Curs 10

1. Metode dinamice de analiza a echilibrului financiar

Menţinerea şi consolidarea poziţiei societăţii comerciale pe piaţă implică: creşterea cifrei

de afaceri, a activelor reale utilizate în activitatea de exploatare, realizarea de investiţii
productive, dar şi finanţarea acestora. Concomitent cu imobilizarea resurselor financiare în
stocuri de materii prime şi materiale, de produse în curs de execuţie şi de produse finite,
societatea comercială este obligată să asigure continuitatea plăţilor către salariaţi şi furnizori,
onorarea obligaţiilor exigibile faţă de bănci şi stat. Încasarea sumelor datorate de clienţi se
realizează fie în momentul livrării mărfurilor, fie ulterior.
Ansamblul operaţiilor economice generează fluxuri băneşti între care există decalaje
temporare. În consecinţă, societatea comercială trebuie să-şi asigure finanţarea activelor reale
curente şi transformarea acestora în lichidităţi, în scopul onorării obligaţiilor exigibile.
Metodele dinamice analizează pe termen scurt nivelul activelor şi pasivelor, concomitent
cu periodicitatea fluxurilor de intrare şi de ieşire a numerarului: ciclul operaţional, ciclul de
plăţi, ciclul de conversie a numerarului.
 Ciclul operaţional (CO), reflectă intervalul de timp în care societatea comercială trebuie să-
şi asigure finanţarea activelor curente: materii prime, producţie în curs de execuţie, produse
finite, efecte comerciale de primit. Acest interval începe din momentul cumpărării materiilor
prime şi se termină în momentul încasării contravalorii bunurilor şi serviciilor vândute.
Ciclul operaţional estimează intervalul total de timp în care se realizează:
- conversia stocurilor de materii prime în produse finite vandabile şi vânzarea acestora către
clienţi, utilizând relaţia:

Valoarea stocurilor
Perioada de conversie (PCS) 
Valoarea zilnica a cifrei de afaceri

unde:
Valoarea anuala a cifrei de afaceri
Valoarea zilnica a cifrei de afaceri 
365
- conversia efectelor comerciale de primit de la clienţi în numerar (timpul necesar pentu
încasarea sumelor datorate de clienţi)
Efecte comerciale de primit
Perioada medie de colectare (PMC) 
Valoarea zilnica a cifrei de afaceri
 Estimarea lichidităţii în cadrul ciclului operaţional pune accentul pe perioadele care
generează intrări de fluxuri de numerar, făcând abstracţie de fluxurile legate de plata furnizorilor
şi salariaţilor.
 Ciclul de plăţi (CP) estimează intervalul de timp în care societatea comercială poate întârzia
plăţile către furnizori şi salariaţi. Acest interval începe din momentul apariţiei fluxurilor reale
(generate de cumpărarea de materii prime şi executarea lucrărilor de către salariaţi) şi se
termină în momentul producerii fluxurilor de numerar generate de plata acestora.
Întrucât între fluxurile de intrare şi cele de ieşire nu există concordanţă, ciclul de plăţi
evidenţiază intervalul de timp în care societatea comercială trebuie să recurgă la finanţarea
externă.

Efecte comerciale de platit

Perioada de intarziere a platilor (PIP) 
Costul mediu zilnic al bunurilor vandute

unde:
Costul anual al bunurilor vandute
Costul mediu zilnic al bunurilor vandute 
365

Asupra necesarului de resurse destinate finanţării operaţiunilor curente influenţează

capacitatea societăţii comerciale de a întârzia fluxurile de plăţi către furnizori şi salariaţi.

 Ciclul de conversie a numerarului (CCN) estimează intervalul de timp în care fluxurile de

numerar, generate de plăţile către furnizori şi salariaţi, sunt recuperate sub forma fluxurilor de
numerar rezultate din vânzarea produselor către clienţi.
Intervalul temporal în care se realizează conversia numerarului constituie diferenţa dintre
perioadele de conversie a stocurilor şi efectelor comerciale de primit, pe de o parte şi perioada de
întârziere a plăţilor.

CCN = CICLUL OPERAŢIONAL (CO) – CICLUL DE PLĂŢI (CP)

sau

CCN = (PCS + PMC) - PÎP

Estimarea fluxurilor de intrare/ieşire a numerarului permite optimizarea:

- nivelului stocurilor pentru a evita fie imobilizarea resurselor, fie opriri în activitatea curentă;
- efectelor comerciale de primit de la clienţi;
- fluxurilor de numerar destinate rambursării obligaţiilor la termenele contractuale.
 2.GESTIUNEA CASH FLOW-ULUI

2.1 ORIGINEA ŞI CIRCUITUL FLUXURILOR DE

NUMERAR

În conceptul anglo-saxon de cash se includ noţiunile de numerar, disponibilităţi băneşti,

lichidităţi, trezorerie netă. Cash-ul întreprinderii cuprinde cele mai lichide active monetare şi
financiare, fiind compus din:

 cash-flow-ul efectiv: disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere de la bănci

(numerarul);
 cash-flow-ul echivalent: echivalente de numerar reprezentate de investiţiile financiare pe
termen scurt extrem de lichide (plasamente în active monetare precum certificatele de
depozit, biletele de trezorerie şi active ale pieţei de capital precum obligaţiuni, acţiuni,
derivate financiare) care sunt uşor convertibile în sume cunoscute de numerar şi care
sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Acestea sunt deţinute în
scopul îndeplinirii angajamentelor în numerar pe termen scurt, prin plasarea
excedentelor temporare de trezorerie, deşii pot genera câştiguri, dar şi pierderi.

Gestiunea numerarului şi echivalentelor de numerar presupune plasarea excedentului de

numerar în echivalente de numerar. În ceea ce priveşte fluxurile de trezorerie, acestea exclud
mişcările între elemente care constituie numerar sau echivalente de numerar, întrucât aceste
componente fac parte din gestiunea numerarului.
Cash-ul (trezoreria netă) reflectă soldul resurselor financiare disponibile pe termen scurt,
iar conform abordării anglo-saxone cash-flow-ul reflectă variaţia trezoreriei nete  TN de la
începutul la sfârşitul exerciţiului financiar, determinată de fluctuaţia de cash generat de
activităţile de exploatare CF expl, investiţie CF inv şi finanţare CF fin :

CF =  TN = CF expl + CF inv + CF fin

În schimb, în literatura franceză se susţine că, variabilitatea cash-flow-ul este generat de

fluctuaţia fondului de rulment net  FRN şi fluctuaţia necesarului de fond de rulment  NFR:

CF =  TN =  FRN -  NFR

Determinarea cash-flow-ului fie conform abordării ango-saxone (Situaţia fluxurilor de

trezorerie), fie conform abordării franceze (Tabloul de finanţare) pune în discuţie anumite
distincţii şi interpretări legate de activităţile care îl generează şi impactul decalajelor temporale
favorabile sau nu asupra nevoii de fond de rulment necesar pentru asigurarea continuităţii
activităţii de exploatare. Întrucât fluctuaţia necesarului de fond de rulment este puternic
influenţată de dinamica cifrei de afaceri, creanţe şi stocuri includerea în cash-flow-ul de
exploatare este pe de o parte justificată, deşii tot atât de justificată este şi, includerea în cash-
flow-ul de investiţii, întrucât investiţiile strategice şi de dezvoltare determină achiziţii de active
fixe, concomitent cu creşterea stocurilor şi creanţelor.
Cert este că, fluxurile de numerar sau de cash-flow create de întreprindere în cadrul
ciclului de exploatare anterior, alături de cele atrase de stakeholderi, sunt utilizate pentru plata
materiilor prime, salariilor personalului angajat, serviciilor prestate de diverse entităţi,
contribuţiilor obligatorii stabilite de administraţiile publice. Produsele realizate şi serviciile
prestate prin vânzare sunt încasate fie în numerar, fie vândute pe credit, iar creanţele
întreprinderii se transformă ulterior în numerar. Practic, fluxurile de numerar se transformă în
elemente materiale destinate bunei desfăşurări a activităţii de exploatare, iar ulterior revin la
forma lichidă iniţială. La rândul lor, activele imobilizate determină reduceri de numerar, iar
recuperarea acestuia se realizează prin includerea amortizării în preţul produselor vândute şi
serviciilor prestate. Numerarul asigură desfăşurarea activităţilor de exploatare şi de investiţii,
transformându-se în stocuri, active imobilizate şi creanţe, care ulterior prin valorificarea
produselor se reconstituie.
Echilibrul dintre resursele şi utilizările de numerar se asigură prin atragerea de resurse fie
de la acţionari, fie de la creditori prin politica de finanţare. În urma procesului de alocare,
numerarul este utilizat pentru achitarea datoriilor de exploatare, rambursarea datoriilor financiare
şi răscumpărarea de acţiuni de către întreprindere. Orice dezechilibru în cadrul circuitelor
analizate ( imposibilitatea sisţinerii pe seama resurselor de finanţare disponibile a creşterii
întreprinderii, îndatorarea excesivă şi la un cost ridicat, imobilizarea numerarului în stocuri
nejustificate economic, imposibilitatea sau încasarea cu întârziere a creanţelor) determină
creşterea capitalurilor provenite din exteriorul întreprinderii şi a costului total.
Eliminarea dezechilibrelor care apar în circuitul numerarului necesită detalierea fluxurilor
generate de încasările şi plăţile în numerar. Aceste fluxuri sunt reflectate în contul de profit şi
pierdere şi în bilanţ. Primul reflectă fluxurile de numerar potenţiale, întrucât veniturile sunt
înregistrate în momentul facturării şi nu al încasării, iar cheltuielile facturate diferă de cele
plătite. De asemenea producţia stocată şi cea imobilizată doar în momentul valorificării
generează fluxuri de numerar. În plus amortizările şi ajustările de valoare a unor elemente de
activ nu determină fluxuri de intrări sau ieşiri, întrucât nu sunt de natură monetară. Practic,
rezultatul net al exerciţiului diferă de cel existent în trezorerie. În plus capitalul provenit de la
acţionari şi creditori precum şi rambursarea capitalului apare doar în bilanţ, întrucât nu
influenţează fluxurile de venituri şi cheltuieli. Deci cele două situaţii financiare au o valoare
informaţională limitată în analiza circuitului fluxurilor de numerar. Întrucât întreprinderile au
nevoie de numerar pentru a-şi desfăşura activităţile în bune condiţii, pentru a-şi plăti datoriile,
pentru a asigura rentabilitatea capitalurilor investite de acţionari, dar mai ales pentru a evita lipsa
de lichiditate care poate duce la faliment, Standardele Internaţionale de Raportare Financiară şi
reglementările legale actuale obligă întreprinderile să întocmească Situaţia fluxurilor de
trezorerie pe baza informaţiilor preluate din bilanţ, contul de profit şi pierderi şi a balanţei de
verificare.

2.2 SITUAŢIA FLUXURILOR DE TREZORERIE. METODE

DE RAPORTARE.

Deciziile economice ale investitorilor actuali şi potenţiali, creditorilor, furnizorilor,

clienţilor depind de capacitatea întreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar, a
momentului şi siguranţei concretizării acestora, precum şi a nevoilor acesteia de a le utiliza.
Situaţia fluxurilor de trezorerie prezintă fluxurile de trezorerie din cursul perioadei, clasificate în
activităţi de exploatare, de investiţii şi de finanţare. Utilizatorii de informaţii pot astfel să
stabilească relaţiile ce apar între activităţi, impactul acestor activităţi asupra poziţiei financiare a
întreprinderii, precum şi valoarea numerarului şi echivalentelor de numerar.
Raportarea fluxurilor de trezorerie de către întreprindere se realizează prin una din
următoarele metode:
■ metoda directă, prin care sunt prezentate clasele principale de plăţi şi încasări brute în
numerar; aceasta este metoda preferată, întrucât oferă informaţii pentru estimarea fluxurilor
de trezorerie viitoare, care nu sunt disponibile prin metoda indirectă

Situaţia fluxurilor de trezorerie

lei
Denumirea elementului Exerciţiul financiar
  A B N-1 N
Încasări de la clienţi, alte venituri din
+ exploatare 1 716.404.612 851.111.505
+ Dobânzi încasate 2 259.542 432.909
Plăţi către furnizori , alte cheltuieli de
- exploatare plătite 3 625.882.461 806.589.172
- Plăţi către şi în numele angajaţilor 4 38.220.455 35.932.801
- Impozite şi taxe plătite 5 1.798.743 4.646.469
- Impozitul pe profit 6 0 0
- Dobânzi plătite 7 12.081.076 9.530.960
I.FLUX DE NUMERAR DIN
= ACTIVITATEA DE EXPLOATARE 8 38.681.419 -5.154.988
Încasări din vânzarea titlurilor de
+ participare 9 0 47.296.000
+ Încasări din vânzarea activelor imobilizate 10 1.291.969 99.544
+ Încasări din subvenţii 11 0 225.976
- Investiţii efectuate 12 4.272.819 17.361.674
II. FLUX DE NUMERAR DIN
= ACTIVITATEA DE INVESTITII 13 -2.980.850 30.259.846
5.495.285.5
+ Credite încasate 14 342.080.814 41
+ Majorare de capital in numerar 15 0 0
- Credite rambursate 16 363.701.732 5.519.569.201
- Dividende plătite 17 1.264 487
- Plăţi pentru leasing financiar 18 41.469 0
III. FLUX DE NUMERAR DIN
= ACTIVITATEA DE FINANTARE 19 -21.663.651 -24.284.147

+ Numerar la începutul perioadei (Nota A) 20 8.940.727 19.838.808

IV.FLUX NET DE NUMERAR
+ (CREŞTEREA NETĂ RD.8+13+19) 21 14.036.918 820.711
+ Reconciliere sold 22 -3.138.837 -2.734.948
= Numerar la finalul perioadei (Nota A) 23 19.838.808 17.924.571
         
         
   NOTA A:      
+ Disponibil la începutul perioadei 24 8.940.727 19.838.808
+ Disponibil în bancă la finalul perioadei 25 19.627.033 17.435.705
+ Disponibil în casă la finalul perioadei 26 30.161 18.083
+ Acreditive 27 0 0
+ Alte valori 28 8 0
Disponibil la finalul perioadei
= (rd.25+26+27+28) 29 19.657.202 17.453.788
+ Valori de încasat 30 181.295 470.783
+ Avansuri de trezorerie 31 311 0
= TOTAL (rd.29+30+31) 32 19.838.808 17.924.571

Ansamblul acestor fluxuri de numerar sunt reflectate de trezoreria întreprinderii. Numai o

bună gestiune a stocurilor şi creanţelor, valorificarea activelor corporale, necorporale şi
financiare, atragerea de capital de la acţionari, bănci şi alţi creditori, reducerea costurilor de
exploatare, determină creşterea rentabilităţii capitalurilor utilizate şi majorarea numerarului din
trezorerie.

■ metoda indirectă, prin care profitul sau pierderea este ajustat(ă) cu efectele tranzacţiilor ce
nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasări în numerar, din
exploatare trecute sau viitoare, şi elementele de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de
trezorerie din investiţii sau finanţări. Ajustările privesc eliminarea elementelor de venituri şi
cheltuieli nemonetare (amortizările şi ajustările de valoare pentru depreciere se adună), a
efectelor contabilităţii de angajamente prin luarea în calcul a variaţiei fondului de rulment (se
scade variaţia stocurilor şi creanţelor şi se adaugă variaţia datoriilor de exploatare), însumarea
dobânzilor şi a efectelor nefavorabile de curs, scăderea veniturilor aferente investiţiilor. În
condiţiile contabilităţii de angajamente şi a luării în calculul profitului a unor elemente de
venituri şi cheltuieli care nu generează intrări sau ieşiri de numerar din trezorerie, fac să
crească diferenţa între numerarul din trezorerie şi mărimea rezultatului realizat.

Situaţia fluxurilor de trezorerie

lei

Denumirea elementului Exerciţiul financiar

N-1 N
A 1 2
Fluxuri de trezorerie din activităţi de exploatare:
Profit înainte de impozitare 16.705.304 16.773.259
Ajustări pentru:
Amortizare şi depreciere aferenta imobilizărilor 871.496 876.876
corporale
Amortizare şi depreciere aferenta imobilizărilor 950.828 917.329
necorporale
Pierderi din diferenţe de curs 959.629 544.827
Venituri din investiţii -101.488 -314.322
Cheltuieli privind dobânzile 1.124.850 183.166
20.510.619 18.98.1.135
 Creşteri ale creanţelor comerciale şi de alta natura -18.631.415 -21.371.729
Scăderea stocurilor 3.008.778 5.439.146
Scăderea datoriilor către furnizori 7.764.031 4.137.275
-7.858.606 -11.795.308

Numerar generat din exploatare 7.808.000 10.592.929

Dobânzi plătite -1.124.850 -183.166
Impozit pe profit plătit -2.938.052 -2.841.217
Numerar net din activitatea de exploatare 3.745.098 7.568.546

Fluxuri de trezorerie din activităţi de investiţie:

Plaţi pentru achiziţionarea de imobilizări corporale -3.047.656 -2.401.434
Plaţi pentru achiziţionarea de imobilizări necorporale - -
Încasări din vânzarea de imobilizări corporale si 13.788 1.203.780
necorporale
Dobânzi încasate 101.488 314.322
Dividende încasate - -
Numerar net folosit în activităţi de investiţie -2.932.380 -883.332

Fluxuri de trezorerie din activităţi de finanţare:

Încasări din emisiunea de acţiuni - prime de capital - 28.566.834
Încasări din împrumuturi pe termen lung - -
Rambursări de împrumuturi - -
Plata datoriilor aferente leasing-ului financiar - -
Dividende plătite -6.299.868 -11.250.000
Numerar net utilizat în activităţi de finanţare -6.299.868 17.316.834

Creşterea netă de numerar şi echivalente de -5.487.150 24.002.048

numerar

Numerar şi echivalente de numerar la începutul 12.196.142 6.708.992

exerciţiului financiar
Numerar şi echivalente de numerar la sfârşitul 6.708.992 30.711.040
exerciţiului financiar

Situaţia fluxurilor de trezorerie permite evaluarea capacităţii întreprinderii de a genera

numerar sau echivalente ale acestuia, a momentului şi siguranţei generării. Determinarea pe
segmente a fluxurilor de trezorerie oferă utilizatorilor posibilitatea de a înţelege mai bine relaţiile
dintre fluxurile de trezorerie, atât pe părţi componente, cât şi pe ansamblu. Concomitent oferă
posibilitatea cunoaşterii disponibilităţii şi variabilităţii fluxurilor de trezorerie pe fiecare parte
componentă. Care este utilitatea fluxurilor de numerar şi echivalentelor de numerar generate de
activităţile desfăşurate în cadrul întreprinderii?

2.3 UTILITATEA ANALIZEI CASH-FLOW-URILOR

Cash-flow-ul din activităţi de exploatare asigură plăţile de numerar către furnizorii de

bunuri şi prestatorii de servicii, plăţile de numerar către şi în numele personalului angajat, plăţile
de numerar aferente impozitului pe profit şi dobânzilor. Aceste plăţi sunt posibile datorită
încasărilor de numerar rezultate în urma vânzării de produse, prestării de servicii, încasărilor din
comisioane, redevenţe, etc. Cash-flow-ul din activităţi de exploatare numit în literatura engleză
cash-flow operaţional (cash flows from operating activities), iar după unii autori români cash-
flow din activităţi de gestiune (abordările sunt diferite: fie activităţi de exploatare şi
extraordinare, fie aferent tuturor activităţilor desfăşurate în întreprindere) este din cele expuse
anterior cel mai important. Acesta se determină conform celor două metode expuse, sau într-o
mărime aproximativă astfel:

CFact expl = RE – Rf – Am -  NFR

unde:
RE = rezultatul exerciţiului, diminuat cu diferenţa dintre preţul de
vânzare şi valoarea netă contabilă a imobilizărilor corporale şi
necorporale;
Rf = rezultatul financiar;
Am = cheltuieli cu amortizarea aferente exerciţiului financiar;
 NFR = variaţia necesarului de fond de rulment a elementelor sale
componente; reamintim că NFR = (Ac – Db – Pfin) – (Dts-
- Cts – Scb) sau: NFR = S + Ct - Dc

Cash-flow-ul din activităţi de investiţii asigură plăţile de numerar pentru noi achiziţii de
imobilizări corporale şi necorporale, pentru achiziţia de instrumente de capital propriu şi de
datorie la alte întreprinderi, unele plăţi aferente derivatelor financiare. Fluxurile de încasări
provin din vânzarea de imobilizări corporale, necorporale, acţiuni, obligaţiuni, încasări aferente
derivatelor financiare care nu sunt deţinute în scop de plasament sau de tranzacţionare, etc.
atunci când întreprinderea alocă capital pentru realizarea de investiţii, indicatorul are o valoare
negativă. În schimb intrările de numerar rezultate din dezinvestiţii importante determină o
valoare pozitivă. Întrucât reevaluarea activelor imobilizate nu are impact asupra trezoreriei, se
face abstracţie de impactul acestei variaţii. Cash-flow-ul din activităţi de investiţii numit în
literatura engleză cash flows from investing activities, se determină conform celor două metode
expuse, sau într-o mărime aproximativă astfel:

CFinv = Imî - Imsf – Am + Rvânz imobiliz

unde:
Im î, sf = valoarea netă a activelor imobilizate al începutul şi
respectiv sfârşitul exerciţiului financiar;
Am = cheltuieli cu amortizarea aferente exerciţiului financiar;
Rvânz imobiliz = rezultatul din vânzarea activelor imobilizate.

Cash-flow-ul din activităţi de finanţare asigură plăţile de numerar pentru rambursarea

sumelor împrumutate, plăţi legate de leasingul financiar, plăţi pentru răscumpărarea acţiunilor
întreprinderi, dividende plătite. Încasările în numerar provin din emisiuni de acţiuni şi
obligaţiuni, contractarea de credite bancare. Cash-flow-ul din activităţi de finanţare numit în
literatura engleză cash flows from financing activities, se determină conform celor două metode
expuse, sau într-o mărime aproximativă astfel:

CFfin = Cpr + Dfin + Rf – Dividende

 Cpr = variaţia capitalurilor proprii(numai cele generate de
emisiuni şi răscumpărări de acţiuni; nu se iau în considerare
acumulările de profituri nerepartizate şi creşterea rezultată
din reevaluarea activelor imobilizate);
Dfin = variaţia capitalurilor contractate (numai creşterea sau
rambursarea împrumuturilor de la bănci, de pe piaţa
obligaţiunilor corporative, din interese de participare şi cele
legate de operaţiuni de finanţare în cadrul grupului);
Rf = rezultatul financiar;

Analiza fluxurilor de numerar la nivelul celor trei activităţi permite analiza impactului
deciziilor curente ale managerilor, dar şi a deciziilor legate de politica de investiţii şi de finanţare
asupra trezoreriei întreprinderii.
Analiza efectuată a urmărit evidenţierea fluxurilor de numerar asupra stării de echilibru a
întreprinderii. Aceasta poate fi dezvoltată prin analiza fluxului de numerar rămas la dispoziţia
întreprinderii pentru recompensarea creditorilor şi acţionarilor, respectiv a cash-flow-ului
disponibil. Pe baza cash-flow-urilor disponibile pentru creditori şi acţionari analiza poate fi
extinsă la estimarea capitalurilor împrumutate, a celor proprii şi respectiv a valorii întreprinderii.