Sunteți pe pagina 1din 3

Universitatea Ecologica din Bucuresti

Facultatea de Inginerie Manageriala

Referat
Ingineria si managementul
proceselor industriale

Prof. univ. dr. ing


Corneliu Neagu

Student:
Foana I. Marian
Anul lV
Inginerie
Definirea capacităţii de producţie
Prin capacitate de producţie (CP) se înţelege producţia maximă pe care o poate
realiza o unitate de producţie într-o perioadă de timp, în condiţii tehnico-organizatorice
optime.
Noţiunea de unitate de producţie, folosită în definiţia anterioară, are un sens foarte larg,
putând desemna, spre exemplu, un loc de muncă, o grupă de maşini omogene, un atelier, o
linie tehnologică, o secţie, o întreprindere etc.
Condiţiile tehnico-organizatorice optime, care se iau în considerare la stabilirea CP,
depind de conjunctura economică în care se derulează producţia. Prin urmare, aceste condiţii pot
să difere, în funcţie de perioada de analiză a CP.
În concordanţă cu conceptele ciberneticii aplicate, CP cuantifică mărimea funcţiilor
efectorii ale unui sistem de producţie. Astfel, în cadrul fiecărei unităţi de producţie, trebuie să
existe un echilibru permanent între CP şi cantitatea de produse sau servicii realizate,
respectându-se condiţia [H7,N3]:

K up⋅CP=N , (4.1)

în care Kup reprezintă coeficientul de utilizare a CP, iar N este volumul producţiei.
În condiţiile în care Kup şi CP, din relaţia 4.1, sunt mărimi variabile în timp,
determinarea cu exactitate a acestora este, de obicei, foarte dificilă.
Cunoaşterea mărimii CP are o importanţă practică deosebită, servind, printre altele, la
[H7,N3]:
a) Elaborarea şi fundamentarea ştiinţifică a planurilor de producţie şi de investiţii;
b) Dimensionarea corectă a unităţilor de producţie şi stabilirea, pe această bază, a
necesarului de utilaje;
c) Adoptarea soluţiilor optime de concentrare, specializare sau combinare a producţiei;
d) Fundamentarea tehnico-economică a proiectelor de retehnologizare, de reconstrucţie
sau de dezvoltare a unităţilor economice;
e) Analiza poziţiei întreprinderii în raport cu firmele similare, prezente pe piaţa de
desfacere.
Cunoaşterea CP este necesară, dar nu şi suficientă. Pe lângă aceasta, mai este necesară
urmărirea atentă a gradului de utilizare a CP, precum şi a factorilor care influenţează
mărimea CP, printre care se remarcă:
a) Volumul şi structura producţiei;
b) Parcul de utilaje şi suprafeţele de producţie disponibile;
c) Normele tehnice de folosire a utilajelor şi a suprafeţelor de producţie.
După cum a fost definită, CP este un indicator tehnico-economic care descrie
potenţialul productiv al unei unităţi de producţie. Ca urmare a faptului că în întreprinderile cu
flux de producţie discontinuu, din construcţia de maşini, prelucrarea lemnului, textilelor,
pielăriei etc. există un decalaj considerabil între potenţialul productiv maxim şi utilizarea lui
efectivă, este necesar ca, în acest caz, să fie evaluaţi doi indicatori ai CP, respectiv:
indicatorul capacităţii tehnice şi indicatorul capacităţii de regim.
Capacitatea tehnică (CT) măsoară potenţialul productiv maxim al unei unităţi de
producţie, în condiţiile în care nu există restricţii care să împiedice utilizarea la capacitate
maximă a resurselor disponibile.
Cu toate că, în general, acest indicator are o semnificaţie mai mult teoretică, în
anumite condiţii speciale (stare de război, calamităţi naturale etc.) prezintă o importanţă
strategică deosebită. Mai mult, CT poate constitui un criteriu obiectiv pentru evaluarea
precisă a rezervelor interne ale întreprinderii, precum şi pentru analiza poziţiei întreprinderii
în raport cu firmele similare prezente pe piaţă.
Capacitatea de regim (CR) măsoară potenţialul productiv al unităţii de producţie,
într-o anumită conjunctură economică în care se desfăşoară producţia.
Prin urmare, mărimea acestui indicator poate fi influenţată de: numărul comenzilor
din perioada considerată, complexitatea sortimentelor de producţie, fundamentarea tehnică a
normelor de timp, calificarea resursei umane etc. Din această cauză, valoarea indicatorului
CR va rezulta întotdeauna mai mică decât valoarea indicatorului CT.
Diferenţa dintre mărimile celor doi indicatori indică nivelul rezervelor existente, în
raport cu potenţialul productiv maxim al unităţii de producţie.