Sunteți pe pagina 1din 4

SFÂNTUL APOSTOL, ÎNTÂIUL MUCENIC ȘI ARHIDIACON

ȘTEFAN
Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan (în limba
greacă Stephanos, în limba latină Stephanus) care înseamnă Coroană de flori
sau Încununat cu flori a fost unul din primii convertiți creștini dintre evreii greci,
unul din primii șapte diaconi hirotoniți de Apostoli și
primul mucenic al Bisericii Ortodoxe. Biserica pomenește mucenicia Sfântului
Apostol Ștefan la 27 decembrie și mutarea moaștelor lui la 2 august, dar și la 15
iunie odată cu Sfinții Apostoli Fortunat și Ahaic.
Înălţându-se la cer Iisus Hristos, şi pe Sfântul Duh, Care de la Tatăl purcede
trimiţându-L în lume în chip de limbi ca de foc peste Sfinții Săi Apostoli,
Biserica cea dintâi a început a se înmulţi, atunci elinii au început să cârtitească
împotriva evreilor din Ierusalim. Nu acei elini care se închinau idolilor, ci aceia
care erau dintre evrei şi aveau aceeaşi lege dată de Moise şi erau risipiţi prin
toate ţările. Aceia deprinseseră limba elinească, însă nu şi credinţa şi obiceiurile;
din care pricină elinii îi numeau pe dânşii, ierusalimiteni. Nişte elini ca aceia,
care erau risipiţi, au făcut cârtire către evreii cei din Ierusalim, că erau trecute cu
vederea văduvele lor în slujbele cele de toate zilele.
Atunci cei doisprezece Sfinţi Apostoli, adunând toată Biserica din acea
vreme, au zis: Nu este de cuviinţă nouă a lăsa cuvântul lui Dumnezeu şi a sluji
meselor. Căutaţi dar, fraţilor, dintre voi şapte bărbaţi mărturisiţi, plini de Duh
Sfânt şi de înţelepciune, pe care îi vom pune spre slujba aceasta, iar noi vom
petrece în rugăciuni şi în predicarea cuvântului. Astfel, au ales pe Ştefan, bărbat
plin de credinţă şi de Duhul Sfânt; pe Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi
pe Nicolae Antiohianul, ale căror nume arată că nu erau din neamul evreilor din
Ierusalim, ci din cei ce locuiau prin părţile elinilor, că şi numele lor nu sunt
evreieşti, ci elineşti. Precum Ştefan care era rudenie cu Saul, cel chemat mai pe
urmă la credinţă şi la apostolie, iar acesta numit în urmă Pavel, care era din Tars.
Deci, din elini au ales pentru slujbă pe aceşti şapte, ca să fie cu plăcere
poporului elinesc, care se mâhnea pentru văduvele lor cele trecute cu vederea şi
aşa să se potolească mâhnirea lor şi să înceteze cârtirea. Pe aceştia alegându-i, i-
au adus înaintea apostolilor, iar ei rugându-se şi-au pus mâinile peste dânşii şi i-
au făcut diaconi. Ştefan, fiind plin de credinţă şi de putere, era cel dintâi dintre
dânşii, pentru aceea şi arhidiacon a fost numit, făcând semne şi minuni mari în
popor, pe care nu le pomeneşte Sfânta Scriptură.
Fiind şi bărbat puternic în lucru şi în cuvânt, întărea pe credincioşi în
credinţă, mustra pe iudeii cei necredincioşi, spunându-le din lege şi din prooroci,
că din zavistie şi din nedreptate au omorât pe Fiul lui Dumnezeu, Mesia cel
aştepat din veac. Odată, făcându-se întrebare între iudei, farisei şi saduchei şi

1
între evreii cei ce se numeau elini, despre Domnul nostru Iisus Hristos, unii
ziceau că este prooroc, iar alţii amăgitor şi alţii că este Fiul lui Dumnezeu.
Atunci Sfântul Ştefan, stând la loc înalt, a vestit tuturor pe Iisus Hristos, Domnul
nostru, zicând: Bărbaţi, fraţi, aflaţi pentru ce s-au înmulţit răutăţile între voi şi
s-a tulburat tot Ierusalimul; fericit este omul care a crezut în Iisus Hristos,
pentru că Acesta este cel Care a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele
noastre şi S-a născut din Sfânta şi Preacurata Fecioară Maria, cea aleasă mai
înainte de întemeierea lumii. Acesta neputinţele noastre le-a luat şi bolile
noastre a purtat. Pe cei orbi i-a făcut să vadă, pe cei leproşi i-a curăţit şi dracii
a izgonit.
Aceştia, neputând a grăi ceva, împotriva adevărului, care era mai luminos
decât soarele, s-au aprins de mânie şi, cuprinzându-i zavistia, au invitat pe nişte
bărbaţi, care iubeau minciuna, să spună la sinagoga cea mare evreiască, că ar fi
auzit pe Sfântul Ştefan grăind cuvinte de hulă împotriva lui Dumnezeu şi a lui
Moise. Cu acest fel de vicleşug tulburând poporul, pe bătrâni şi pe cărturari, au
răpit pe Sfântul Ştefan şi l-au dus în adunarea lor înaintea arhiereilor şi a toată
mulţimea învăţătorilor de lege. Apoi au pus înainte şi martori mincinoşi, zicând:
Omul acesta nu încetează a grăi cuvinte de hulă împotriva acestui loc sfânt şi a
Legii, că l-am auzit şi pe el zicând că Iisus Nazarineanul va risipi locul acesta şi
va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat nouă Moise (Fapte 6,11-14).
Sfântul Ştefan stătea în mijlocul acelei adunări ucigaşe ca un înger al lui
Dumnezeu, strălucind cu lumina dumnezeiescului dar, precum odinioară Moise
s-a preamărit cu strălucirea feţei lui, şi toţi cei ce şedeau în adunare, căutând la
dânsul, au văzut faţa lui ca faţa îngerului. Şi a zis arhiereul: Oare sunt adevărate
cele grăite de martori? Iar Sfântul Ștefan, deschizându-şi gura sa, a început a
grăi de la Avraam, care mai întâi a primit făgăduinţa venirii lui Mesia şi le-a
spus istoria până la Moise, vestind-o cu toată buna cucernicie şi cu cinste, grăind
împotriva martorilor celor mincinoşi, că nu este hulitor al lui Moise, nici al legii
lui Dumnezeu celei date prin Moise. Aceste cuvinte ale sfântului au pornit spre
nespusă mânie pe arhiereu, pe cărturari şi pe tot poporul cel înrăutăţit al iudeilor,
căci, auzind acestea, se iuţeau în inimile lor şi scrâşneau cu dinţii asupra lui. Însă
el nu băga în seamă mânia lor, că era plin de Duhul Sfânt. Apoi, căutând la cer a
văzut slava lui Dumnezeu, pe care mai înainte dorea să o vadă şi cu credinţă
neîndoită nădăjduia a o dobândi. A văzut pe Iisus Hristos, Stăpânul şi Domnul
său, ca şi cum venea către sine, căci dezlegându-se degrabă de trup, avea să
meargă către El, că unde este Domnul, acolo şi sluga lui să fie. Ceea ce a văzut
singur, aceea a vestit-o tuturor, strigând cu glas mare: Iată, văd cerurile deschise
şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu.
Pentru aceea întâiul mucenic, netăcând, vesteşte ceea ce vede, ca şi cum ar
chema după sine şi pe alţii, către aceeaşi cunună mucenicească. Iar iudeii cei

2
pizmași, care se învăţaseră a ucide pe prooroci şi care îndrăzniseră şi asupra
Domnului, împlinitorul legii şi al proorocilor, nu au suferit a auzi cuvintele cele
adevărate grăite de Sfântul Ştefan, singuri fiind mincinoşi, ci strigând cu glas
mare, îşi astupau urechile şi au pornit cu un suflet şi-au pus asupra lui mâinile
cele ucigaşe. Apoi, scoţându-l din cetate, au ucis cu pietre pe sluga Domnului
cea bună şi credincioasă. Martorii cei mincinoşi şi ucigaşii, pentru ca să le fie
mai uşor a arunca cu pietre asupra sfântului, s-au dezbrăcat de hainele lor şi le-
au pus lângă picioarele unui tânăr, numit Saul, acesta, fiind rudenie şi de o
seminţie cu cel ce se ucidea.
Saul era atunci binevoitor pentru uciderea Sfântului Ştefan, acest lucru îl
mărturisește Sfântul Ioan Gură de Aur: „Îi părea rău lui Saul că nu are mâini
mai multe ca să ucidă cu toate pe Ştefan, dar şi aşa a aflat că să-l ucidă cu
mâini multe, care erau ale martorilor mincinoşi, ale căror haine le păzea Saul”.
Fiind ucis Sfântul Ştefan în valea lui Iosafat - care este între Eleon şi între
Ierusalim, lângă pârâul Cedrilor, ce avea mulţime de pietre pe lângă mal, o
ploaie de pietre zburând asupra lui şi cu totul roşindu-se de sângele lui, iar cu
trupul slăbind şi din legăturile cele fireşti dezlegându-se, îl durea inima pentru
cei ce-l ucideau şi mai cu sârguinţă se ruga pentru ei, decât pentru sine. Căci
pentru sine a zis: „Doamne, Iisuse, primeşte sufletul meu!” Iar pentru ei,
plecându-şi genunchii şi cu glas mare strigând, a zis: „Doamne, nu le socoti lor
păcatul acesta!” Aceasta zicând, a adormit.
Astfel s-a săvârşit bunul nevoitor. Astfel s-a încununat cu nişte trandafiri
roşii, prin sângerarea de pietre, întâiul mucenic şi a mers în cerul pe care l-a
văzut deschis, către Domnul şi Împăratul slavei, ca să împărăţească împreună cu
El întru împărăţia cea nesfârşită. El fusese ales arhidiacon de Sfinţii Apostoli,
îndată după Pogorârea Sfântului Duh şi a pătimit în acelaşi an după Înălţarea
Domnului, în ziua de douăzeci şi şapte a lunii decembrie, având de la naşterea sa
mai mult de treizeci de ani. Era frumos la faţă, dar mai frumos cu sufletul.
Tradiţia spune că evreii i-au lăsat trupul Sfântului Ştefan să zacă pe locul
unde fusese ucis, ca să fie mâncat de animale, însă acestea nu s-au atins de el şi
a zăcut neîngropat o zi şi o noapte. După aceea, în noaptea a doua, Gamaliel,
acel slăvit învăţător al legii evreieşti din Ierusalim, cu fiul său, Avelvie, au trimis
nişte bărbaţi cinstiţi şi credincioşi şi, luând în taină moaştele sfântului, le-a dus
într-un sat ce se chema Cafargamala, care era departe de Ierusalim și acolo le-au
îngropat cu cinste. În anul 415, moaştele Sfântului Ştefan au fost descoperite în
chip minunat. Gamaliel s-a înfăţişat de trei ori în vis preotului Lucian din
Cafargamala. Mişcat de visul lui, preotul Lucian s-a dus la patriarh şi, primind
binecuvântare, a venit cu un mare sobor şi a dezgropat osemintele sfinte.
Cinstitele moaşte au fost mutate cu procesiune în Biserica Sfântului Sion, cea

3
mai impozantă biserică a Ierusalimului din secolul al V-lea. Doi ani mai târziu,
episcopul Iuvenalie, viitorul patriarh al Ierusalimului, a mutat osemintele
Sfântului Ştefan în Grădina Ghetsimani, în prima mănăstire de maici întemeiată
de Melania cea Tânără, o senatoare romană convertită la creștinism.
Mai târziu, cinstitele moaşte ale Sfântului Ştefan au fost mutate la
Constantinopol. După cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi, în anul
1204, moaştele Sfântului Ştefan au fost împărţite şi au ajuns în diverse locuri:
cinstitul cap la Soissons, în Picardia (Franţa), picioarele la Veneţia, iar altă parte
în bazilica „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma, în Italia. Braţul drept al
Sfântului Ştefan se păstrează în Rusia, în Lavra Sfintei Treimi, întemeiată de
Sfântul Serghie de Radonej. De asemenea, un os din încheietura mâinii Sfântului
Ştefan se păstrează la Mănăstirea „Sfântul Ştefan” din Meteora.
În data de 27 decembrie 2014, Sfântul Apostol Întâiul Mucenic și
Arhidiacon Ștefan este ales ocrotitorul tinerilor din Episcopia Ortodoxă Română
a Maramureșului și Sătmarului. Întrucât este „model de mărturisitor tânăr, foarte
bine pregătit, foarte curajos, dispus să-şi sacrifice viaţa pentru un ideal”.
Bibliografie:
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1988.
2. Viețile Sfinților de peste tot anul după sinaxarele din Mineie, Triod și
Penticostar, Tipărită cu binecuvântarea Prea Sfințitului Părinte
Galaction, Episcopul Alexandrie și Teleormanului, Editura Biserica
Ortodoxă, Alexandria, 2003.
3. Agenția de știri Basilica.ro, https://basilica.ro/tinerii-din-maramures-si-
au-sarbatorit-ocrotitorul-pe-primul-martir-al-bisericii/, 11.12.2019.
4. Apostolul Ștefan (Întâiul-Mucenic),
https://ro.orthodoxwiki.org/Apostolul_Ștefan_(Întâiul-
mucenic)#Via.C8.9Ba, 11.12.2019.
5. Sfântul Ștefan, https://ro.wikipedia.org/wiki/Sfântul_Ștefan#cite_note-
2, 11.12.2019.
6. Viaţa Sfântului Apostol Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan,
https://doxologia.ro/viata-sfant/viata-sfantului-apostol-intaiul-mucenic-
arhidiacon-stefan, 11.12.2019.
7. Viața Sfântului Arhidiacon Ştefan, Întâiul-Mucenic,
http://www.bisericasfantulstefan.ro/ViataSfStefan.php, 11.12.2019.

Preot Pop Cornel


Parohia Soconzel

S-ar putea să vă placă și