Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ISTORICUL MICROBIOLOGIEI
1
Postulatele lui Koch:
În organismul bolnavilor suferind de o anumită boală, microbul care a determinat-o se
găseşte răspândit în raport cu simptomele şi cu leziunile observate.
Microorganismul poate fi izolat din corpul bolnavului şi crescut în culturi pure în
laborator.
Inocularea microbului la un animal receptiv produce o infecţie la fel cu cea naturală,
acesta putând fi reizolat din corpul animalului infectat.
Contribuţii româneşti:
Victor Babeş (1854-1926): fondatorul microbiologiei româneşti (a studiat relaţiile
microorganisme-gazdă şi asociaţiile microbiene, a descoperit 2 specii de protozoare, a
realizat un procedeu de colorare vitală a bacteriilor, a studiat capsula bacteriană, a descris
corpusculii metacromatici ai bacililor difterici, a introdus vaccinarea antirabică şi
seroterapia în România).
Ion Cantacuzino (1863-1934): a organizat şcoala românească de microbiologie şi a pus
bazele medicinii preventive.
2
IMPORTANŢA ŞI SCOPURILE
Microbiologia (limba greacă: mikros = mic, bios = viaţă, logos = vorbire) - ramura
biologiei ce se ocupă cu studiul organismelor vii, capabile de multiplicare, ce nu pot fi văzute
clar cu ochiul liber.
Aplicaţii:
medicina umană şi veterinară;
industrie;
agricultură.
Biotehnologia:
constă în utilizarea tehnicilor microbiologice şi biochimice pentru obţinerea unor produse
necesare omului:
antibiotice (streptomicina, eritromicina, tetracicline, etc.);
alimente (în special produse lactate);
mediatori sau hormoni (insulină, steroizi, factorul de necroză tumorală, interferoni,
interleukina 2, factorul VIII, streptokinază);
vaccinuri;
aminoacizi;
vitamine;
acizi;
etanol;
acetonă, etc.
CLASIFICAREA BACTERIILOR
Dimensiuni:
variabile cu:
- genul/specia;
- condiţiile de mediu;
- vârsta culturii.
în medie au lungime 3-6 µm şi grosime 0,5-0,6 µm;
excepţii: foarte mici (Francisella tularensis – 0,5/0,2 µm) sau foarte mari (Caryophanon
latum – 6-30 µm / 3 µm).
3
Forma:
Bacterii spiralate – bacterii spiralate, flexibile (ex: spirochete) sau rigide (ex: spirili);
4
DIMENSIUNILE MICROORGANISMELOR
Forme de bacterii
5
Modalităţi de grupare
LOCALIZAREA BACTERIILOR
6
TAXONOMIE MICROBIANĂ
Taxonomia (limba greacă: taxis = ordine, aranjare): ştiinţa care se ocupă cu clasificarea
organismelor.
Iniţial s-a încercat pentru bacterii clasificarea “în chei” folosită pentru obiecte (cheia = un
grup de indivizi cu caractere comune evidente) – a condus la erori în cazul bacteriilor.
Clasificarea pe baze filogenetice – are la bază taxonul = unitatea taxonomică (grup de
indivizi asemănători cu strămoş comun).
Unităţile taxonomice utilizate în bacteriologie sunt (în ordine descrescătoare): regnul;
clasa; ordinul; familia; genul; specia.
Recent, datorită progreselor geneticii moleculare (hibridări de acizi nucleici, tehnici cu
anticorpi monoclonali, analiza secvenţelor ARN ribozomal) au putut fi luate în discuţie şi
criterii genetice ceea ce a condus la schimbarea încadrării taxonomice a multor bacterii.
Specia: reprezintă unitatea taxonomică de bază pentru clasificarea microorganismelor,
formată din indivizi care au caractere comune (caractere cu specificitate de specie).
În cadrul speciei se definesc:
subspecii;
tipuri:
- serotipuri – după caracterele antigenice,
- lizotipuri – sensibilitatea la bacteriofagi,
- biotipuri – după activitatea biochimică.
Tulpina: reprezintă populaţia microbiană manipulată de microbiolog, care include un grup
de indivizi cu unul sau mai multe caractere comune, ce îi diferenţiază de alte populaţii
bacteriene din cadrul speciei.
NOMENCLATURA MICROBIANĂ
7
Denumiri uzuale: bacil piocianic, pneumococ, gonococ, meningococ, etc.