Sunteți pe pagina 1din 12

LEGISLAȚIE ȘI DEONTOLOGIE

FARMACEUTICĂ
Prof. dr. Ofelia Crişan

Scopul şi obiectivele cursului


Partea I

Scop:
 prezentarea opțiunilor de formare și de carieră ale
farmaciștilor în România.

Obective:
 cunoaşterea şi înţelegerea prevederilor referitoare la
opțiunile de formare și de carieră ale farmaciștilor în
România, pentru respectare în practică.

1
3.3. Formarea farmacistului în România

Facultatea de Farmacie – 5 ani – diplomă de farmacist:


 dă acces la toate activităţile prevăzute de lege !
 semnifică parcurgerea ciclurilor de studii de licenţă şi masterat în
mod cumulat !

Masterat – 1-2 ani – diplomă de master în domeniul urmat:


 există programe independente, propuse la nivelul facultăților –
pregătire avansată pe domenii speciale (cercetare, profesional);
 nu e obligatoriu, nu e condiţionat accesul la activităţi farmaceutice
de obţinerea acestei diplome.
Ex. Cosmetologie, Farmacovigilenţă, Industrie, Toxicologie

Doctorat – 3-4 ani – diplomă de doctor în ştiinţe:


 acces la formare în cercetare şi la cercetare;
 admitere, cercetare pe tema aleasă, publicaţii, teză de doctorat;
 condiţionează doar cariera în cercetare şi în învăţământul superior.

3.3. Formarea farmacistului în România

Rezidenţiat – 3 ani – certificat de farmacist specialist:


 specializări: Farmacie clinică, Laborator farmaceutic;
 admitere prin concurs, 3 ani învăţământ şi stagii, examen final;
 permite accesul la funcţii de conducere în laborator de analize și la
posturi de Farmacie clinică în învățământul superior;
 avantaje în competiţii pe posturi de specialitate (dosar).

Primariat – doar examen – certificat de farmacist primar:


 e condiţionat de deţinerea titlului de specialist obţinut prin
rezidenţiat şi de vechime de min. 5 ani în specialitate;
 constă examen în specialitate organizat la nivel naţional – certificat
de farmacist primar = titlu de carieră !

Educaţie continuă – certificat de participare:


 cursuri post-universitare, simpozioane, congrese etc.:
 farmacistul trebuie să obțină minim 40 credite EFC/an, cf.
Programului de Educație Continuă Farmaceutică al Colegiului
Farmaciştilor din România.

2
3.4. Cariera farmacistului – opțiuni în România

Farmacistul poate profesa în industria medicamentelor, în domeniul cercetării şi


fabricării medicamentelor, pe post de:
 cercetător – în cercetarea ştiinţifică asupra medicamentului;
 expert pentru realizarea dosarului pentru autorizarea de punere pe piaţă a
medicamentului, mai ales părţile privind cercetarea acestuia;
 farmacist responsabil de:
 fabricarea medicamentului - șeful producției,
 controlul calităţii medicamentului - șeful controlului calității,
 asigurarea calității medicamentului - șeful asigurării calității,
 eliberarea loturilor de medicamente – persoană calificată (min. 1 an exp.),
 farmacovigilenţă (monitorizarea efectelor adverse ale medicamentului).
 farmacist – activitate de fabricare, controlul calităţii, asigurarea calității,
farmacovigilenţă;
 reprezentant medical – promovarea medicamentului;
 director – activităţi de management, marketing.

Farmacistul poate profesa în domeniul cercetării şi fabricării altor produse de


sănătate: produse cosmetice, produse alimentare, dispozitive medicale.

3.4. Cariera farmacistului – opțiuni în România

Farmacistul poate profesa în domeniul distribuţiei en gros a


medicamentelor (şi a altor produse de sănătate), pe post de:
 persoană responsabilă de calitatea medicamentelor – min. 1 an
experiență profesională în domeniu;
 farmacist – activități specifice distribuitorului en gros; poate
înlocui şi asista persoana responsabilă;
 reprezentant medical – promovarea medicamentelor distribuite /
importate;
 director (activităţi de management, marketing).

Farmacistul poate profesa în farmacie pe post de:


 farmacist şef:
 pentru farmacia de spital este nevoie de min. 2 ani experienţă
profesională;
 farmacist.

3
3.4. Cariera farmacistului – opțiuni în România

Farmacistul poate profesa în învăţământul universitar pe postul de:


 asistent,
 lector / şef de lucrări,
 conferenţiar,
 profesor universitar,
 funcţii de conducere (director de departament, prodecan, decan,
prorector, rector).
E necesară obţinerea:
 diplomei de doctor în ştiinţe – activitate de cercetare;
 titlului de farmacist specialist/primar pentru disciplinele cu
corespondent în Nomenclatorul de specialităţi al MS (farmacie
clinică).

Farmacistul poate profesa în institute de cercetare pe postul de


cercetător, cu grade în funcţie de vechime şi rezultate – este
necesară obţinerea diplomei de doctor în ştiinţe.

3.4. Cariera farmacistului – opțiuni în România

Farmacistul poate profesa în laborator pe postul de:


 farmacist şef de laborator:
 pentru laboratoarele de analize medicale este nevoie de:
 rezidenţiat laborator farmaceutic – titlul de farmacist
specialist,
 minim 5 ani vechime în specialitate (activitate în domeniu
după obţinerea titlului de farmacist specialist);
 farmacist.

Farmacistul poate profesa în administraţie (MS, DSP, ANMDMR,


CNAS, CJAS) pe postul de:
 farmacist (ex. activitate de analiză de laborator, analiză de
dosare de autorizare etc.),
 farmacist inspector,
 director sau alte posturi de conducere.

4
Scopul şi obiectivele cursului
Partea a II-a

Scop:
 studierea prevederilor legale referitoare la cazurile de
nedemnitate în exercitarea profesiunii de farmacist.

Obective:
 cunoaşterea şi înţelegerea prevederilor referitoare la
cazurile de nedemnitate în exercitarea profesiunii de
farmacist, pentru respectare în practică.

4. Profesiunea de farmacist - legislaţia României


Cazuri de nedemnitate şi incompatibilitate

Legea nr. 95/2006 Titlul XIV


Cetăţenie + diplomă + alte condiţii:

Art. 570 - Profesiunea de farmacist poate fi exercitată pe


teritoriul României de către persoanele care:
- nu se găsesc în vreunul din cazurile de nedemnitate sau
incompatibilitate prevăzute de lege = condiţii de
moralitate şi onorabilitate;
- sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea
profesiunii = condiția de sănătate;
- sunt membri ai Colegiului Farmaciştilor din România.

10

5
4. Profesiunea de farmacist - legislaţia României
Cazuri de nedemnitate

1. Nedemnităţi
Art. 572 din Legea nr. 95/2006 - cazurile de nedemnitate.
Este nedemn să exercite profesiunea de farmacist:

a) farmacistul care a fost condamnat definitiv prin hotărâre


judecătorească pentru săvârşirea cu intenţie a unei
infracţiuni contra umanităţii sau vieţii, în împrejurări
legate de exercitarea profesiunii de farmacist, şi pentru
care nu a intervenit reabilitarea;
b) farmacistul căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a
exercita profesiunea, pe durata stabilită prin hotărâre
judecătorească definitivă sau disciplinară.

11

4. Cazuri de nedemnitate
Nedemnităţi art. 572 lit. a)

Săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii


sau vieţii, în împrejurări legate de exercitarea
profesiunii de farmacist !!!

Împrejurări legate de exercitarea profesiunii =


 în calitate de farmacist sau
 în farmacie sau în altă unitate farmaceutică,
 folosindu-se de medicamente şi de cunoştinţele sale
despre medicamente
 ori de alte posibilităţi oferite de profesiunea sa
(substanţe, ustensile etc.).

12

6
4. Cazuri de nedemnitate
Nedemnităţi art. 572 lit. a)

Infracţiunea = fapta prevăzută de legea penală (Codul penal),


săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care
a săvârşit-o.
Formele vinovăţiei = intenţia şi culpa.

Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:


 prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin
săvârşirea acelei fapte;
 prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă
posibilitatea producerii lui.

Fapta este săvârşită din culpă când făptuitorul:


 prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei
că el nu se va produce;
 nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
(culpă din imprudenţă, din neglijenţă sau din încălcarea unei obligaţii
de prudenţă sau de siguranţă)

13

4. Cazuri de nedemnitate
Nedemnităţi art. 572 lit. a)

Cod penal - Infracţiuni de genocid și contra umanităţii:


Infracțiuni contra umanității:
(1) Săvârşirea, în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat
împotriva unei populaţii civile, a uneia dintre următoarele fapte,
se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25
de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi:
a) uciderea unor persoane;
b) supunerea unei populaţii sau părţi a acesteia, în scopul de a o distruge
în tot sau în parte, la condiţii de viaţă menite să determine
distrugerea fizică, totală sau parţială, a acesteia;
c) sclavia sau traficul de fiinţe umane, în special de femei sau copii;
d) deportarea sau transferarea forţată, cu încălcarea regulilor generale
de drept internaţional, a unor persoane aflate în mod legal pe un
anumit teritoriu, prin expulzarea acestora spre un alt stat sau spre un
alt teritoriu ori prin folosirea altor măsuri de constrângere;
e) torturarea […];

14

7
4. Cazuri de nedemnitate
Nedemnităţi art. 572 lit. a)

f) violul sau agresiunea sexuală, constrângerea la prostituţie, sterilizarea


forţată sau detenţia ilegală a unei femei rămase gravidă în mod forţat, în
scopul modificării compoziţiei etnice a unei populaţii;
g) vătămarea integrităţii fizice sau psihice a unor persoane;
h) provocarea dispariţiei forţate a unei persoane, în scopul de a o sustrage de
sub protecţia legii pentru o perioadă îndelungată, prin răpire, arestare sau
deţinere, la ordinul unui stat sau al unei organizaţii politice […];
i) întemniţarea sau altă formă de privare gravă de libertate, cu încălcarea
regulilor generale de drept internaţional;
j) persecutarea unui grup sau a unei colectivităţi determinate, prin
privare de drepturile fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă
a exercitării acestor drepturi, pe motive de ordin politic, rasial, naţional,
etnic, cultural, religios, sexual [...];
k) alte asemenea fapte inumane ce cauzează suferinţe mari sau vătămări
ale integrităţii fizice sau psihice.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează faptele prevăzute în alin. (1),
săvârşite în cadrul unui regim instituţionalizat de oprimare sistematică şi de
dominare a unui grup rasial asupra altuia, cu intenţia de a menţine acest
regim.

15

4. Cazuri de nedemnitate
Nedemnităţi art. 572 lit. a)

Genocid – infracțiunea este săvârșită în scopul de a distruge în întregime sau


în parte un grup naţional, etnic, rasial sau religios.
Ex.
Victor Capesius, farmacistul de la Auschwitz:
2010: «Peste 200 de documente privind membri SS de la lagărul de la Auschwitz
au fost descoperite într-un hambar din acest oraş polonez. Potrivit
declarațiilor istoricului muzeului Auschwitz-Birkenau, Adam Cyra,
documentele îl vizează, în special, pe doctorul Victor Capesius, născut în
1907 la Miercurea Sibiului, în Transilvania. El a fost ultimul farmacist-şef al
lagărului de concentrare. Românul a fost condamnat la nouă ani de
închisoare.[…]» (1959-1968)
Noemi Varga, Un român, complice la uciderea a 8.000 de deținuți de la Auschwitz, Adevărul, 22 martie 2010, accesat
la: 20.10.2016, http://www.adevarul.it/stiri/social/un-roman-complice-uciderea-8000-inu-i-auschwitz

«În 1947, Capesius a fost condamnat, în contumacie, şi de către un tribunal


din Cluj. A scăpat de pedeapsa capitală, pronunţată la Cluj, pentru că se
afla în Germania.»
Wulf Sorensen, Sasul Victor Capesius, ultimul farmacist de la Auschwitz, Tracologie, 23 martie 2010, accesat la
20.10.2016, http://www.tracologie.info/revista-presei/sasul-victor-capesius-ultimul-farmacist-de-la-
auschwitz-2146.html

16

8
4. Cazuri de nedemnitate
Nedemnităţi art. 572 lit. a)

Cod penal - Infracţiunile contra vieţii:


 omorul,
 omorul calificat,
 uciderea la cererea victimei,
 determinarea sau înlesnirea sinuciderii,
 uciderea din culpă.

Se poate exclude, ca neîndeplinind condiţiile lit. a) din


art. 572:
 uciderea din culpă (fără intenţie).

17

4. Cazuri de nedemnitate
Nedemnităţi art. 572 lit. a)

Omorul = uciderea unei persoane - se pedepseşte cu închisoare de la


10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Omorul calificat = săvârșirea omorului în vreuna dintre următoarele
împrejurări se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi
interzicerea unor drepturi:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la
răspundere penală ori de la executarea unei pedepse;
d) pentru a înlesni sau a ascunde savârşirea altei infracţiuni;
e) de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de
omor sau o tentativă la infracțiunea de omor;
f) asupra a două sau mai multor persoane;
g) asupra unei femei gravide;
h) prin cruzimi.
Tentativa de omor sau omor calificat se pedepsește.

18

9
4. Cazuri de nedemnitate
Nedemnităţi art. 572 lit. a)

Ex: Xavier Haristoy, farmacist, condamnat pentru omor în condiții de


exercitare a profesiunii.
„Vineri seară, după o săptămână de proces la Curtea cu juraţi din
Nancy, Xavier Haristoy, 35 de ani, a fost condamnat la 20 de ani de
închisoare pentru uciderea fiului său de 5 ani, Alexis, dar a fost
achitat de acuzaţia de otrăvire a fostei sale soţii, Carrine.
Procurorul ceruse o pedeapsă de 30 de ani.
«Recunosc că sunt vinovat de moartea fiului meu, dar în nici un caz de
a fi voit să-mi otrăvesc soţia», a îngânat el cu o voce descărnată.
S-a încercat totul pentru a bulversa acest spectru alb. I s-a cerut
să-şi descrie fapta. Cum a ales un produs mortal din dulapul
laboratorului în care lucra ca farmacist. Cum i l-a administrat lui
Alexis. «Am deschis flaconul. I-am spus: „Ţi-e sete ?” El a spus:
„Da.” A băut.» ”

NB: Produsul mortal = soluţie de azotură de sodiu !

Ondine Millot, «Je voulais qu’Alexis revienne», Libération, le 16 janvier 2010, accesat la 27.10.2017,
http://www.liberation.fr/societe/0101614075-je-voulais-qu-alexis-revienne

19

44. Cazuri de nedemnitate


Nedemnităţi art. 572 lit. a)

Determinarea sinuciderii = îndemnarea şi convingerea unei persoane


de a se sinucide.
Înlesnirea sinuciderii = orice ajutor dat unei persoane pentru a se
sinucide.
 Determinarea sau înlesnirea sinuciderii unei persoane, dacă sinuciderea a
avut loc = închisoare de la 3 la 7 ani.
 Când fapta s-a savârşit faţă de un minor cu vârsta de 13-18 ani sau faţă de o
persoană cu discernământ diminuat = închisoarea de la 5 la 10 ani.
 Când fapta s-a savârşit faţă de un minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani
sau faţă de o persoană care nu a putut să-şi dea seama de consecinţele
acţiunilor sau inacţiunilor sale ori nu putea să le controleze, dacă
sinuciderea a avut loc = închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
 Dacă actele de determinare sau înlesnire a sinuciderii au fost urmate de o
încercare de sinucidere = limitele pedepsei se reduc la jumătate.

20

10
4. Cazuri de nedemnitate
Nedemnităţi art. 572 lit. a)

Uciderea la cererea victimei (eutanasierea)


Uciderea săvârşită la cererea explicită, serioasă, conştientă şi
repetată a victimei care suferea de o boală incurabilă sau de
o infirmitate gravă atestată medical, cauzatoare de suferinţe
permanente şi greu de suportat, se pedepseşte cu închisoarea
de la 1 an la 5 ani.
Legislaţia din majoritatea statelor lumii interzice eutanasierea
și/sau sinuciderea asistată medical, considerând-o crimă şi
pedepsind-o, inclusiv România.
România: Codul deontologic al medicului: practicarea eutanasiei
= contrară principiilor fundamentale ale profesiunii.
Există însă state în care este reglementată (eutanasia și/sau
sinuciderea asistată): ex. Belgia, Olanda, Luxemburg, Elveția,
SUA – Washington, Oregon.
Le Monde, Légalisation de l'euthanasie: ou en sont les pays européens ?, 14.02.2014, accesat la:
21.10.2018, https://www.lemonde.fr/sante/article/2014/02/14/legalisation-de-l-
euthanasie-ou-en-sont-les-pays-europeens_4366306_1651302.html

21

4. Cazuri de nedemnitate
Nedemnităţi art. 572 lit. a)

Pedepsele pentru săvârşirea de infracţiuni = stabilite de judecătorii


de la secţia penală a instanţei, prin hotărâri judecătoreşti.
Pedepse principale: detenţiunea pe viaţă, închisoarea și amenda
(penală).

Hotărâri judecătoreşti definitive:


 Hotărârile judecătoreşti pot fi atacate :
 în termenul prevăzut în Codul de Procedură Penală, de la
data pronunțării:
 prin apel - art. 410 C. pr. pen. – 10 zile;
 sau prin contestație - art. 4251 C. pr. pen. - 3 zile;
= căi de atac ordinare.
 Hotărârea care nu a fost atacată în termenul legal şi hotărârea
emisă în urma căilor de atac legale ordinare, devine definitivă.

22

11
4. Cazuri de nedemnitate
Nedemnităţi art. 572 lit. a)

Interdicţia exercitării profesiunii de farmacist = pedeapsă


obligatoriu de pronunţat de către judecător în aceste
situaţii.
Conform legii, funcţionează până la intervenţia
reabilitării.

= Condamnarea = produce consecinţe şi după executarea


pedepsei principale - decăderi, interdicţii,
incapacităţi - care se pot stinge după scurgerea unui
interval de timp, prin reabilitare.

Reabilitarea = foştii condamnaţi sunt reintegraţi pe plan


juridic în societate, dacă dovedesc, prin conduita lor
ireproşabilă, după executarea pedepsei, că s-au
îndreptat.

23

4. Cazuri de nedemnitate
Nedemnităţi art. 572 lit. a)
Codul penal:
Reabilitarea are loc de drept în cazul condamnării la pedeapsa amenzii, la
pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 2 ani sau la pedeapsa închisorii
a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, dacă în decurs
de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune.

Condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţă, după împlinirea


următoarelor termene:
a) 4 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani,
dar care nu depăşeşte 5 ani;
b) 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani,
dar care nu depăşeşte 10 ani;
c) 7 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani
sau în cazul pedepsei detenţiunii pe viaţă, comutată sau înlocuită cu
pedeapsa închisorii;
d) 10 ani, în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă,
considerată executată ca urmare a graţierii, a împlinirii termenului de
prescripţie a executării pedepsei sau a liberării condiţionate.
Fără alte condamnări în aceste intervale de timp !

24

12