, toate angajamentele ce necesită o analiză efectuată de un al doilea partener
conform legilor sau regulamentelor locale ca şi toate angajamentele considerate a prezenta un risc
mai mare trebuie supuse unei analize de control al calităţii realizată de un partener care nu este
altfel implicat în angajamentul de audit respectiv.
În România EIP sunt definite în Legea Contabilităţii nr. 92/1999 ca fiind:
- Instituţiile de creditare
- Instituţiile financiare nebancare, astfel cum sunt definite de legile relevante.
- Firmele de asigurare şi de asigurarereasigurare
- Instituţiile autorizate care sunt reglementate şi supravegheate de Comisia de Supraveghere a
Sistemului de Pensii Private,
-Firmele care prestează servicii de investiţii financiare, societăţile care administrează
investiţiile şi fondurile de investiţii autorizate/acreditate de către Comisia Naţională de Valori
Mobiliare;
-Companiile ale căror valori mobiliare sunt admise pentru a fi tranzacţionate pe o piaţă
reglementată
-Societăţile de stat
-Persoanele juridice care aparţin unui grup de firme şi care sunt consolidate în situaţiile
financiare ale societăţii mamă care aplică Standardele Internaţionale de Raportare Financiară.
KPMG în Romania va continua să ţină pasul cu evoluţia mediului de afaceri şi pieţelor
financiare, continuând să investească substanţial în cursuri de pregătire şi dezvoltare. Se vor
menţine calitatea angajamentelor de audit şi a celorlalte angajamente, fiind la curent cu
schimbările ce au loc în aceasta profesie, aşa cum rezultă din aşteptările publicului şi a
autorităţilor de reglementare. Stabilirea unui sistem de supraveghere robust astfel cum este definit
în Ordonanţa privind Auditul Statutar va fi în avantajul tuturor . Pentru a consolida şi a dezvolta
controlul calităţii, KPMG în Romania va continua să asigure o pregătire profesională, tehnologie
avansată şi metodologii care să contribuie la servicii de audit de calitate. KPMG va contiuna sa
sprijine în mod activ un sistem transparent, în special legat de procedurile de control al calităţii.
CONCLUZII
Urmărind scopul principal al lucrării, acela de a identifica rolul potențial jucat de

către investițiile străine directe în relansarea economică a României, analiza se oprește asupra
principalelor aspecte, pozitive, dar și negative, legate de acest fenomen. Influențele se
diferențiază în funcție de stadiul pătrunderii investițiilor străine, precum și din prisma nivelului
de abordare, și anume la nivel macro sau microeconomic.
45
Multe țări din această regiune beneficiază încă de cantități reduse de fluxuri
investiționale, fapt care duce la imposibilitatea generării unui impact deosebit la nivel
macroeconomic. Însă acest fapt nu conduce nicidecum la o încheiere a analizei, influențele la
nivel microeconomic, asupra firmelor locale fiind adesea de o importanță semnificativă, cu atât
mai mult cu cât diversele studii arată ca efectele benefice nu se opresc la nivelul filialelor
corporațiilor transnaționale, ci se propagă treptat prin intermediul acestora – prin relațiile cu
diverse alte firme partenere, furnizoare sau beneficiare, și chiar a firmelor concurente – asupra
întregului sector de activitate și mai târziu poate chiar a întregii economii receptoare.
Internaționalizarea marilor societăți, globalizarea, sunt factori care au provocat o
accelerare a concentrării şi au condus la situaţia actuală a dominării pieţei de către marile
întreprinderi respectiv Big Four. Având în vedere competiţia actuală tot mai acerbă pe planul
dezvoltării afacerilor la nivel naţional şi internaţional, necesitatea dezvoltării afacerilor la standardele
de calitate tot mai ridicate, în contextul globalizării economiei, şi nu în ultimul rând existenţa unei
legislaţii specifice tot mai stufoase în proces dinamic accelerat, practic tot mai multe firme din
toate domeniile de activitate apelează la consultanţă şi/sau servicii de consultanţă.
Italienii au o vorbă:”în afară de medic, preot şi avocat mai ai nevoie doar de un consilier
financiar”. În Uniunea Europeană, cât şi pe continentul american, consultanţa de afaceri este foarte
bine reprezentată fie de reţele puternice de firme în domeniu, fie de consultanţi individuali. În
România ultimilor ani a început să se dezvolte iniţiative de creare a unor reţele naţionale de
consultanţi în domeniul financiar, capabile să acopere, prin serviciile oferite, problematica pieţelor
bursiere, a fondurilor mutuale, a pieţei bancare şi de asigurări. Totodată, activează o serie de
consultanţi individuali, în mod special în domeniul juridic, dar şi în domenii ca fiscalitate, marketing
şi management.
46
BIBLIOGRAFIE
1. Agentia Romana pentru Investitii Straine – Evolutia investitiilor sraine directe din
Romania in anul 2006, pag 4
2. Beata K. Smarzynska, Shang-Jin Wei, “Pollution Havens and Foreign Direct Investment:
Dirty Secrets or Popular Myth?”, (SSN Working Paper, Sept. 2001), pag 11
3. Brian Aitken, Anne Harrison, “Do Domestic Owned Form Benefit from Foreign Direct
Investment:
4. Cerna Silviu- Economie monetară şi financiară internaţională 2005 Editura Universitatii
de Vest Timisoara
5. Diana Farrell, Jaana K. Remes, and Heiner Schulz, New Horizons: Multinational
Company Investment in Developing Economies, Mckinsey Study
6. http://www.kpmg.ro/index.thtml/ro/
7. http://moneyexpress.money.ro/articol_9813
8. http://rbd.doingbusiness.ro/larive_foreign_direct_investment_sept2007.htm
9. http://standard.money.ro/articol_99586/piata_de_consultanta_a_tarifat_servicii_de_aprox
imativ_340_milioane_euro__in_2008.html
10. http://www.arisinvest.ro/assets/pdf/romania_your_business_partner.pdf
11. http://www.arisinvest.ro/level2.asp?id=285&LID=1
12. http://www.bizwords.ro/stiri/investitii/1885/Investitii-straine-directe-de-peste-5-5-miliarde-
euro-in-2006.html
13. http://www.clubitc.ro/?p=4593
14. http://www.referatele.com/referate/economie/online13/Lucrare-de-licenta-Investitiile-straine-
directe-in-Romania-referatele-com.php
15. http://www.wall-street.ro/articol/Economie/24406/Investitiile-straine-directe-in-Romania-ar-
putea-depasi-8-5-mld-dolari-in-2007.html
16. Panormama of European Industry, European Commision (1991)
17. Raportul anual asupra investitiislor straine directe 2006
18. Tripartite Meeting on Labor Practices in the Footwear, Leather, Textiles and Clothing
Industries, International Labor Office” ,Geneva 2002
19. UNCTAD, World Investment Report 1992, United Nations, New York, 1992
20. www.bnr.ro
21. www.mckinsey.com/knowledge/mgi/newhoriz
47

Investițiile Directe Străine Disertatie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Investițiile Directe Străine Disertatie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Investițiile directe străine –

oportunități pentru dezvoltarea

Cap.I. Definirea investițiilor străine

1.1.Conceptul de investiție străină directă

Cap. II. Locul și rolul investițiilor marilor companii asupra economiei

2.1. Dinamica și orientarea investițiilor externe directe în România

Capitolul III. Analiza investițiilor companiei KPMG

3.1. Prezentarea generală a companiei KPMG

Rolul investițiilor străine directe în relansarea și dezvoltarea economică a României este

1.1.Conceptul de investiție străină directă

Elaborarea unei definiții cu privire la conceptul de investiție străină directă a preocupat

1.2. Tipuri de investiții

1.3. Tipuri de investitori

Economistul american W. Sharpe susţine că oamenii de afaceri americani obişnuiesc să-şi

1.4. Rolul investiției

Investiţiile au un puternic efect de antrenare atât în interiorul economiilor naţionale, cât şi

1.5. Investiția internațională și formele ei

Formele investițiilor internaționale reprezintă modalitățile concrete prin care un agent

2.1. Dinamica și orientarea investițiilor externe directe în România

Graficul 2.1 Evoluția investițiilor străine din România

Sursa: Oficiul National al Registrului Comertului.

Potrivit analizei “World Investment Prospects” a climatului investițional din România a

2.2. Impactul investițiilor externe directe asupra economiei naționale

Analiza fluxurilor de intrare a investițiilor străine directe ofera o indicație asupra

Investiții străine directe în România la 31 decembrie

Având în vedere rolul foarte important în creșterea economică pe care îl joacă

Imobilizări corporale și necorporale

Tabelul 2 mil. euro % în total ISD

Repartizare pe regiuni de dezvoltare

Tabelul 3 mil. euro % în total ISD

NORD-VEST 1 940 3,9

Repartizare pe țări de origine

Tabelul 4 mil. euro % în total ISD

Activitatea întreprinderilor investiție străină directă, în ansamblul ei, are un impact

Tabelul 6 Exporturi (FOB) Importuri (CIF)

Exporturile și importurile întreprinderilor ISD sunt cele aferente companiilor cercetate în

2.4. Piața serviciilor de consultanță în România

Capitolul III. Analiza investițiilor companiei KPMG

3.2. Contextul dezvoltării serviciilor de consultanță KPMG

3.3. Cultura, politicile și personalul KPMG

Urmărind scopul principal al lucrării, acela de a identifica rolul potențial jucat de

S-ar putea să vă placă și