Indrumator EAFC - TC PDF

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIȘOARA
FACULTATEA DE CONSTRUCȚII
Departmentul de Construcții Civile și Instalații
ÎNDRUMĂTOR DE PROIECT
DISCIPLINA
Elemente avansate de Fizica Construcțiilor
Coordonator proiect
Asist. Dr. Ing. Cristina TĂNASĂ
Coordonator curs
Ș,l. Dr Ing. Simon PESCARI
TEMA DE PROIECT
Pentru o clădire rezidențială, situată în localitatea ______________, având arhitectura unei

clădiri dintr-un proiect elaborat anterior, în cadrul studiilor sau activității profesionale, se cer:
- Calculul consumului anual de energie pentru încălzire, conform Mc 001 – 1_2/2006
și Mc 001 – 4/2009.
- Calculul consumului de energie pentru prepararea apei calde menajere Mc 001 –
1_2/2006 și Mc 001 – 4/2009.;
- Calculul consumului de energie pentru iluminat artificial Mc 001 – 1_2/2006 și Mc
001 – 4/2009;
- Calculul consumului anual de energie primară;
Clădirea este dotată cu centrală termică proprie pe gaz natural, folosită pentru încălzirea
spațiilor și prepararea apei calde menajere. Regimul de ocupare al clădirii este de 24 de ore pe
zi, iar alimentarea cu căldură se consideră în regim continuu. Clădirea nu este echipată cu
sisteme de ventilare mecanică, răcire sau conditionarea aerului. Sistemul de iluminat este
echipat preponderent cu becuri incandescente.
Proiectul va cuprinde:
A. PIESE SCRISE
1. Foaie de capăt
2. Borderou
3. Colectiv de elaborare
4. Tema proiectului
5. Memoriu termotehnic
6. Breviar de calcul
B. PIESE DESENATE
1. Planuri orizontale ale clădirii Sc 1:50
2. Secțiune transversală Sc 1:50
3. Detalii privind alcătuirea elementelor de anvelopă. Sc 1:20
Student, Coordonator proiect
Asist. Dr. Ing. Cristina TĂNASĂ

CUPRINS
I. Obiectul lucrării/Memoriu termotehnic
II. Breviar de calcul
1. Calculul consumului anual de energie pentru incalzire

1.1. Caracteristici geometrice și de alcătuire clădirii
1.1.1. Alcătuirea elementelor de anvelopă
1.1.2. Suprafețele elementelor de anvelopă și volumul încălzit al
clădirii
1.2. Caracteristici termice ale elementelor de anvelopă
1.2.1. Calculul rezistențelor termice unidirecționale
1.2.2. Calculul rezistențelor termice corectate
1.3. Parametrii climatici
1.3.1. Temperatura convențională exterioară de calcul
1.3.2. Intensitatea radiației solare și temperaturile exterioare medii
lunare
1.4. Temperaturi de calcul ale spațiilor interioare
1.4.1. Temparatura interioară predominantă a încăperilor încălzite
1.4.2. Temperatura interioară a spațiilor neîncălzite
1.4.3. Temperatura interioară de calcul
1.5. Stabilirea perioadei de încălzire preliminare
1.6. Calculul coeficientului de pierderi termice H
1.7. Calculul pierderilor de căldură ale clădirii (pentru perioada de încălzire
preliminară)
1.8. Calculul aporturilor de căldură (pentru perioada de încălzire preliminară)
1.8.1. Aporturi interne
1.8.2. Aporturi solare
1.8.3. Aporturi de căldură totale
1.9. Determinarea factorului de utilizare η
1.10. Determinarea temperaturii de echilibru și a perioadei de încălzire reală a
clădirii
1.11. Calculul valorii temperaturii medii exterioare și valorilor intensității radiației
pentru perioada de încălzire reală
1.12. Calculul pierderilor de căldură ale clădirii
1.13. Calculul aporturilor de căldură
1.14. Necesarul de căldură pentru încălzire
1.15. Consuml de energie pentru încălzire
2. Consumul de energie pentru prepararea apei calde de consum
3. Consumul de energie pentru iluminat
4. Calculul consumului de energie primară
4.1. Conumul de energie primară pentru încălzire
4.2. Consumul de energie primară anuală totală
III. Anexa 1
I. Obiectul lucrării
Exemplul de calcul privind evaluarea termo-energetică este efectuat pentru o clădire
rezidențială unifamilială din Timișoara, în stadiul de proiect. Toate datele necesare evaluării
termo-energetice au fost furnizate de arhitectul și inginerii proiectanți implicați în elaborarea
proiectului construcției. Clădirea are regimul de înălțime P+1E, cu acoperiș de tip șarpantă (pod
neîncălzit) și fără alte spații adiacente neîncălzite.
Planurile arhitecturale ale clădirii, necesare pentru determinarea caracteristicilor
geometrice, se regăsesc în Anexa 1 a îndrumătorului. Pereții exteriori care alcătuiesc anvelopa
clădirii sunt alcătuiți din zidărie de cărămidă POROTHERM, cu grosimea de 30 cm și izolație
termică din polistiren expandat cu grosimea de 8 cm. Placa pe sol dispune de un strat de izolație
termică din polistiren expandat cu grosimea de 15 cm. Planșeul sub pod are structura din beton
armat și este prevăzut cu izolație termică din vată minerală cu grosimea de 20 de cm. Ferestrele
și ușile exterioare ale clădirii au rama din PVC, cu geamuri termoizolante duble. Alcătuirea
detaliată a elementelor de anvelopă este de asemenea prezentată în Breviarul de calcul.
Clădirea este dotată cu centrală termică proprie pe gaz natural, folosită pentru încălzirea
spațiilor și prepararea apei calde menajere. Regimul de ocupare și încălzire al clădirii este de
24 de ore pe zi, iar alimentarea cu căldură se consideră în regim continuu. Clădirea nu este
echipată cu sisteme de ventilare mecanică, răcire sau conditionarea aerului. Sistemul de
iluminat este echipat preponderent cu becuri incandescente.
II. Breviar de calcul
1. Calculul consumului anual de energie pentru incalzire
1.1. Caracteristici geometrice și de alcătuire clădirii
1.1.1. Alcătuirea elementelor de anvelopă
Anvelopa clădirii: totalitatea suprafețelor elementelor de construcție perimetrale, care

delimitează volumul interior (încălzit) al unei clădiri, de mediul exterior sau de spatii neîncălzite
din exteriorul cladirii.
Clădirea este alcătuită din următoarele elemente de anvelopă:
- Ferestre și uși exterioare – tâmplărie PVC cu geam termoziolant dublu
- Pereți exteriori – un singur tip, având alcătuirea din Figura 1
- Placă pe sol – alcătuirea în Figura 2
- Planșeu sub pod – alcătuirea în Figura 3
- Planșeu în consolă (peste parter, în contact cu mediul exterior)– alcătuire în Figura 4
Alcatuirea placii pe sol

50 160 100 5050 10
finisaj - gresie 10 mm
5
adeziv - mortar de ciment 5 mm

sapa de egalizare - mortar de ciment 50mm
polistiren extrudat 50 mm
placa beton armat 100mm
675
H.iz. - membrana bituminoasa

T.iz. polistiren expandat 160 mm
beton simplu - 50 mm
strat ruperea capilaritatii - balast 250 mm
250
Figura 1. Compoziția peretelui exterior Figura 2. Compoziția plăcii pe sol
Figura 3. Planșeu sub pod necirculabil Figura 4. Compoziție planșeu consolă

(neîncălzit)
1.1.2. Suprafețele elementelor de anvelopă și volumul încălzit al clădirii
Calculul suprafețelor elementelor de anvelopă s-a făcut în conformitate cu convenția de calcul

din Mc001-Partea 1, folosindu-se dimensiunile interioare. Ca principiu general, suprafețele
elementelor de construcție perimetrale care alcătuiesc împreună anvelopa clădirii, se
delimitează de mediile exterioare prin fețele interioare ale elementelor de construcții. Calculul
suprafețelor pereților exteriori și a ferestrelor și ușilor exterioare s-a făcut diferențiat pe
orientări. Pentru determinarea suprafețelor au fost folosite planurile de arhitectură din ANEXA
1. Orientarea fațadelor clădirii a fost determinată în conformitate cu planul de situație. Ariile
suprafețelor elementelor de anvelopă sunt centralizate în Tabelul 1.
Tabel 1. Suprafețele elementelor de anvelopă ale clădirii
Nr. Elementul de anvelopă Aria Aj[m2]
1 NV 11,85
SE 10,38
Ferestre/Uși exterioare SV 7,8

NE 8,88
Total ⅀ 38,91
2 NV 29,07
SE 30,54
Pereți exteriori SV 59,94
NE 58,86
Total ⅀ 178,42
3 Placă pe sol 85,12
4 Planșeu sub pod necirculabil (neîncălzit) 88,36
5. Planșeu în consolă (peste parter, în 3,24
contact cu mediul exterior)
Volumul încălzit al clădirii V, reprezintă volumul delimitat pe contur de suprafeţele perimetrale

care alcătuiesc anvelopa clădirii.
𝑉 = 85,12 ∙ 2,75 + 88,36 ∙ 2,75 = 477,07 𝑚
1.2. Caracteristici termice ale elementelor de anvelopă
1.2.1. Calculul rezistențelor termice unidirecționale ale elementelor de anvelopă

opace
 m2K 
𝑅 = 𝑅 + ∑𝑅 + 𝑅  
 W 
 m2K 
Rezistența la transfer termic unidirecțională: R  ;
 W 
1  m2K 
Rsi   rezistența termică superficială pe suprafața interioară  ;
i  W 
 i  coeficient de transfer termic superficial pe suprafața interioară;
1  m2K 
Rse   rezistența termică superficială pe suprafața exterioară  ;
e  W 
 e  coeficient de transfer termic superficial pe suprafața exterioară.
*) Valorile coeficienților de transfer termic superficial sunt date în Tabelul 9.1.1 Mc001-Partea 1
dj
Rj   rezistența la transfer termic a straturilor omogene, cu grosimea d și conductivitatea λ;
j
d j  grosimea a stratului omogen j din secțiunea elementului;
 j  conductivitatea termică specifică a materialului considerat (fișa tehnică a materialului sau din
Anexa A5 – Cap. 5 Mc001-Partea 1).
De scriere ele ment
Perete exterior
Rsi: 0,125
Rse: 0,042
λi di Rs
2
Denumiere strat [W/mK] [mm] [m K/W]
1. Mortar var ciment 0,870 15 0,017
2. Porotherm 0,330 300 0,909
3. Mortar de ciment 0,930 5 0,005
4. Polistiren 0,042 80 1,905
TOTAL R 3,012
De scriere ele ment

Placa pe sol
Rsi: 0,167
Rse: 0,042
λi di Ri
2
1. Gresie 2,030 10 0,005
3. Polistiren extrudat 0,042 50 1,190
4. Beton armat 1,740 100 0,057
5. Polistiren expandat 0,042 160 3,810
5. Beton cu granulit 0,700 50 0,071
6. Balast 0,700 250 0,357
TOTAL R 5,705
De scrie re e le me nt
Planșeu sub pod necirculabil
Rsi: 0,125
Rse: 0,042
λi di Ri
2
1. Gipscarton(tencuială interioară) 0,370 15 0,041
2. Beton armat 1,740 130 0,075
3. Vată minerală 0,038 200 5,263
TOTAL R 5,545
De scrie re e le me nt
Planseu in consola
Rsi: 0,167
Rse: 0,042
λi di Ri
2
1. Parchet 0,170 22 0,129
2. Folie PEE 0,040 3 0,075
5. Beton armat 1,740 130 0,075
7. Polistiren expandat 0,040 200 5,000
TOTAL R 5,550
1.2.2. Calculul rezistențelor termice corectate
Rezistenţa termică specifică corectată se determină la elementele de construcţie cu alcătuire

neomogenă. Aceasta ţine seama de influenţa punţilor termice asupra valorii rezistenţei termice
specifice determinate pe baza unui calcul unidirecţional în câmp curent, respectiv în zona cu
alcătuirea predominantă.
 W 
R '  r  R  2   rezistența la transfer termic corectată a elementului anvelopei
m K 
r  coeficientul de reducere a rezistenței termice totale, unidirecționale

În conformitate cu normativul C107/1-2007, la fazele preliminare de proiectare, influenţa
punţilor termice se poate evalua printr-o reducere globală a rezistenţelor termice unidirecţionale
(în câmp curent), astfel :
- la pereţi exteriori r = 0,55 ... 0,8;
- la terase şi planşee sub poduri r = 0,75 ... 0,85;
- la planşee peste subsoluri şi sub bovindouri r = 0,65 ... 0,75;
R R'
Nr. Ele m. Descriere e lement 2 r 2
[m K/W] [m K/W]
1 Perete exterior 3,012 0,8 2,41
2 Placa pe sol 5,705 0,8 4,56
3 Planșeu sub pod 5,545 0,8 4,44
4 Planseu în consola 5,550 0,8 4,44
Ferestre/uși exterioare (PVC
5 cu geam dublu termoizolant) 0,83
Pentru ușile și ferestrele exterioare, se folosește valoare rezistenței la transfer termică dată
prin fișa tehnică a producătorului R=0.83 m2K/W.
1.3. Parametrii climatici
1.3.1. Temperatura convențională exterioară de calcul și temperaturile exterioare

medii lunare
Valorile medii lunare ale temperaturii exterioare pentru Timișoara sunt centralizate în Tabelul
3 (preluate din Mc001/6-2013 – Tabelul II.1).
Tabel 3. Valori medii ale temperaturii exterioare pentru Timișoara
Luna Temperatura
medie [°C]
Ianuarie 0,0
Februarie 1,8
Martie 6,0
Aprilie 11,7
Mai 17,4
Iunie 20,7
Iulie 22,5
August 21,8
Septembrie 16,2
Octombrie 11,4
Noiembrie 5,9
Decembrie 1,0
1.3.2. Intensitatea radiației solare
Valorile intensităților radiației solare medii lunare au fost stabilite in conformitate cu Mc001 –
PI, anexa A.9.6, pentru localitatea Timișoara, respectiv corespunzător orientărilor față de
punctele cardinale ale clădirii, și sunt prezentate în Tabelul 4.
Tabel 4. Valori medii lunare ale intensității radiației solare
Intensitatea radiației solare [W/m2]

Luna IsNV IsSE IsSV IsNE
Ianuarie 13,8 53,3 53,3 13,8
Februarie 26,2 79,9 79,9 26,2
Martie 37,3 86,3 86,3 37,3
Aprilie 51,6 88,7 88,7 51,6
Mai 69,0 84 84 69,0
Iunie 78,3 92,9 92,9 78,3
Iulie 79,5 104,3 104,3 79,5
August 69,7 110,6 110,6 69,7
Septembrie 57,1 111,5 111,5 57,1
Octombrie 35,1 100,3 100,3 35,1
Noiembrie 15,4 52,5 52,5 15,4
Decembrie 11,0 45 45 11,0
1.4. Temperaturi de calcul ale spațiilor interioare

1.4.1. Temparatura interioară predominantă a încăperilor încălzite. Temperatura

interioară de calcul
Temperaturile interioare convenționale de calcul ale încăperilor încălzite, se consideră

conform reglementărilor tehnice în vigoare, Tabel 5 – extras din document recomandat SR
1907-2/2014.
Tabel 5. Temperatura interioară convențională de calcul (SR 1907-2/2014)
Dacă într-o clădire încăperile au temperaturi de calcul diferite, dar există o temperatură
predominantă, în calcule se consideră această temperatură. De exemplu, la clădirile de locuit se
poate consider θi=20°C.
Dacă se consideră că nu există o temperatură predominantă, temperatura interioară
convențională de calcul se poate considera temperatura medie ponderată a tuturor încăperilor
încălzite:
∑𝜃 ∙𝐴
𝜃 = [°𝐶]
∑𝐴
Unde:
Aj – aria încăperii j având temperatura θij
În Tabelul 6 sunt centralizate suprafețele încăperilor din clădire cu temperaturile interioare
convenționale aferente.
Tabel 6. Centraizator calcul temperatura interioară convențională de calcul

2]
Denumire încăpere Aj [m θij [°C] θi [°C]
Living 28,79 20 575,8
Bucătărie 12,68 18 228,24
Baie 3,85 22 84,7
Hol 19,87 18 357,66
Camera tehnică 4,2 18 75,6
Dormitor 14,49 20 289,8
Baie 8,21 22 180,62 19,71
Dormitor 19,74 20 394,8
Baie 7,84 22 172,48
Hol 6,36 18 114,48
Dormitor 1 19,47 20 389,4
Dormitor 2 15,26 20 305,2
Total 160,76 - 3168,78
1.5. Stabilirea perioadei de încălzire preliminare (durata sezonului de

încălzire) și temperatura exterioară medie pe sezonul de încălzire
În prima fază a calculului consumurilor de energie se stabilește perioada de încălzire

preliminară, conform SR 4839. Perioada de încălzire preliminară se determină grafic, folosind
temperaturile medii lunare și considerând temperatura conventională de echilibru θed=12°C.
În graficul din Figura 5 este reprezentată variația temperaturii medii lunare aferente orașului
Timișoara (pe ordonată) pentru toate lunile anului (pe abscisă).
Variația temperaturii medii lunare Temperatura convențională de echilibru

26
24
22
Temperatura aerului [°C]
20
18
16 Perioada de încălzire preliminară
14
θed=12°C
12
10
8
6
4
2
0
Lunile anului
Figure 5. Stabilirea perioadei de încălzire preliminare
Lunile anului se reprezintă începând cu luna Iulie și terminând cu luna Iunie. În același
grafic este reprezentată și temperatura de echilibru. Din punctele în care se intersectează curba
temperaturii medii lunare cu temperatura de echilibriu convențională, au fost trasate linii
verticale. Reprezentarea s-a făcut la scară, considerând că temperatura medie a fiecărei luni
corespunde datei de 15 a lunii, pentru a putea citi pe abscisă numărul de zile din lunile în care
se începe și se termină perioada de încălzire. Cele două linii verticale delimitează perioada de
încălzire preliminară a clădirii.
Numărul de zile de încălzire aferente fiecărei luni ale anului, determinate din graficul
prezentat în Figura 5, sunt centralizate în Tabelul 7. Tempertura exterioară medie pe sezonul
de incălzire θem se calculează ca o medie ponderată a temperaturilor medii lunare cu numărul
de zile cu incălzire ale fiecărei luni (Tabelul 7). Perioada de încălzire preliminară a clădirii
este cuprinsă între 13 Octombrie și 16 Aprilie.
Tabel 7 Determinarea perioadei de încălzirec Dz și a temperaturii medii pe sezonul de încălzire θ em
Luna Temperatura exerioară t[zile] θem

medie lunară [°C] [°C]
Ianuarie 0,0 31
Februarie 1,8 28
Martie 6,0 31
Aprilie 11,7 16
Mai 17,4 0
Iunie 20,7 0
4,52
Iulie 22,5 0
August 21,8 0
Septembrie 16,2 0
Octombrie 11,4 18
Noiembrie 5,9 30
Decembrie 1,0 31
Durata sezonului de încălzire Dz ⅀ 185 zile încălzire
1.6. Calcului coeficientului de pierderi termice H

W
H = H + H = 95,98 + 269,63 = 365,61
K
H − coeficient de pierderi de căldură prin ventilare

H − coeficient de pierderi de căldură prin transmisie
A. Calculul coeficientului de pierderi de căldură prin ventilare H V

𝜌 ∙𝑐 ∙𝑛∙𝑉 1,2 ∙ 1,005 ∙ 0,6 ∙ 477,07 𝑊
𝐻 = = = 95,89
3,6 3,6 𝐾
ρ = 1,2 – desnitatea aerului (MC001-PII-1)

c = 1,005 – căldura specifică a aerului
n = 0,6[ h-1] – numărul mediu de schimburi de aer. Corespunzător categoriei de clădiri
individuale, moderat adăpostită cu clasă de permeabilitate medie (Conform Tabel 9.7.1 și
9.7.2 din Mc001-Partea 1)
𝑉 = 477,07[𝑚 ] - volumul încălzit al clădirii determinat la capitolul 1.1.
B. Calculul coeficientului de pierderi de căldură prin transmisie HT

𝑊
𝐻 = 𝐿 + 𝐻 = 250,49 + 19,14 = 269,63
𝐾
Unde L și HU au fost determinați la subpunctele a) și b), după cum urmează:
a) L – coeficient de cuplaj termic prin anvelopa clădirii spre mediul exterior
𝐴 𝑊
𝐿= = 250,49
𝑅 𝐾
Tabel 8. Coeficienți de cuplaj termic ai spațiului încălzit în contact direct cu mediul exterior
R' j Aj 𝑨𝒋
Nr. Ele m. Descriere e lement [W/K]
2
[m K/W] [m] 𝑹𝒋
1 Perete exterior 2,41 38,91 16,15
2 Placa pe sol 4,56 85,12 18,65
4 Planseu în consola 4,44 3,24 0,73
5 Ferestre/uși exterioare 0,83 178,42 214,96
L= 250,49
b) HU – coeficient de pierderi termice prin anvelopa clădirii spre spații neîncălzite
Coeficientul de pierderi de căldură prin transfer, HU, între spațiul încălzit al clădirii și mediul
exterior prin intermediul spațiilor neîncălzite, se calculează cu relația:
𝑊
𝐻 = 𝐻 ∙ 𝑏 = 19,92 ∙ 0,961 = 19,14
𝐾
Unde:
𝐻 491,43 𝑊
𝑏= = = 0,961
𝐻 +𝐻 19,92 + 491,43 𝐾
o 𝐇𝐢𝐔 − coeficient de transfer de căldură dinspre spațiul încălzit spre spațiul
𝐖
neîncălzit
𝐊
În cazul clădirii analizate, spațiul neîncălzit este podul. Astfel că între spațiul încălzit al
clădirii și pod are loc transfer termic prin intermediul planșeului sub pod. Pierderile de
căldură între spațiul încălzit al clădirii și pod sunt prin transmisie și prin ventilare
(neetanșeități), conform formulei de mai jos:
𝑊
𝐻 = 𝐿 , + 𝐻 , = 19,92 + 0 = 19,92
𝐾
Unde:
,
𝐿 , = = 19,92 - coeficient de cuplaj termic al planșeului sub pod
,
𝐻 , −coeficient de transfer termic prin ventilație de la spațiile încălzite la spațiile
neîncălzite .
Conform SR EN 13789, pentru a nu se subestima pierderile de căldură prin transfer, rata fluxului de
aer între spațiile încălzite și neîncălzite se poate consideră că este zero. În acest caz, coeficientul de
transfer termic prin ventilație de la spațiile încălzite la spațiile neîncălzite H , =0
o 𝐇𝐔𝐞 − coeficient de transfer de căldură dinspre spațiul neîncălzit spre mediul

𝐖
exterior
𝐊
În cazul clădirii analizate, spațiul neîncălzit este podul. Astfel că între spațiul neîncălzit al
clădirii și mediul exterior au loc pierderi de căldură prin transmisie și sprin ventilare
(neetanșeități). Pierderile de căldură între spațiul neîncălzit al clădirii și mediul exterior pod
sunt determinate conform formulei de mai jos:
𝑊
𝐻 = 𝑳𝑻,𝑼𝒆 + 𝑯𝑽,𝑼𝒆 = 471,47 + 19,96 = 491,43
𝐾
Unde:
𝐿 , - coeficient de cuplaj termic al elementelor de construcție ale spațiului neîncălzit în
contact cu mediul exterior
Elementele de construcție ale spațiului neîncălzit (pod) în contact cu mediul exterior sunt
învelitoarea acoperișului și calcanele. Suprafețele învelitorii și calcanelor și rezistențele la
transfer termic sunt centralizate în Tabelul 9. Calcanele au aceeași alcătuire precum pereții
exteriori și implicit aceeași rezistență la transfer termic. Învelitoare este alcătuită din țiglă
ceramică pe structură din lemn și fără izolație termică.
Tabel 9. Coeficienți de cuplaj termic ai spațiului neîncălzit spre mediul exterior
R' j Aj 𝑨𝒋
Nr. Elem. Descriere e le ment 2
[W/K]
[m K/W] [m] 𝑹𝒋
1 Calcane 2,41 19,46 8,08
2 Învelitoare(țiglă ceramică, lemn) 0,23 106,58 463,39
L= 471,47
L , = 471,47
𝐻 , − coeficient de transfer termic prin ventilație de la spațiile încălzite la spațiile

neîncălzite
ρ ∙c ∙n ∙V 1,2 ∙ 1,005 ∙ 0,5 ∙ 119,19 W
H , = = = 19,96
3,6 3,6 K
ρ = 1,2 – desnitatea aerului (MC001-PII-1)
c = 1,005 – căldura specifică a aerului
3
Vu= 119,19 [m ]– volumul spațiului neîncălzit (volumul podului)
nue =0,5 h-1 – numărul de schimburi de aer între spațiul neîncălzit și mediul exterior. Conform
tabelului de mai jos, extras din SR EN 13789.
1.7. Calculul pierderilor de căldură ale clădirii (pentru perioada de încălzire

preliminară)
Q = H ∙ (θ − θ ) ∙ t = 365,61 ∙ (19,71 − 4,52) ∙ 4440 = 24051062,2 [Wh]

Q = 24051,06 [kWh]
Unde:
H = 365,61 - coeficientul de pierderi termice al clădirii
θ = 19,71 [℃] − temperatura interioară de calcul − calcul în Tabelul 6

θ = 4,52 [℃] − temperatura exterioară medie pe perioada de încălzire

− calcul în Tabelul 7
t– număr de ore din perioada de încălzire
t = D ∙ 24 = 185 ∙ 24 = 4440 h
1.8. Calculul aporturilor de căldură (pentru perioada de încălzire preliminară)
Degajarile de căldură interne, Qi, cuprind toata cantitatea de căldura generata în spatiul încalzit
de sursele interne, altele decât instalatia de încalzire, ca de exemplu: degajări metabolice de la
ocupanți și degajări de căldură de la aparate și instalaia de iluminat. Pentru calculul degajarilor
de căldură se utilizează fluxurile termice medii lunare sau pe sezonul de încalzire, în funcţie de
perioada de calcul stabilită, după cum urmează:
𝑄 = 𝛷 , +(1 − 𝑏) ∙ 𝛷 , ∙𝑡 [𝑊ℎ]
Unde:
𝛷 , - fluxul termic mediu al degajărilor interne în spațiile încălzite [W]
𝛷 , = 𝛷 ∙ 𝐴 = 4 ∙ 160,76 = 643,04 [W]
𝑾
𝜱𝒊 = 𝟒 𝟐 – fluxul termic mediu al degajărilor interne pentru clădiri de
𝒎
locuit, conform Mc001 Partea a II-a
𝐴 = 160,76 𝑚 – aria totală a spațiului încălzit (suma suprafețelor tuturor
încăperilor încălzite din clădire)
𝑏- coeficient de reducere ce Ńine seama că spațiul neîncălzit este la o temperatură
diferită de cea exterioară
𝛷 , - fluxul termic al degajărilor interne în spații neîncălzite [W]
𝛷 , = 0 – nu avem degajări de căldură interne în pod.
𝑄 = 643,04 ∙ 4440 = 2855,09 [𝑘𝑊ℎ]
Q = [I ∙ A ]∙t [Wh]
I – radiația solară medie pe perioadă de încălzire pe o suprafață de 1 m 2 având orientarea j, în
Valorile medii ale intensității radiației solare pentru perioada de încălzire sunt determinate în
Tabelul 10, ca o medie ponderată a valorilor medii lunare (Tabelul 4) cu numărul de zile cu
incălzire ale fiecărei luni.
Tabel 10. Valori medii ale intensității radiației solare pentru perioada de încălzire preliminară (pentru
localitatea Timișoara și orientările aferente clădirii analizate)
Luna Zile Intensitatea radiației solare [W/m2]

încălzire NV SE SV NE
Ianuarie 31 13,8 53,3 53,3 13,8
Februarie 28 26,2 79,9 79,9 26,2
Martie 31 37,3 24,75 86,3 68,97 86,3 68,97 37,3 24,75
Aprilie 16 51,6 88,7 88,7 51,6
Mai 0 69,0 84 84 69,0
Iunie 0 78,3 92,9 92,9 78,3

Iulie 0 79,5 104,3 104,3 79,5
August 0 69,7 110,6 110,6 69,7
Septembrie 0 57,1 111,5 111,5 57,1
Octombrie 18 35,1 100,3 100,3 35,1
Noiembrie 30 15,4 52,5 52,5 15,4
Decembrie 31 11,0 45 45 11,0
𝐴 – aria receptoare echivalentă a suprafeței n având orientarea j [m2]

𝐴 =𝐴∙𝐹 ∙𝐹 ∙𝑔
Unde:
- A – aria totală a elementului vitrat n (aria golului de fereastră sau ușă)
- FF – factor de reducere pentru ramele vitrajelor, se calculează ca fiind raportul între
aria suprafeței transparente a unei ferestre/uși și aria ramelor. Suprafața transparentă
se poate considera aproximativ 80% din suprafața golului de fereastră/ușă exterioară.
- Fs – factorul de umbrire a suprafeței n. Se calculează cu formula:
𝐹 =𝐹 ∙𝐹 ∙𝐹
Unde:
 Fh – factor parțial de corecție datorat orizontului
 Fo – factor parțial de corecție pentru proeminențe
 Ff – factor parțial de corecție pentru aripioare.
Valorile factorilor Fh, Fo, Ff se găsesc în SR ISO 13790, Anexa H. Pentru calculul factorului de
umbrire, s-a luat în considerae doar corecția datorată orizontului Fh, considerându-se că clădirea
analizată are clădiri învecinate cu același regim de înălțime. Factorii parțiali de corecție pentru
proeminențe și aripioare s-au considerat ca având valoarea 1.
- g – transmitanța totală la energia solară a vitrajelor – pentru vitraj dublu din TABEL
A1 – Anexa A12 – Mc001
Determinarea ariei receptoare echivalente a suprafețelor vitrate pentru clădirea analizată, se

face pentru fiecare fereastră, în funcție de orientare. Toate datele sunt centralizate în Tabelul 11
iar în Tabelul 12 sunt centralizate fluxurile aporturile solare pe orientări și fluxul aporturilor
solare totale.
În baza datelor din tabelul 12, se determină aporturile solare toale ale clădirii pe perioada de
încălzire, conform:
Q = 1323,03 ∙ 4440 = 5874,25 [kWh]

Tabel 11. Determinarea ariei receptoare echivalente a suprafețelor vitrate (ferestre și uși exterioare)
lățime înălțime A Fs Asnj

Nr. Orientare 2 Fs FF g 2
m m m Fh F0 Ff m
1 0,8 2,1 1,68 0,98 1 1 0,98 0,8 0,72 0,948
2 0,4 1,2 0,48 0,98 1 1 0,98 0,8 0,72 0,271
3 0,4 1,2 0,48 0,98 1 1 0,98 0,8 0,72 0,271
4 0,7 1,2 0,84 0,98 1 1 0,98 0,8 0,72 0,474
5 NV 1,8 1,2 2,16 0,98 1 1 0,98 0,8 0,72 1,219
6 0,9 1,2 1,08 0,98 1 1 0,98 0,8 0,72 0,610
7 0,9 2,1 1,89 0,98 1 1 0,98 0,8 0,72 1,067
8 0,9 1,2 1,08 0,98 1 1 0,98 0,8 0,72 0,610
9 1,8 1,2 2,16 0,98 1 1 0,98 0,8 0,72 1,219
NV -Total ⅀Asnj= 6,689
10 0,9 2,1 1,89 0,82 1 1 0,82 0,8 0,72 0,893
11 1,5 1,2 1,8 0,82 1 1 0,82 0,8 0,72 0,850
12 0,8 1,2 0,96 0,82 1 1 0,82 0,8 0,72 0,453
13 0,8 1,2 0,96 0,82 1 1 0,82 0,8 0,72 0,453
SE
14 0,6 1,2 0,72 0,82 1 1 0,82 0,8 0,72 0,340
15 0,9 1,2 1,08 0,82 1 1 0,82 0,8 0,72 0,510
16 0,9 2,1 1,89 0,82 1 1 0,82 0,8 0,72 0,893
17 0,9 1,2 1,08 0,82 1 1 0,82 0,8 0,72 0,510
SE- Total ⅀Asnj= 11,592
18 1 1,2 1,2 0,82 1 1 0,82 0,8 0,72 0,567
19 1,6 1,2 1,92 0,82 1 1 0,82 0,8 0,72 0,907
20 SV 1,5 1,2 1,8 0,82 1 1 0,82 0,8 0,72 0,850
21 1,8 1,2 2,16 0,82 1 1 0,82 0,8 0,72 1,020
22 0,6 1,2 0,72 0,82 1 1 0,82 0,8 0,72 0,340
SV- Total ⅀Asnj= 3,684
23 1,2 1,2 1,44 0,98 1 1 0,98 0,8 0,72 0,813
24 0,65 1,2 0,78 0,98 1 1 0,98 0,8 0,72 0,440
25 1,2 2,25 2,7 0,98 1 1 0,98 0,8 0,72 1,524
NE
26 1,5 1,2 1,8 0,98 1 1 0,98 0,8 0,72 1,016
27 1,2 1,2 1,44 0,98 1 1 0,98 0,8 0,72 0,813
28 0,6 1,2 0,72 0,98 1 1 0,98 0,8 0,72 0,406
NE-Total ⅀Asnj= 4,200
Tabel 12. Aporturi solare pe orientări.
Orientare ⅀Asnj [m2] Isj [W/m2 Aporturi pe orientări [W]

NV 6,689 24,75 165,53
SE 11,592 68,97 799,48
SV 3,684 68,97 254,09
NE 4,200 24,75 103,93
Total 1323,03
1.8.3. Aporturi totale
Q = Q + Q = 2855,09 + 5874,25 = 8729,34 [kWh]
Unde:
Q − aporturi de căldură interne [kWh]
Q − aportri solare prin elementele vitrate [kWh]
1.9. Determinarea factorului preliminar de utilizare a aporturilor η
Factorul de utilizare, η, are rolul de a compensa pierderile termice suplimentare care apar atunci
când aporturile de căldură depăsesc pierderile termice calculate. Factorul de utilizare se poate
determina graphic, în funcție de regimul de încălzire al clădirii, coeficientul adimensional γ
constanta de timp τ sau se poate calcula după cum urmează:
Dacă 𝛾 ≠ 1 => 𝜂 =
Dacă 𝛾 = 1 => 𝜂 =
Coeficientul adimensional se determină ca fiind raportul între aporturile totale de căldură și

pierderile totale de căldură ale clădirii.
,
𝛾= = = 0,36 𝛾 ≠ 1 => 𝜂 =
,
Coeficientul a este un parametru numeric care depinde de constanta de timp τ,

definită prin relația:
𝜏
𝑎=𝑎 +
𝜏
Unde 𝑎 și 𝜏 se determină din tabelul de mai jos, tabelul 1.2 din Metodologia Mc001-PII.1,
pentru clădire încălzită continuu, metoda de calcul lunar.
Constanta de timp, τ, caracterizează inerția termică interioară a spațiului încălzit și se determină

cu relația:
𝜏= [h]
Unde:
C – capacitatea termică interioară a clădirii
H – coeficientul de pierderi termice a clădirii
Capacitatea termică interioară a clădirii, C, se determină simplificat prin însumarea capacităților

termice ale tuturor elementelor de anvelopă opace în contact termic direct cu aerul interior al
clădirii, folosind relația:
𝐶 = ∑∑𝜌 ∙ 𝑐 ∙ 𝑑 ∙ 𝐴
Unde:
𝜌 - densitatea materialului stratului i din elementul de anvelopă j, în [kg/m 3]
𝑐 - căldura specifică masică a materialului stratului i, din elementul j, în [J/kgK]
𝑑 - grosimea stratului i din elementul j, în [m]
𝐴 - aria elementului de anvelopă j, în [m2]
Suma se efectuează pentru straturile fiecărui element de anvelopă, pornind de la suprafața
interioară până la fie primul strat termoizolant, fie până la o grosimea maximă de 10 cm
(conform Mc001-PII.1). Astfel, valoarea dij nu poate depăși 10 cm.
Determinarea capacității termice interioare a clădirii este prezentată în Tabelul 13.
Tabel 13 Determinarea capacității termice a clădirii

Elementul de Straturi considerate 𝜌 𝑐 𝑑 Aj C
anvelopă 3
[kg/m ] [J/kgK] [m] [m2] [J/K]
Pereți Mortar var-ciment 1700 840 0,015 178,42 3821756
exteriori POROTHERM 1450 870 0,085 178,42 19131531
Placă pe sol gresie 2400 920 0,010 85,12 1879449
Mortar de ciment 1800 840 0,055 85,12 7078579
Planșeu sub Tencuială interioară 1600 840 0,015 88,36 1781338

pod Beton armat 2500 840 0,085 88,36 15772260
Planșeu în parchet 550 2510 0,022 3,24 98402
consolă Mortar de ciment 1800 840 0,05 3,24 244944
Total= 49808259
49808259
𝜏= = 136233,3 𝑠 = 37,84 ℎ
365,61
Calculăm valoarea coeficientului a
𝜏 37,84
𝑎=𝑎 + = 0,8 + = 2,06
𝜏 30
Rezultă valoarea factorului preliminar de utilizare a aporturilor

,
1−𝛾 1 − 0,36
𝜂= = = 0,92
1−𝛾 1 − 0,36( , )
1.10. Determinarea temperaturii de echilibru și a perioadei de încălzire reală a

clădirii. Calculul temperaturii medii exterioare pentru perioada reală de
încălzire.
Temperatura de echilibru se determină cu formula:
∙ , ∙ ,
𝜃 =𝜃 − = 19,71 − = 14,76 [°C]
,
Unde:
𝜃 = 19,71 [℃] -temperatura interioară de calcul-calcul în Tabelul 6
𝜂 = 0,92- factorul de utilizare al aporturilor
8729,34∙103
𝛷 = = = 1966,07[𝑊] – fluxul aporturilor solare și interne medii pe
perioada de încălzire (Tabel 12)
𝐻 – coeficientul de pierederi termice al clădirii (subcapitolul 1.6)
Pentru determinarea perioadei de încălzire reală a clădirii, se reface graficul cu variația

temperaturii medii lunare, utilizând temperature reală de echilibru θ ed=14,76 °C. În Figura 6,
este reprezentată perioada de încălzire reală a clădirii, determinate utilizând temperature reală
de echilibru. Perioada reală de încălzire a clădirii este cuprinsă între 27 Septembrie și 29
Aprilie.
Variația temperaturii medii lunare Temperatura convențională de echilibru
26
24
22
Perioada de încălzire reală
Temperatura aerului [°C]
20
18
16 θed=14,76°C
14
12
10
8
6
4
2
0
Lunile anului
Figure 6. Stabilirea perioadei reale de încălzire reală
Numărul de zile de încălzire aferente fiecărei luni ale anului, determinate din graficul
prezentat în Figura 6, sunt centralizate în Tabelul 14. Tempertura exterioară medie pe sezonul
de incălzire θem se recalculează .
Tabel 14 Determinarea perioadei realede încălzirec Dz și a temperaturii medii pe sezonul de

încălzire θem
Luna Temperatura exerioară t[zile] θem
medie lunară [°C] [°C]
Ianuarie 0,0 31
Februarie 1,8 28
Martie 6,0 31
Aprilie 11,7 29
Mai 17,4 0
Iunie 20,7 0
5,59
Iulie 22,5 0
August 21,8 0
Septembrie 16,2 4
Octombrie 11,4 31
Noiembrie 5,9 30
Decembrie 1,0 31
Durata sezonului de încălzire Dz ⅀ 215 zile încălzire
1.11. Calculul pierderilor de căldură ale clădirii pentru perioada reală de

încălzire
Se recalculează pierderile de căldură ale clădirii, considerând valoarea recalculată a

temperaturii medii exterioare pe sezonul de încălzire și durata reală a sezonului de încălzire.
Q = H ∙ (θ − θ ) ∙ t = 365,61 ∙ (19,71 − 5,59) ∙ 5160 = 26638,1 [kWh]
H = 365,61 - coeficientul de pierderi termice al clădirii
θ = 19,71 [℃] − temperatura interioară de calcul − calcul în Tabelul 6

θ = 5,59 [℃] − temperatura exterioară medie pe perioada de încălzire reală
− calcul în Tabelul 14
t– număr de ore din perioada de încălzire
t = D ∙ 24 = 215 ∙ 24 = 5160 ore
1.12. Calculul aporturilor de căldură pentru perioada reală de încălzire
𝑄 = 𝛷 , +(1 − 𝑏) ∙ 𝛷 , ∙𝑡 [𝑊ℎ]
Unde:
𝛷 , - fluxul termic mediu al degajărilor interne în spațiile încălzite [W]
𝛷 , = 𝛷 ∙ 𝐴 = 4 ∙ 160,76 = 643,04 [W]
𝛷 =4 – fluxul termic mediu al degajărilor interne pentru clădiri de locuit,
conform Mc001 Partea a II-a
𝐴 = 160,76 𝑚 – aria totală a spațiului încălzit (suma suprafețelor tuturor

încăperilor încălzite din clădire)
𝑏- coeficient de reducere ce Ńine seama că spațiul neîncălzit este la o temperatură
diferită de cea exterioară
𝛷 , - fluxul termic al degajărilor interne în spații neîncălzite [W]
𝛷 , = 0 – nu avem degajări de căldură interne în pod.
𝑄 = 643,04 ∙ 5160 = 3318,1[𝑘𝑊ℎ]
Pentru calculul aporturilor solare, se recalculează valrile medii ale intensității radiaței solare
pentru perioada de încălzire reală (Tabel 15).
Tabel 15. Valori medii ale intensității radiației solare pentru perioada de încălzire reală (pentru
localitatea Timișoara și orientările aferente clădirii analizate)
Luna Zile Intensitatea radiației solare [W/m2]

încălzire NV SE SV NE
Ianuarie 31 13,8 53,3 53,3 13,8
Februarie 28 26,2 79,9 79,9 26,2
Martie 31 37,3 86,3 86,3 37,3
Aprilie 29 51,6 88,7 88,7 51,6
Mai 0 69,0 84 84 69,0
Iunie 0 78,3 92,9 92,9 78,3
27,60 72,85 72,85 27,60
Iulie 0 79,5 104,3 104,3 79,5
August 0 69,7 110,6 110,6 69,7
Septembrie 4 57,1 111,5 111,5 57,1
Octombrie 31 35,1 100,3 100,3 35,1
Noiembrie 30 15,4 52,5 52,5 15,4
Decembrie 31 11,0 45 45 11,0
Ulterior se recalculează aporturile solare pe orientări, cu noile valori medii ale intensității
radiației solare (Tabel 16).
Tabel 16. Aporturi solare pe orientări – perioada reală de încălzire.

Orientare ⅀Asnj [m2] Isj [W/m2 Aporturi pe orientări [W]
NV 6,689 27,60 184,61
SE 11,592 72,85 844,44
SV 3,684 72,85 268,38
NE 4,200 27,60 115,90
Total 1413,33
În baza datelor din tabelul 16, se determină aporturile solare toale ale clădirii pe perioada de
încălzire reală, conform:
𝑄 = 1413,33 ∙ 5160 = 7292,78 [𝑘𝑊ℎ]

1.12.3. Aporturi totale
𝑄 = 𝑄 + 𝑄 = 3318,1 + 7292,78 = 10610,9 [kWh]
Unde:
𝑄 − 𝑎𝑝𝑜𝑟𝑡𝑢𝑟𝑖 𝑑𝑒 𝑐ă𝑙𝑑𝑢𝑟ă 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑛𝑒 [𝑘𝑊ℎ]
𝑄 − 𝑎𝑝𝑜𝑟𝑡𝑟𝑖 𝑠𝑜𝑙𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑖𝑛 𝑒𝑙𝑒𝑚𝑒𝑛𝑡𝑒𝑙𝑒 𝑣𝑖𝑡𝑟𝑎𝑡𝑒 [𝑘𝑊ℎ]
1.13. Necesarul de căldură pentru încălzire
𝑄 = 𝑄 − 𝜂 ∙ 𝑄 [kWh]
Recalculăm factorul de utilizare al aporturilor η, pentru:

, , ,
𝛾= = = 0,398 𝛾 ≠ 1 => 𝜂 = = ( , )
= 0,90
, ,
Necesarul de căldură pentru încălzirea clădirii, Qh este:

𝑄 = 26638,1 − 0,9 ∙ 10610,9 = 17088,29 [kWh]
1.14. Consumul de energie pentru încălzire

Clădirea analizată este dotată cu centrală termică proprie, care funcționează pe combustibil
gazos. La nivelul încăperilor, căldura este transmisă prin intermediul radiatoarelor de perete.
Energia livrată sistemului de încălzire pentru a satisface necesarul de căldură pentru încălzirea
clădirii. Consumul total de căldură pentru încălzire în cazul clădirilor alimentate din surse
proprii:
𝑄 = 𝑄 +𝑄 −𝑄 [kWh]
Unde:
𝑄 = 17088,29 𝑘𝑊ℎ - necesarul de căldură pentru încălzirea clădirii, calculat la punctul 1.13
𝑄 - pierderile de căldură ale instalației de încălzire [kWh], determinate la punctul 1.14.1
𝑄 - căldura recuperată de la instalația de încălzire [kWh]
Pentru funcționarea instalației se înregistrează si un consum de energie auxiliară, sub forma

energiei electrice, aceasta fiind utilizată pentru acționarea pompelor de circulație. O parte din
energia auxiliară poate fi recuperată sub formă de căldură.
𝑊 , – consumul auxiliar de energie electrică pentru pompele din instalațiile de încălzire [kWh]
1.14.1. Determinarea consumului auxiliar de energie al instalației de încălzire W d,e
Consumul anual auxiliar de energie electrică, Wde, pentru pompele din instalațiile de încălzire
se stabileste simplificat pe baza unei metode tabelare în funcție de aria pardoselii încălzite, tipul
sursei si modul de reglare al pompei. În anexa II.1.F din Metodologia Mc001 (extras în Tabelul
17 de mai jos) se găsesc valorile orientative privind consumul auxiliar anual de energie electrică
pentru instalații de încălzire cu circulație prin pompare.
Tabel 17. Consum auxiliar anual de energie aferent pompei de recirculație a apei
Clădirea are o suprafață încălzite de 160,67 m2. Valoarea consumului s-a determinat din coloana
aferentă cazanelor cu volum redus de apă și pompă cu debit constant. Prin interpolare, rezultă
consumul annual de energie auxiliară:
𝑊 , = 105,74 𝑘𝑊ℎ
1.14.2. Pierderile de căldură ale instalației de încălzire
Pierderi de căldură prin transmisie la nivelul corpurilor de încălzire Qem
𝑄 =𝑄 , +𝑄 , +𝑄 , = 712,01 + 0 + 1286,21 = 1998,22 kWh
Unde:
 Q , = ∙ Q [kWh] - pierderi datorate distribuției neuniforme a

temperaturii
Anexa II.1.B-Tabel B1 din Metodologia Mc001-2 (extras în Tabelul 18 de mai jos) conține
exemple de valori pentru eficiența sistemelor de transmisie a căldurii ηe ca urmare a
distribuției neuniforme a temperaturii interioare. Clădirea analizată este dotată cu radiatoare
amplasate sub ferestre. Necesarul mediu anual de căldură al clădirii se obține împărține
necesarul de căldură al clădirii, Qh, la perioada de încălzire, t, și la suprafața utilă a
clădirii.
17088,29
Necesar mediu anual de căldură: = = 0,021 𝑘𝑊 = 21 𝑊/𝑚𝑝
∙ ∙ ,
Pentru un necesar mediu anual de căldură de 21 W și tipul sistemul de încălzire-radiator sub

fereastră, se alege valoare eficienței transmisie de căldură η = 0,96.
Tabel 18. Eficienția transmisiei de căldură ηe, în funcție de tipul corpului de încălzire pentru încăperi
cu înălțimea maximă de 4 m.
Rezultă:
1 − 0,96
Q , = ∙ 17088,29 = 712,01 [kWh]
0,96
 Q , [kWh] - pierderile de căldură cauzate de poziția suprafețelor încălzitoare
montate în elementele de construcție - cazul pardoselii, plafonului sau pereților radianți,
Întrucât clădirea nu este dotată cu suprafețe încălzitoare montate în elementele de construcție,
de genul încălzire în pardoseală sau panouri radiante, aceste pierderi sunt nule.
Q , = 0 kWh
 Q , = ∙ Q [kWh] - pierderile de căldură cauzate de dispozitivele de reglare
a temperaturii interioare
Pierderile de căldură ale instalațiilor de încălzire Qem,c se referă doar la sistemul de reglare al
consumatorului (sistemul de emisie), neluând în calcul influențele pe care reglarea centrală sau
locală le poate avea asupra eficienței sursei de căldură sau asupra pierderilor de căldură din
rețeaua de distribuție. Valori ale eficienței sistemului de reglare ηc se pot lua din Anexa II.1.B
– Tabelul B3 din Metodologia Mc001-2 (extras in Tabelul 19 de mai jos).
Pentru clădirea analizată, reglarea la nivelul sistemului de emisie se face prin intermediul
termostatului poziționat într-o încăpere de referință și care asigură un reglaj de tip tot-nimic cu
histerezis. Astfel, pentru reglare zonală, de tip tot-nimic cu histerezis, se alege eficienței
sistemului de reglare η = 0,93
Rezultă:
1 − 0,93
Q , = ∙ 17088,29 = 1286,21 kWh
0,93
Tabel 19. Eficienția sistemului de reglare ηc, în funcție de sistemul de transmisie a căldurii
Pierderi de căldură prin sistemul de distribuție a căldurii Qd
Aceste pierderi se calculează doar în cazul în care sursa de energie termică și rețeaua de
distribuție se află în afara clădirii. De exemplu, în cazul blocurilor de locuințe racordate la
rețeaua de termoficare. În cazul de față, și în general în cazul locuințelor unifamiliale, punctul
termic se află în clădire și de asemena rețeaua de distribuție a agentului termic. Astfel:
Q = 0 kWh
Pierderi de căldură la nivelul sursei de căldură
Pierderea de căldură totală la nivelul generatorului se calculează în funcție de randamentul

sezonier net ηGnet cu relația următoare:
,
Q =Q , ∙ = 0 kWh
,
Conform Mc001- 4-5 (Cap. III.1.4.16), pentru cazane de încălzire avem:

 Q , =Q +Q + Q − 0,25 ∙ W , = 17088,29 + 1998,22 + 0 − 0.25 ∙ 105,74 =
19086,51 𝑘𝑊ℎ
 Conform Mc001- 2 - Tabelul II.1.7 (extras în Tabelul 20), pentru cazane cu
condensare, avem η , = 1,01
Tabelul 20: Eficienta maxima neta in procente, 𝜂 , [%]
Calculul pierderilor de căldură ale instalației de încălzire
Q =Q + Q + Q = 1998,22 + 0 + 0 = 1998,22 [kWh]
Unde:
Q = 1998,22 kWh – pierderi de căldură la nivelul corpurilor de încălzire

Q = 0 kWh – pierderi de căldură prin rețeaua de distribuție a căldurii
Q = 0 kWh − Pierderi de căldură la nivelul sursei de căldură
1.14.3. Căldura recuperată de la instalația de încălzire Qrhh
Căldura recuperată de la instalația de încălzire, prin intermediul transferului termic între

conductele de distribuție a agentului termic și aerul interior.
Q = 𝑈 ∙ (𝜃 − 𝜃 ) ∙ 𝐿 ∙ 𝑡 [kWh]
Unde:
U – coeficientul de transfer termic al conductei [W/mK]

θ = 50°C - temperatura agentului termic – temperatura recomandată de funcționare în cazul
centralelor termice pe caz (în condensație)
θ = θ = 19,71℃ - temperatura interioară în clădire
L = 39,3 = 39 m - lungimea totală a conductei de distribuție [m]
Lungimea totală a conductei, s-a determinat în mod simplificat, în lipsa unui proiect de
instalații. Aceasta s-a determinat ca fiind perimetrul interior ale clădirii.
t = 5160 h – numărul de ore din perioada de calcul [h]
U= = , = 0,171 W/mK
( ∙ ) ( ∙ )
∙ ∙ ∙ , , ∙ ,
Di, Da – diametrul interior și dimetrul exterior al conductei de distribuție agent termic

[m]
Țevi din cupru cu Di=0,017 mm și Da=0,018 mm
λ = 200 W/m K – coeficentul de conductivitate termică (cupru)
α = = 3,03 - coeficient global de transfer termic la exteriorul conductei [W/m 2K]

,
(valoare constantă)
Rezultă:
Q = 0,171 ∙ (50 − 19,71) ∙ 39,3 ∙ 5160 = 1050,36 kWh
1.14.4. Consumul total de energie pentru încălzire
Consumul de energie pentru încălzire:
𝑄 = 17088,29 + 1998,22 − 1050,36 = 18036,15 [kWh]

Consumul de energie auxiliară (energie electrică consumată de pompa de recirculare a
centralei termice)
𝑊 , = 105,74 𝑘𝑊ℎ
2. Consumul de energie pentru prepararea apei calde de consum Qacc

2.1. Necesarul de energie pentru prepararea apei calde de consum Q ac
𝑄 = 𝜌 ∙ 𝑐 ∙ 𝑉 ∙ (𝜃 − 𝜃 ) [kWh]
𝜃 = 60℃ - temperatura de preparare a apei calde

Temperatura de calcul a apei calde de consum 𝜃 , depinde de temperaturile agentului termic
primar; 𝜃 = 60℃, dacă agentul termic primar este apă caldă din sistemul de încălzire centrală
(Conform metodologiei Mc001).
𝜃 = 10℃ - temperatura apei reci
În ceea ce priveşte temperatura apei reci, aceasta este cuprinsă între 7 şi 15°C . În calcule, se
consideră, în general, o temperatură de calcul a apei reci 𝜃 = 10℃.
ρ = 980 kg/m – densitatea apei calde consum la 60℃
c = 4183 = 4,183 kJ/kgK – căldura specifică a apei calde de consum la 60℃
Valorile ρ și c se regăsesc în Tabelul 21 de mai jos (extras din Tabelul 3.3. – Mc001-3)
Tabelul 21. Densitatea și căldura specifică a apei în funcție de temperatur apei calde
𝑉 – volumul necesar de apă caldă de consum pe perioada considerată [m 3]

𝑎∙𝑁
𝑉 =
1000
Unde:
𝑎 = 60 ∙ 365 = 21900 /an – necesarul specific de apă caldă de consum, la 60℃,
ă
pentru unitatea de utilizare/folosință, pe perioada considerată.
Valorile lui a sunt prezentate în Tabelul 22 (extras din Anexa II.3.A din Mc001-3)
Tabelul 22. Necesar specific apă caldă în funcție de destinația clădirii și tipul sursei
𝑁 - numărul de utilizatori (persoane)

Numărul de persoane 𝑁 , aferent clădirilor de locuit se determină ca valoare medie, în funcție

de indicele mediu de ocupare a suprafeței locuibile a clădirii, utilizând următoarea procedură
de calcul:
- Se determină suprafața locuibilă S – ca fiind suma suprafețelor încăperilor
locuite (doar dormitoare, sufragerii, livinguri)
S = 97,75 m
- Se apreciază indicele mediu de locuire, i , în funcție de tipul clădirii și de

amplasarea acesteia, conform Tabelul 23 (extras din Anexa II.3.C, Tabel C.1 –
Mc001-2). Pentru Timișoara, clădire individual, mediul urban, rezultă i =
0,065 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒/𝑚 .
Tabelul 23. Indicele mediu de ocupare a locuințelor din România
Rezultă numărul de utilizatori (persoane):

𝑁 =S ∙i = 97,75 ∙ 0,065 ≈ 6 𝑝𝑒𝑟𝑠𝑜𝑎𝑛𝑒
Rezultă 𝑉 – volumul necesar de apă caldă de consum pe perioada considerată:

𝑎∙𝑁 21900 ∙ 6
𝑉 = = = 131,4 𝑚
1000 1000
În urma determinării tuturor parametrilor implicați, rezultă necesarul de energie pentru apă
caldă de consum:
Q = ∑ ρ ∙ c ∙ V ∙ (θ − θ ) = 983,2 ∙ 4,183 ∙ 131,4 ∙ (60 − 10) = 27020607,19 kJ =

Q = 7505,72 kWh
1kJ=0.000277778 kWh
2.2. Necesarul de energie pentru pierderile de apă caldă de consum la punctele

de consum Qac,c
𝑄 , = 𝜌∙𝑐∙𝑉 , ∙ (𝜃 − 𝜃 ) [kWh]
ρ = 980 kg/m – densitatea apei calde consum la 60℃
c = 4183 = 4,183 kJ/kgK – căldura specifică a apei calde de consum la 60℃
𝑉 , – volumul corespunzător pierderilor și risipei de apă caldă de consum pe perioada

considerată (1 an)
𝑉 , = 𝑉 ∙ 𝑓 ∙ 𝑓 − 𝑉 [m3]
În care:
𝑓 – depinde de tipul instalației la care este racordat punctul de consum
𝑓 – depinde de starea tehnică a armăturilor la care are loc consumul de apă caldă
Se pot adopta următoarele valori pentru coeficienții f:
- f1 = 1, 30 pentru obiective alimentate in sistem centralizat , fără recirculare

- f1 = 1, 20 pentru obiective alimentate in sistem local centralizat
- f1 = 1, 10 pentru obiective alimentate in sistem local
- f2 = 1, 10 pentru instalații echipate cu baterii clasice
- f2 = 1, 05 pentru instalații echipate cu baterii monocomandă
Pentru clădiri noi, volumul de apă caldă corespunzător pierderilor si risipei de apă caldă de
consumpe perioada considerată se consideră zero.
𝑉 , = 0 𝑚 => 𝑄 , = 0 𝑘𝑊ℎ
2.3. Consumul de energie pentru prepararea apei calde de consum Qacc
Q =Q +Q , = 7505,72 + 0 = 7505,72 kWh

3. Consumul de energie pentru iluminat
Pentru calculul consumului de energie pentru iluminatul artifical al clădirii, se poate utiliza
metoda simplificată din metodologia Mc001-2, capitolul 4.
Această metodă constă în aplicarea următoarei relații:
𝑡 ∙ ∑𝑃
𝑊 =6∙𝐴+ [𝑘𝑊ℎ]
1000
Unde:
𝑡 = (𝑡 ∙ 𝐹 ∙ 𝐹 ) + (𝑡 ∙ 𝐹 )
∑ 𝑷𝒏 = 𝟔𝟓𝟏, 𝟒𝟏 𝑾 – puterea instalată – calcul prezentat in Tabelul 24 (determinată
aproximativ pentru fiecare încăpere utilizând valori din Anexa II.4.A1)
𝒕𝑫 = 𝟏𝟖𝟐𝟎 𝒉 – timpul de utilizare al luminii artificiale în timpul zilei pentru clădirile de locuit
(extras SR EN 15193-1)
𝒕𝑵 = 𝟏𝟔𝟖𝟎 𝒉 – timpul de utilizare al luminii artificiale în care nu este utilizată lumina naturală
(extras SR EN 15193-1)
𝑭𝑫 = 𝟎, 𝟕 – factorul de dependență de lumina de zi, are valoarea 0,7 pentru clădirile de locuit
(pentru alte tipuri de clădiri - Mc001-2, Anexa II.4.B1 – Tabel 2) – care depinde de sistemul de
control al iluminatului din clădire și de tipul de clădire
𝑭𝑶 = 𝟎, 𝟕 – factorul de dependență de durata de utilizare, are valoare 0,7 pentru clădirile de
locuit (pentru clădiri cu alta destinație - Mc001-2, Anexa II.4.B1 – Tabel 3)
𝑨 – aria totală a pardoselii utile [m2]
Numărul 6 din relaţia de calcul reprezintă 6kWh /m anual (consumul de energie electrică pentru
2
sistemul de control al iluminatului).

Tabelul 24. Putere instalată pentru iluminat
Putere Putere
Denumire încăpere Aj [m
2] specifica instalată
2
iluminat W/m Pn [W]
Living 28,79 4,2 121
Bucătărie 12,68 5,9 75
Baie 3,85 3,3 13
Hol 19,87 3,3 66
Camera tehnică 4,2 3,3 14
Dormitor 14,49 4,2 61
Baie 8,21 3,3 27
Dormitor 19,74 4,2 83
Baie 7,84 3,3 26
Hol 6,36 3,3 21
Dormitor 1 19,47 4,2 82
Dormitor 2 15,26 4,2 64
Total 160,76 Pi= 651,451
𝑡 = (𝑡 ∙ 𝐹 ∙ 𝐹 ) + (𝑡 ∙ 𝐹 ) = 1820 ∙ 0,7 ∙ 0,7 + 1680 ∙ 0,7 = 2067,8 h

, ∙ ,
𝑊 = 6 ∙ 160,76 + = 2311,63 𝑘𝑊ℎ
4. Consumul de energie primară
4.1. Conumul de energie primară pentru încălzire
Pentru determinarea cantității de energie primară necesară/consumată pentru încălzirea unei

clădiri, factorii de conversie a energiei finale (la nivelul consumatorului) în energie primară,
corespunzător fiecărui tip de combustibil sau sursă energetică, sunt prevăzuți în tabelul 25
(extras din Ordinul nr. 2641/2017).
Tabelul 24. Factorul de conversie a energiei finale în energie primară, f
𝒒𝒂𝒏 = 𝑄 ∙𝑓 +𝑊 , ∙𝑓 ă = 18036,15 ∙ 1,17 +

105,74 ∙ 2,62 = 21380 𝑘𝑊ℎ
4.2. Conumul de energie primară totală
Pentru determinarea cantității de energie primare totale, factorii de conversie a energiei finale
(la nivelul consumatorului) în energie primară, corespunzător fiecărui tip de combustibil sau
sursă energetică, sunt prevăzuți în tabelul 25 (extras din Ordinul nr. 2641/2017). În calzulul
energiei primară totale intră: consumul de energie primară pentru încălzire, energie primară
pentru preparare apă caldă menajeră și energie primară pentru iluminat.
𝑬𝑷 = 𝑄 ∙ 𝑓 +𝑊 , ∙𝑓 ă + Qacc ∙ 𝑓 +
𝑊 ∙𝑓 ă
𝑬𝑷 = 18036,15 ∙ 1,17 + 105,74 ∙ 2,62 + 7505,72 ∙ 1,17 + 2311,63 ∙ 2,62

= 362219 𝑘𝑊ℎ

Indrumator EAFC - TC PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indrumator EAFC - TC PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA POLITEHNICA TIMIȘOARA

Elemente avansate de Fizica Construcțiilor

Pentru o clădire rezidențială, situată în localitatea ______________, având arhitectura unei

Student, Coordonator proiect

Asist. Dr. Ing. Cristina TĂNASĂ

I. Obiectul lucrării/Memoriu termotehnic

II. Breviar de calcul

1. Calculul consumului anual de energie pentru incalzire

II. Breviar de calcul

1. Calculul consumului anual de energie pentru incalzire

1.1. Caracteristici geometrice și de alcătuire clădirii

1.1.1. Alcătuirea elementelor de anvelopă

Anvelopa clădirii: totalitatea suprafețelor elementelor de construcție perimetrale, care

Alcatuirea placii pe sol

adeziv - mortar de ciment 5 mm

H.iz. - membrana bituminoasa

Figura 1. Compoziția peretelui exterior Figura 2. Compoziția plăcii pe sol

Figura 3. Planșeu sub pod necirculabil Figura 4. Compoziție planșeu consolă

1.1.2. Suprafețele elementelor de anvelopă și volumul încălzit al clădirii

Calculul suprafețelor elementelor de anvelopă s-a făcut în conformitate cu convenția de calcul

Tabel 1. Suprafețele elementelor de anvelopă ale clădirii

Nr. Elementul de anvelopă Aria Aj[m2]

Ferestre/Uși exterioare SV 7,8

Volumul încălzit al clădirii V, reprezintă volumul delimitat pe contur de suprafeţele perimetrale

1.2. Caracteristici termice ale elementelor de anvelopă

1.2.1. Calculul rezistențelor termice unidirecționale ale elementelor de anvelopă

De scriere ele ment

1.2.2. Calculul rezistențelor termice corectate

Rezistenţa termică specifică corectată se determină la elementele de construcţie cu alcătuire

r  coeficientul de reducere a rezistenței termice totale, unidirecționale

1.3. Parametrii climatici

1.3.1. Temperatura convențională exterioară de calcul și temperaturile exterioare

Tabel 3. Valori medii ale temperaturii exterioare pentru Timișoara

1.3.2. Intensitatea radiației solare

Tabel 4. Valori medii lunare ale intensității radiației solare

Intensitatea radiației solare [W/m2]

1.4. Temperaturi de calcul ale spațiilor interioare

1.4.1. Temparatura interioară predominantă a încăperilor încălzite. Temperatura

Temperaturile interioare convenționale de calcul ale încăperilor încălzite, se consideră

Tabel 5. Temperatura interioară convențională de calcul (SR 1907-2/2014)

Tabel 6. Centraizator calcul temperatura interioară convențională de calcul

1.5. Stabilirea perioadei de încălzire preliminare (durata sezonului de

În prima fază a calculului consumurilor de energie se stabilește perioada de încălzire

Variația temperaturii medii lunare Temperatura convențională de echilibru

Tabel 7 Determinarea perioadei de încălzirec Dz și a temperaturii medii pe sezonul de încălzire θ em

Luna Temperatura exerioară t[zile] θem

1.6. Calcului coeficientului de pierderi termice H

H − coeficient de pierderi de căldură prin ventilare

A. Calculul coeficientului de pierderi de căldură prin ventilare H V

ρ = 1,2 – desnitatea aerului (MC001-PII-1)

B. Calculul coeficientului de pierderi de căldură prin transmisie HT

a) L – coeficient de cuplaj termic prin anvelopa clădirii spre mediul exterior

b) HU – coeficient de pierderi termice prin anvelopa clădirii spre spații neîncălzite

o 𝐇𝐔𝐞 − coeficient de transfer de căldură dinspre spațiul neîncălzit spre mediul

Tabel 9. Coeficienți de cuplaj termic ai spațiului neîncălzit spre mediul exterior

𝐻 , − coeficient de transfer termic prin ventilație de la spațiile încălzite la spațiile

1.7. Calculul pierderilor de căldură ale clădirii (pentru perioada de încălzire

Q = H ∙ (θ − θ ) ∙ t = 365,61 ∙ (19,71 − 4,52) ∙ 4440 = 24051062,2 [Wh]

H = 365,61 - coeficientul de pierderi termice al clădirii

θ = 19,71 [℃] − temperatura interioară de calcul − calcul în Tabelul 6

θ = 4,52 [℃] − temperatura exterioară medie pe perioada de încălzire

1.8. Calculul aporturilor de căldură (pentru perioada de încălzire preliminară)

1.8.1. Aporturi interne