12.

Partajarea resurselor critice

12 PARTAJAREA RESURSELOR CRITICE

12.1 Introducere

Partajarea resurselor critice poate fi definită, de o manieră generală,

printrun ansamblu de consumatori şi un număr limitat de resurse la care
trebuie să aibă acces aceşti consumatori, după reguli prestabilite.
Resursele sunt supuse unor constrângeri ce blochează alocarea lor în
anumite perioade de timp.
Regulile după care consumatorii au acces la resurse constituie, de
asemenea, constrângeri ce trebuie respectate riguros.
Aşa cum a fost definită, partajarea resurselor critice conduce către o
problemă de optimizare combinatorie în care numărul de combinaţii posibile
se multiplică nebănuit de mult, odată cu creşterea numărului de
consumatori.
Aceasta se întâmplă datorită faptului că entităţile manipulate în
sistem (consumatori şi resurse) sunt în interactivitate retroactivă.
Întradevăr, alocarea unei resurse unuia dintre consumatori o face
indisponibilă pentru ceilalţi consumatori din sistem.
De aceea, nu se recomandă parcurgerea exhaustivă a ansamblului de
combinaţii ce pot constitui soluţii potenţiale ale problemei. Este mult mai
util să se găsească soluţii ce permit convergenţă rapidă către o configuraţie
satisfăcătoare a sistemului.
Obţinerea unei soluţii optimale, dar costisitoare, nu are, de altfel,
sens, întrun mediu tehnologic deschis, în evoluţie continuă.
Pentru obţinerea unei soluţii satisfăcătoare, nu este necesară
parcurgerea exhaustivă a întregului spaţiu de cercetare. Din contră, acest
spaţiu se construieşte, pas cu pas, din vecinătăţi neantagoniste ce pot asigura
soluţii locale acceptabile.
Prin integrarea acestor vecinătăţi, după reguli ce ţin seama de
constrângerile impuse consumatorilor şi resurselor, se ajunge la o soluţie
finală acceptabilă.
Cu toate acestea, nu trebuie neglijat faptul că sistemele complexe, cu
constrângeri multiple, nu pot fi supuse unor decompoziţii facile.
Întradevăr, evoluţia oricăreia dintre entităţile evocate depinde de
evoluţia întregului sistem.
339
Tratat de Organizare industrială

Un compromis acceptabil, pentru rezolvarea problemelor de

partiajare a resurselor critice, s-a realizat prin metode de modelare a
Sistemelor Multi-Agent (SMA) [M17,N8].
Acest tip de modelare consideră consumatorii drept agenţi ce
negociază posibile partajări ale resurselor critice.
Rezultatul oricărei negocieri este consemnat întrun acord.
Deîndată ce fiecare agent este satisfăcut, se poate spune că există o
soluţie a problemei.
Deşi în unele lucrări se prezintă rezolvări pe baza modelării multi-
agent, este totuşi uşor de observat că acestea se referă la cazuri simple, cu
număr mic de consumatori şi resurse.
Este uşor de înţeles această stare de fapt, având în vedere
complexitatea problemelor practice, cum sunt, de exemplu, cele de
ordonanţare în producţia job-shop.
Cu toate acestea, demersul făcut în cadrul acestui capitol are drept
obiectiv tocmai rezolvarea unor astfel de probleme, pe baza unei abordări ce
conţine elemente certe de originalitate.

12.2 Contextul general al problemei

Este binecunoscut faptul că problemele de ordonanţare au făcut şi

fac încă obiectivul a numeroase cercetări.
Numărul lucrărilor dedicate acestui subiect este atât de mare încât
enumerarea exhaustivă a acestora constituie un demers aproape imposibil.
Lucrări reprezentative din acest domeniu sunt prezente în
bibliografia unor abordări mai recente, precum [N1,N2,N3].
Trăsăturile definitorii ale lucrărilor de ordonanţare sunt următoarele:
-mai multe produse diferite, aflate în producţie în aceeaşi perioadă
de timp, solicitând aceleaşi maşini şi utilaje, în număr limitat şi supuse unor
constrângeri temporale (resurse critice);
-fiecare produs evoluează conform unui proces tehnologic predefinit,
cu număr mare de operaţii diverse şi înlănţuite univoc;
-maşinile şi utilajele sunt resurse de producţie costisitoare, fapt ce
impune exploatarea lor în condiţii optimale;
-noile produse ce apar în fabricaţie au caracteristici constructiv-
tehnologice diferite faţă de cele fabricate anterior, fapt ce împiedică
prezervarea unor scenarii de ordonanţare deja utilizate.

340
 12.Partajarea resurselor critice

Prin natura trăsăturilor prezentate, problemele de ordonanţare se

integrează sistemelor complexe de optimizare combinatorie, ce determină
un spaţiu de cercetare a cărui parcurgere exhaustivă este extrem de dificilă,
dacă nu chiar imposibilă.
În aceste condiţii, în abordările care urmează, se apelează la un
context general al problemei, definit astfel [M17,N8]:
1) Reprezentarea globală a sistemului: fiecare resursă este
predefinită printrun calendar în care lucrările diferitelor produse ce intră
în fabricaţie se pot plasa după anumite reguli; în felul acesta se generează
planuri de sarcini ale resurselor ce corespund unei zone de anticipare a
ordonanţării dorite.
2) Inteligenţa comportamentală: lucrările ce intră în ordonanţare sunt
considerate agenţi inteligenţi ce participă la evoluţia comportamentală a
sistemului, încercând să se plaseze cât mai „confortabil” posibil în planurile
de sarcini ale resurselor, respectând constrângerile impuse de procesele
tehnologice proprii şi de disponibilitatea resurselor.
3) Stigmergia: coordonare distribuită şi asincronă a lucrărilor-agenţi, ce
implică modificarea configuraţiei spaţiale a ordonanţării, datorită
„competiţiei” ce există pentru ocuparea unor locuri cât mai „confortabile”
în planurile de sarcini ale resurselor. Odată plasate în planurile de sarcini,
lucrările-agenţi formează anumite structuri locale, după anumite reguli
topologice.
4) Echilibrul explorare/exploatare: acest echilibru este întreţinut
printrun comportament oportunist al lucrărilor-agenţi, în „competiţia”lor
pentru ocuparea celor mai bune locuri în planurile de sarcini ale resurselor.
Contextul general, propus mai sus, are la baza faptul ca fiecare agent
urmăreşte să-şi îmbunătăţească situaţia curentă, prin înlăturarea celorlalţi
agenţi ce se află în competiţie cu el.
Contextul propus în această lucrare generează un model în care
fiecare lucrare-agent are ca obiectiv major ocuparea unui loc cât mai
confortabil în planul de sarcini al resursei corespondente.
Situaţia este tranzitorie, întrucât agentul urmăreşte continuu să-şi
îmbunătăţească situaţia, deplasându-se în amonte, dar fiind mereu în aval în
raport cu agentul-lucrare care îl precede, conform tehnologiei de fabricare a
produsului asociat.
Constrângerile cronologice ale agenţilor reduc considerabil
ansamblul poziţiilor ce îi pot fi accesibile.

341
Tratat de Organizare industrială

12.3 Capacitatea de percepţie a sistemului

În cadrul demersului de ocupare a unor poziţii privilegiate în

planurile de sarcini ale resurselor, lucrările-agenţi caută ferestre de plasare
care să le permită, în egală măsură, atât respectarea legăturilor de
subordonare din procesele tehnologice proprii cât şi realizarea unei poziţii
stabile în raport cu ceilalţi competitori-agenţi.
Această din urmă condiţie constituie un criteriu de robusteţe locală,
ce permite definirea unor marje de negociere a secvenţelor de configurare a
sistemului.
Dacă sistemul nu ajunge la configurarea unui scenariu care să
integreze toate constrângerile de subordonare tehnologică şi temporală, se
poate previziona o anumită relaxare care să permită o extindere a
domeniului secvenţelor autorizate pentru negocierea multi-agent.
Astfel, modelul PERT pune la dispoziţie metode de ordonanţare ce
se bazează pe găsirea unui drumul critic întrun graf supus la constrângeri.
Acest model introduce pentru fiecare activitate (lucrare-agent) o
plajă de execuţie autorizată ce permite garantarea respectării constrângerilor
tehnologice şi temporale.
Pornind de la modelul PERT, se poate defini un nou concept:
marjele de negociere, ce rezultă din ferestre de plasare a activităţilor, după
reguli predefinite, relativ la proces şi sistem de producţie.
În această situaţie, ferestrele pot fi considerate ca activităţi ce trebuie
realizate. Ele sunt caracterizate de un timp de execuţie variabil, care
reprezintă tocmai marjele de negociere ale lucrărilor-agenţi.
Deşi există similitudini cu modelul PERT, diferenţele sunt vizibile.
Grefat pe problemele de ordonanţare, un asemenea model poate
câştiga în robusteţe prin creşterea capacităţii de reorganizare locală.
Capacitatea de percepţie a sistemului se poate dezvolta pe mai multe
direcţii:
1) Evaluarea euristică a sarcinilor preluate de sistem: fiecare
agent poate sonda distribuţia spaţială a sarcinilor, în scopul estimării
posibilităţilor de poziţionare optimală în planul de sarcini aferent; astfel, cu
cât există mai multe spaţii goale (vide) în planul de sarcini, cu atât şansele
de poziţionare ale agentului sunt mai mari; estimarea nu este calculată,
exclusiv, pe baza ratei de ocupare la nivelul ferestrelor disponibile, ci la
nivelul unui perimetru mult mai larg; întradevăr, capacitatea de reorganizare
342
 12.Partajarea resurselor critice

a mediului investigat se extinde dincolo de ferestrele potenţiale pe care le

poate ocupa lucrarea-agent, datorită posibilităţii de apariţie a noi ferestre, ca
urmare a reorganizării altor agenţi concurenţi.
2) Complementaritatea sarcinilor de-a lungul timpului, bazată pe
memoria distribuţiei spaţiale a acestora; inserţia forţată a unui agent în
contextul spaţial al ferestrei crează un dezechilibru care se propagă, din
aproape în aproape, fapt ce impune reorganizări locale ale lucrărilor-agenţi;
cu toate acestea, perturbaţiile de acest gen sunt nedorite, întrucât reduc
capacitatea de reorganizare viitoare a sistemului; în fapt,
complementaritatea are ca obiect principal compensări de tip
deficit/excedent determinate de migrarea agenţilor în vederea ranforsării
sistemului de-a lungul timpului.
3) Măsuri de coordonare: fiecare agent marchează contextul spaţial
prin intenţii de achiziţie a unor poziţii privilegiate; aceste intenţii apar ca
rezultat al configuraţiilor prestabilite în cursul negocierilor multi-agent;
deîndată ce anumite intenţii de complementaritate sunt puse în relaţie în
contextul spaţial (achiziţie/eliberare de spaţiu), ele au tendinţa de a
materializa o ranforsare a întregului edificiu, ca urmare a creşterii în valoare
a agenţilor implicaţi; coordonarea se manifestă, astfel, prin reacţia în lanţ
declanşată în cursa de achiziţie/eliberare de spaţii vizate în planurile de
sarcini ale resurselor.
Din cele prezentate mai sus, se desprinde concluzia că sistemul
permite reorganizări locale, precum şi convergenţă către o situaţie
satisfăcătoare.
Aprofundarea capacităţii de percepţie a sistemului permite, desigur,
găsirea unor soluţii de rearanjări locale: perturbaţiile ce intervin în cursul
procesului de negocieri pot fi absorbite, local, prin complementaritate şi
coordonare.
Cu toate acestea, este uşor de înţeles că algoritmizarea unui astfel de
model întâmpină, din păcate, dificultăţi foarte mari. Aceste dificultăţi se
amplifică, cu atât mai mult, în cazul sistemelor de complexitate crescută.
Atingerea obiectivului de algoritmizare devine posibilă numai
introducând elemente de formalizare logică foarte puternice.
Acest demers constituie obiectivul major al celor ce sunt tratate în
continuare.

343
Tratat de Organizare industrială

12.4 Reprezentarea formală a entităţilor din sistem

Metoda propusă, de formalizare logică a partajării resurselor critice,

se sprijină pe dezvoltarea unor modele anterioare de reprezentare formală şi
optimizare euristică a proiectelor de producţie, în care intervin consumatori
şi resurse în număr relativ mare şi cu constrângeri multiple [M4, N3].
Prin introducerea unor elemente suplimentare de reprezentare
formală, se crează baza unor abordări mai complexe a proiectelor de
producţie, cum sunt cele privind partajarea resurselor critice în problemele
de ordonanţare.
În cadrul problemelor de ordonanţare, partajarea resurselor critice
înseamnă, de fapt, repartizarea operaţiilor de prelucrare a mai multor
repere, ce se execută simultan în atelier, pe aceleaşi resurse. Operaţiile de
prelucrare reprezintă, în acest caz, consumatorii ce participă la realizarea
acordului de partajare a resurselor critice.
Criticitatea resurselor rezultă din faptul că acestea sunt limitate şi, în
plus, sunt supuse unor constrângeri temporale în perioada lor de utilizare.
Consumatorii, respectiv operaţiile de prelucrare ale reperelor ce se
execută simultan pe resursele critice, prezintă, de asemenea, constrângeri,
ce provin, în primul rând, din respectarea legii fundamentale a fluxului de
materiale. Această lege, potrivit lucrărilor [M4,N3], se enunţă astfel: fluxul
de materiale, ca entitate distinctă cu comportament emergent, este
transformat amplificativ-valoric, din semifabricat în produs finit, pe baza
unui proces tehnologic cu evoluţie univocă.
Consecinţa: legea fundamentală a fluxului de materiale impune
respectarea procesului tehnologic de fabricare a reperului.
Din punct de vedere al proceselor tehnologice, consumatorii,
respectiv operaţiile de prelucrare ale reperelor, sunt entităţi divergente. În
schimb, în ceea ce priveşte utilizarea resurselor, aceste entităţi sunt
convergente.
Fluxul de materiale, în viziunea lucrării de faţă, este constituit din
loturi de piese identice ce parcurg operaţiile unui proces tehnologic.
În cadrul acestui parcurs se pot evidenţia unităţi de flux în procesare
(UFPik, fig. 12.1) şi unităţi de flux în aşteptare (UFAik,k+1, fig. 12.2).
UFPik (i  1, p; k  1, n) sunt loturi de piese aflate în curs de
transformare pe una dintre resursele i alocate.

344
 12.Partajarea resurselor critice

UFAik,k+1 ( k  1, n  1) sunt loturi de piese care, temporar, sunt în

aşteptare, după procesare la operaţia k şi înainte de procesare la operaţia
k+1.

UFAik,k+1
Durată (cod)
unitate de flux în aşteptare

Fig. 12.1. Unitate de flux în procesare Fig.12.2.Unitate de flux în aşteptare

Reuniunea formată din cele n unităţi de flux în procesare (UFP ik) şi

cele n-1 unităţi de flux în aşteptare (UFAik,k+1) reprezintă schema
tehnologică a fluxului de materiale (v. cap.11).
Reuniunea formată din schemele tehnologice ale tuturor reperelor, ce
se procesează simultan pe aceleaşi resurse, reprezintă reţeaua tehnologică a
fluxului de materiale.
Evidenţierea mai clară a acestor elemente de formalizare va fi tratată
în cadrul unui exemplu prezentat mai departe.
Reţeaua tehnologică a fluxului de materiale reprezintă, de fapt, un
graf ce conţine toate informaţiile legate atât de procesarea ansamblului de
repere, cât şi de partajarea resurselor comune.
Această reţea transformă divergenţa proceselor tehnologice de
prelucrare a reperelor în convergenţă de partajare a resurselor disponibile.
În privinţa acestei partajări, se pot introduce noi elemente de
formalizare, ce evidenţiază relaţii logice de tipul şi/sau, stabilite atât la nivel
de repere, cât şi la nivel de operaţii ale acestora.
Astfel, în fig. 12.3, pe resursa R i ( i  1, p ) se procesează numai
reperul RPj ( j  1, q ) pe care se execută două operaţii succesive ale
acestuia, OPik şi OPi, k+1 ( k  1, n) . Se poate observa că, în acest caz, apar
numai operaţii logice de tip „şi”, respectiv: resursa Ri şi reperul RPj;
repereul RPj şi operaţiile succesive OPik, OPi, k+1. Operaţiile logice de tip „şi”
345
Tratat de Organizare industrială

arată că resursa Ri nu este critică, întrucât este utilizată numai pentru

executarea unor operaţii ale reperului RPj.
În opoziţie cu această situaţie, în fig. 12.4 se prezintă cazul unei
resurse Ri ( i  1, p ) pe care sunt realizate operaţii aparţinând la două
repere, RPj şi RPj+1 ( j  1, q ) . Reperul RPj solicită resursa Ri pentru două
operaţii succesive, OPik şi OPi, k+1, iar reperul RPj+1 numai pentru o singură
operaţie, respectiv OPig ( g  1, s ) .

346
 12.Partajarea resurselor critice

Ri

SI

RPj

SI

OPi k

SI

OPi k+1

Ri

SAU

RPj RPj+1

SI SI

OPi k OPi g

SI SAU

OPi k+1

Fig. 12.3. Resursă necritică Fig. 12.4. Resursă critică

În acest caz, se pot pune în evidenţă operaţii logice, atât de tip „şi”,
cât şi de tip „sau”.
Operaţiile logice de tip „sau” apar pe mai multe niveluri. Un prim
nivel este cel al reperelor: resursa Ri, pe care se execută operaţii ale
reperului RPj sau ale reperului RPj+1.
347
Tratat de Organizare industrială

Al doilea nivel este cel al operaţiilor: operaţia OP ik sau operaţia OPig;

operaţia OPik şi operaţia OPi,k+1 sau OPig etc.
Operaţiile logice de tip „sau” arată că resursa R i, din fig. 12.4, este o
resursă critică, întrucât ea trebuie partajată între două repere şi operaţiile
diferite ale acestora.
Acest mod de reprezentare formală, pe ansamblul unui proiect de
producţie, evidenţiază două categorii de resurse: resurse necritice şi resurse
critice.
Este evident faptul că atenţia managerului care se ocupă cu
programarea şi conducerea producţiei se concentrează, cu precădere, pe
modul în care se alocă resursele critice. Resursele necritice ridică probleme
de alocare numai în cazul în care sunt constrânse de date impuse.Definirea
şi tipologia datelor impuse se prezintă, în detaliu, în cap. 9.
Dacă resursele critice sunt afectate de date impuse, problema
programării şi conducerii producţiei se complică nebănuit de mult.
Întro astfel de situaţie se ajunge la o problemă de optimizare
combinatorie dură (OCD), ce nu poate fi rezolvată decât euristic.

12.5 Studiu de caz privind partajarea resurselor critice

Exemplul se referă la procesarea, pe resurse comune, a trei repere

din componenţa unui produs, ale căror procese tehnologice sunt prezentate,
simplificat, în tabelele 12.1, 12.2 şi 12.3
Pentru fiecare dintre repere se prezintă succesiunea operaţiilor de
prelucrare OPik şi codificarea acestora, precum şi timpii unitari de procesare
Tuk, exprimaţi în minute/buc şi timpii de pregătire-încheiere, Tpîk, exprimaţi
în minute/lot.
De asemenea, sunt precizate resursele R i (denumire şi cod), necesare
executării fiecărei operaţii OPik, aparţinând reperelor RPj (RP1, RP2 şi RP4).
În partea inferioară a tabelelor se dau, pentru fiecare dintre reperele
RPj, valorile volumului de producţie N, ale lotului de fabricaţie economic Ne
şi ale lotului de transport Nt.
Pentru executarea operaţiilor OPik (i  1, 8; k  1,17) sunt alocate
resursele comune Ri (i  1, 8) . Astfel, pentru realizarea ansamblului de k =
17 operaţii sunt disponibile 8 resurse comune.

348
 12.Partajarea resurselor critice

Tabelul 12.1: Succesiunea operaţiilor pentru reperul R1

T1 CORP DE BAZĂ, UP-06.01-00
Material OL 60; Masa 5,6 Kg
Nr. OPERAŢIA TIMPUL RESURSA
crt. Denumirea Cod Tuk Tpîk Denumirea Cod
[min/bu [min/lot
c] ]
1. Debitare D11 7,2 16 Ferăstrău alternativ R1
FA 400
2. Frezare de degroşare F11 9,4 32 Maşină de frezat R2
universală FU 32
3. Frezare de finisare F12 6,8 32 Maşină de frezat R2
universală FU 32
4. Găurire-lărgire- CV11 22,8 120 Centru de prelucrare R3
alezare-filetare vertical V 320
5. Rectificare plană RP11 9,6 28 Maşină de rectificat R4
plan RP 400
6. Inspecţia preciziei C11 5,8 18 Banc de control R5
geometrice
N=1140 buc; Ne=228 buc; Nt=38 buc.

Tabelul 12.2: Succesiunea operaţiilor pentru reperul R2

T2 CORP INTERMEDIAR, UP-06.02-00
Material OL 60; Masa 7,2 Kg
Nr. OPERAŢIA TIMPUL RESURSA
crt. Denumirea Cod Tuk Tpîk Denumirea Cod
[min/buc] [min/lot]
1. Frezat faţa de bază F21 4,8 32 Maşină de frezat R2
universală FU 32
2. Găurire-alezare G21 6,2 22 Maşină de găurit R6
verticală G 25
3. Frezare-găurire- CV21 20,6 120 Centru de R3
alezare-filetare prelucrare
vertical V 320
4. Rectificare plană RP21 8,3 28 Maşină de R4
rectificat
plan RP 400
5. Inspecţia preciziei C21 4,7 18 Banc de control R5
geometrice
N=1130 buc; Ne=226 buc; Nt=45 buc.

349
 Tratat de Organizare industrială

Tabelul 12.3: Succesiunea operaţiilor pentru reperul R4

T1 CORP DE BAZĂ, UP-06.04-00
Material 31 MoCr12; Masa 5,1 Kg
Nr. OPERAŢIA TIMPUL RESURSA
crt. Denumirea Cod Tuk Tpîk Denumirea Cod
[min/buc] [min/lot]
1. Frezare-centruire FC41 6,8 18 Maşină de frezat R10
şi centruit HC 300
2. Strunjire S41 7,6 34 Strung normal R7
SNA 400
3. Frezare canale F41 3,8 32 Maşină de frezat R2
universală FU 32
4. Găurire-teşire- G41 5,7 22 Maşină de găurit R6
filetare verticală G 25
5. Prelucrare profil CV41 16,4 120 Centru R3
de prelucrare
vertical V 320
6. Inspecţia preciziei C41 4,8 18 Banc de control R5
geometrice
N=1125 buc; Ne=225 buc; Nt=45 buc.

Două dintre acestea sunt supuse unor restricţii de tip dată impusă,
respectiv:prelucrările pe maşina de găurit verticală G 25 (resursa R6) nu pot
începe înainte de t0 + 5 zile, întrucât, până la data respectivă, maşina de
găurit este în reparaţie; prelucrările pe centrul de prelucrare vertical V 320
(resursa R3) trebuie să se termine cel mai târziu la t0 + 36 zile, întrucât, după
data respectivă, centrul de prelucrare este planificat pentru alte lucrări.
Având ca bază structurile operaţionale ale proceselor tehnologice ale
celor trei repere (RP1, RP2 şi RP4), în fig. 12.5 se prezintă arborele partajării
resurselor între operaţiile celor trei repere.
Analiza acestui arbore evidenţiază existenţa celor două categorii de
resurse, respectiv necritice şi critice. Astfel, se poate observa că resursele
R1, R7 şi R8 sunt resurse necritice, întrucât pe aceste resurse se execută câte
o singură operaţie, care nu este supusă niciunui fel de constrângeri.
Toate celelalte resurse (R2, R3, R4, R5 şi R6) sunt critice, întrucât
aceste resurse trebuie partajate între mai multe repere şi operaţii ale
acestora. Două dintre resursele critice, R3 şi R6, au constrângeri de tip „dată
impusă”.

350
 12.Partajarea resurselor critice

Analiza de ansamblu a partajării resurselor critice, aşa cum rezultă

din fig. 12.5, arată că ne aflăm în faţa unei probleme de optimizare
combinatorie dură (OCD).

Fig. 12.5 Diagrama partajării resurselor critice

Se poate încerca, totuşi, rezolvarea acesteia cu ajutorul algoritmilor

determinişti de ordonanţare prezentaţi în lucrarea [N3].
Faza premergătoare acestui demers constă în elaborarea reţelei
tehnologice a fluxului de materiale, generat de fabricarea simultană a celor
trei repere, pe resurse comune. Această reţea se prezintă în fig. 12.6.

Fig. 12.6. Reţeaua tehnologică a fluxului de materiale

351
Tratat de Organizare industrială

Planurile de sarcini ale resurselor, obţinute pe baza scenariilor de

ordonanţare înainte (CMD – cel mai devreme) şi de ordonanţare înapoi
(CMT – cel mai târziu) se prezintă în fig. 12.7 şi 12.8.
Din analiza acestor planuri de sarcini se poate observa că data
impusă resursei R3 nu este respectată.
În aceste condiţii se caută o soluţie acceptabilă a problemei prin
aplicarea algoritmilor euristici de lisaj al planurilor de sarcini iniţiale ale
resurselor. Planurile de sarcini iniţiale CMD (fig. 12.9) pun în evidenţă
supraîncărcări pe toate resursele critice din sistem. . Eliminarea acestor
supraîncărcări, prin lisaj, se face pas cu pas, construind vecinătăţi
neantagoniste (care respectă legăturile din reţeaua tehnologică), ţinând
seama de respectarea datelor impuse.
În felul acesta se obţin planurile de sarcini finale ale resurselor
(partea de jos a fig. 12. 9), care respectă atât legăturile din reţea cât şi datele
impuse celor două resurse critice.
Supraîncărcări importante apar şi pe planurile de sarcini iniţiale
CMT (fig. 12.10).Eliminarea lor se face, de asemenea, pas cu pas, construind vecinătăţi
neantagoniste, ţinând seama de respectarea datelor impuse şi a legăturilor din reţea.În felul
acesta rezultă planurile de sarcini finale CMT ale resurselor (partea de jos a fig. 12.10), care
respectă atât legăturile din reţea, cât şi datele impuse celor două resurse critice.
Cele două scenarii de lisaj diferă atât prin poziţia operaţiilor pe
resursele critice, cât şi prin durata totală a ciclului de producţie (34,75 zile
şi, respectiv, 36 zile).Ambele scenarii sunt acceptabile, atât în ceea ce
priveşte respectarea legăturilor din reţea, cât şi în ceea ce priveşte
respectarea datelor impuse.
Evident, scenariul de lisaj CMD, având o durată a ciclului de
producţie mai scurtă, va fi adoptat pentru realizarea proiectului de producţie.
Din analiza celor prezentate mai sus se pot desprinde doua concluzii
importante:
1) Esenţa problemei constă în partajarea resurselor critice la
ordonanţarea unui ansamblu de operaţii aparţinând unor repere diferite.
2) Prin reprezentările formale introduse, s-a creat o bază logică de
tratare a problemelor de ordonanţare, cu algoritmi euristici de lisaj, ce
permit obţinerea unor scenarii acceptabile (chiar dacă nu sunt optime!)
pentru organizarea proiectelor de producţie

352
 12.Partajarea resurselor critice

100%
R1 D11
100%
R2 F21 F11 F12 F41
100%
R3 CV11 CV21 CV41
100%
R4 RP11 RP21
100%
R5 C11 C21 C41
100%
R6 G21 G41
100%
R7 S41
100%
R8 FC41

to +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8 +9 +10 +11 +12 +13 +14 +15 +16 +17 +18 +19 +20 +21 +22 +23 +24 +25 +26 +27 +28 +29 +30 +31 +32 +33 +34 +35 +36 +36,75 [zile]

Fig. 12.7.Planurile de sarcini la scenariul de ordonanţare ÎNAINTE ( CMD)

to +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8 +9 +10 +11 +12+13 +14 +15 +16 +17 +18 +19 +20 +21 +22 +23 +24 +25 +26 +27 +28 +29 +30+31 +32 +33 +34 +35 +36 +37 +38 +39 +40 +41+42 +43

100%
D11 R1
100%
F11 F12 F21 F41 R2
100%
CV41 CV11 CV21 R3
100%
RP11 RP21 R4
100%
C41 C11 C21 R5
100%
G21 G41 R6
100%
S41 R7
100%
FC41 R8

[zile] -43 -42 -41 -40 -39 -38 -37 -36 -35 -34 -33 -32 -31 -30 -29 -28 -27 -26 -25 -24 -23 -22 -21 -20 -19 -18 -17 -16 -15 -14 -13 -12 -11 -10 -9 -8 -7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 tf

Fig. 12.8. Planurile de sarcini la ordonanţarea ÎNAPOI ( CMT )

353
Tratat de Organizare industrială

100% PLANUL DE SARCINI CMD

R1 D11
300%
200% F41
100% F21 F12
R2 F11
300%
200% CV41
100% CV21
R3 CV11
200%
100% RP21
R4 RP11
200%
100% C21
R5 C41 C11
200%
100% G41
R6 G21
100%
R7 S41
100%
R8 FC41

to +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8 +9 +10 +11 +12 +13 +14 +15 +16 +17 +18 +19 +20 +21 +22 +23 +24 +25 +26 +27 +28 +29 +30 +31 +32 +33 +34 +34,75 [zile]

100% LISAJ CMD

R1 D11
100%
R2 F21 F11 F12 F41
100%
R3 CV21 CV11 CV41
100%
R4 RP21 RP11
100%
R5 C21 C11 C41
100%
R6 G21 G41
100%
R7 S41
100%
R8 FC41

to +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8 +9 +10 +11 +12 +13 +14 +15 +16 +17 +18 +19 +20 +21 +22 +23 +24 +25 +26 +27 +28 +29 +30 +31 +32 +33 +34 +34,75 [zile]

Fig. 12.9. Planurile de sarcini iniţiale şi lisate: PERT – sarcina CMD

354
 12.Partajarea resurselor critice

to +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8 +9 +10 +11 +12 +13 +14 +15 +16 +17 +18 +19 +20 +21 +22 +23 +24 +25 +26 +27 +28 +29 +30 +31 +32 +33 +34 +35 +36
PLANUL DE SARCINI CMT

100%
D11 R1
300%
F21 200%
F11 100%
F11 F12 F41 R2
300%
CV41 200%
CV21 100%
CV11 R3
200%
RP11 100%
RP21 R4
300%
C41 200%
C21 100%
C11 R5
100%
G21 G41 R6
100%
S41 R7
100%
FC41 R8

[zile] -36 -35 -34 -33 -32 -31 -30 -29 -28 -27 -26 -25 -24 -23 -22 -21 -20 -19 -18 -17 -16 -15 -14 -13 -12 -11 -10 -9 -8 -7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 tf
to +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7 +8 +9 +10 +11 +12 +13 +14 +15 +16 +17 +18 +19 +20 +21 +22 +23 +24 +25 +26 +27 +28 +29 +30 +31 +32 +33 +34 +35 +36

LISAJ CMT
100%
D11 R1
100%
F11 F12 F41 F21 R2
100%
CV11 CV41 CV21 R3
100%
RP11 RP21 R4
100%
C11 C41 C21 R5
100%
G41 G21 R6
100%
S41 R7
100%
FC41 R8

[zile] -36 -35 -34 -33 -32 -31 -30 -29 -28 -27 -26 -25 -24 -23 -22 -21 -20 -19 -18 -17 -16 -15 -14 -13 -12 -11 -10 -9 -8 -7 -6 -5 -4 -3 -2 -1 tf

Fig. 12.10. Planurile de sarcini iniţiale şi lisate : PERT – sarcina CMT

355